ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1057/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 246 din 2 septembrie 2003, a admis acțiunea formulată de C.M.A.; a anulat hotărârea nr. 1957 din 20 martie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș și a obligat pârâta să stabilească în favoarea reclamantului drepturile prevăzute de art.1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 12 iulie 1950 – 30 decembrie 1953. S-a reținut că, în perioada anilor 1950 – 1953, reclamantul a efectuat stagiul militar în unități de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, fiind folosit ca mână de lucru și lăsat la vatră ca soldat neinstruit; că unitățile militare nominalizate în livretul militar al reclamantului se regăsesc și în tabelul cu evidența unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru perioada 1950 – 1961. Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Mureș, susținând, în esență, că reclamantul nu a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002.

Recursul este fondat. Potrivit art.1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961. În cauză, din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a efectuat stagiul militar în unități militare (U.M. 04742), de unde a fost lăsat la vatră. Or, militarii care au menționat în livretul militar sau în fișa de evidență personală, că au satisfăcut stagiul militar în unități militare, nu au făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, chiar dacă în cadrul unității au prestat activități de muncă; asemenea activități de muncă au fost prestate în cadrul armatei române, nu în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru a fi incidente dispozițiile Legii nr. 309/2002.

În consecință, soluția adoptată de prima instanță este nelegală și netemeinică, iar recursul fondat, urmând să fie admis, casată sentința și în fond respinsă acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 246 din 2 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11 martie 2004.