ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 439/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.D.A. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Buzău, a solicitat modificarea hotărârii nr.4865 din 25 aprilie 2003 emisă de pârâtă, prin care i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr.309/2002 pentru perioada 17 iulie 1956 – 4 decembrie 1956, în sensul că beneficiază de aceste drepturi și pe perioada 28 februarie 1956 – 27 martie 1958, perioadă justificată cu livretul militar. Curtea de apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.195 din 9 septembrie 2003 a respins contestația, reținând că în cauză s-a revizuit hotărârea atacată, astfel contestația a rămas fără obiect.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond admiterea acțiunii și modificarea hotărârii de revizuire în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr.309/2002 se acordă de la 1 septembrie 2002 în loc de 1 august 2003. S-a precizat că, decizia de revizuire nr.10816 din 4 septembrie 2003 i-a recunoscut și perioada solicitată prin acțiune că se încadrează în dispozițiile Legi nr.309/2002, dar a greșit data acordării drepturilor. Recursul este fondat.

Prin Legea nr.309/2002, s-a recunoscut și acordat unele drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961. Conform art.1 și 6 din Legea nr.309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi persoana cetățean român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de casele teritoriale de pensii și a municipiului București la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de U.M.02405 Pitești.

Prin hotărârea nr.4865 din 25 aprilie 2003 emisă de Comisia de pe lângă Casa județeană de pensii Buzău, reclamantului i s-a admis cererea în parte, în sensul că s-a constatat că perioada 17 iulie 1956 – 4 decembrie 1956 se încadrează în prevederile art.1 din Legea nr.309/2002 și s-a dispus ca acordarea drepturilor să se facă cu începere din 1 septembrie 2002. Aceeași comisie, prin decizia de revizuire nr.10816 din 4 septembrie 2003 îi recunoaște reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.309/2002 și pentru perioada 28 februarie 1956 – 27 martie 1958, însă dispune ca drepturile să fie acordate cu începere de la 1 august 2003, deși aceste drepturi trebuiau date de la 1 septembrie 2002 așa cum se stabilise inițial.

În consecință, soluția instanței de respingere a contestației ca rămasă fără obiect este greșită, astfel că, recursul fiind fondat în baza art.312 C.proc.civ. urmează a fi admis, a se casa sentința și în fond se va admite acțiunea, iar pârâta urmează a modifica hotărârea de revizuire nr.10816 din 4 septembrie 2003, în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr.309/2002 se vor acorda de la 1 septembrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de S.D.A. împotriva sentinței nr.195 din 9 septembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond admite acțiunea. Modifică hotărârea nr.10816 din 4 septembrie 2003 a Casei de Pensii a județului Buzău, în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr.309/2002 se acordă de la 1 septembrie 2002 în loc de 1 august 2003. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 februarie 2004.