ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 488/2010

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 488/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 264/PI din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Timiș în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului F.S. din infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în două infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 37 lit. a) C. pen. in dauna partii vatamate T.R.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul F.S. (zis S., fiul lui T. si M.), la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 489 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinta penala nr. 625 din 11 februarie 2000 a Judecătoriei Craiova și a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 7 ani si 5 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 18 din Legea nr. 302/2004 a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului de la data de 18 decembrie 2007 până la data de 03 martie 2008.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului de la data de 03 martie 2008 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a luat act că partea civilă T.R. a renunțat la pretențiile civile, iar partea vătămată T.A.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen. a respins cererea M.P. privind confiscarea de la inculpat a sumei de 20.000 euro.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat, urmând ca în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare să rămână în sarcina statului.

S-a reținut că Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș nr. 484/D/P/2005 emis la data de 10 decembrie 2007 și înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr. 9017/30/2007 la data de 12 decembrie 2007, inculpatul F.S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori în formă continuată și constituire de grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că a aderat la un grup infracțional organizat de frații săi, inculpații D.A., F.D., F.I., L.V. și G.I., specializat în racolarea de tinere minore pe care, prin folosirea de acte de violență, amenințare și abuz de autoritate, le-a exploatat prin practicarea prostituției în folosul său financiar.

În cursul anului 1998 inculpatul F.S. a fost condamnat de Judecătoria Craiova la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism asupra părții vătămate C.D.C. în vârstă de 17 ani și, pentru a se sustrage de la executarea pedepsei, a fugit din țară, stabilindu-se în Italia, în regiunea M. Ulterior, inculpatul a revenit în țară în cursul anului 2001, pentru ca după un an, respectiv în cursul anului 2002 să fie reținut de autoritățile judiciare române și încarcerat în vederea executării pedepsei.

După liberarea sa, în anul 2004, inculpatul F.S. a continuat să racoleze tinere minore pe care urmărea să le exploateze prin obligarea la practicarea prostituției în folosul său financiar. Pentru a găsi victime, inculpatul circula des prin discotecile complexului studențesc și în special în clubul G., unde le-a cunoscut pe martorele S.G.M. și H.A., pe care a încercat să le convingă să lucreze pentru el, însă acestea au refuzat. Cele două persoane au confirmat faptul că inculpatul și-a creat propria sa afacere de exploatare a victimelor pe care le supraveghea și încasa banii după consumarea actelor sexuale cu clienții, iar printre acestea au cunoscut-o pe minora T.A.S., pe care inculpatul a racolat-o și obligat-o, prin acte de amenințare și violență fizică să întrețină relații sexuale cu clienții aleși de el, banii obținuți intrînd în bugetul inculpatului.

Prin sentința penală nr. 512/PI din 27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 9017/30/2007. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului F.S. din infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în două infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 37 lit. a) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul F.S. la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 61 C. pen. a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 489 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinta penala nr. 625 din 11 februarie 2000 a Judecătoriei Craiova și s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a intezis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 18 din Legea nr. 302/2004 s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului de la data de 18 decembrie 2007 până la data de 03 martie 2008.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului de la data de 03 martie 2008 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a luat act că partea civilă T.R. a renunțat la pretențiile civile, iar partea vătămată T.A.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen. a fost respinsă cererea M.P. privind confiscarea de la inculpat a sumei de 20.000 euro.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că fapta inculpatului F.S. de a recruta partea vătămată T.A.S., minoră la data respectivă, în scopul exploatării ei prin constrângerea la practicarea prostituției, întrunește, din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, în acest sens reținând declarațiile părții vătămate. Aceasta a menționat faptul că în cursul anului 2005, prin intermediul unei prietene, L.R., l-a cunoscut pe fratele inculpatului, G.I. Acesta, la rândul său, i-a făcut cunoștință cu inculpatul F.S., cu care a stat împreună timp de 6 luni de zile. Potrivit declarației părții vătămate, în toată această perioadă, inculpatul a obligat-o să practice prostituția în folosul său, toți banii încasați fiind luați de F.S. Partea vătămată a mai adăugat faptul că în cele 6 luni de zile a întreținut relații sexuale cu aproximativ 70 de bărbați împotriva voinței sale, dar întrucât clienții erau aduși de inculpatul F. și se temea de acesta, a acceptat această situație.

