ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 446/2010

Asupra recursului de față:

Analizând lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 173/P/2009 din data de 2 septembrie 2009, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul disp. art. 228 alin. (1) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul Ș.A. pentru infracțiunile de fals intelectual prev. și ped. de disp. art. 289 C. pen., uz de fals prev. și ped. de disp. art. 291 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de disp. art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu prev. și ped. de disp. art. 249 C. pen., cât și pentru făptuitoarele H.D.M. și C.V. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de disp. art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu prev. și ped. de disp. art. 249 C. pen.

Pentru a dispune în acest sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reținut următoarele:

La data de 28 aprilie 2009 persoana vătămată D.E.A., a înregistrat o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care a reclamat săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen., de către făptuitorul Ș.A., judecător la Judecătoria Baia Mare și săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen., de către făptuitoarele H.D.M.

(indicată în plângere cu numele de H.E.) și C.V., ambele

judecătoare la Tribunalul Maramureș.

Susnumitul a înregistrat o plângere similară la C.S.M., plângere ce a fost trimisă spre soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, fiind conexată la plângerea anterioară.

În plângerea depusă, persoana vătămată D.E.A.,

avocat în Baroul Maramureș, arată în esență că, la data de 12 februarie 2009 în încheierea de ședință și în sentința civilă nr. 898 din 13 februarie 2009 a Judecătoriei Baia Mare, făptuitorul Ș.A. „prin fals în înscrisuri oficiale și uz de fals dă să se înțeleagă că reprezentarea pârâților este legală", iar „opoziția" sa explicită „este nebăgată în seamă" și, ulterior, recursul pe care1-a declarat a fost respins de către făptuitoarele H.D.M. și

C.V. Este de menționat că în plângere, ca denumire marginală a

infracțiunii de fals, se face referire la infracțiunea de „fals în înscrisuri

oficiale", însă se face trimitere la textul art. 289 C. pen. - falsul intelectual.

În fapt, persoana vătămată D.E.A. l-a asistat în calitate de avocat pe reclamantul B.D.A. în Dosarul nr. 183/182/2009 al Judecătoriei Baia Mare, având ca obiect ordonanță președințială.

La termenul din data de 12 februarie 2009 grefierul de ședință a făcut

referatul cauzei, arătând că la dosar, prin registratură, a fost depusă la data de

11 februarie 2009 o cerere de lăsare a cauzei după ora 12,00, de către apărătorul pârâților, avocat M.R. La a doua strigare a cauzei s-a prezentat

avocatul C.C. în substituirea avocatului M.R.

Toate aceste aspecte sunt evidențiate în încheierea de ședință din 12 februarie 2009, la fel cum este menționat și faptul că persoana vătămată

D.E.A. nu a fost de acord cu lăsarea cauzei la a doua strigare,

motivând că nu s-a depus la dosar împuternicire avocațială.

Examinând actele premergătoare începerii urmăririi penale rezultă că, în cauză, sub aspectul laturilor obiective și subiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. Astfel, în încheierea de ședință din data de 12 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 183/182/2009 al Judecătoriei Baia Mare, făptuitorul Ș.A. a consemnat întocmai mersul dezbaterilor care au avut loc în ședința publică fără a altera în vreun fel realitatea. Ulterior, făptuitorul a pronunțat sentința civilă nr. 898 din 13 februarie 2009, hotărând respingerea cererii de ordonanță președințială.

În continuare, făptuitoarele H.D.M. și C.

V., au respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile a

Judecătoriei Baia Mare.

În urma examinării celor reclamate nu rezultă nici un indiciu că

făptuitorii ar fi avut intenția să prejudicieze interesele legale ale vreunei persoane cu ocazia pronunțării hotărârilor judecătorești menționate.

În ceea ce privește criticile aduse deciziilor făptuitorilor trebuie arătat că nu poate fi angajată răspunderea penală a judecătorilor pentru soluțiile adoptate, întrucât s-ar aduce o gravă atingere principiului independenței judecătorilor și supunerilor numai legii și ar constitui o imixtiune în activitatea magistraților care decid potrivit legii.

Verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești ori a

măsurilor procesuale dispuse pe parcursul judecării unei cauze, se realizează în mod exclusiv numai de către instanțele de control judiciar, prin exercitarea căilor de atac, fiind inacceptabil ca organele de urmărire penală, prin atribuțiile lor, să poată pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărâri judecătorești, întrucât s-ar aduce atingere principiilor menționate.

Plângerea petentului D.E.A., a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 777/II/2/2009 din 28 septembrie 2009 a procurorului general F.M. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Pentru a dispune astfel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:

Analizând rezoluția din 2 septembrie 2009, dată în Dosarul nr.

