ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.01.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 213/2003

HOTĂRÂRE
23.01.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 213/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-au

luat în examinare recursurile declarate de Consiliul Concurenței și de

Asociația P.A.S. SC „Prodomus” SA București împotriva sentinței civile nr.1660

din 29 noiembrie 2000 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat recurentul Consiliul Concurenței reprezentat de

inspectorul de concurență  T.L. și intimatul-reclamant D.S. reprezentat de

avocatul A.D.Ș., lipsind recurenta-intervenientă Asociația PAS SC „Prodomus” SA

București, precum și intimata-intervenientă Autoritatea pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului.

Procedura

completă.

Magistratul

asistent a făcut referatul cauzei arătând că, la 22 ianuarie 2003,

recurenta-intervenientă Asociația P.A.S. SC „Prodmus”SA București a solicitat

în scris să se ia act de retragerea cererii sale de intervenție formulată în

favoarea Consiliului Concurenței, după care a acordat cuvântul asupra

recursurilor.

Inspectorul

de concurentă T.L. a solicitat admiterea recursului declarat de Consiliul

Concurenței, potrivit motivelor dezvoltate în scris, casarea sentinței atacate

și pe fond, respingerea acțiunii. Pentru recursul formulat de Asociația PAS -

SC „Prodomus” SA București a cerut să se ia act de cererea formulată de

recurentă. A depus „Concluzii scrise” (filele 88-94).

Avocatul

A.D.Ș. a pus concluzii pentru respingerea ca nefondat a recursului declarat de

Consiliul Concurenței. A solicitat să se ia act de cererea depusă de Asociația

P.A.S. SC „Prodomus” SA  București, recursul declarat de aceasta, fiind fără

obiect.

C

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.1660 pronunțată în dosarul nr.451/2000 la data de 29

noiembrie 2000, Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ a

admis acțiunea formulată de reclamanții D.Ș. și Fondul Proprietății de Stat în

contradictoriu cu Consiliul Concurenței și intervenienta Asociația PAS

„Prodomus” București și a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului

formulată de această pârâtă, dispunând anularea deciziei nr.142/ 06.03.2000

emisă de Plenul Consiliului Concurenței.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

La

data de 27 martie 2000 și respectiv, 29 martie 2000, la Curtea de Apel

București, Secția contencios administrativ au fost înregistrate acțiunile formulate

de reclamantul D.Ș. și, respectiv, Fondul Proprietății de Stat care, prin

încheierea din data de 23 mai 2000 au fost conexate la dosarul nr.451/2000.

În

acțiunile formulate, cei doi reclamanți au cerut anularea deciziei nr.142 din

06 martie 2000 emisă de Plenul Consiliului Concurenței care, în temeiul art.54

din Legea concurenței nr.21/1996, a constatat nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr.21 din  31 ianuarie 1998 încheiat pentru

pachetul majoritar de acțiuni pe care Statul Român le deține la

S.C.”Prodomus”SA București.

Prin

decizia nr.142/ 06 martie 2000, Plenul Consiliului Concurenței a decis ca

Fondul Proprietății de Stat să completeze metodologiile de privatizare și a

constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.21/ 13

ianuarie 1999 încheiat între F.P.S. în calitate de vânzător și  D.Ș. în

calitate de cumpărător al pachetului majoritar de acțiuni la SC „Prodomus” SA

București, reținând că între Comisia de negociere și  D.Ș. s-a realizat o

înțelegere pe verticală care a avut ca urmare înlăturarea de pe piață a

celorlalți concurenți; fiind încălcate prevederile art.5 alin.1, în special

lit.g din Legea nr.21/1996, denaturându-se concurența și posibilitatea

obținerii unui preț avantajos pentru acțiunile scoase la vânzare.

Totodată,

s-a dispus ca o comisie din cadrul Consiliului Concurenței să stabilească prin

decizie cuantumul amenzilor contravenționale.