S-a apreciat, totodată, că în prezenta cauză susținerile părții vătămate T.A.S. sunt confirmate și de celelalte probe administrate. Astfel, martorul H.G.A. a precizat că, în cursul anului 2005, obișnuia să frecventeze localul G. din Timișoara. Aici i-a cunoscut pe frații G.I., F.S. și D.A. Martorul a mai menționat că avea cunoștință de activitatea acestora, frații F. raclolând tinere pe care urmau să le folosească în vederea obținerii de sume de bani din practicarea prostituției. În continuare, H.G. a arătat că și ei i s-a propus să practice prostituția, de către G.I. , dar a refuzat, însă a învederat faptul că are cunoștință de împrejurarea că prietena ei, T.A.S., a fost exploatată în modul cel mai crunt de către inculpatul F.S., care, prin acte de violență și amenințări, o obliga să întrețină relații sexuale cu clienții pe care-i aducea el.

La rândul său, martorul S.G.M. a indicat faptul că l-a cunoscut pe inculpatul F.S. prin intermediul prietenelor sale T.A. și H.G. Atât martorul H., cât și martorul S., au evidențiat natura violentă a inculpatului F., acesta agresând-o pe H.G. în momentul în care aceasta a refuzat să se prostitueze pentru el, ceea ce denotă periculozitatea deosebită a inculpatului, personalitatea acestuia putând determina o stare de temere în persoana părții vătămate T., astfel încât aceasta să nu fie în măsură să refuze solicitările inculpatului.

Martorul S. a arătat că partea vătămată T.A. i-a povestit că a fost obligată, prin acte de violență și amenințare, de frații F., în special de inculpatul F.S., să întrețină relații sexuale cu clienții pe care-i aducea el, iar banii erau încasați de inculpat.

În același sens au fost avute în vedere și declarațiile martorului P.M., care a arătat că a fost exploatată de către frații inculpatului, însă cunoaște faptul că inculpatul F.S. avea o fată pe nume A. sau R. (posibil A.) care practica prostituția la hotelurile din Timișoara la indicațiile inculpatului.

Aceleași aspecte au fost relatate de martorul P. și în jurnalul personal pe care l-a pus la dispoziția organelor de urmărire penală și în care a consemnat, în luna februarie 2005, că fata exploatată de inculpatul F.S. se numește A. sau R., dar este posibil să încurce numele.

De asemenea, martorul M.G.V. a declarat că are cunoștință de împrejurarea că inculpatul F.S., zis S., avea sub control un grup de fete care practica prostituția la Hotelul C. din Timișoara, loc unde a afirmat și partea vătămată T. că a fost obligată să se prostitueze.

Astfel, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului F.S. de a recruta și găzdui partea vătămată minoră T.A.S., în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, faptă prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, reținându-se intenția directă ca modalitate a vinovăției, prin activitatea lui inculpatul urmărind un scop precis, respectiv obținerea unor foloase materiale ilicite.

În ceea ce privește partea vătămată T.R.D., s-a constatat că aceasta a menționat că a fost racolată de către fratele inculpatului F., respectiv de numitul F.D., care i-a promis că o va angaja în calitate de dansatoare la Hotelul C. din Timișoara. Ulterior, a fost nevoită să practice prostituția în folosul familiei F., iar inculpatul F.S. era cel care o supraveghea în fiecare zi, el fiind cel care o transporta de la locuință la locul unde practica prostituția. Partea vătămată a mai menționat că a obținut astfel suma de 20.000 euro, bani care i-au fost luați atât de inculpatul F.S., cât și de frații săi.

Raportându-se la materialul probator administrat în cauză, Tribunalul a apreciat că în privința existenței unei infracțiuni a cărei victimă să fie partea vătămată T.R., există numeroase dubii și împotriva inculpatului F.S. nu pot fi reținute probe certe de vinovăție.

În această privință, materialul probator existent la dosar se limitează doar la declarația părții vătămate, nefiind alte probe cu privire la numita T.R., numele ei nefiind amintit de nici o altă persoană audiată în cauză. De asemenea, numele ei nu apare menționat în nici un alt înscris existent la dosar și nici în cuprinsul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate. Toate celelalte probe existente la dosar, respectiv declarațiile numiților L.V., C.D., C.M., D.D., T.A., Z.L., S.A., procesul verbal de percheziție, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, nu au legătură cu prezenta cauză întrucât nu privesc activitatea inculpatului, ci acțiunile fraților săi și fac parte din materialul probator administrat în Dosarul nr. 12325/30/2005 al Tribunalului Timiș.

În această situație, tribunalul a considerat că simpla declarație a părții vătămate nu este suficientă pentru a conduce la răsturnarea prezumției de nevinovăție, motiv pentru care, în contextual în care există dubii cu privire la vinovăția inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului F.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 față de partea vătămată T.R.D.

În condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, respectiv art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar instanța a reținut în sarcina acestuia doar unul dintre cele două acte materiale, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în două infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, tribunalul a reținut că, în privința inculpatului F.S., organele de urmărire penală au reținut săvârșirea infracțiunii în modalitatea de aderare la grupul infracțional organizat de frații săi, respectiv inculpații D.A., F.I., L.V. și G.I.

De asemenea, s-a reținut faptul că presupușii inițiatori ai acestui grup infracțional, respectiv persoanele indicate mai sus, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș nr. 389/D/P/2005 emis la data de 10 decembrie 2005, cauza formând obiectul Dosarului nr. 12325/30/2005 al Tribunalului Timiș, dosar aflat în curs de judecată.

Aderarea la un grup infracțional organizat constă în intrarea efectivă a făptuitorului într-un astfel de grup, ca membru al acestuia. Însă, existența infracțiunii în această modalitate de săvârșire este condiționată, de prezența unui grup deja constituit, în care făptuitorul înțelege să intre ca membru. În prezenta cauză, tribunalul a reținut că existența grupului infracțional organizat nu este certă, nu a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în prezentul dosar neputându-se pronunța cu privire la constituirea acestui grup infracțional, această faptă formând obiectul unui alt dosar, iar instanța fiind ținută de dispozițiile art. 314 C. proc. pen. În situația în care instanța ar constata că inculpatul F.S. a aderat la un grup infracțional organizat nu ar face altceva decât să constate existența acestui grup, lucru imposibil întrucât activitatea de inițiere și constituire a acestui grup nu face obiectul prezentului dosar.

De asemenea, s-a apreciat că în sarcina inculpatului F.S. nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în modalitatea inițierii sau constituirii unui grup infracțional organizat, deoarece, după cum s-a menționat mai sus, pentru aceasta este necesară prezența a trei sau mai multe persoane. Or, în prezentul dosar, inculpatul a fost trimis singur în judecată, iar instanța nu s-a putut pronunța cu privire la activitatea desfășurată de ceilalți presupuși membri ai grupului, nefiind sesizată cu privire la acest aspect.

Nu în ultimul rând, s-a observat că existența unui grup infracțional organizat presupune asocierea mai multor persoane în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave. Printre acestea, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 se numără și infracțiunile prevăzute de Legea nr. 678/2001. Însă, în prezenta cauză, inculpatul F.S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori constând în exploatarea unor persoane, prin obligarea la practicarea prostituției, în România. În același timp, organele de urmărire penală au reținut că inculpatul ar fi aderat la un grup infracțional organizat specializat în racolarea, găzduirea și transportul în Italia a unor tinere lipsite de experiență și mijloace financiare, unde acestea au fost exploatate prin obligarea la practicarea prostituției. Or, în aceste condiții s-a putut constata existența unei contradicții în rechizitoriu, exploatarea victimelor în Italia neformând obiectul prezentului dosar, astfel încât, atâta timp cât exploatarea victimelor în România nu a format obiectul de activitate al grupului infracțional, această infracțiune nu poate fi reținută în sarcina inculpatului F.S.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul F.S.

Parchetul a criticat sentința penală nelegalitate, întrucât prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 26 din Legea nr. 678/2001, a încălcat dispozițiile art. 17 alin. (3) C. proc. pen. și în mod greșit a dispus schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de trafic de minori, dintr-o infracțiune unică în două infracțiuni aflate în concurs. Parchetul a mai formulat și o critică de netemeinicie, apreciind că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate, întrucât s-a procedat la soluționarea cauzei în ședință publică, iar nu nepublică cum impune Legea nr. 678/2001, precum și având în vedere faptul că judecătorul care a pronunțat sentința apelată se afla în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 156/ A din 10 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a admis apelurile declarate în cauză, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a desființat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, menținând starea de arest preventiv a inculpatului.

Instanța de apel a considerat că prima instanță a procedat la soluționarea cauzei fără respectarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora ședințele de judecată în cazurile privind infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 și infracțiunea de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 nu sunt publice, în cauză fiind incident cazul de nulitate prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 11 decembrie 2008 sub număr unic de Dosar 90171/30/2007.

Instanta de rejudecare a procedat la solutionarea cauzei in sedinta nepublica in conformitate cu recomandarile instantei de control judiciar. În rejudecare s-a procedat la audierea partii vatamate T.A. si a martorei H.G.A. Atat partea vatamată cat si martora au solicitat sa fie audiate prin modalitati speciale de audiere, respectiv prin reteaua audio video intrucat o modalitate de ascultare normala ar fi de natura sa le pericliteze viata si integritatea personala.

Instanta de rejudecare a apreciata intemeiate aceste cereri fata de imprejurarea ca cele doua parti se considera victime ale traficului de persoane, fata de complexitatea cauzei si vulnerabilitatea unor persoane de sex feminin la o varsta atat de frageda.