173/P/2009, raportat la actele dosarului, constat că soluția este legală și temeinică.

În ceea ce privește afirmația avocatului D.E.A., cum că

mențiunea din încheierea dată în Dosarul nr. 183/182/2009 din 12 februarie 2009, al

Judecătoriei Baia Mare, de către judecătorul S.A., că pârâții au fost

asistați de avocat C.C., în substituirea avocatului M.R., ar

fi falsă, deoarece nu ar fi existat delegație sau contract de asistență juridică,

această susținere nu poate fi acceptată și în nici un caz mențiunea din încheierea

din 12 februarie 2009 nu este falsă.

În concret, pârâții au fost asistați de către avocat C.C.,

așa cum de altfel chiar avocatul D.E.A. recunoaște. Faptul că la

dosar nu s-a depus delegația avocațială (act formal) sau contractul de asistență

juridică, nu echivalează cu o lipsă de asistență juridică.

În ceea ce privește chestiunea de fond, și anume dacă cererea de ordonanță președințială trebuia sau nu admisă, această chestiune nu intră în

competența parchetului.

Din analiza actelor aflate la dosar nu rezultă că vreunul dintre cei trei

judecători reclamați ar fi comis vreo faptă penală legat de judecarea Dosarului nr. 183/182/2009 al Judecătoriei Baia Mare și Tribunalului Maramureș.

În temeiul disp. art. 278

1

C. proc. pen., petentul D.E.A. se adresează instanței competente.

Prin sentința penală nr. 82/2009 din data de 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori s-a respins, ca nefondată, plângerea reținându-se - în sinteză - următoarele:

Procurorul în urma examinării actelor premergătoare efectuate în vederea soluționării plângerii penale

înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la 28 aprilie 2009 de partea vătămată D.E. a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor reclamate de acesta.

Împotriva sentinței penale, petentul a declarat prezentul recurs, criticând soluția instanței de apel, ca fiind nelegală și netemeinică și insistând în criticile sale asupra infracțiunii de fals săvârșită de judecătorul Ș.A., care prin sentința judecătoriei arată că partea adversă a fost legal reprezentată, deși persoana care s-a prezentat în cauză în afară de faptul că purta o robă avocațială nu avea nici o legătură cu cauza, nu există nici o delegație de asistență juridică și nici de substituire în reprezentarea și asistarea pârâților.

Examinând legalitatea și temeinicia soluției instanței de apel, atât din punct de vedere al motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat, pentru următoarele motive.

La termenul din 12 februarie 2009, avocatul M.R.,

reprezentantul pârâților, a depus la dosar o cerere prin care solicita judecarea

cauzei după ora 12,00, cererea nefiind însoțită de delegație sau contract de

asistență juridică, iar la ora 14,00, în substituirea avocatului M.R. s-a

prezentat avocat C.C., fără delegație de substituire și fără

împuternicire avocațială, judecătorul S.A. permițându-i acesteia să pună

concluzii. Judecătorul, în încheierea de ședință, a menționat în mod fals că pârâții

au fost reprezentați de avocat deși nu exista delegație la dosar. Cererea de ordonanță președințială a fost respinsă în mod neîntemeiat. De asemenea,

Tribunalul Maramureș i-a respins recursul împotriva sentinței prin care s-a respins

cererea de ordonanță președințială, hotărârea fiind dată de judecătoarele C.

V. și H.M., cel de-al treilea judecător din complet făcând opinie separată, în sensul admiterii recursului (f. 5-6).

În fapt, avocatul D.E.A. l-a asistat pe reclamantul B.D. în Dosar nr. 183/182/2009 al Judecătoriei Baia Mare având ca obiect ordonanță președințială.

Din încheierea de ședință din data de 12 februarie 2009 a rezultat că prin registratura judecătoriei, la 11 februarie 2009 a fost depusă o cerere de lăsare a cauzei după ora 12 de avocatul pârâților M.R. Instanța a admis cererea respectivă, cu toate că avocatul reclamantului s-a opus, pe motiv că la dosar nu era depusă împuternicirea avocațială. La a doua strigare a cauzei s-a prezentat avocata C.C. în substituirea av. M.R. Cauza a fost soluționată în prezența apărătorilor părților, consemnările regăsindu-se în practicaua încheierii din 12 februarie 2009, iar din expunerea concluziilor și susținerii părților de la acea dată, nu rezultă ca judecătorul cauzei să fi acționat în contra dispozițiilor legale și să fi comis vreuna din faptele prevăzute de legea penală.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul D.E.A.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.E.A. împotriva sentinței penale nr. 82/2009 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.