Decizia nr. 1132/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta N.I. a contestat hotărârea nr. 5056/2003 și decizia de revizuire nr. 11709 din 9 ianuarie 2004, emise de Casa Județeană de Pensii Buzău, prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, având în vedere că soțul său a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 68 din 4 martie 2004, a respins contestația, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Detașamentul de muncă în care a efectuat serviciul militar, soțul reclamantei, a făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, începând cu anul 1954, or din livretul militar al defunctului soț rezultă că acesta a prestat serviciul militar, în perioada 9 august 1951 - 31 decembrie 1953. Împotriva hotărârii astfel pronunțate a formulat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit, prima instanță i-a soluționat cererea, întrucât defunctul ei soț a satisfăcut stagiul militar în Detașamentul de muncă 2/4 în Construcții și este îndreptățit la acordarea drepturilor prevăzute de lege, de aceste drepturi beneficiind și alți colegi ai acestuia, în aceleași condiții.

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, în perioada 1950 - 1961. În speță, din livretul militar al soțului reclamantei rezultă că aceasta a lucrat în timpul stagiului militar, în detașamentul de muncă (în construcții) 2/4, în perioada 9 august 1951 - 31 decembrie 1953. Ori, câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-un detașament organizat, în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoașterea drepturilor sale.

Faptul că se contestă de către recurentă, apartenența detașamentelor de muncă la Direcția Generală a Serviciului Muncii, în perioada interesată, invocându-se fie tutela Ministerului Forțelor Armate, fie cea a Ministerului de Construcții, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului legii reparatorii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă, ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar. În consecință, urmează a fi admis și în temeiul art. 312 C. proc. civ., a se casa sentința atacată și în fond, a se admite acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de N.I. împotriva sentinței civile nr. 68 din 4 martie 2004, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 5056 din 16 mai 2003, a Casei Județene de Pensii Buzău, pe care o obligă să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 9 august 1951 - 31 decembrie 1953. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.