Procedand la audierea celor doua parti, instanta de rejudecare retine ca declaratiile acestora nu sunt de natura sa aduca elemente noi care modifica imprejurarile de fapt avute in vedere in primul ciclu procesual. Partea vatamata T.A. confirma si in fata instantei ca fiind minora a fost racolata de inculpatul F.S. zis S. in vederea practicarii prostitutiei. Isi mentine afirmatiile ca a locuit impreuna cu acest inculpat, care aducea diversi clienti cu scopul de a intretine relatii sexuale cu partea vatamata, iar sumele de bani rezultate erau incasate de inculpat. Partea vatamata mai arată ca ea a locuit intr-un apartament inchiriat de unde nu avea voie sa plece intrucat era amenintata de inculpat. Sustinerile acestei partii vatamate au fost confirmate si in fata instantei de rejudecare de martora H.G., care isi mentine declaratia data in cursul urmaririi penale. Aceasta martora relateaza ca a cunoscut-o pe partea vatamata T.A., precum si faptul ca inculpatul F.S. a obligat-o sa intretina relatiai intime cu diversi barbati. Martora relateaza ca are cunostinta despre aceste lucruri din spusele partii vatamate, dar si din discutiile telefonice care se purtau intre fratele inculpatului, respectiv G. si inculpat.

De asemenea martora confirma ca se intalnea destul de des cu partea vatamata dar la un moment dat nu a mai vazut-o. Ulterior a aflat ca aceasta fusese constransa de inculpat sa nu paraseasca apartamentul in care locuia cu chirie.

Nici partea vatamata nici martora audiata nu au fost in masura sa dea relatii despre o eventuala traficarea a partii vatamate T.R.

Avand in vederea materialul probator administrat in cursul urmaririi penale, precum si cel administrat in primul ciclu procesual, precum si cel administrat de instanta de rejudecare se apreciaza de catre tribunal, in rejudecare, la fel ca in primul ciclu procesual ca, fata de calificarea juridica data initial faptelor prin actul de acuzare, se impune schimbarea incadrarii juridice din infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în două infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Intrucat nu s-a putut proba ca inculpatul a savarsit infractiunea de trafic de persoane in dauna partii vatamate T.R., in conditiile in care declaratia acesteia nu s-a putut corobora cu alte mijloace de proba de natura sa-l incrimineze pe inculpat instanta va dispune achitarea inculpatului de sub invinuirea savarsirii acestei infractiuni, in temeiul art 11, pct. 2 lit. a) si art. 10 lit. a) C. proc. pen.

De asemenea instanta de rejudecare apreciaza ca nu poate retine in sarcina inculpatului savarsirea infractiunii prev de art 7 din Legea nr. 39/2000 in modalitatea aderarii inculpatului la un grup infractional organizat in vederea savarsirii unor infractiuni de trafic de minori in conditiile in care nu s-a stabilit existenta acestui grup, care sa respecte cerintele art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003. De asemenea, instanta de rejudecarea este de acord cu opinia formulata de tribunal in primul ciclu procesual constand in aceea ca obiectul cercetarii grupului infractional organizat care se presupune a fi compus din inculpat si ceilalti frati ai sai (cercetati in alt dosar penal), il constituie o activitate de racolare si exploatare a mai multor persoane pe teritoriul Italiei. În conditiile in care inculpatul a fost trimis in judecata si cercetat doar cu privire la racolarea si exploatarea a doua victime in Romania nu se poate retine ca fapta sa ar intruni elementele constitutive ale acestei infractiuni, motiv pentru care in temeiul art. 11, pct. 2 lit. a) si art. 10 lit. d) C. proc. pen. se va dispune achitarea acestuia si de sub aceasta invinuire.

În ce priveste savarsrirea infractiunii aratate mai sus in dauna partii vatamate, T.A. instanta de rejudecarea opineaza ca probele administrate nemijlocit de instanta coroborate cu cele administrate in cursul urmaririi penale si in primul ciclu procesual au condus la concluzia ca inculpatul F.S. a recutat si gazduit pe partea vatamata T.A., care la vremea respectiva avea varsta de 13 ani cu scopul de a o constrange sa intretina relatii intime cu alti barbati. Inculpatul prin aparator a incercat sa acrediteze ideea ca partea vatamata si-a dat consimtamantul sa practice astfel de activitati, precum si imprejurarea ca in prezent s-ar putea ocupa de prostitutie. Instanta observa imprejurarea ca sub aspectul realizarii continutului constitutiv al infractiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, respectiv trafic de minori nu prezinta relevata daca victima minora si-a dat consimtamantul sa practice aceste activitati.

