ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 202/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.106 din 30 mai 2003 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul S.A., a modificat hotărârea nr.1465 din 21 ianuarie 2003 adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Buzău și a constatat că se încadrează în prevederile art.1 din Legea nr.309/2002 și perioadele cuprinse între 5 mai 1949 – 14 ianuarie 1950 și 30 martie 1950 – 15 noiembrie 1953. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a respins excepția tardivității formulării acțiunii, ce fusese invocată de Casa Județeană de Pensii Buzău și a apreciat că perioadele de mai sus, așa cum sunt trecute în copia xeroxată la livretul militar, pot fi incluse în prevederile art.1 din Legea nr.309/2002, reclamantul efectuând stagiul militar, și în perioadele respective, în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii care a susținut că: - instanța de fond a soluționat greșit excepția tardivității acțiunii, hotărârea atacată fiindu-i comunicată reclamantului la data de 10 martie 2003, iar acțiunea adresată instanței a fost datată 15 aprilie 2003, peste termenul de 30 de zile prevăzut de art.6 din Legea nr.304/2002; - perioada 5 mai 1949 – 14 ianuarie 1950 a fost inclusă, deși aceasta excede prevederile art.1 din Legea nr.309/2002 și Normelor de aplicare aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1114/2002; - detașamentul de muncă la care și-a satisfăcut stagiul militar reclamantul , din data de 27 ianuarie 1951 nu a mai făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii.

Recursul este întemeiat. Într-adevăr, instanța de fond a soluționat greșit excepția invocată de recurenta-pârâtă, intimatul-reclamant adresându-se instanței cu încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de art.6 alin.(5) din Legea nr.309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, acțiunea sa fiind tardivă.

Astfel, este necontestat că hotărârea atacată, nr.1465 din 21 ianuarie 2003, adoptată de comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Buzău a fost comunicată intimatului-reclamant la data de 6 martie 2003, iar acesta s-a adresat cu contestație la curtea de apel la data de 17 aprilie 2003. Or, potrivit prevederilor art.6 alin.(5) din Legea nr.309/2002, împotriva hotărârii comisiei de aplicare, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel competentă în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr.29/1990. Împrejurarea că intimatul-reclamant se adresase inițial Casei Județene de Pensii Buzău, care i-a restituit contestația pentru a se conforma prevederilor art.6 alin.(5) din Legea nr.309/2002 nu are semnificația juridică acordată de instanța de fond, concluzia acesteia, cum că în această situație termenul de 30 de zile ar curge de la data restituirii, fiind lipsită de temei legal.

Astfel fiind, temeinicia acestui prim motiv de recurs impune casarea sentinței atacate și respingerea ca tardivă a contestației,c cercetarea celorlalte motive devenind inutilă și fără relevanță juridică în raport cu soluția adoptată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Buzău împotriva sentinței nr.106 din 30 mai 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea ca tardivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2004.