ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7255/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8

septembrie 2003, sub nr. 124, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de

contencios administrativ, reclamanta D.M. a solicitat în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 4023 din 1 iunie

2003, prin care s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de art.

1 din Legea nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii, s-a precizat

de reclamantă, că defunctul său soț a dovedit drepturile solicitate, cu datele

prevăzute de livretul militar.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

sentința civilă nr. 415, pronunțată la 6 octombrie 2003, a admis acțiunea, a

dispus anularea hotărârii nr. 4023, emisă la 1 iunie 2003 și a obligat pârâta,

să emită o nouă hotărâre, prin care să se constate că în perioada 20 aprilie

1954 - 20 noiembrie 1956, soțul reclamantei, D.N., s-a aflat în situația

prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002, fiind îndreptățit la drepturile

prevăzute de art. 2, 4 și 5 ale Legii nr. 309/2002, începând cu 1 septembrie 2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că soțul reclamantei a exercitat serviciul militar în M.F.A.

Construcții București, în funcția de constructor, în perioada 20 aprilie 1954 -

20 noiembrie 1956 și că reclamanta este îndreptățită la recunoașterea

drepturilor specifice, potrivit art. 1, 2, 3 și 5 ale Legii nr. 309/2002.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta, susținând că beneficiază de prevederile legii, numai

persoanele care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și că înscrierile din livretul

militar al soțului decedat al intimatei, se referă la o unitate militară.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor dosarului,

Curtea urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Târgu

Mureș, este legală și temeinică.

Rezultă că în perioada 20 aprilie

1954 - 20 noiembrie 1956, soțul reclamantei a prestat muncă în construcții și

că în mod corect, instanța de fond a interpretat dispozițiile Legii nr. 309/2002

și a art. 1 - 9 din Normele metodologice de aplicare a acesteia, stabilind

drepturile cuvenite, împrejurare ce a justificat obligarea recurentei, la

emiterea unei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 415 din 6 octombrie 2003

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 septembrie 2004.