ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.03.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 832/2010

HOTĂRÂRE
03.03.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 832/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

din 27 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul-persoană vătămată G.M.

împotriva rezoluției din data de 26 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, dată în Dosarul nr. 1154/P/2008, precum și a rezoluției din

data de 27 iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, dată în Dosarul nr. 1167/11/2/2009, fiind obligat petentul la

cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut următoarele:

plângerea penală înregistrată la data 15 decembrie 2008, petentul-persoană

vătămată G.M., fost ofițer de poliție în cadrul Serviciului de Poliție

Transporturi Giurgiu, a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorului

comisar-șef S.I., șeful Serviciului de Poliție Transporturi Giurgiu, care a

trecut sub tăcere neînregistrarea lucrărilor privind furturile, în vara anului

2000, a cantității de 5.000 kg benzină dintr-un vagon-cistemă, aflat în Stația

C.F.R. Giurgiu-Sud, și, în perioada 26 noiembrie 2004 - 29 noiembrie 2004, a

cantității de 10.000 kg fier vechi, pentru care E.M. a formulat denunț

împotriva polițiștilor M.N., N.E. și S.M., precum și împotriva angajatului

C.F.R. C.A., pe care martorul-cumpărător F.F. i-a recunoscut din grup, însă, cu

toate acestea, făptuitorul a refuzat audierea sa și a denunțătorului E.M., iar

în luna septembrie a anului 2004 i-a interzis să efectueze acte de cercetare

penală împotriva făptuitorului B.N.M., pentru comiterea infracțiunii de

tâlhărie asupra persoanei vătămate R.I., zis T., pe care făptuitorul T.V.,

șeful stației C.F.R. Giurgiu-Nord, a amenințat-o să nu declare că a fost

tâlhărită, și, de asemenea, în anul 2003 a interzis cercetarea penală a

făptuitorului S.G., fost șef al stației C.F.R. Giurgiu-Sud, într-o cauză penală

în care era cercetat penal făptuitorul F.G., pentru infracțiunea de delapidare,

prev. de art. 215

1

, C. pen., în timp ce făptuitorii comisar-șef O.C.,

subcomisar B.N., din cadrul Direcției de Inspecție Internă, comisar-șef A.P.,

din cadrul Direcției de Poliție Transporturi București, comisar-șef G.I., inspector

principal C.F. și comisar-șef S.N., din cadrul Direcției Generale de Control și

Audit Intern - Corpul de Control al Ministrului Internelor și Reformei

Administrative, au efectuat verificări defectuoase atât cu privire la sesizarea

sa referitoare la activitatea desfășurată de S.I., cât și cu privire la

plângerea sa împotriva rezoluției din data de 28 martie 2008 a Parchetului de

pe lângă Tribunalul Giurgiu, dată în Dosarul nr. 37/P/2008, prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul N.E., pentru

infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., întrucât a trecut

un martor-asistent fals în procesul-verbal de constatare a contravenției fată

de contravenientul T.C.

rezoluția din data de 26 iunie 2009, dată în Dosarul nr. 1154/P/2008, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art. 228, alin. (4) C.

proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1), lit. a) și d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul S.I., cu privire la

infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.

246 C. pen., de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C.

pen., de omisiune a sesizării organelor judiciare, prev. de art. 263 C. pen.,

de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen., de arestare nelegală

și cercetare abuzivă, prev. de art. 266 C. pen. și de reținere sau distrugere

de înscrisuri, prev. de art. 272 C. pen., față de făptuitorul T.V., pentru

infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.

246 C. pen. și de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prev. de art. 266 C.

pen., iar față de făptuitorii O.C., B.N., A.P., G.I., C.F. și S.N., pentru

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246

contra intereselor publice, prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 248 C.

pen., pentru infracțiunile de omisiune a sesizării organelor judiciare, prev.

de art. 263 C. pen. și de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen.,

constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare în sumă de 100

lei.

Procurorul a

reținut, pe baza materialului probator administrat, că prin raportul din data

de 07 decembrie 2007 privind rezultatul verificărilor efectuate de cms. șef O.C.