Desi inculpatul nu recunoste savarsirea infractiunii si neaga chiar faptul de a o cunoste pe partea vatamata, instanta si-a format parerea ca declaratia acestuia este nesincera. Atata partea vatamata, cat si martora H.G. isi sustin in mod constant pozitia cu privire la faptul ca inculpatul o obliga pe partea vatamata sa intretine relatii intime cu clientii propusi de acesta. Astfel cum s-a retinut si in primul ciclu procesual, declaratiile acestor parti se coroboreaza cu declaratiile martorei S.G.M. data in cursul urmaririi penale cat si a martorei P.M. si a martorei M.G.V.

Instanta de rejudecarea opineaza ca prin aceste depozitii a fost rasturnata prezumtia de nevinovatie ce opereaza in favoarea inculpatului in ce priveste savarsirea infractiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 in dauna partii vatamate T.A., fapta pentru care inculpatul va fi condamnat la o pedeapsa de 7 ani inchisoare.

La individualizarea pedepsei instanta are in vederea pericolulul social crescut al infractiunii, persona inculpatului care a savarsit fapta in conditiile art. 37 lit. a) C. pen. precum si faptul ca acesta a suferit condamnari anterioare privitor la acelasi tip de infractiuni ceea ce releva perseverenta infractionala a acestuia in savarsirea de infractiuni indreptate impotriva libertatii de manifestare si demnitatii umane. De asemenea instanta are in vedere conduita procesuala a inculpatului care nu a recunoscut savarsirea infractiunii iar prin conduita acestuia a creat o stare de temere partii vatamate si martorelor audiate care s-a repercutat si asupra desfasurarii procesului penal in sensul ca acestea au evitat sa se prezinte in fata instantei.

Întrucat infractiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost savarsita in interiorul termenului de liberare conditionata in ce priveste restul de pedeapsa de 489 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinta penala nr. 625 din 11 februarie 2000 a Judecătoriei Craiova se va face aplicarea prevederilor art 61 C. pen. context in care se contopește acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, la care adaugă un spor de 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 7 ani si 5 luni închisoare.

II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Timișoara și inculpatul F.S.

D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timișoara a criticat sentința pentru netemeinicie și

nelegalitate.

În motivare se arată că sentința este nelegală întrucât au fost încălcate prev. art. 17 alin. (3) C. proc. pen., instanța de fond neobservând că în momentul săvârșirii infracțiunii de către inculpat cât și în momentul judecății, partea vătămată T.A.S. era minoră astfel că instanța avea obligația să pună în mișcare, din oficiu, acțiunea civilă să oblige inculpatul la plata daunelor morale și materiale.

Sentința este nelegală și pentru că în mod greșit s-a dispus schimbarea de încadrare juridică dintr-o infracțiune de trafic de persoane în două infracțiuni de acest fel. Din datele dosarului rezultă că acțiunea inculpatului este caracterizată prin unitate de timp și de loc, pe baza aceleiași rezoluții infracționale. Numărul subiecților caracterizează printre altele numai pericolul social al faptelor săvârșite și constituie element de circumstanțiere în individualizarea judiciară a pedepsei, fără a da loc unui concurs de infracțiuni. Din declarația părții vătămate T.R. și din declarația martorei H.G., audiată de Tribunalul Timiș, la data de 14 aprilie 2009, rezultă că și partea vătămată T.R. a fost traficată de acest inculpat și se impunea reținerea în sarcina inculpatului și a acestui act material.

Se mai susține că hotărârea este și netemeinică pentru greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 întrucât se bazează pe o greșită reținere a stării de fapt. La dosar există probe privind existența unui grup infracțional organizat din care făcea parte și inculpatul ceea ce rezultă din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești precum și procesele verbale de transcriere a interceptărilor.

Inculpatul F.S. a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât majoritatea întrebărilor adresate de apărătorul său martorilor și părții vătămate au fost respinse de instanță.

Se mai arată că martora și partea vătămată, cu ocazia audierii,nu au fost în măsură să arate instanței semnalmentele sale și nici dacă are vreun semn particular pe corp.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prev. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., se constată că apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. și de inculpat sunt întemeiate în parte pentru următoarele considerente:

Potrivit prev. art. 17 alin. (1) C. proc. pen. „acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă", iar potrivit prev. art. 17 alin. (3) C. proc. pen. „instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubelor și daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă".

Din actele de la dosar se reține că partea vătămată T.A., în momentul săvârșirii infracțiunii cât și în momentul judecății, era minoră.

Prin urmare deși partea vătămată era minoră, instanța de fond a omis să facă aplicare prevederilor mai sus menționate, respectiv să pună în mișcare acțiunea civilă chiar dacă minora nu a solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri civile.

