ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3119/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 21

februarie 2003, reclamantul A.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Buzău, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea

emisă de pârâtă cu nr. 807/2002 prin care s-a respins cererea de a i se stabili

și plăti drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

A susținut reclamantul că în

perioada 16 mai 1953 – decembrie 1955 a efectuat serviciul militar la muncă în

construcții, în mai multe puncte de lucru, făcând dovada în acest sens cu

mențiunile din Livretul Militar.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 43 din 14 martie

2003, a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 309/2002,

în tabelul depus la dosar cu evidența unității militare de muncă, nefigurând și

unitatea militară în care a fost încorporat reclamantul, în perioada 1953 –

1955.

Împotriva acestei hotărâri

reclamantul a declarat recurs motivat, criticând soluția ca nelegală, el

prestând serviciul militar în detașamente de muncă pe mai multe șantiere, care

se regăsesc în tabel.

Recursul este găsit a fi fondat,

pentru considerentele ce se expun în continuare.

În conformitate cu prevederile art.

1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile prevăzute de lege,

persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de

muncă din cadrul Direcției generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 –

1961.

Tabelul prezentat de pârâtă în

instanță și care a fost avut în vedere la respingerea acțiunii, nu este însă o

dovadă care să facă proba clară, certă, că reclamantul nu îndeplinește

condițiile legale prevăzute de lege, atât timp, cât el prezintă livretul

militar, în care este specificat serviciul militar la munca de construcții,

tabel care poate fi completat și cu alte unități.

Astfel, pentru o clasificare a

situației se impunea ca reclamantul să prezinte o dovadă din partea U.M. nr.

02405 Pitești, iar instanța trebuia să verifice și această posibilitate, după

cum și să constate cum a făcut înregistrările în Livretul Militar, în sensul că

dacă aceste însemnări sunt făcute de Direcția sau Serviciul Muncii, perioada

trebuie considerată ca fiind în detașamente de muncă și deci, să beneficieze de

drepturile Legii nr. 309/2002.

Neprocedând la lămurirea acestor

aspecte, instanța, cu încălcarea art. 129 pct. 5 C. proc. civ., a pronunțat o

sentință nelegală.

Față de considerentele expuse se va

admite recursul, se va casa sentința nr. 43/2003 și va fi trimisă cauza spre

rejudecare la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.E.

împotriva sentinței civile nr. 43 din 14 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 octombrie 2003.