ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 429/2012

Asupra recursului de

față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 189 din 14

septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul C.I.,

împotriva rezoluției nr. 382/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

A fost obligat

petiționarul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel în esență, prima instanță a reținut:

Prin rezoluția nr. 382/P/2010

din 22 ianuarie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații

D.A., executor judecătoresc, A.S., expert tehnic și D.D. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 215, art. 249, art. 289, art.

290 și art. 292 C. pen. și art. 260 C. pen.

S-a reținut de către

procuror că în activitatea de executare silită desfășurată de făptuitorul D.A. la

care au fost prezenți și Andreescu Spiridon în calitate de expert și D.D. în

calitate de martor nu au fost încălcate dispozițiile legale la aplicarea în

teren a dispozitivului titlului executor și a schiței ce a stat la baza

pronunțării hotărârii ce a devenit titlul executor, neprobându-se astfel

acuzația persoanei vătămate că i-ar fi fost acaparată o anume suprafață de

teren, sau că activitatea expertului judiciar a fost contrară legii, întrucât

lucrările acestuia au fost omologate de către instanța de judecată.

Ținându-se cont că

imobilul respectiv este teren extravilan nu s-a reținut nici infracțiunea de

violare de domiciliu.

Prin rezoluția nr. 1835/II/2/2011

a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a

dispus respingerea ca fiind neîntemeiată a plângerii formulată de petentul C.I.

Împotriva rezoluției

din data de 31 martie 2011 petentul s-a adresat instanței.

Prin sentința penală nr.

189 din 14 septembrie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, a constatat că soluția prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitor este temeinică și legală.

Împotriva sentinței

penale nr. 189 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs petiționarul C.I.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru

accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a

respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de

neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

În consecință, constatând

că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 14

septembrie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta

Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel

atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate.

Printre modificările

aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea

soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv

și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia

plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în

judecată.

Ca atare, întrucât

petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta

Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată

petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petiționarul C

.

I

.

împotriva sentinței

penale

nr.

189 din

14 septembrie 2011

a Curții

de Apel Ploiești,

s

ecția

p

enală și pentru

c

auze cu

m

inori și de

f

amilie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 15 februarie 2012.