și scms. B.N. din cadrul Direcției de Inspecție Internă și cms. șef A.P. din

cadrul Direcției de Poliție Transporturi București a aspectelor semnalate de

numitul G.M. s-au stabilit următoarele:

a). În

legătură cu faptul că lucrătorii Postului de Poliței TF Giurgiu Sud nu au

înregistrat în anul 2000 o lucrare penală privind lipsa cantității de 5000 kg

benzină dintr-un vagon cisternă garat în stația C.F.R. Giurgiu Sud, din

verificări a rezultat că, potrivit evidențelor cauzelor penale cu A.N., la

nivelul Serviciului de Poliție Transporturi Giurgiu, s-au înregistrat în anul

2000 un număr de 5 lucrări, toate privind furturi de inductori.

Pentru a

stabili situația reală referitor la aspectul semnalat de petent, s-au efectuat

verificări și la nivelul stației C.F.R. Giurgiu Sud, unde nu au fost

identificate în decursul anului 2000, rapoarte de evenimente sau

procese-verbale de constatare întocmite de organele C.F.R., privind lipsa

vreunei cantități de combustibil și astfel să se impună sesizarea organelor de

poliție.

De asemenea,

s-a verificat registrul veghetor al stației și registrul de cântar, fără a fi

identificate indicii în sensul celor sesizate.

În urma

audierii numitelor T.I. - magaziner stație C.F.R Giurgiu Sud, M.D. - șef stație

infrastructură Giurgiu Sud și D.V. - lucrător la biroul reclamații, nu s-au

stabilit detalii suplimentare care să confirme aspectele semnalate în petiție.

În raport de

cele expuse, față de cms. șef S.I. s-a dispus neînceperea urmăririi penale

pentru săvârșirea infr. prev. de art. 248 C. pen., art. 263 C. pen. și art. 264

b). Cu

privire la faptul că la Serviciul de Poliție Transportul Giurgiu nu s-au luat

măsuri de reconstituire a unei lucrări penale în cazul unui furt de 10 tone

fier vechi dintr-un grup de vagoane ce au staționat la stația C.F.R. Giurgiu

Sud în perioada 26 - 29 noiembrie 2004, din verificări s-a stabilit că ofițerii

Direcției Poliție Transporturi, care prin raportul din 10 ianuarie 2007 au

propus declanșarea cercetării prealabile față de insp. pr. de poliție G.M. -

ofițer operativ I la Serviciul de Poliție Transporturi Giurgiu și ag. șef de

poliție N.M. - șef Post Poliție T.F. Giurgiu Nord, pentru neglijență

manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, constând în aceea că nu

au luat toate măsurile de înregistrare și cercetare a cauzelor care au

determinat lipsa cantității de fier din vagoanele de marfă ce au staționat în

stații C.F.R. Giurgiu Sud.

În cauză nu

s-au dispus măsuri disciplinare față de polițiștii cercetați întrucât a trecut

mai mult de un an de la data săvârșiri faptei.

Nu se

confirmă faptul sesizat de petent în sensul că nu s-au luat măsuri de

reconstituire a lucrării respective, deoarece aceasta este înregistrată în

prezent în evidența cauzelor penale cu A.N sub nr. unic 4662/P/2007 și se află

îi supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu.

Având în

vedere cele menționate, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de cms. șef S.I. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 248 C. pen., deoarece

fapta nu există în materialitatea ei;

c) Referitor

la faptul că șeful Serviciului de Poliție Transporturi Giurgiu - cms. șef S.I. ar

fi împiedicat aflarea adevărului în Dosarul penal nr. 2360/P/2004 în care erau

implicați agenții de politie M.N., S.M., N.E. și un fost lucrător C.F.R. - C.A.,

din verificări s-a constatat că la data de 10 ianuarie 2004, polițiștii din

cadrul Serviciului de Poliție Transporturi Giurgiu, au efectuat un control la

domiciliul numitului F.F. din Giurgiu, unde funcționa un centru de colectare

fier vechi aparținând SC N. SRL, ocazie cu care au fost identificate mai multe

subansamble ce proveneau din dezmembrări de vagoane.

