ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4117/2009

Asupra recursului penal de față,

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 260 din 21 octombrie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului A.I.

împotriva rezoluției nr. 346/P/2009 din 23 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara s-a menținut rezoluția atacată.

Pentru a pronunța această soluție,

din analiza actelor și lucrărilor, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 346/P/2009 din 23

iunie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimații F.V. - președinte al Judecătoriei Arad și

O.Ț. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264, 298, 26 C. pen.

raportat la art. 174 C. pen.

În esență, s-a arătat că Hotărârea

nr. 603/2009 a Judecătoriei Arad, care-l nemulțumește pe petent, nu a fost

pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor penale referitoare la

incompatibilitatea judecătorului și procurorului, iar acuzele aduse sub

aspectul infracțiunii de abuz nu au suport probator; de altfel, nu se regăsesc

nici cel puțin indicii de comitere a restului faptelor reclamate prin plângere.

Soluția procurorului de caz a fost

menținută prin rezoluția 765/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Analizând, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen. actele procurorului, prima instanță a constatat că soluția

respectă dispozițiile legale în materie.

Astfel, s-a reținut corect în

cuprinsul rezoluției nr. 765/II/2/2009 că plângerea a fost înregistrată la 12

mai 2009, întrucât, data înregistrării nu corespunde cu data depunerii prin

poștă.

S-a mai susținut de petent că au

fost încălcate dispozițiile art. 47 alin. (2) și art. 49 alin. (4) C. proc.

pen. de către cei doi magistrați în soluționarea cauzei, dar judecătorul

fondului a constatat că prevederile procesual penale invocate nu sunt incidente

în cauză, atât timp cât, judecătorul nu și-a spus anterior părerea cu privire

la fondul cauzei, iar participarea aceluiași procuror în calitate de

reprezentant al parchetului la judecarea plângerilor împotriva soluțiilor

adoptate de către parchet, nu echivalează cu o refacere a urmăririi penale de

către același procuror deoarece, procurorul de ședință reclamat de petent nu a

efectuat acte de urmărire penală în cauza respectivă.

S-a mai arătat în considerentele

hotărârii atacate, că în faza actelor premergătoare nu există obligația

audierii intimaților și nici a depunerii la dosarul cauzei de înscrisuri

olografe din care să rezulte motivele încălcărilor prevederilor legale, așa cum

a solicitat petentul prin concluziile scrise.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petentul, care, în esență, prin motivele scrise a

prezentat aceleași nemulțumiri, aducând, în acest sens, critici hotărârii

recurate și depunând acte din care în opinia sa, magistrații reclamați erau

incompatibili.

Examinând legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate, în raport de criticile formulate, de dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen. cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen. se constată - pentru considerentele ce urmează - că recursul este

nefondat.

Așa cum a reținut procurorul de caz

prin soluția dispusă, cât și judecătorul fondului prin sentința recurată,

actele procesuale împotriva cărora se îndreaptă plângerea formulată de petentul

A.I. nu se circumscriu dispozițiilor art. 47 alin. (2) și 49 alin. (4) C. proc.

pen., care reglementează alte cazuri de incompatibilitate decât situațiile la

care se referă petentul și în consecință, pentru că nu reprezintă o exercitare

defectuoasă a atribuțiilor de serviciu nu pot constitui elementul material al

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Și tot astfel, din cuprinsul

plângerii, dar și al înscrisurilor depuse de petent se constată lipsa oricăror

indicii de săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 264, 289, 26 C. pen.

raportat la art. 174 C. pen., de către cei doi magistrați și care în contextul

de fapte dat nu pot exista în materialitatea lor.

Acestea sunt considerentele pentru

care, atât soluția procurorului de caz, cât și a judecătorului fondului de

menținere a acestei soluții sunt legale și temeinice urmând a fi păstrate prin

respingerea recursului declarat de petent, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul A.I. împotriva Sentinței penale nr. 260 din 21

octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la 200

RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2009.