ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1132/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1132/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată pe calea
contenciosului administrativ, reclamanta N.I. a contestat hotărârea nr. 5056/2003
și decizia de revizuire nr. 11709 din 9 ianuarie 2004, emise de Casa Județeană
de Pensii Buzău, prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor
prevăzute de Legea nr. 309/2002, având în vedere că soțul său a efectuat
stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a
Serviciului Muncii.
Curtea de Apel Ploiești, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 68 din 4 martie
2004, a respins contestația, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a reținut că Detașamentul de muncă în care a efectuat serviciul
militar, soțul reclamantei, a făcut parte din cadrul Direcției Generale a
Serviciului Muncii, începând cu anul 1954, or din livretul militar al
defunctului soț rezultă că acesta a prestat serviciul militar, în perioada 9
august 1951 - 31 decembrie 1953.
Împotriva hotărârii astfel
pronunțate a formulat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că
în mod greșit, prima instanță i-a soluționat cererea, întrucât defunctul ei soț
a satisfăcut stagiul militar în Detașamentul de muncă 2/4 în Construcții și
este îndreptățit la acordarea drepturilor prevăzute de lege, de aceste drepturi
beneficiind și alți colegi ai acestuia, în aceleași condiții.
Potrivit prevederilor art. 1 din
Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi,
persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a
Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei
legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de
muncă, în perioada 1950 - 1961.
În speță, din livretul militar al soțului
reclamantei rezultă că aceasta a lucrat în timpul stagiului militar, în
detașamentul de muncă (în construcții) 2/4, în perioada 9 august 1951 - 31
decembrie 1953.
Ori, câtă vreme este dovedită
împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-un
detașament organizat, în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de
la recunoașterea drepturilor sale.
Faptul că se contestă de către
recurentă, apartenența detașamentelor de muncă la Direcția Generală a Serviciului Muncii, în perioada interesată, invocându-se fie tutela
Ministerului Forțelor Armate, fie cea a Ministerului de Construcții, nu
prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea
scopului legii reparatorii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au
fost obligate să presteze o muncă, ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite
criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar.
În consecință, urmează a fi admis și
în temeiul art. 312 C. proc. civ., a se casa sentința atacată și în fond, a se
admite acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de N.I.
împotriva sentinței civile nr. 68 din 4 martie 2004, a Curții de Apel Ploiești,
secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond,
admite acțiunea.
Anulează hotărârea nr. 5056 din 16
mai 2003, a Casei Județene de Pensii Buzău, pe care o obligă să acorde
reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 9 august
1951 - 31 decembrie 1953.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 22 februarie 2005.