ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1291/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 9/F/CA din 14 februarie 2003, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului E.A., a anulat hotărârea nr. 160 din 27 noiembrie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Brașov – Comisia pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și în consecință, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre care să constate că perioada 3 martie 1951 – 23 februarie 1954 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002. Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, în esență, că pentru a putea beneficia de această lege reparatorie, reclamantul a făcut dovada, în condițiile art. 6 alin. (2) din lege (cu livretul militar), că și-a satisfăcut stagiul militar în calitate de muncitor în detașamente de muncă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dispozițiile Legii nr. 309/2002 și cele ale H.G. nr. 1114/2002. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă susține că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului, în raport, pe de o parte, cu faptul că acesta a prestat activități de muncă în cadrul armatei, iar nu a Direcției Generale a Serviciului Muncii, iar, pe de altă parte, cu dispozițiile Legii nr. 309/2002 și precizările C.N.P.A.S. comunicate cu adresa nr. 4087/2002, referitoare la aplicarea acestei legi. Examinându-se sentința atacată în raport cu toate criticile formulate, cu toate probele administrate în cauză și cu toate dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Într-adevăr, conform art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, dispoziții ce nu pot fi modificate și completate prin diverse note și precizări ale autorităților, însărcinate a le recunoaște drepturile și a le acorda.

În cauză, astfel cum corect a reținut instanța de fond, din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta, în timpul stagiului militar, a fost muncitor-constructor, iar din celelalte probe administrate, atât la judecarea fondului, cât și a recursului, rezultă că Detașamentul de Muncă Ploiești este înscris în Tabelul pentru evidența Detașamentelor și Unităților de Muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1957. Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este temeinică și legală, amplu și corect motivată, iar criticile formulate acesteia, nefondate, se va respinge recursul, în baza art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 18 din Legea nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 9/F/CA din 14 februarie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2004.