ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.04.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1314/2008

HOTĂRÂRE
01.04.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1314/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 25 iulie

2005, reclamantul R.L.F. a

chemat

în judecată pe pârâta SC M.I.G.E.

SRL Dej

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată

pârâta la plata sumei de 143.014,50 Ron dividende

cuvenite până la data retragerii din societate; să se constate că datorează

pârâtei suma

de 24.885,69 Ron, debite restante din care s-au achitat

1866,85

Ron și să se dispună compensarea

până la concurența sumei de

23.018,83 Ron cu accesoriile bugetare.

Prin sentința civilă

nr. 1467 din 25 aprilie 2007, Tribunalul Cluj a respins acțiunea reclamantei,

ca nefondată.

Curtea de Apel Cluj,

prin decizia civilă nr. 26 din 5 februarie 2007 a admis apelul reclamantei, a

schimbat sentința civilă de mai sus, a admis în parte acțiunea și a obligat pe

pârâtă la plata sumei de 143.014 Ron, respingându-se celelalte pretenții.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursul pârâtei, ca

nefondat.

Împotriva acestei

din urmă hotărâri judecătorești, pârâta SC M.I.G.E. SRL Dej a formulat o

contestație în anulare, potrivit art. 317 și art. 318 C. proc. civ., întrucât a

omis să se pronunțe asupra unui motiv de casare privitor la cererea de

înscriere în fals pe care a formulat-o.

În legătură cu

contestația în anulare de față se rețin următoarele:

Potrivit prevederilor

art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile

limitativ prevăzute de lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri

definitive dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de

procedură ori dacă soluția este rezultatul unei erori materiale evidente (art.

317 și art. 318 C. proc. civ.).

Prevederea cuprinsă

în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi

retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori

materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului,

cu respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau

ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru

verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea

probelor.

Prin urmare, greșelile

instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt

greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de

interpretare a dispozițiilor legale.

În cazul în care

contestația în anulare privește și omisiunea examinării unui motiv de recurs,

aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuție pe această cale motive de

casare care au format obiect de preocupare pentru instanțe de recurs, chiar

dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau

a aplicării legii.

Astfel, contestația

în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și

greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă

există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege și nu poate să

examineze justețea soluției pronunțate.

Examinând hotărârea

atacată, în raport de dispozițiile legale de mai sus, se constată că instanța

de recurs a analizat toate motivele formulate în termenul legal și a avut în

vedere toate criticile formulate de pârâtă.

Este de reținut,

deci, că toate motivele de recurs, așa cum le-a formulat pârâta prin cererea sa

declarată în termen își găsesc tratarea detaliată în considerentele hotărârii

atacate, așa cum s-a menționat mai sus.

În ceea ce privește

motivul de casare invocat la data de 21 iunie 2007, privind înscrierea în fals

pentru procesul verbal din 1 aprilie 2004, trebuie reținut că acesta a fost

formulat peste termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., și corect nu

a mai fost examinat de instanță.

În această situație,

afirmația pârâtei contestatoare referitoare la neexaminarea tuturor motivelor

de casare, de către instanța de recurs, nu poate fi primită.

Chiar dacă

petiționara consideră că prin soluția la care s-a oprit instanța de recurs ar

cuprinde greșeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe această

cale procesuală, a contestației în anulare, care este o cale de retractare și

nu de reformare a soluției atacate.

În consecință

nefiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 318 C. proc. civ.,

contestația în anulare formulată de pârâtă va fi respinsă ca neîntemeiată.

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare formulată de SC M.I.G.E. SRL Dej împotriva

deciziei nr. 2505 din 22 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială.

Obligă pe contestatoare la plata sumei de 2188

lei cheltuieli de

judecată în

favoarea intimatului R.L.F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 aprilie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-11-20
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3485/2008
Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 1467 din 25 aprilie 2007 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului R.L.F. prin care a solicitat obl
ÎCCJ 2007-01-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 171/2007
stabilit de instanță nici după respingerea cererii de reexaminare, acesta a fost anulat ca insuficient timbrat. În același dosar, instanța de apel, prin decizia nr. 69 din 3 mai 2006, a admis în parte cererea de îndreptare a erorilor materi
ÎCCJ 2008-10-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3534/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 ianuarie 2008, reclamanta SC M.I. SRL Dej a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Cluj și D.G.A.M.C.,
ÎCCJ 2009-10-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4412/2009
R. SRL Dej. Recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, apreciind că nu este întrunită cerința existenței unui prejudiciu cert, întrucât împotriva recurentei
ÎCCJ 2008-05-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1728/2008
pârâta SC A.B. SA. A reținut, de asemenea, că reclamanta a remis pârâtei SC I. SRL o filă C.E.C. completată de aceasta cu suma de 1.514.000.000 ROL pe care pârâta a pus-o în executare încasând suma de 119.000 RON. Împotriva acestei decizii
Sursă