ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3488/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3488/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 319/PI din 11 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr. 6442/30/2005, Tribunalul Timiș, secția penală, a condamnat pe inculpatul P.I.N. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 C. pen. În baza art. 290 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., același inculpat a fost condamnat la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri private.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d) și e) C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și a art. 998 C. civ. , inculpatul a fost obligat la plata sumei de 9.608.141.159 lei (ROL) către părțile civile SC A.S.T. SRL CONSTANȚA și la 3.557.533.479 lei (ROL) către partea civilă SC U. SA ȚÎNDĂREI, respingând în rest pretențiile civile ca neîntemeiate. În baza art. 14 și art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea celor 4 file cec și a 9 certificate de depozit falsificate.
În esență, tribunalul a reținut că în perioada aprilie-august 2001, împuternicit fiind de soția sa P.E. (administrator și asociat unic la SC K.R. SRL Timișoara) ca administrator, a achiziționat cantitatea de 3.269,39 tone porumb furajer din import de la SC A.S.T. SRL CONSTANȚA. În scopul de a capta încrederea părții vătămate și a-i înșela încrederea, inculpatul a achitat doar parțial prețul porumbului cumpărat. Pentru diferența de plată de 299.966 dolari SUA, inculpatul P.N.I. a emis 3 file CEC și un bilet la ordin, care nu aveau acoperire în conturi bancare și față de care nu avea acordul reprezentanților trăgătorilor filelor CEC să le folosească în raport cu partea vătămată. Conform contractului, se stabilise ca plata să se efectueze până la acoperirea prețului mărfii livrate prin emiterea de file CEC către cumpărător, în favoarea vânzătorului, la cursul oficial BNR valabil în ziua livrării.
La data de 6 aprilie 2001, SC A.S.T. SRL CONSTANȚA a început livrarea mărfii către SC K.R. SRL, livrarea efectuându-se atât prin mijloace de transport auto, cât și pe calea ferată. Marfa livrată a fost însoțită de facturi fiscale în valoare de 15.101.126.173 lei. Întreaga cantitate de porumb a fost vândută de inculpat altor societăți comerciale, încasându-se banii aferenți cantităților vândute. În perioada 13 aprilie 2001 -29 august 2001, inculpatul a achitat o parte din suma totală de 15.101.126.173 lei, rămânând o diferență de 8.344.183.340 lei. Pentru achitarea acestei sume, inculpatul a emis 4 file CEC în alb, necompletate, purtând doar ștampila societăților emitente, având pe verso la rubrica girant semnătura inculpatului și ștampila societății administrate de acesta.
La 10 octombrie 2001, inculpatul a emis, pentru plata datoriei în valoare de 9.608.141.159 lei, un prim bilet la ordin către SC A.S.T. SRL CONSTANȚA, din care Banca Română de Scont a achitat doar suma de 288.000 1ei, din cauza lipsei de bani în cont. Pentru a-și recupera suma restantă, societatea creditoare a completat și introdus la plată cele 3 file CEC predate de inculpat, refuzate la plată din cauza lipsei totale de disponibil în cont. Deși nu avea disponibil în cont, inculpatul a continuat să emită un bilet la ordin care la data de 5 noiembrie 2001 a introdus la plată instrumentul bancar, refuzat, de asemenea, la plată în lipsa disponibilului din cont. Prin această modalitate de operare, inculpatul a intenționat să înșele societatea menționată, păgubită cu suma totală de 9.608.141.159 lei.
Prin aceeași modalitate de operare inculpatul a înșelat și SC U. SA Tîndărei, păgubită cu suma de 3.557.533.479 lei, rezultată din nelivrarea de către inculpat a întregii cantități de marfa, pentru care inculpatul încasase prețul menționat. Prin decizia penală nr.49/A din 13 martie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apel nemotivat. Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte, examinând probele dosarului constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente: Înalta Curte constată că nu este incident în cauză, cazul de recurs prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc.
pen., invocat ca motiv de casare, deoarece ambele instanțe au avut în vedere atât gravitatea faptei de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave, respectiv, crearea unor prejudicii în valoare de miliarde lei, societăților comerciale constituite ca părți civile, perturbarea activității acestora, cât și persoana inculpatului nesincer și care a mai fost condamnat pentru desfășurarea unor activități infracționale similare. Pedeapsa principală de 10 ani închisoare corespunde acestor criterii esențiale prevăzute de art. 72 C. pen. De altfel, acest cuantum reprezintă minimul special al pedepsei prevăzute de art. 215 alin. (5) C. pen., iar reducerea sub acest cuantum ar fi posibilă numai în cazul existenței unor circumstanțe atenuante, care în speță, nu pot fi aplicate inculpatului, pentru considerentele deja expuse.
Referitor la intervenția prescripției speciale prevăzute de art. 124 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., Înalta Curte observă că acest termen (de 7 ani și 6 luni, calculat de la data de 10 octombrie 2001) nu s-a împlinit, în cauză, cu privire la infracțiunea continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei. PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N.I. împotriva deciziei penale nr. 49/A din 13 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.