Lucrarea

penală a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu sub nr.

unic 2360/P/2004, fiind remisă pentru efectuarea de cercetări la Serviciul de

Poliție Transporturi Giurgiu. Cauza a fost repartizată spre soluționare insp. pr.

G.M., care constatând implicarea unor polițiști in comiterea faptei a înaintat

dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

La nivelul

unității de parchet, dosarul a fost înregistrat sub nr. 793/P/2005, iar prin

rezoluția cu același nr. din 17 noiembrie 2006, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale numai față de agenții de poliție M.N. și N.E. pentru

săvârșirea infr. prev. de art. 208 alin. (1) C. pen.

Totodată,

cauza a fost disjunsă cu privire la furtul de subansamble de vagoane și s-a

dispus continuarea cercetărilor pentru identificarea autorilor.

În prezent,

disjungerea se află în instrumentarea Serviciului Poliției Transporturi

Giurgiu, desfășurându-se activități sub supraveghere la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Giurgiu (Dosar nr. 2863/P/2006).

Petentul a

declarat, cu ocazia verificărilor efectuate că, la îndemnul șefului său - cms. șef

S.I., a demarat cercetările în acest caz, motiv pentru care afirmația cu

privire la încercarea ascunderii adevărului de către acesta, nu are suport

real. Acest aspect a făcut obiectul cercetărilor în Dosarul penal 2095/P/2006

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, constituit urmare a procesului-verbal

înregistrat la Direcția Generală Anticoruptie - Biroul Anticoruptie pentru

județul Giurgiu, în care s-a consemnat denunțul oral formulat de numitul E.M.

Prin

rezoluția din 20 februarie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

a dispus neînceperea urmăririi penale față de cms. șef S.I. și insp pr. G.M.,

pentru săvârșirea infr. prev. de art. 208 - 209 C. pen. și art. 246 C. pen.

În

consecință, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.I. pentru

săvârșirea infr. prev. de art. 248 C. pen., art. 246 C. pen., art. 26 C. pen.

și art. 272 C. pen., deoarece nu există date sau indicii temeinice care să

confirme săvârșirea faptelor reclamate, acestea neexistând în materialitatea

lor. Din procesul-verbal din data de 23 iunie 2009 reiese faptul că la Dosarul nr.

282/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, la filele 26-27,

există documentele pretins sustrase.

d) În urma

verificărilor efectuate s-a constatat că în anul 2005 nu a fost săvârșită nici o

infracțiune de tâlhărie în stația C.F.R. Giurgiu Nord asupra manevrantului R.I.,

zis T.

De asemenea

și cu ocazia audierii sale la data de 04 iunie 2008 de către cms. șef G.I. și C.F.,

numitul R.I. arătat că nu a depus nicio plângere pentru săvârșirea infr. de

tâlhărie, nefiind niciodată deposedat de bunuri în municipiul Giurgiu.

Având în

vedere cele expuse în cauză, procurorul a constatat că nu poate fi pusă în

mișcare acțiunea penală față de G.I. și S.I. pentru săvârșirea infr. prev. de art.

246 C. pen., art. 264 C. pen. și față de T.V. pentru săvârșirea infr. prev. de art.

266 C. pen. și art. 246 C. pen., deoarece aspectele sesizate de petent nu se

confirmă, faptele neexistând în materialitatea lor.

e) Din

raportul întocmit de I.G.P.R. - Direcția de Inspecție Internă la data de 07

decembrie 2007 reiese faptul că, la data de 27 octombrie 2005, Judecătoria

Giurgiu a solicitat Serviciului Poliție Transporturi Giurgiu să comunice în ce

condiții s-a încheiat procesul-verbal din 25 iulie 2005, privind pe T.C. din

municipiul Giurgiu.

