ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2126/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată cu nr. 2437/914/CCA

din 4 iulie 2003, la Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamantul C.I. a solicitat

în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 2367

din 18 mai 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i recunoaște

calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru

perioada 15 aprilie 1952 – 8 decembrie 1953, în care a efectuat stagiul militar

într-o unitate cu profil de detașament de muncă.

Prin sentința nr. 257 din 5 august

2003, instanța sesizată a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta să îi recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al

prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 15 aprilie 1952 – 8

decembrie 1953, cu acordarea drepturilor stabilite de această lege.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că potrivit datelor înscrise în livretul militar,

reclamantul nu a beneficiat de instruire, lucrând în construcții întreaga

perioadă de efectuare a stagiului militar.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Mureș, cu motivarea că, potrivit

înscrierilor de la pag. 5 din livretul militar, reclamantul a efectuat stagiul

la o unitate militară, și nu în cadrul unui detașament de muncă al Direcției

Generale a Serviciului Muncii, astfel că perioada efectuată ca stagiu militar,

nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 309/2002.

Recursul este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile legii, persoana care a efectuat

stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961.

Se constată în cauză că reclamantul,

în perioada menționată la fila 5 din livretul său, a efectuat stagiul militar la U.M. 04742 Timișoara, din structura Ministerului Forțelor Armate, având înscrisă mențiunea

„instruit”, la poz. 11 și gradul „soldat”, la poz. 15.

Prin urmare, perioada de stagiu

militar nefiind efectuată de către reclamant, într-un detașament de muncă din

cadrul fostei Direcții Generale a Serviciului Muncii, nu sunt, deci, incidente

în cauză, dispozițiile menționatei legi, care nu se referă la persoanele care

au prestat activități de muncă în cadrul armatei române.

Critica adusă hotărârii se vădește a

fi, așadar, întemeiată și în raport cu prevederile Legii nr. 309/2002, prin

care se recunosc și se acordă drepturi, numai persoanelor care au efectuat

stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, cărora li

s-a aplicat un tratament discriminatoriu, față de persoanele care au efectuat

stagiul militar în cadrul Ministerului Forțelor Armate, fiind instruite și

primind soldă.

Așa fiind, urmează a se admite

recursul, a se casa sentința atacată și pe fond, a se respinge acțiunea

reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 257 din 8 septembrie 2003

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 mai 2004.