ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 414/2004

Asupra

recursului de față;

Analizând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Ploiești reclamantul V.G.V.

a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Prahova, pentru ca instanța prin

sentința ce o va pronunța să o oblige pe pârâtă să-i recunoască drepturile

recunoscute prin Legea nr. 309/2002.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a  susținut că în perioada 22 iulie 1955 – 20

august 1957 și a satisfăcut stagiul militar într-o unitate de construcții unde

a prestat muncă.

Curtea

de Apel Ploiești prin sentința civilă nr. 191/2003, a admis acțiunea și a

obligat-o pe pârâtă să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute în Legea nr.

309/2002.

Pentru

a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că „reclamantul, cu

livretul militar face dovada că a lucrat în construcții toată perioada

stagiului militar”  încadrându-se astfel în Legea nr. 309/2002.

Împotriva

acesteia a declarat recurs  în termenul legal pârâta Casa Județeană de Pensii

Prahova.

În

motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat că în mod greșit a fost admisă

acțiunea, deoarece U.M. 03974 unde  intimatul a efectuat stagiul militar nu

face parte din detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Analizând

recursul formulat prin prisma dispozițiilor art. 304-304

1

C. proc.

civ. și în raport de motivele invocate, Curtea îl va admite pentru următoarele

considerente:

În

raport de dispozițiile art.1 din Legea nr. 309/2002 „beneficiază de prevederile

prezentei legi persoana cetățean român care a efectuat  stagiul militar în  detașamentele

de muncă din cadrul D.G.S.M. (Direcției Generale a Serviciului Muncii) în

perioada 1950 – 1961”.

Din

cuprinsul textului de lege mai sus invocat rezultă fără  echivoc că una din

condițiile imperative prevăzute în lege pentru acordarea drepturilor

reglementate, este aceea ca stagiul militar  să fi fost efectuat în detașamente

de muncă din cadrul D.G.S.M.

Cât

privește dovada efectuării stagiului militar într-un astfel de  detașament,

potrivit dispozițiilor art. 6 pct. (2) din aceeași lege, stabilirea drepturilor

se face „pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele

eliberate de centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești”.

Or, în

cauza de față singura dovadă produsă de intimat este livretul militar (fila 8

dosar) din care rezultă că stagiul militar a fost efectuat în U.M. 03974 și nu

într-un detașament de muncă așa cum prevede legea.

Împrejurarea

că intimatul a avut „funcția” de constructor nu suplinește îndeplinirea

condiției imperative prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.

De

altfel, Ministerul Apărării Naționale, prin adresa nr. A/452/2003 precizează că

militarii care au menționat în livretul militar că au satisfăcut stagiul

militar în unități militare, nu fac parte din D.G.S.M., ei prestând  activități

de muncă în cadrul  armatei române.

În

același sens, U.M. 03974 unde intimatul a efectuat stagiul militar nu figurează

în „Tabelul cu Detașamentele și Unitățile de muncă din cadrul D.G.S.M.” tabel

întocmit de Arhivele Naționale și înaintat Ministerului Muncii și Solidarității

Sociale.

În

raport de cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 și 314 C.

proc. civ. recursul va  fi admis, sentința casată și în fond acțiunea va fi

respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Prahova împotriva sentinței

nr.191 din 5 septembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului V.G.V.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2004.