În urma

verificărilor efectuate la nivelul Serviciului de Poliție Transporturi Giurgiu,

la 15 noiembrie 2005, s-a comunicat un răspuns instanței în sensul că ag. șef N.E.

i-a aplicat sancțiunea contravențională numitului T.C., deoarece a fost

depistat consumând băuturi alcoolice în trenul personal, pe relația

Giurgiu-București, însă din eroare a fost menționat în procesul-verbal ca

martor asistent.

Deși în cauza

s-a constat o neglijență în exercitarea îndatoririlor de Serviciu a

polițistului care a aplicat sancțiunea, lucrarea nr. 130508/2005 privind

sesizarea Judecătoriei Giurgiu, a fost clasată la nivelul serviciului din

dispoziția cms. șef S.I., fără a se dispune nicio altă măsură.

Ulterior, la

data de 08 februarie 2008, Serviciul de Poliție Transporturi Giurgiu din cadrul

Secției Regionale de Poliție Transporturi București, a sesizat Parchetul de pe

lângă Tribunalul Giurgiu pentru a fi efectuate cercetări pentru infr. de fals

intelectual comisă de ag. șef N.E. Sesizarea a fost înregistrată la Parchetul de

pe lângă Tribunalul Giurgiu sub nr. 37/P/2008, iar la data de 28 martie 2008

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de N.E. pentru săvârșirea infr.

prev. de art. 289 C. pen., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii și anume latura subiectivă, sub forma intenției.

În Dosarul nr.

37/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a fost audiat numitul

S.C. care a arătat că a fost de față când lucrătorul de poliție l-a depistat pe

contravenient consumând băuturi alcoolice în tren și i-a notat datele acestuia

în carnet, întrucât nu avea documente de identitate asupra sa. Această

declarație este menținută și la data de 25 iunie 2009, ocazie cu care S.C. a

precizat că nu s-au exercitat presiuni asupra sa de către S.I.

Pentru faptul

că, deși știa de cele sesizate de Judecătoria Giurgiu prin adresa din 27

octombrie 2005, cms. șef S.I. a aprobat clasarea lucrării fără a dispune nici o

măsură față de polițistul vizat, s-a dispus „atenționarea" cms. șef S.I. conform

art. 15 lit. a) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004.

Față de S.I. s-a

dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art.

248 C. pen., art. 246 C. pen. și art. 263 C. pen., deoarece nu există date sau

indicii temeinice pentru a fi întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor sub aspectul laturii subiective, lipsind intenția.

De asemenea,

față de cms. șef S.I. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul

săvârșirii infr. de cercetare nelegală, prev. de art. 266 C. pen., deoarece

aspectele sesizate nu se confirmă, fapta neexistând în materialitatea ei.

f) De

asemenea, s-a constatat că cms. șef S.I. nu a împiedicat extinderea

cercetărilor față de alte persoane în Dosarul nr. 38/P/2005, unica persoană

care a avut calitatea de învinuită, fiind trimisă și în judecată prin

rechizitoriul din data de 14 aprilie 2005 al Parchetului de pe lângă Judecători

Giurgiu, aceasta fiind numita F.G.

Față de S.I. s-a

dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infr. prev. de art. 264 C.

pen. și art. 248 C. pen., deoarece nu există date sau indicii temeinice care să

confirme săvârșirea faptelor reclamate.

Față de cms.

șef O.C. și scms. B.N. din cadru Direcției de Inspecție Internă și cms. șef A.P.

din cadru Direcției de Poliție București care au efectuat verificările

concretizate în raportul din data de 07 decembrie 2007, precum și față de insp.