Aceste dispoziții sunt imperative astfel că instanța este obligată să stabilească în ce măsură părții vătămate i s-a cauzat un prejudiciu prin săvârșirea infracțiunii de către inculpat, iar în caz afirmativ trebuia să procedeze la obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.

Din actul de acuzare se reține că inculpatul a racolat-o pe partea vătămată T.A. și prin acte de violență fizică și amenințare a obligat-o să întrețină relații sexuale cu mai muți clienți și banii astfel obținuți au fost însușiți de inculpat.

Activitatea infracțională a inculpatului a avut loc în anul 2005 când partea vătămată era minoră și avea vârsta de 13 ani.

Această stare fapt a fost reținută, în urma administrării probelor și de către instanța de fond și rezultă din declarația părții vătămate și a martorelor H.G.A., S.G.M., P.M. și M.G.V.

Prin modalitatea în care partea vătămată a fost exploatată de inculpat și având în vedere și vârsta acesteia, Curtea apreciază că ea a suferit un prejudiciu moral evaluat la suma de 10.000 lei, la plata căruia inculpatul urmează a fi obligat.

De asemenea se mai reține din analiza sentinței apelate că inculpatul, în urma condamnării sale i s-a mai interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. și i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii acestor drepturi pe o durată de 6 ani.

Curtea apreciază că interzicerea dreptului inculpatului de a alege nu își găsește

justificare față de natura infracțiunii comise astfel că sub acest aspect se va dispune modificarea hotărârii apelate în sensul excluderi de la interzicerea exercitării a acestui drept.

Cu privire la celelalte motive invocate de D.I.I.C.O.T. și inculpat se constată că sunt nefondate.

Referitor la apelul inculpatului se reține că, așa cum s-a menționat mai sus, vinovăția pentru săvârșirea infracțiunii privind traficarea minorei T.A. este dovedită cu declarația acesteia dată în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, care se coroborează cu declarațiile martorilor amintiți.

Nu se poate afirma că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare pentru motivul că instanța de fond, cu ocazia audierii părții vătămate T.A., i-a respins apărătorului acestuia unele întrebări care au fost considerate ca nepertinente și neutile cauzei în condițiile în care minora și-a menținut declarația din cursul urmăririi penale, susținând constant că a fost obligată de inculpat să întrețină raporturi sexuale cu diferiți bărbați, fiind chiar amenințată și lovită de acesta dacă se opunea, iar banii astfel obținuți erau luați de inculpat.

În ce privește infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13, alin. (1) din Legea nr. 678/2991 se constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea acestei infracțiuni în formă continuată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. proc. pen.

Din starea de fapt descrisă în rechizitoriu se reține că inculpatul, în cursul anului 2005 a racolat minorele T.A. și T.R. pe care Ie-a obligat să întrețină relații sexuale prin amenințare și exercitarea de violențe.

Din materialul probator de la dosar se reține că activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat în legătură cu cele două părți vătămate, separat, fără a exista o rezoluție infracțională unică, astfel că schimbarea de încadrare juridică dintr-

o singură infracțiune în două infracțiuni de trafic de minori este

corectă.

În motivele de apel, D.I.I.C.O.T. critică sentința și pentru greșita achitare a inculpatului pentru fapta comisă cu privire la partea vătămată T.R., susținând că din declarația acesteia și a martorei H.G. se impunea reținerea în sarcina inculpatului și a acestui act material.

Această susținere nu este fondată pe materialul probator de la dosar. Instanța de fond în mod întemeiat a constatat că în afara declarației acestei părți vătămate nici o altă probă nu duce la concluzia că afirmațiile victimei sunt adevărate, astfel că există un serios dubiu cu privire la vinovăția inculpatului pentru această faptă.

Referitor la achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de constituire în grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, se reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiunii.

Din examinarea actului de sesizare se reține că inculpatul este acuzat de

traficarea a două minore, prin obligarea acestora să întrețină raporturi sexuale cu mai

mulți bărbați.

Se precizează că activitatea de racolare și de exploatare a celor două minore a desfășurat-o doar inculpatul de unul singur, fără a fi constituit într-un grup infracțional

din care să mai facă parte și alte persoane. Chiar dacă prin rechizitoriu se face afirmația, la modul general, că inculpatul, după anul 2004 a continuat să racoleze tinere minore pe care, alături de frații săi, le exploatau sexual pentru bunăstarea familiei lor, în continuare nu se mai face nici un fel de precizări sau referiri în concret la persoanele pe care aceștia le racolau împreună.