La

data de 26 aprilie 2001 a fost înregistrată cerere de intervenție în interesul

Consiliului Concurenței formulată de Asociația P.A.S. Prodomus București care a

cerut respingerea acțiunilor și menținerea deciziei nr.142/ 06 martie 2000 a

Plenului Consiliului Concurenței susținând, în esență, că la

vânzarea-cumpărarea pachetului de acțiuni la SC „Prodomus” SA București, așa

cum au constatat organele de investigație, s-a realizat o înțelegere care a

avut ca scop favorizarea reclamantului și eliminarea asociației din competiția

respectivă.

În

motivarea soluției de admitere a acțiunii reclamanților și de anulare a

deciziei nr.142 din 06 martie 2000 a Plenului Consiliului Concurenței, instanța

de fond a reținut, în principal, că în conformitate cu prevederile art.2 alin.4

lit.b din Legea nr.21/1996, dispozițiile acestei legi nu se aplică pieții

monetare și pieții titlurilor de valoare, în măsura în care libera concurență

pe aceste piețe face obiectul unor reglementări speciale, iar controlul de

legalitate se face conform reglementărilor speciale, adică O.U.G. nr.88/1997,

modificate prin Legea nr.99/1999 și H.G. nr.55/1998.

A

mai reținut că Legea concurenței nu este aplicabilă în cauză deoarece

reclamantul D.Ș. nu are calitatea de agent economic, iar potrivit art.1

alin.(1) lit.a din Legea nr.21/1996, această lege se aplică actelor și faptelor

care au sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea

concurenței săvârșite de agenți economici sau asociații de agenți economici.

A

mai motivat că, din moment ce contractul de vânzare-cumpărare a intrat în

circuitul civil, Plenul Consiliului Concurenței nu putea constata nulitatea

acestuia, aceasta fiind o prerogativă a justiției, iar potrivit prevederilor

art.125 din Constituție aceasta se realizează prin Curtea Supremă de Justiție

și prin celelalte instanțe judecătorești.

Că,

prin decizia nr.4084/ 31 iulie 2000 pronunțată de Secția comercială a Curții

Supreme de Justiție a fost confirmată validitatea contractului nr.21/ 13

ianuarie 1999, fiind admise recursurile formulate de F.P.S. și  D.Ș. și casată

sentința civilă nr.55/ 10 decembrie 1999 pronunțată de Secția comercială a

Curții de Apel București care admisese acțiunea  Asociației P.A.S. Prodomus și

constatase  nulitatea contractului respectiv de vânzare-cumpărare a pachetului

majoritar de acțiuni de la SC „Prodomus” SA București.

Mai

mult, a motivat instanța de fond, în mod greșit a reținut Consiliul Concurenței

încălcarea prevederilor art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.21/1996 neexistând

probe în sensul celor reținute în considerentele deciziei nr.144/ 06 martie

2000.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat recurs intervenienta Asociația P.A.S. Prodomus,

care, la 22 ianuarie 2003, a trimis o cerere de  retragere a intervenției și,

implicit, de renunțare la judecata recursului, astfel că, potrivit prevederilor

art.267 alin.2 și art.246 Cod procedură civilă se va lua act de acest fapt.

A

formulat recurs și Consiliul Concurenței, criticând soluția instanței de fond

sub următoarele aspecte:

-

hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei (art.304 pct.7 Cod procedură

civilă), reținând că reclamantul nu ar fi agent economic și că  prevederile

Legii nr.21/1996 nu i-ar fi aplicabile;

-

hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9

Cod procedură civilă), considerând că ar fi incidente în cauză prevederile

art.2 alin.4 lit.b din Legea nr.21/1996 și că  această lege nu ar fi aplicabilă

în cauză, Consiliul Concurenței neavând competență să constate nulitatea unui

contract de vânzare-cumpărare de acțiuni;

-

instanța nu s-a pronunțat asupra  mijloacelor materiale de apărare de la dosar

(art.304 pct.10 Cod procedură civilă), ignorând probele indirecte care dovedeau

înțelegerea existentă între fostul F.P.S. și  D.Ș. care a avut ca rezultat

denaturarea concurenței în privința privatizării SC „Prodomus” SA București;

-

instanța a interpretat în mod greșit o serie de alte fapte și împrejurări de

care depindea soluționarea legală a cauzei.

