ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4105/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 261/PI din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul A.I. ca nefondată și a menținut Rezoluția nr. 422/P/2009 din 27 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Petentul a fost obligat să plătească 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rezoluția din 27 iulie 2009, Dosarul nr. 422/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații L.C., L.L.

și D.T. - judecători la Tribunalul Arad și S.R. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, 264 și 289 C. pen. În motivarea rezoluției s-a reținut în esență, faptul că soluțiile date de magistrați nu au dat satisfacție intereselor persoanei vătămate, nu este de natură să susțină o acuzație de rea-credință în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Controlul soluțiilor se poate face, doar conform dispozițiilor legale, de către organele ierarhic superioare sau de către instanțele de judecată (în ceea ce-l privește pe procuror) sau de către instanțele de judecată ierarhic superioare (în ceea ce privește soluțiile judecătorilor). Această soluția a fost menținută prin Rezoluția nr. 907/11/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Analizând actele procurorului, instanța a constatat că rezoluțiile au fost date cu respectarea dispozițiilor legale, petentul fiind nemulțumit prin plângerea înaintată de soluțiile date de magistrați în dosarele în care a fost parte. S-a considerat că nu se poate reține în sarcina magistraților judecători și procurori intimați în prezenta cauză săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., 264 C. pen. și 289 C. pen., întrucât aceștia s-au pronunțat în limitele competențelor stabilite prin lege cu privire la cauza dedusă judecății.

În acest sens, a dispus și legiuitorul, care, reglementând statutul judecătorilor și procurorilor, în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 republicată a statuat: „Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali". De asemenea, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004, desființarea unei hotărâri judecătorești poate fi obținută prin exercitarea căilor de atac, iar nu urmare a răspunderii penale a judecătorului care a pronunțat-o. În mod similar, răspunderea procurorilor nu poate fi angajată pentru concluziile formulate în ședințele de judecată la care participă, câtă vreme părțile au posibilitatea exercitării controlului jurisdicțional al soluțiilor dispuse.

De asemenea, instanța a constatat că în cauză nu s-au încălcat prevederile art. 277 C. proc. pen., întrucât plângerile au fost soluționate în termen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petentul A.I. Prin motivele de recurs, petentul arată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii pronunțate de instanțele arădene. Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de petentul A.I. nu este fondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică. Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petentul A.I.

a solicitat efectuarea de cercetări penale față de magistrații L.C., L.L., D.T., judecători la Tribunalul Arad și S.R., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen. Petentul a susținut că intimații au săvârșit infracțiunile reclamate cu prilejul soluționării recursului declarat de acesta împotriva Sentinței penale nr. 603/2009 a Judecătoriei Arad, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de numitul I.D., prilej cu care, completul de judecată format din magistrații judecători L.C., L.L. și D.T. au pronunțat Decizia penală nr. 170/2009 a Tribunalului Arad, după ce în cauză a pus concluzii de respingere a recursului și magistratul judecător S.R.

Înalta Curte constată că soluția de neurmărire penală dată de Parchet și menținută și de către prima instanță este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că hotărârea a fost pronunțată prin încălcarea legii, în detrimentul petentului A.I.

Împrejurarea că petentul este nemulțumit de soluția pronunțată de judecători, cu concluziile procurorului, nu pot conduce la concluzia existenței infracțiunilor reclamate, în condițiile în care persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligate să-și îndeplinească atribuțiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea unor soluții pe care le apreciază legale și temeinice, în raport cu probele administrate, soluții care pot fi verificate și, eventual, desființate/casate prin intermediul căilor de atac legale, căi de atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva magistraților, ci împotriva actelor emise de aceștia.

Ori, dacă s-ar admite că împotriva magistraților se pot face plângeri penale, în absența unor elemente care să contureze o eventuală activitate infracțională, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil. În consecință, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimații și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A.I. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.I. împotriva Sentinței penale nr. 261/PI din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 decembrie 2009. Procesat de GGC - N