ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3488/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3488/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală
nr. 319/PI din 11 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr. 6442/30/2005,
Tribunalul Timiș, secția penală, a condamnat pe inculpatul P.I.N. la pedeapsa
de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a), b), c), d) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu
consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C.
pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-au aplicat
prevederile art. 71 raportat la art. 64 C. pen.
În
baza art. 290 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., același inculpat a
fost condamnat la 3 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri private.
În baza art. 33 lit. a),
art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul
să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d) și e) C. pen.
S-a constatat că
inculpatul este arestat în altă cauză.
În
baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și a art. 998 C. civ.
, inculpatul a fost obligat la plata sumei de
9.608.141.159 lei (ROL) către
părțile civile
SC A.S.T. SRL CONSTANȚA și la
3.557.533.479 lei (ROL) către partea
civilă SC U. SA ȚÎNDĂREI, respingând în rest pretențiile civile ca
neîntemeiate.
În baza art. 14 și art.
348 C. proc. pen. s-a dispus anularea celor 4 file cec și a 9 certificate de
depozit falsificate.
În esență, tribunalul
a reținut că în perioada aprilie-august 2001, împuternicit fiind de soția sa P.E.
(administrator și asociat unic la SC K.R. SRL Timișoara) ca administrator, a
achiziționat cantitatea de 3.269,39 tone porumb furajer din import de la SC A.S.T.
SRL CONSTANȚA. În scopul de a capta încrederea părții vătămate și a-i înșela
încrederea, inculpatul a achitat doar parțial prețul porumbului cumpărat.
Pentru diferența de plată de 299.966 dolari SUA, inculpatul P.N.I. a emis 3
file CEC și un bilet la ordin, care nu aveau acoperire în conturi bancare și
față de care nu avea acordul reprezentanților trăgătorilor filelor CEC să le
folosească în raport cu partea vătămată. Conform contractului, se stabilise ca
plata să se efectueze până la acoperirea prețului mărfii livrate prin emiterea
de file CEC către cumpărător, în favoarea vânzătorului, la cursul oficial BNR
valabil în ziua livrării.
La
data de 6 aprilie 2001, SC A.S.T. SRL
CONSTANȚA a început livrarea mărfii către SC K.R. SRL, livrarea
efectuându-se atât prin mijloace de transport auto, cât și pe calea ferată.
Marfa livrată a fost însoțită de facturi fiscale în valoare de 15.101.126.173
lei.
Întreaga cantitate de
porumb a fost vândută de inculpat altor societăți comerciale, încasându-se
banii aferenți cantităților vândute.
În perioada 13
aprilie 2001 -29 august 2001, inculpatul a achitat o parte din suma totală de
15.101.126.173 lei, rămânând o diferență de 8.344.183.340 lei.
Pentru achitarea
acestei sume, inculpatul a emis 4 file CEC în alb, necompletate, purtând doar
ștampila societăților emitente, având pe verso la rubrica girant semnătura
inculpatului și ștampila societății administrate de acesta.
La 10 octombrie 2001,
inculpatul a emis, pentru plata datoriei în valoare de 9.608.141.159 lei, un
prim bilet la ordin către SC A.S.T. SRL CONSTANȚA, din care Banca Română de
Scont a achitat doar suma de 288.000 1ei, din cauza lipsei de bani în cont.
Pentru a-și recupera
suma restantă, societatea creditoare a completat și introdus la plată cele 3
file CEC predate de inculpat, refuzate la plată din cauza lipsei totale de
disponibil în cont.
Deși nu avea
disponibil în cont, inculpatul a continuat să emită un bilet la ordin care la
data de 5 noiembrie 2001 a introdus la plată instrumentul bancar, refuzat, de
asemenea, la plată în lipsa disponibilului din cont. Prin această modalitate de
operare, inculpatul a intenționat să înșele societatea menționată, păgubită cu
suma totală de 9.608.141.159 lei.
Prin aceeași
modalitate de operare inculpatul a înșelat și SC U. SA Tîndărei, păgubită cu
suma de 3.557.533.479 lei, rezultată din nelivrarea de către inculpat a
întregii cantități de marfa, pentru care inculpatul încasase prețul menționat.
Prin decizia penală
nr.49/A din 13 martie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins,
ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apel nemotivat.
Împotriva acestei
decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul de
casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C.
proc. pen.
Înalta Curte,
examinând probele dosarului constată că recursul este nefondat, pentru
următoarele argumente:
Înalta Curte constată
că nu este incident în cauză, cazul de recurs prevăzut de art. 385 alin. (1)
pct. 14 C. proc. pen., invocat ca motiv de casare, deoarece ambele instanțe au
avut în vedere atât gravitatea faptei de înșelăciune care a avut consecințe
deosebit de grave, respectiv, crearea unor prejudicii în valoare de miliarde lei,
societăților comerciale constituite ca părți civile, perturbarea activității
acestora, cât și persoana inculpatului nesincer și care a mai fost condamnat
pentru desfășurarea unor activități infracționale similare.
Pedeapsa principală
de 10 ani închisoare corespunde acestor criterii esențiale prevăzute de art. 72
C. pen. De altfel, acest cuantum reprezintă minimul special al pedepsei
prevăzute de art. 215 alin. (5) C. pen., iar reducerea sub acest cuantum ar fi
posibilă numai în cazul existenței
unor
circumstanțe atenuante, care în speță, nu pot fi aplicate inculpatului, pentru
considerentele
deja expuse.
Referitor
la intervenția prescripției speciale prevăzute de art. 124 raportat la
art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., Înalta
Curte observă că acest termen (de 7 ani și 6 luni, calculat de la data de 10
octombrie 2001) nu s-a împlinit, în cauză, cu privire la infracțiunea
continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În consecință, Înalta
Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N.I.
împotriva deciziei penale nr. 49/A din 13
martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31
octombrie 2008.