ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 108/2010

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 261 din 4 iunie 1999, Tribunalul Constanța a

condamnat pe inculpatul M.P. (fiul lui L. și M.) la pedeapsa de 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(1), (3) și (5) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 și art.

999 C. civ., inculpatul a fost obligat la 180.000.000 lei, despăgubiri civile

către partea civilă SC P.I. SRL Năvodari.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul

a reținut următoarele:

Inculpatul a fost asociat în cadrul SC R.C. SRL

Constanța, calitate în care a încheiat un contract cu administratorul SC P.I.C.

SRL – privind livrarea cantității de 200 tone fier vechi, contravaloarea urmând

a fi achitate printr-un ordin de plată introdus la Banca Turco Română.

După livrarea mărfii, partea vătămată nu și-a

putut primi banii, fiind indusă în eroare de inculpat, care nu a introdus

ordinul de plată.

În consecință, inculpatul M.P. a achiziționat

marfa fără achitarea contravalorii acesteia și nici a serviciilor de livrare,

prejudiciind partea civilă cu 105.559.600 lei.

Apelul declarat de inculpat a fost respins de

Curtea de Apel Constanța prin Decizia penală nr. 310 din 10 decembrie 1999.

La data de 14 septembrie 2009, inculpatul a

declarat recurs împotriva deciziei curții de apel, solicitând admiterea

acestuia peste termen, invocând dispozițiile art. 385

3

raportat la art.

365 C. proc. pen.

S-a motivat că nu a fost prezent la instanță

în nici o fază a procesului penal și a declarat recurs în termen de 10 zile de

la începerea executării pedepsei, fiind arestat la 2 septembrie 2009, iar

recursul a fost declarat la 14 septembrie 2009.

Susținerea este fondată, fiind întrunite

condițiile prevăzute de art. 385

3

C. proc. pen. raportat la art. 365

C. proc. pen., urmând a fi admisă cererea de recurs peste termen.

În susținerea recursului, inculpatul a invocat

motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 21, 20 și 18 C. proc.

pen.

S-a invocat împrejurarea că inculpatul a fost

judecat în fond și apel fără a fi legal citat, aspect ce însă nu corespunde

realității, în dosar existând citațiile emise pentru adresele indicate în dosar,

cât și prin afișare la Consiliul Local Năvodari (filele 11 și 12 din apel, și

25-26 dosar fond), acesta fiind judecat în lipsă, deoarece s-a sustras.

De asemenea, nefondat este și motivul vizând

eroarea gravă de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri de

condamnare, întrucât probele cauzei stabilesc cu certitudine intenția

inculpatului de a induce în eroare partea civilă – în scopul obținerii unui

folos material injust – pe care l-a și obținut.

Inculpatul a promis că va introduce ordinul de

plată la Banca Turco Română – Constanța, cu o zi înaintea livrării mărfii, iar

la 6 septembrie 1997 – în prezența mai multor persoane, l-a asigurat pe G.G. că

a introdus deja ordinul de plată, lucru ce l-a determinat pe acesta să livreze

către firma din Constanța 200 tone fier vechi, întocmind factura nr. 1506392

din 6 septembrie 1999, prestând apoi și celelalte operațiuni și servicii

necesare conform facturilor din 15, 21 septembrie și 6 octombrie 1997, SC R.C. SRL,

trebuind să plătească 105.559.600 lei, lucru pe care, de altfel, nu l-a

realizat.

Fondat este însă motivul prevăzut de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., în cauză intervenind o lege mai favorabilă, Legea nr. 456/2001,

potrivit căreia prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă mai mare

de 2.000.000 lei, iar prejudiciul cauzat de inculpat este de 105.539.600 lei,

astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., urmare casării

sentinței și deciziei penale atacate, se va dispune schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. – cu

aplicarea art. 13 C. pen.

În consecință, se va dispune condamnarea

inculpatului M.P. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 13 C.

pen.

La stabilirea pedepsei, s-au avut în vedere

natura și gravitatea faptei comise, împrejurarea că inculpatul s-a sustras

judecății, cât și antecedentele sale penale, ceea ce impune executarea pedepsei

închisorii în cuantum sporit, și cu executarea într-un loc de detenție, în

vederea realizării scopului preventiv și educativ al pedepsei.

Se vor menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Conform dispozițiilor art. 385

15

pct.

1 lit. d) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi admis în limitele arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul peste termen

declarat de inculpatul M.P. împotriva Deciziei penale nr. 310 din 10 decembrie 1999 a Curții de Apel Constanța, secția penală.

Casează sentința penală nr. 261 din

4 iunie 1999 a Tribunalului Constanța și decizia atacată numai cu privire la

încadrarea juridică a faptei.

Schimbă încadrarea juridică a faptei

din art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.,

cu aplicarea art. 13 C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpatul M.P. la

pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor pronunțate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie

2010.