ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1057/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr. 246 din 2 septembrie 2003, a admis acțiunea formulată de C.M.A.;

a anulat hotărârea nr. 1957 din 20 martie 2003 emisă de Casa Județeană de

Pensii  Mureș și a obligat pârâta să stabilească în favoarea reclamantului

drepturile prevăzute de art.1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 12 iulie

1950 – 30 decembrie 1953.

S-a

reținut că, în perioada anilor 1950 – 1953, reclamantul a efectuat stagiul

militar în unități de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, fiind

folosit ca mână de lucru și lăsat la vatră ca soldat neinstruit; că unitățile

militare nominalizate în livretul militar al reclamantului se regăsesc și în

tabelul cu evidența unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, pentru perioada 1950 – 1961.

Împotriva

sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Mureș, susținând, în

esență, că reclamantul nu a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă

din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru a beneficia de

prevederile Legii nr. 309/2002.

Recursul

este fondat.

Potrivit

art.1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi

persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 –

1961.

În

cauză, din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a efectuat

stagiul militar în unități militare (U.M. 04742), de unde a fost lăsat la vatră.

Or,

militarii care au menționat în livretul militar sau în fișa de evidență

personală, că au satisfăcut stagiul militar în unități militare,  nu au făcut

parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, chiar dacă în cadrul

unității au prestat activități de muncă; asemenea activități de muncă au fost

prestate în cadrul armatei române, nu în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, pentru a fi incidente dispozițiile Legii nr. 309/2002.

În

consecință, soluția adoptată de prima instanță este nelegală și netemeinică,

iar recursul fondat, urmând să fie admis, casată sentința și în fond respinsă

acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile

nr. 246 din 2 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială

și de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și în fond respinge acțiunea.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 11 martie 2004.