ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 414/2004

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Ploiești reclamantul V.G.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Prahova, pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța să o oblige pe pârâtă să-i recunoască drepturile recunoscute prin Legea nr. 309/2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în perioada 22 iulie 1955 – 20 august 1957 și a satisfăcut stagiul militar într-o unitate de construcții unde a prestat muncă. Curtea de Apel Ploiești prin sentința civilă nr. 191/2003, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute în Legea nr. 309/2002.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că „reclamantul, cu livretul militar face dovada că a lucrat în construcții toată perioada stagiului militar” încadrându-se astfel în Legea nr. 309/2002. Împotriva acesteia a declarat recurs în termenul legal pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova. În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea, deoarece U.M. 03974 unde intimatul a efectuat stagiul militar nu face parte din detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Analizând recursul formulat prin prisma dispozițiilor art. 304-304 1 C. proc. civ. și în raport de motivele invocate, Curtea îl va admite pentru următoarele considerente: În raport de dispozițiile art.1 din Legea nr. 309/2002 „beneficiază de prevederile prezentei legi persoana cetățean român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul D.G.S.M.

(Direcției Generale a Serviciului Muncii) în perioada 1950 – 1961”. Din cuprinsul textului de lege mai sus invocat rezultă fără echivoc că una din condițiile imperative prevăzute în lege pentru acordarea drepturilor reglementate, este aceea ca stagiul militar să fi fost efectuat în detașamente de muncă din cadrul D.G.S.M. Cât privește dovada efectuării stagiului militar într-un astfel de detașament, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. (2) din aceeași lege, stabilirea drepturilor se face „pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești”. Or, în cauza de față singura dovadă produsă de intimat este livretul militar (fila 8 dosar) din care rezultă că stagiul militar a fost efectuat în U.M.

03974 și nu într-un detașament de muncă așa cum prevede legea. Împrejurarea că intimatul a avut „funcția” de constructor nu suplinește îndeplinirea condiției imperative prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002. De altfel, Ministerul Apărării Naționale, prin adresa nr. A/452/2003 precizează că militarii care au menționat în livretul militar că au satisfăcut stagiul militar în unități militare, nu fac parte din D.G.S.M., ei prestând activități de muncă în cadrul armatei române. În același sens, U.M. 03974 unde intimatul a efectuat stagiul militar nu figurează în „Tabelul cu Detașamentele și Unitățile de muncă din cadrul D.G.S.M.” tabel întocmit de Arhivele Naționale și înaintat Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.

În raport de cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 și 314 C. proc. civ. recursul va fi admis, sentința casată și în fond acțiunea va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Prahova împotriva sentinței nr.191 din 5 septembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului V.G.V. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.