ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4105/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 261/PI din 21 octombrie 2009,

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul A.I. ca

nefondată și a menținut Rezoluția nr. 422/P/2009 din 27 iulie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Petentul a fost obligat să plătească

200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin Rezoluția din 27 iulie 2009,

Dosarul nr. 422/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații L.C., L.L. și D.T. -

judecători la Tribunalul Arad și S.R. - procuror la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Arad, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, 264 și 289

C. pen.

În motivarea rezoluției s-a reținut

în esență, faptul că soluțiile date de magistrați nu au dat satisfacție

intereselor persoanei vătămate, nu este de natură să susțină o acuzație de

rea-credință în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Controlul soluțiilor se

poate face, doar conform dispozițiilor legale, de către organele ierarhic

superioare sau de către instanțele de judecată (în ceea ce-l privește pe

procuror) sau de către instanțele de judecată ierarhic superioare (în ceea ce

privește soluțiile judecătorilor).

Această soluția a fost menținută

prin Rezoluția nr. 907/11/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Analizând actele procurorului,

instanța a constatat că rezoluțiile au fost date cu respectarea dispozițiilor

legale, petentul fiind nemulțumit prin plângerea înaintată de soluțiile date de

magistrați în dosarele în care a fost parte.

S-a considerat că nu se poate reține

în sarcina magistraților judecători și procurori intimați în prezenta cauză

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., 264 C. pen. și 289 C.

pen., întrucât aceștia s-au pronunțat în limitele competențelor stabilite prin

lege cu privire la cauza dedusă judecății.

În acest sens, a dispus și

legiuitorul, care, reglementând statutul judecătorilor și procurorilor, în art.

2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 republicată a statuat: „Judecătorii sunt

independenți și se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali".

De asemenea, potrivit art. 17 din

Legea nr. 304/2004, desființarea unei hotărâri judecătorești poate fi obținută

prin exercitarea căilor de atac, iar nu urmare a răspunderii penale a

judecătorului care a pronunțat-o.

În mod similar, răspunderea

procurorilor nu poate fi angajată pentru concluziile formulate în ședințele de

judecată la care participă, câtă vreme părțile au posibilitatea exercitării

controlului jurisdicțional al soluțiilor dispuse.

De asemenea, instanța a constatat că

în cauză nu s-au încălcat prevederile art. 277 C. proc. pen., întrucât

plângerile au fost soluționate în termen.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a formulat recurs petentul A.I.

Prin motivele de recurs, petentul

arată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea hotărârilor

judecătorești definitive și executorii pronunțate de instanțele arădene.

Examinând hotărârea atacată sub

toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de petentul A.I. nu este

fondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.

Prin plângerea adresată Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petentul A.I. a solicitat efectuarea de

cercetări penale față de magistrații L.C., L.L., D.T., judecători la Tribunalul

Arad și S.R., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și

art. 289 C. pen.

Petentul a susținut că intimații au

săvârșit infracțiunile reclamate cu prilejul soluționării recursului declarat

de acesta împotriva Sentinței penale nr. 603/2009 a Judecătoriei Arad, prin

care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale dispusă față de numitul I.D., prilej cu care, completul de

judecată format din magistrații judecători L.C., L.L. și D.T. au pronunțat

Decizia penală nr. 170/2009 a Tribunalului Arad, după ce în cauză a pus

concluzii de respingere a recursului și magistratul judecător S.R.

Înalta Curte constată că soluția de

neurmărire penală dată de Parchet și menținută și de către prima instanță este legală

și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un

element care să conducă la concluzia că hotărârea a fost pronunțată prin

încălcarea legii, în detrimentul petentului A.I.

Împrejurarea că petentul este

nemulțumit de soluția pronunțată de judecători, cu concluziile procurorului, nu

pot conduce la concluzia existenței infracțiunilor reclamate, în condițiile în

care persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară

întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligate să-și îndeplinească

atribuțiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau

necontencioase, prin pronunțarea unor soluții pe care le apreciază legale și

temeinice, în raport cu probele administrate, soluții care pot fi verificate

și, eventual, desființate/casate prin intermediul căilor de atac legale, căi de

atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva magistraților, ci împotriva

actelor emise de aceștia.

Ori, dacă s-ar admite că împotriva

magistraților se pot face plângeri penale, în absența unor elemente care să

contureze o eventuală activitate infracțională, ar însemna că s-ar institui noi

căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.

În consecință, având în vedere că

din lucrările dosarului rezultă că intimații și-au îndeplinit atribuțiile de

serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis vreo faptă care să

atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul formulat de

petentul A.I.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul A.I. împotriva Sentinței penale nr. 261/PI din 21

octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

8 decembrie 2009.

Procesat

de GGC - N