ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 439/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

S.D.A.

în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Buzău, a solicitat modificarea

hotărârii nr.4865 din 25 aprilie  2003 emisă de pârâtă, prin care i s-a

recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr.309/2002 pentru perioada 17

iulie 1956 – 4 decembrie 1956, în sensul că beneficiază de aceste drepturi și

pe perioada 28 februarie 1956 – 27 martie 1958, perioadă justificată cu

livretul militar.

Curtea

de apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința nr.195 din 9 septembrie 2003 a respins contestația, reținând că în

cauză s-a  revizuit hotărârea atacată, astfel contestația a rămas fără obiect.

Considerând

hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat

admiterea lui, casarea sentinței și în fond admiterea acțiunii și modificarea

hotărârii de revizuire în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr.309/2002

se acordă de la 1 septembrie 2002 în loc de 1 august 2003.

S-a

precizat că, decizia de revizuire nr.10816 din 4  septembrie 2003 i-a recunoscut

și perioada solicitată prin acțiune că se încadrează în dispozițiile Legi

nr.309/2002, dar a greșit data acordării drepturilor.

Recursul

este fondat.

Prin

Legea nr.309/2002, s-a recunoscut și acordat unele drepturi persoanelor care au

efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în

perioada 1950 – 1961.

Conform

art.1 și 6 din Legea nr.309/2002,  beneficiază de prevederile  prezentei legi

persoana cetățean român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 –

1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de casele teritoriale de pensii

și a municipiului București la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele

militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de

U.M.02405 Pitești.

Prin

hotărârea nr.4865 din 25 aprilie 2003 emisă de Comisia de pe lângă Casa

județeană de pensii Buzău, reclamantului i s-a admis cererea în parte, în

sensul că s-a constatat că perioada 17 iulie 1956 – 4 decembrie 1956 se

încadrează în prevederile art.1 din Legea nr.309/2002 și s-a dispus ca

acordarea drepturilor să se facă cu începere din 1 septembrie 2002.

Aceeași

comisie, prin decizia de revizuire nr.10816 din 4 septembrie 2003 îi recunoaște

reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.309/2002 și pentru perioada

28 februarie 1956 – 27 martie 1958, însă dispune ca drepturile să fie acordate

cu începere de la 1 august 2003, deși aceste drepturi trebuiau date de la 1

septembrie 2002 așa cum se stabilise inițial.

În

consecință, soluția instanței de respingere a contestației ca rămasă fără

obiect este  greșită, astfel că, recursul fiind fondat în baza art.312 C.proc.civ.

urmează a fi admis, a se casa sentința și în fond se va admite acțiunea, iar

pârâta urmează a modifica hotărârea de revizuire nr.10816 din 4 septembrie

2003, în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr.309/2002 se vor acorda de

la 1 septembrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de S.D.A. împotriva sentinței nr.195 din 9 septembrie 2003 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și în fond admite acțiunea.

Modifică

hotărârea nr.10816 din 4 septembrie 2003 a Casei de Pensii a județului Buzău,

în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr.309/2002 se acordă de la 1

septembrie 2002 în loc de 1 august 2003.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 4 februarie 2004.