Doar afirmația că inculpatul a aderat la un grup infracțional din care făceau parte mai mulți inculpați trimiși în judecată într-un dosar separat, fără ca aceasta să se întemeieze pe probe concludente, nu este suficientă pentru tragerea la răspundere a inculpatului și pentru această infracțiune.

În motivele de apel D.I.I.C.O.T. face referire la declarațiile martorilor H.G.A., S.G.M., P.M., C.M., D.D., T.A., Z.L., S.A. din care, se susține că rezultă existența grupului infracțional organizat și că inculpații din acest grup racolau persoane de sex feminin pe care le exploatau, obligându-le să se prostitueze în favoarea lor.

Examinând declarațiile acestor martore din dosarul de urmărire penală nu se poate reține existența unui grup infracțional, în sensul prevederilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, cu privire la exploatarea sexuală a părților vătămate T.A. și T.R.

Toate aceste martore fac referire la activitatea infracțională a altor inculpați cu

privire la exploatarea sexuală a altor părți vătămate și care au fost trimise în judecată

separat în alt dosar

Față de considerentele expuse mai sus, vor fi admise apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. și inculpatul F.S., în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va desființa sentința apelată și rejudecând cauza, în baza art. 17 C. proc. pen. se va dispune punerea în mișcare, din oficiu, a acțiunii civile în favoarea părții vătămate T.A.S.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ. inculpatul va fi obligat să plătească părții civile T.A.S. suma de 10.000 lei daune morale.

Se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b), d), e) C. pen. și se aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii acestor drepturi pe o durată de 6 ani.

Se vor menține în rest dispozițiile sentinței apelate.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 97/ A din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș și inculpatul F.S. împotriva sentinței penale nr. 264/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 90171/30/2007. A fost desființată sentința apelată și rejudecând cauza:

În baza art. 17 C. proc. pen. s-a dispus punerea în mișcare, din oficiu, a acțiunii civile în favoarea părții vătămate T.A.S.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urmat. C. civ. a fost obligat

inculpatul F.S. să plătească părții civile T.A.S. suma de 10.000 lei

daune morale.

Au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a ll-a, b),

d), e) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

A fost ap

licată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a), teza a ll-a, b), d), e) C. pen. pe o durată de 6 ani.

A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

În baza art. 381 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă în continuare din pedeapsă durata arestului din 15 aprilie 2009 la zi.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul F.S.

Prin motivele scrise de recurs ale parchetului, decizia menționată este criticată ca nelegală ca de altfel și soluția primei instanțe, sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptelor săvârșite de inculpat, potrivit art. 385

pct. 17 C. proc. pen.

Decizia penală este netemeinică sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru actul material săvârșit cu privire la partea vătămată T.R., potrivit art. 385

pct. 18 C. proc. pen.

Decizia penală nr. 97 din 29 septembrie 2009 este netemeinică, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, potrivit art. 385

pct. 18 C. proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor orale la termenul de judecată din 3 februarie 2010, procurorul a restrâns motivele de recurs formulate în scris în memoriul depus la dosar, la greșita achitare a inculpatului F.S. pentru actul material săvârșit cu privire la partea vătămată T.R.

Totodată a apreciat că se impune reținerea a două infracțiuni de trafic de persoane în concurs real și nu o singură infracțiune în formă continuată și a solicitat condamnarea inculpatului pentru ambele infracțiuni (părți vătămate fiind T.R. și T.A.S.).

În subsidiar a solicitat schimbarea temeiului juridic al achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (parte vătămată T.R.) din art. 10 lit. a) C. proc. pen. în art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât motivarea se bazează pe principiul in dubio pro reo și nu pe inexistența faptei.

În recursul declarat de inculpatul F.S., decizia este criticată ca nelegală prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

pct. 18 și 10 C. proc. pen.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 18 C. proc. pen., a arătat că s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 37 lit. a) C. pen. în dauna părții vătămate T.A.S. întrucât probele administrate în cauză nu dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni. Astfel a solicitat achitarea inculpatului și pentru această faptă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 10 C. proc. pen., a arătat că în mod neîntemeiat instanța de apel a respins cererea formulată la termenul din 21 septembrie 2009 privind reaudierea părții vătămate T.A.S., apreciind că această probă este esențială în stabilirea adevărului cu consecințe asupra reținerii vinovăției inculpatului și cu privire la corecta încadrare juridică a faptelor.

Apărătorul a mai solicitat să se aibă în vedere și împrejurarea că în apel inculpatul a invocat dispozițiile art. 24 din Legea nr. 678/2001 și toate încheierile ca și hotărârea judecătorească au fost pronunțate în ședință publică și nu în ședință nepublică, lăsând la aprecierea instanței dacă se impune anularea hotărârii de apel.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de recurs invocate și de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul F.S. se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

A. Sub aspectul criticii unic restrânse cu ocazia dezbaterilor orale de către reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se tinde la condamnarea inculpatului F.S., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și cu privire la partea vătămată T.R. se are în vedere nepertinența acesteia.