C.F., cms. șef G.I. și cms. șef S.N. din cadrul M.I.R.A. - Corpul de Control,

care au efectuat alte verificări cu privire la cele sesizate prin petiții de

către petent, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii

infr. prev. de art. 26 rap. la art. 248 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 263 C.

pen., deoarece faptele nu există în materialitatea lor.

formulată de petentul-persoană vătămată a fost respinsă, ca neîntemeiată, de

către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin

rezoluția din data de 27 iulie 2009, dată în Dosarul nr. 1167/11/2/2009.

cu plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale formulată de

petent, instanța de fond a reținut că petentul-persoană vătămată, fost ofițer

de poliție în cadrul Serviciului de Poliție Transporturi Giurgiu, a formulat,

după pensionarea sa, o multitudine de denunțuri cu privire la activitatea

anterioară desfășurată de șeful și de colegii săi, astfel că, în lipsa unei

vătămări a intereselor sale legitime, acesta nu are calitatea de persoană

interesată, la care face referire art. 278

1

alin. (1), C. proc. pen.,

însă, întrucât procurorii au efectuat verificări pe fond, analizând fondul,

respingerea plângerii, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate, ar

însemna o agravare a situației în propria cale de atac.

Astfel, pe

fondul plângerii, prima instanță a apreciat că raportul nr. 186198 din 7

decembrie 2007 al M.I.R.A. - I.G.P.R. - Direcția de Inspecție Internă, întocmit

în baza verificărilor efectuate de intimații-făptuitori comisar-șef O.C.,

subcomisar B.N., din cadrul Direcției de Inspecție Internă și comisar-șef A.P.,

din cadrul Direcției de Poliție Transporturi București (filele 46-49, dosar de

cercetare penală), conține o analiză amănunțită cu privire la fiecare denunț

făcut de petentul-persoană vătămată.

Referitor la

omisiunea voită de a nu înregistra în evidențe lucrarea privind furtul, în vara

anului 2000, a cantității de 5.000 kg benzină dintr-un vagon-cistemă, aflat în

Stația C.F.R. Giurgiu-Sud, trecută sub tăcere de intimatul-faptuitor

comisar-șef S.I., șeful Serviciului de Poliție Transporturi Giurgiu, prima

instanță a reținut că membrii comisiei corpului de control, în urma

verificărilor efectuate la Stația C.F.R. Giurgiu-Sud, nu au identificat, pentru

perioada respectivă, rapoarte de evenimente, procese-verbale de constatare,

mențiuni în registrul veghetor sau în registrul de cântar, iar martorii T.I.,

magaziner, M.D., șef de stație, și D.V., de la Biroul de reclamații, nu au

confirmat sesizarea.

De asemenea,

în ceea ce privește furtul, în perioada 26 noiembrie 2004 - 29 noiembrie 2004,

a cantității de 10.000 kg fier vechi, prima instanță a constatat că, prin

rezoluția din data de 17 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Giurgiu, din Dosarul nr. 793/P/2005 (fila 52, dosar de cercetare penală), s-a

dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), C. proc. pen., raportat la art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penală față de făptuitorii M.N.

și N.E., pentru infracțiunea de furt, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., cu

disjungerea cauzei, în temeiul art. 38 C. proc. pen., privind furtul de

subansamble de cale ferată, pentru identificarea autorilor, care a fost

înregistrată, sub nr. 4662/P/2007, la Serviciul de Poliție Transporturi

Giurgiu, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, după

cum atestă adresa din 7 decembrie 2007 a M.I.R.A. - I.G.P.R. - Direcția de

Inspecție Internă (fila 25, dosar de cercetare penală).

Dimpotrivă,

prima instanță a reținut că, potrivit adresei din 24 noiembrie 2009 a M.A.I. -

Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Serviciul Management

Resurse Umane (filele 62 și 63, dosar de cercetare penală), la care a fost

atașat raportul de cercetare prealabilă din 20 februarie 2007 al Biroului de

Cercetări penale (filele 64-66, dosar de cercetare penală), față de

petentul-persoană vătămată a intervenit termenul de prescripție a răspunderii

disciplinare, pentru abaterea disciplinară de neglijență în îndeplinirea

îndatoririlor de serviciu, prev. de art. 12 lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 400

din 29 octombrie 2004, prin omisiunea de a înregistra în evidențe

procesul-verbal din 29 noiembrie 2004, în care a consemnat lipsa, constatată la

recântărire, a cantității de 10.500 kg de fier vechi din vagoanele, aflate în

Stația CF.R. Giurgiu-Sud, găsite cu plasele de protecție desprinse. Prima

instanță a mai constatat că, în cadrul cercetării penale desfășurată împotriva petentului-persoană

