ÎCCJ, decizie (scj.ro #85302)

Privatizare.

Contract de vânzare-cumpărare a acțiunilor. Controlul legalității contractului

Controlul legalității contractului de

vânzare-cumpărare a acțiunilor statului este o prerogativă a justiției, iar nu

a Consiliului Concurenței pentru motivul că s-ar fi urmărit înlăturarea de pe

piață a comercianților.

Secția

de contencios administrativ, decizia nr.213 din 23 ianuarie 2003

Prin sentința civilă nr.1660 din 29 noiembrie 2000, Curtea de Apel București,

Secția de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanții

D.Ș. și Fondul Proprietății de Stat în contradictoriu cu Consiliul Concurenței,

dispunând anularea deciziei nr.142/ 06.03.2000 emisă de Plenul Consiliului

Concurenței.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 27 martie 2000 și respectiv, 29 martie 2000, la Curtea de Apel

București, Secția contencios administrativ au fost înregistrate acțiunile

formulate de reclamantul D.Ș. și, respectiv, Fondul Proprietății de Stat care,

prin încheierea din data de 23 mai 2000 au fost conexate la dosarul nr.451/2000.

În acțiunile formulate, cei doi reclamanți au cerut anularea deciziei nr.142

din 06 martie 2000 emisă de Plenul Consiliului Concurenței care, în temeiul

art.54 din Legea concurenței nr.21/1996, a constatat nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr.21 din  31 ianuarie 1998 încheiat pentru

pachetul majoritar de acțiuni pe care Statul Român le deține la

S.C.”Prodomus”SA București.

Prin decizia nr.142/ 06 martie 2000, Plenul Consiliului Concurenței a decis ca

Fondul Proprietății de Stat să completeze metodologiile de privatizare și a

constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.21/ 13

ianuarie 1999 încheiat între F.P.S. în calitate de vânzător și D.Ș. în calitate

de cumpărător al pachetului majoritar de acțiuni la SC „Prodomus” SA București,

reținând că între Comisia de negociere și D.Ș. s-a realizat o înțelegere pe

verticală care a avut ca urmare înlăturarea de pe piață a celorlalți

concurenți; fiind încălcate prevederile art.5 alin.1, în special lit.g din

Legea nr.21/1996, denaturându-se concurența și posibilitatea obținerii unui

preț avantajos pentru acțiunile scoase la vânzare.

În motivarea soluției de admitere a acțiunii reclamanților și de anulare a

deciziei nr.142 din 06 martie 2000 a Plenului Consiliului Concurenței, instanța

de fond a reținut, în principal, următoarele:

- în conformitate cu prevederile art.2

alin.4 lit.b din Legea nr.21/1996, dispozițiile acestei legi nu se aplică

pieții monetare și pieții titlurilor de valoare, în măsura în care libera

concurență pe aceste piețe face obiectul unor reglementări speciale, iar

controlul de legalitate se face conform reglementărilor speciale, adică O.U.G.

nr.88/1997, modificate prin Legea nr.99/1999 și H.G. nr.55/1998;

- Legea concurenței nu este aplicabilă în cauză deoarece reclamantul D.Ș. nu

are calitatea de agent economic, iar potrivit art.1 alin.(1) lit.a din Legea

nr.21/1996, această lege se aplică actelor și faptelor care au sau pot avea ca

efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței săvârșite de

agenți economici sau asociații de agenți economici;

- din moment ce contractul de vânzare-cumpărare a intrat

în circuitul civil, Plenul Consiliului Concurenței nu putea constata nulitatea

acestuia, aceasta fiind o prerogativă a justiției, iar potrivit prevederilor

art.125 din Constituție aceasta se realizează prin Curtea Supremă de Justiție

și prin celelalte instanțe judecătorești.

- că prin decizia nr.4084/ 31 iulie 2000 pronunțată de Secția comercială a

Curții Supreme de Justiție a fost confirmată validitatea contractului nr.21/ 13

ianuarie 1999, fiind admise recursurile formulate de F.P.S. și D.Ș. și casată

sentința civilă nr.55/ 10 decembrie 1999 pronunțată de Secția comercială a

Curții de Apel București care admisese acțiunea  Asociației P.A.S.

Prodomus și constatase  nulitatea contractului respectiv de

vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni de la SC „Prodomus” SA

București;

- în mod greșit a reținut Consiliul Concurenței încălcarea prevederilor art.5

alin.1 lit.a din Legea nr.21/1996 neexistând probe în sensul celor reținute în

considerentele deciziei nr.142/ 06 martie 2000.

Consiliul Concurenței a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond

sub următoarele aspecte:

- hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, reținând că reclamantul

nu ar fi agent economic și că  prevederile Legii nr.21/1996 nu i-ar fi

aplicabile;

- hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, considerând

că ar fi incidente în cauză prevederile art.2 alin.4 lit.b din Legea nr.21/1996

și că  această lege nu ar fi aplicabilă în cauză, Consiliul Concurenței

neavând competență să constate nulitatea unui contract de vânzare-cumpărare de acțiuni;

- instanța nu s-a pronunțat asupra  mijloacelor materiale de apărare de la

dosar, ignorând probele indirecte care dovedeau înțelegerea existentă între

fostul F.P.S. și D.Ș. care a avut ca rezultat denaturarea concurenței în

privința privatizării SC „P” SA București;

- instanța a interpretat în mod greșit o serie de alte fapte și împrejurări de

care depindea soluționarea legală a cauzei.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, așa cum a reținut în mod corect instanța de fond, potrivit

prevederilor art.2 alin.(4) lit.b) din Legea concurenței nr.21/1996,

dispozițiile acestei legi nu se aplică pieții monetare și pieții titlurilor de

valoare, în măsura în care libera concurență pe aceste piețe face obiectul unor

reglementări speciale.

Or, în materia privatizării societăților comerciale sunt aplicabile prevederile

O.U.G. nr.88/1997 modificată prin Legea nr.99/1999 și, respectiv, H.G.

nr.55/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind privatizarea

societăților comerciale și vânzarea de active și Ordinul nr.59/1998, pentru

aplicarea acestor norme metodologice.

De asemenea, în privința controlului legalității contractului de

vânzare-cumpărare a acțiunilor, instanța de fond a reținut corect că este o

prerogativă a justiției care, potrivit prevederilor art.125 din Constituție se

realizează prin Curtea Supremă de Justiție și celelalte  instanțe

judecătorești.

Este adevărat că Secția comercială a Curții de Apel București, prin sentința

civilă nr.55/ 10 decembrie 1999, admițând acțiunea formulată de Asociația

P.A.S. „P” împotriva pârâților F.P.S. și D.Ș., a constatat nulitatea

contractului nr.21/ 13 ianuarie 1999, dar Secția comercială a Curții Supreme de

Justiție, prin decizia nr.4084/31 iulie 2000, a admis recursurile

formulate de F.P.S. și D.Ș., a casat prima hotărâre și a respins acțiunea

formulată, confirmând astfel validitatea contractului respectiv.

Astfel fiind, rezultă că primele două motive de recurs invocate sunt

neîntemeiate, iar examinarea celorlalte motive, care se referă la fondul

cauzei, este inutilă, aspectele de fond fiind cercetate de instanțele

comerciale care s-au pronunțat irevocabil în această cauză.

În concluzie, pentru considerentele prezentate mai sus, recursul a fost respins

ca nefondat.