ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3569/2003

O M Â N I A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21

februarie 2003, reclamantul R.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 423 din 15

noiembrie 2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Buzău și obligarea

pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada

1950 - 1953, când a efectuat stagiul militar la detașamentele de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea ca neîntemeiată,

prin sentința nr. 58 din 31 martie 2003, cu motivarea că nu sunt îndeplinite

cerințele prevăzute de Legea nr. 309/2002, întrucât grupele de muncă la care

reclamantul a efectuat stagiul militar, nu s-au aflat în evidența

detașamentelor și unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca

nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut că instanța de

fond nu a examinat toate înscrisurile depuse la dosar și prin care a făcut

dovada dreptului său de a beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002, pentru

stagiul militar efectuat în detașamente de muncă.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din Legea nr.

309/2002, de prevederile acestei legi beneficiază cetățenii români care au

efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

Recurentul este în drept să

beneficieze de prevederile legii sus-menționate, întrucât în perioada 24

aprilie 1950 – 24 aprilie 1953, a efectuat stagiul militar la Detașamentele de

Muncă Ianca nr. 2, Sinca Veche și Sinca Veche nr. 3, din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

Această situație de fapt a fost

dovedită, în cauză, prin mențiunile înscrise în livretul militar al

recurentului și Tabelul cu evidența detașamentelor și unităților de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, din perioada 1951 - 1961.

De asemenea, din certificatul nr.

57558/2003 eliberat de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale și depus

ca înscris nou în recurs, rezultă că toate cele trei detașamente de muncă la

care recurentul a efectuat stagiul militar s-au aflat în evidența Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

În consecință, recurentul

îndeplinește cerințele prevăzute de Legea nr. 309/2002 și dreptul său

recunoscut de această lege pentru perioada de stagiu militar în cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, a fost vătămat prin actul

administrativ emis de intimată și contestat în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va admite prezentul recurs, va casa hotărârea și va admite acțiunea formulată

de recurentul-reclamant. Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990 și art. 1 din Legea nr. 309/2002, Curtea va

anula hotărârea nr. 423 din 15 noiembrie 2002 emisă de intimata-pârâtă și va

dispune obligarea acesteia, să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde

recurentului-reclamant drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru

perioada 24 aprilie 1950 – 24 aprilie 1953, cu începere de la data de 1 august

2002, respectiv de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii

înregistrate sub nr. 12920 din 24 iulie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de R.I.,

împotriva sentinței civile nr. 58 din 31 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

admite acțiunea formulată de reclamantul R.I.

Anulează hotărârea nr. 423 din 15

noiembrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Buzău și obligă pârâta să

emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantului drepturile prevăzute

de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 24 aprilie 1950 – 24 aprilie 1953, cu

începere de la 1 august 2002.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2003.