vătămată din această cauză, polițiștii M.N., N.E. și S.M. au avut calitatea de

martori, care au confirmat faptul că acesta nu a predat documentele

comisarului-șef S.I., șeful Serviciului de Poliție Transporturi Giurgiu, după

cum s-a apărat. În plus, prima instanță a constatat că E.P., în numele căruia

petentul-persoană vătămată, fără a avea vreo calitate, a insistat în

soluționarea plângerii penale, are aceiași adversari, respectiv pe polițiștii M.N.,

N.E. și S.M., față de care, prin rezoluția din data de 28 noiembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, din Dosarul nr. 229/P/2007, s-a

dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prev. de art. 246 C. pen., prin

efectuarea de acte de urmărire penale într-o cauză în care, în final, s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul E.P. (filele 130 și

131, dosar de cercetare penală).

Tot de natură

abuzivă a fost apreciată și sesizarea privind interdicția impusă de același

intimat-făptuitor S.I., șeful său, de a efectua acte de cercetare penală

împotriva făptuitorului B.N.M., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie

asupra persoanei vătămate R.I., zis T., atâta timp cât însăși persoana vătămată

R.I., în numele căreia tot formulează sesizări petentul-persoană vătămată, a

declarat, în mod expres, că niciodată nu a fost lovită și nu i-au fost sustrase

bunuri (filele 122 și 123, dosar de cercetare penală), astfel că nu a formulat

niciodată vreo plângere penală, după cum, de altfel, se constată prin raportul

din data de 4 iunie 2008, întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului

Giurgiu, la dispoziția dată de intimatul-făptuitor comisar-șef G.I., din cadrul

Direcției Generale de Control și Audit Intern - Corpul de Control al M.I.R.A. (fila

99, dosar de cercetare penală).

În ceea ce

privește interdicția de audiere, ca martor, a lui S.G., fost șef al stației

C.F.R. Giurgiu-Sud, dispusă tot de către intimatul-făptuitor S.I., prima

instanță a constatat că are caracterul unei simple susțineri, fără nici un

suport probator.

Referitor la

procesul-verbal de constatare a contravenției din data de 25 iulie 2005,

încheiat de polițistul N.E., prima instanță a reținut că făptuitorii

comisar-șef O.C., subcomisar B.N., ambii din cadrul Direcției de Inspecție

Internă, și comisar-șef A.P., din cadrul Direcției de Poliție Transporturi

București, în raportul de control întocmit, au propus aplicarea, în temeiul art.

15 lit. a) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, a sancțiunii disciplinare față de

comisarul-șef S.I., șeful Serviciului de Poliție Transporturi Giurgiu, și de

agentul-șef N.E., iar prin rezoluția din data de 28 martie 2008, din Dosarul nr.

37/P/208, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a dispus neînceperea

urmăririi penale față de făptuitorul N.E., pentru infracțiunea de fals

intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (fila 132, dosar de cercetare penală).

Ca atare, nu se poate susține că organele de control au manifestat dezinteres

și părtinire în actele de verificare pe care Ie-a efectuat.

Prima instanță

a mai reținut că atât organele de control ale ministrului, care au verificat

multitudinea denunțurilor făcute de petentul-persoană vătămată în cauză, cât și

procurorul, au audiat părțile și au obținut relațiile necesare, în baza cărora

au stabilit situația de fapt și au pronunțat soluția corespunzătoare. Astfel,

deși încadrarea juridică a faptelor penale pentru care petentul-persoană

vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a intimaților-făptuitori nu

este corectă, prima instanță a apreciat că procurorul s-a pronunțat asupra

sesizării printr-o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale care acoperă

întreaga situație de fapt.

