ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4117/2009

Asupra recursului penal de față, Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 260 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului A.I. împotriva rezoluției nr. 346/P/2009 din 23 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a menținut rezoluția atacată. Pentru a pronunța această soluție, din analiza actelor și lucrărilor, prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 346/P/2009 din 23 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații F.V. - președinte al Judecătoriei Arad și O.Ț.

- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264, 298, 26 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. În esență, s-a arătat că Hotărârea nr. 603/2009 a Judecătoriei Arad, care-l nemulțumește pe petent, nu a fost pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor penale referitoare la incompatibilitatea judecătorului și procurorului, iar acuzele aduse sub aspectul infracțiunii de abuz nu au suport probator; de altfel, nu se regăsesc nici cel puțin indicii de comitere a restului faptelor reclamate prin plângere. Soluția procurorului de caz a fost menținută prin rezoluția 765/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Analizând, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. actele procurorului, prima instanță a constatat că soluția respectă dispozițiile legale în materie. Astfel, s-a reținut corect în cuprinsul rezoluției nr. 765/II/2/2009 că plângerea a fost înregistrată la 12 mai 2009, întrucât, data înregistrării nu corespunde cu data depunerii prin poștă. S-a mai susținut de petent că au fost încălcate dispozițiile art. 47 alin. (2) și art. 49 alin. (4) C. proc. pen.

de către cei doi magistrați în soluționarea cauzei, dar judecătorul fondului a constatat că prevederile procesual penale invocate nu sunt incidente în cauză, atât timp cât, judecătorul nu și-a spus anterior părerea cu privire la fondul cauzei, iar participarea aceluiași procuror în calitate de reprezentant al parchetului la judecarea plângerilor împotriva soluțiilor adoptate de către parchet, nu echivalează cu o refacere a urmăririi penale de către același procuror deoarece, procurorul de ședință reclamat de petent nu a efectuat acte de urmărire penală în cauza respectivă. S-a mai arătat în considerentele hotărârii atacate, că în faza actelor premergătoare nu există obligația audierii intimaților și nici a depunerii la dosarul cauzei de înscrisuri olografe din care să rezulte motivele încălcărilor prevederilor legale, așa cum a solicitat petentul prin concluziile scrise.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, care, în esență, prin motivele scrise a prezentat aceleași nemulțumiri, aducând, în acest sens, critici hotărârii recurate și depunând acte din care în opinia sa, magistrații reclamați erau incompatibili. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile formulate, de dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen. cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. se constată - pentru considerentele ce urmează - că recursul este nefondat. Așa cum a reținut procurorul de caz prin soluția dispusă, cât și judecătorul fondului prin sentința recurată, actele procesuale împotriva cărora se îndreaptă plângerea formulată de petentul A.I.

nu se circumscriu dispozițiilor art. 47 alin. (2) și 49 alin. (4) C. proc. pen., care reglementează alte cazuri de incompatibilitate decât situațiile la care se referă petentul și în consecință, pentru că nu reprezintă o exercitare defectuoasă a atribuțiilor de serviciu nu pot constitui elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Și tot astfel, din cuprinsul plângerii, dar și al înscrisurilor depuse de petent se constată lipsa oricăror indicii de săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 264, 289, 26 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., de către cei doi magistrați și care în contextul de fapte dat nu pot exista în materialitatea lor. Acestea sunt considerentele pentru care, atât soluția procurorului de caz, cât și a judecătorului fondului de menținere a acestei soluții sunt legale și temeinice urmând a fi păstrate prin respingerea recursului declarat de petent, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.I. împotriva Sentinței penale nr. 260 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.