ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.11.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3485/2008

HOTĂRÂRE
20.11.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3485/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra cererii de

revizuire de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 1467

din 25 aprilie 2007 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului R.L.F. prin

care a solicitat obligarea pârâtei SC M.Y.G.E. SRL Dej la plata sumei de

143.014,50 lei dividende cuvenite până la retragerea sa din societate, să se

constate că datorează pârâtei suma de 24.885,69 lei, debite restante din care

s-au achitat 1.866,85 lei și compensarea sumelor până la concurența sumei de

23.018,83 lei, cu accesoriile bugetare.

Curtea de Apel Cluj

prin Decizia nr. 26 din 5 februarie 2007 a admis apelul reclamantului, a

schimbat în parte sentința civilă de la fond, a admis în parte acțiunea

reclamantului și a obligat pârâta la plata sumei de 143.014 lei, respingând

restul pretențiilor.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 2505 din 22 iunie 2007

a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M.Y.G.E. SRL Dej împotriva

deciziei nr. 26 din 5 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 1314 din 1 aprilie

2008 a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de pârâtă

împotriva Deciziei nr. 2505 din 22 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială.

Împotriva Deciziei nr.

2505 din 22 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

pârâta SC M.Y.G.E. SRL Dej a formulat cerere de revizuire, potrivit art. 322 pct.

4 C. proc. civ.

În motivarea cererii

sale de revizuire, revizuienta susține că după pronunțarea deciziei nr. 2505

din 22 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

societatea sa a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Dej, începându-se cercetarea penală împotriva intimatului R.L.F. pentru

falsurile săvârșite în registrele societății comerciale, în actele de evidență

contabilă de care s-a folosit în acest proces pentru obținerea de foloase

necuvenite și îmbogățire fără justă cauză, cu referire expresă la procesul verbal

al A.G.A. din 1 aprilie 2004 încheiat în fals, prin care și-a repartizat

dividende, neînregistrat în registrul adunărilor generale ale societății,

înscris ce nu a fost adus la cunoștința asociaților la încheierea actului

adițional autentificat din 2004, prin care intimatul și-a cesionat părțile

sociale și s-a retras din societate și la bilanțul contabil depus la

administrația fiscală, din care nu rezultă pretențiile ce au făcut obiectul

cererii de chemare în judecată și nici alte datorii.

Intimatul R.L.F. prin

întâmpinarea depusă la dosar a cerut respingerea revizuirii ca inadmisibilă

pentru neîndeplinirea cerințelor art. 322 pct. 4 C. proc. civ. și în subsidiar,

ca nefondată.

Cererea de revizuire

este nefondată.

Potrivit art. 322 alin.

(4) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul se poate cere, cu raportare la situația de față „dacă

hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul său sau în

urma judecății”, iar conform art. 324 pct. 3 C. proc. civ. termenul pentru

revizuire este de o lună din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea

instanței penale de condamnare ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul.

În lipsa unei astfel

de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de

împrejurarea pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o

hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora,

astfel cum rezultă din teza a-II-a a articolului anterior menționat.

În cauză revizuienta

a depus în probațiune răspunsul Inspectoratului de poliție al Jud. Cluj, la

adresa formulată de aceasta, că s-a început urmărirea penală împotriva

intimatului R.L.F. și că se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals.

Pentru a putea fi

încadrată în dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. nu este suficient să

fie începută urmărirea penală, ci se impune a exista o hotărâre judecătorească

de condamnare, condiție neîndeplinită în speță.

În ceea ce privește

termenul special și imperativ de formulare a acestei cereri, e de remarcat că

în raport de cererea revizuientei aflată la fila 17 dosar recurs (din care

rezultă data de 21 iunie 2007), nici această cerință nu e îndeplinită.

Față de această

situație, cum în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 4 C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., cum revizuienta e în culpă procesuală, aceasta va fi obligată la

plata sumei de 1.190 lei cheltuieli de judecată.

Respinge

cererea de revizuire

formulată de revizuienta SC M.Y.G.E. SRL Dej, jud. Cluj împotriva Deciziei nr. 2505

din 22 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca

nefondată.

Obligă revizuienta SC

M.Y.G.E. SRL Dej la plata sumei de 1.190 lei cheltuieli de judecată către

intimatul R.L.F.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2008.

Sursă