Pentru toate

aceste considerente, prima instanță a apreciat că plângerea are un caracter

abuziv nu numai prin faptul că a fost formulată de o persoană fără nici un fel

de calitate, care nu poate fi sancționată astfel în propria cale de atac, dar

și prin conținutul său lipsit de fundament real, cu scopul evident de a

prelungi o atitudine răzbunătoare, bazată pe motive de ordin personal ale

petentului-persoană vătămată, care, după pensionarea sa, se dedică fervent

activității de formulare de plângeri și denunțuri cu privire la activități

trecute, din vremea când era cadru activ al poliției române.

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând pe fond susținerile din

plângerea penală și cele din plângerile împotriva rezoluției procurorului și

solicitând înlăturarea la obligarea cheltuielilor judiciare la care a fost

obligat de instanța de fond, întrucât a acționat cu bună credință, în scopul

aflării adevărului.

Examinând

recursul declarat de petenți sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de

fond, în baza materialului probator administrat de procuror în faza actelor

premergătoare, a analizat situația de fapt reclamată de petent apreciind, în

mod corect, că activitățile desfășurate de intimații - lucrători de poliție în

cadrul Poliției Transporturi Giurgiu, Direcției de Poliție Transporturi

București și, respectiv, ai M.I.R.A. - Direcția Generală de Control și Audit

Intern, în exercitarea sarcinilor de serviciu, nu constituie infracțiunile

prev. de art. 246, art. 248, art. 263, art. 264, art. 266 și art. 272 C. pen.

sau complicitate la art. 248, art. 263, art. 264 și art. 246 C. pen., întrucât

unele dintre fapte nu există în materialitatea lor iar altele nu întrunesc

elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Fără a relua

situația de fapt, prezentată detaliat în rezoluția procurorului și sentința

primei instanțe, expuse anterior la pct. A.2 și A.4, Înalta Curte constată că,

într-adevăr, atitudinea petentului de a formula numeroase plângeri penale în

care menționează o serie de fapte nereale constituie o conduită procesuală

abuzivă, ce antrenează nejustificat organele de urmărire penală în efectuarea

verificărilor cerute de lege, iar scopul proclamat de către petent, de aflare a

adevărului, nu trebuie realizat prin mijloace ce s-au dovedit șicanatorii

pentru foștii colegi, în lipsa confirmării aspectelor sesizate deși s-au

efectuat cercetări aprofundate.

Ca atare, pe

fondul cauzei, pentru aceleași considerente ca și instanța de fond, Înalta Curte

constată că rezoluția atacată și sentința primei instanțe, care a menținut-o,

sunt legale și temeinice întrucât intimații nu au săvârșit faptele reclamate

sau acestea nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.

În

consecință, pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art, 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la

cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul G.M. împotriva sentinței penale nr.

301 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția l penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 03 martie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-05
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 440/2010
area tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., cuantumul fiecărei pedepse fiind în deplină concordanță cu pericolul social concret al faptelor și făptuitorului. În egală măsură nu va fi primită solicitarea inculpatului C.I. în sensu
ÎCCJ 2010-04-23
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1582/2010
torul G.V. a apelat la Biroul Anticorupție din județul Sibiu și la 16 ianuarie 2008, după ce martorul L.R. a luat legătura telefonică cu inculpatul (discuția fiind înregistrată) s-a procedat la capcanarea a două bancnote de câte 50 lei, ce
ÎCCJ 2004-01-08
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 86/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 294 din 2 decembrie 2002, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpații D.I. la 4 ani și 2 luni închisoare; B.S. și S.S. la câte 4 ani în
ÎCCJ 2012-04-11
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1117/2012
C. proc. pen., având în vedere că instanța de judecată, respectiv Tribunalul Constanța, a fost sesizat cu rechizitoriul nr. 295/P/2011 la data de 14 martie 2011, dată la care era în vigoare Legea nr. 202/2010, astfel că dispozițiile legale
ÎCCJ 2003-10-29
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4847/2003
Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1312 din 18 octombrie 2001, Judecătoria Giurgiu a dispus achitarea inculpatului M.C.D. pentru infracțiunea de furt calificat
Sursă