Recursul

este nefondat.

Într-adevăr,

așa cum a reținut în mod corect instanța de fond, potrivit prevederilor art.2

alin.(4) lit.b) din Legea concurenței nr.21/1996, dispozițiile acestei legi nu

se aplică pieții monetare și pieții titlurilor de valoare, în măsura în care

libera concurență pe aceste piețe face obiectul unor reglementări speciale.

Or,

în materia privatizării societăților comerciale sunt aplicabile prevederile

O.U.G. nr.88/1997 modificată prin Legea nr.99/1999 și, respectiv, H.G.

nr.55/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind privatizarea

societăților comerciale și vânzarea de active și Ordinul nr.59/1998, pentru aplicarea

acestor norme metodologice.

De

asemenea, în privința controlului legalității contractului de vânzare-cumpărare

a acțiunilor, instanța de fond a reținut corect că este o prerogativă a

justiției care, potrivit prevederilor art.125 din Constituție se realizează

prin Curtea Supremă de Justiție și celelalte  instanțe judecătorești.

Este

adevărat că Secția comercială a Curții de Apel București, prin sentința civilă

nr.55/ 10 decembrie 1999, admițând acțiunea formulată de Asociația P.A.S.

Prodomus împotriva pârâților F.P.S. și D.Ș., a constatat nulitatea contractului

nr.21/ 13 ianuarie 1999, dar Secția comercială a Curții Supreme de Justiție,

prin decizia nr.4084/ 31 iulie 2000, a admis recursurile  formulate de F.P.S.

și D.Ș., a casat prima hotărâre și a respins acțiunea formulată, confirmând

astfel validitatea contractului respectiv.

Astfel

fiind, rezultă că primele două motive de recurs invocate sunt neîntemeiate, iar

examinarea celorlalte motive, care se referă la fondul cauzei, este inutilă,

aspectele de fond fiind cercetate de instanțele comerciale care s-au pronunțat

irevocabil în această cauză.

În

concluzie, pentru considerentele prezentate mai sus, recursul de față va fi

respins ca nefondat.

Respinge

recursul declarat de Consiliul Concurenței împotriva Sentinței civile nr.1660

din 29 noiembrie 2000 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Ia

act de renunțarea la judecata recursului declarat de Asociația P.A.S. – S.C.

„Prodomus” S.A. București.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85302)
asociații de agenți economici; - din moment ce contractul de vânzare-cumpărare a intrat în circuitul civil, Plenul Consiliului Concurenței nu putea constata nulitatea acestuia, aceasta fiind o prerogativă a justiției, iar potrivit prevederi
ÎCCJ 2003-01-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 213/2003
șit a reținut Consiliul Concurenței, încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, neexistând probe în sensul celor reținute în considerentele deciziei nr. 144 din 6 martie 2000. Împotriva acestei hotărâri a formul
ÎCCJ 2003-05-23
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2740/2003
ată sentința civilă nr. 44 din 14 februarie 2000 a secției comerciale a Curții de Apel București, în sensul că nu au fost oprite demersurile de privatizare, că s-a constatat greșit că asociația nu se încadrează în rândul persoanelor juridic
ÎCCJ 2003-04-08
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2153/2003
lege să se implice în acest proces. Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat, la 13 noiembrie 2001, întâmpinare la recursurile pârâtelor. A solicitat să se rețină că „precizările” depuse de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Pa
ÎCCJ 2004-10-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7856/2004
martie 2000. Împotriva acestei a doua decizii s-a formulat plângere la Președintele Consiliului Concurenței, plângere ce a fost respinsă prin decizia nr. 295 din 30 mai 2000. Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs, D.Ș., solic
Sursă