ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1053/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1053/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea
de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 254
din 5 august 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.L.; a anulat
hotărârea nr. 4195 din 1 iunie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș și
a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului
calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe
perioada 24 iunie 1953 – 1 iulie 1957.
S-a
reținut că, potrivit datelor înscrise în livretul militar, reclamantul a fost
folosit ca constructor, pe întreaga perioadă cât a efectuat stagiul militar,
ceea ce înseamnă că, în interpretarea dispozițiilor Legii nr. 309/2002 și a
art.1 – 9 din Normele metodologice de aplicare, este beneficiarul drepturilor
prevăzute de această lege.
Împotriva
sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Mureș, susținând că
reclamantul nu a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul
Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru a beneficia de prevederile
Legii nr. 309/2002.
Recursul
este fondat.
Potrivit
art.1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi
persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de
muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 –
1961.
În
cauză, din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a efectuat
stagiul militar în unități militare (U.M. 04195 București), de unde a fost
lăsat la vatră.
Or,
militarii care au menționat în livretul militar sau în fișa de evidență
personală, că au satisfăcut stagiul militar în unități militare, cum e situația
reclamantului, nu au făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului
Muncii, chiar dacă în cadrul unității au prestat activități de muncă; asemenea
activități de muncă au fost prestate în cadrul armatei române, nu în cadrul
Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru a fi incidente dispozițiile
Legii nr. 309/2002.
În
consecință, soluția adoptată de prima instanță este nelegală și netemeinică,
iar recursul fondat, urmând să fie admis, casată sentința și în fond respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile
nr. 254 din 5 august 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de
contencios administrativ.
Casează
sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului.
Pronunțată,
în ședința publică, astăzi 11 martie 2004.