Deși se susține că această critică se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 18 C. proc. pen., în realitatea de fapt a speței ce se va realiza în continuare, se are în vedere că nu există o contradicție esențială, intrinsecă, manifestă și necontroversată între actele, lucrările și probele dosarului și soluția de achitare dispusă cu privire la victima T.R.

Astfel, atât în declarația olografă datată 30 martie 2007, dată organului de poliție (fila 25 dos.urm.pen.), cât și în declarația dată în fața procurorului (fila 21 dos.urm.pen.), partea vătămată T.R.D. a indicat că

a fost racolată de către fratele inculpatului F., respectiv de numitul F.D., care i-a promis că o va angaja în calitate de dansatoare la Hotelul C. din Timișoara. Ulterior, a fost nevoită să practice prostituția în folosul familiei F., iar inculpatul F.S. era cel care o supraveghea în fiecare zi, el fiind cel care o transporta de la locuință la locul unde practica prostituția. Partea vătămată a mai menționat că a obținut astfel suma de 20.000 euro, bani care i-au fost luați atât de inculpatul F.S., cât și de frații săi.

Cu certitudine, niciuna din martorele ascultate în cauză S.G.M. (filele 19, 27, 31, 33 dos.urm.pen.), P.M. (filele 29, 43 dos.urm.pen.), C.M. (fila 46 dos.urm.pen.), D.D. (fila 52 dos.urm.pen.), T.A. (fila 53 dos.urm.pen.), Z.L. (fila 54 dos.urm.pen.), S.A. (fila 56 dos.urm.pen.), precum nici martora H.G., atât în depozițiile de la filele 19, 27, 31, 33 din dosarul de urmărire penală, cât și în depoziția dată direct și nemijlocit în fața instanței de fond a Tribunalului Timiș (fila 81 dos.fond), nu au arătat împrejurări de fapt care să se coroboreze cu elementele de incriminare descrise de victima T.R.

Se conchide în consecință că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a stabilit inexistența unor probe certe de vinovăție pentru inculpatul F.S. cu referire la existența unei infracțiuni de trafic de persoane a cărei victimă să fi fost numita T.R.D. și a dispus soluția de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. care a fost de altfel, menținută de instanța de prim control judiciar.

B.1. Cu referire la primul motiv de critică invocat de inculpatul F.S., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 18 C. proc. pen., prin care se tinde la achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., se are în vedere caracterul nefondat al acestuia.

Cu titlu de premiză se reține că în mod convingător, prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal, prima instanță a reținut corect situația de fapt imputată cu privire la victima T.A.S. (menținută prin decizia de apel criticată), constând în esență, în aceea că în cursul anului 1998 inculpatul F.S. a fost condamnat de Judecătoria Craiova la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism asupra părții vătămate C.D.C. în vârstă de 17 ani și, pentru a se sustrage de la executarea pedepsei, a fugit din țară, stabilindu-se în Italia, în regiunea M. Ulterior, inculpatul a revenit în țară în cursul anului 2001, pentru ca după un an, respective în cursul anului 2002 să fie reținut de autoritățile judiciare române și încarcerat în vederea executării pedepsei.

Din conținutul declarației acestei victime minore s-a reținut faptul că în cursul anului 2005, timp de 6 luni de zile inculpatul F.S., folosindu-se de lipsa ei de experiență și vârsta fragedă, a silit-o prin acte de constrîngere psihică și fizică să întrețină relații sexuale cu circa 70 de clienți, fie aduși de el fie racolați de ea, însă sub supravegherea atentă a inculpatului, iar sumele de bani obținute în urma acestei activități au fost încasați în exclusivitate de acesta și întrucît frecvența consumării actelor sexuale era deosebit de mare, victima nu a reușit să contabilizeze suma totală de bani pe care inculpatul și-a însușit-o în urma exploatării ei sexuale.

Se reține din declarațiile părții vătămate menționate că aceasta a indicat faptul că în cursul anului 2005, prin intermediul unei prietene, L.R., l-a cunoscut pe fratele inculpatului, G.I. Acesta, la rândul său, i-a făcut cunoștință cu inculpatul F.S., cu care a stat împreună timp de 6 luni de zile. Potrivit declarației părții vătămate, în toată această perioadă, inculpatul a obligat-o să practice prostituția în folosul său, toți banii încasați fiind luați de F.S. Partea vătămată a mai adăugat faptul că în cele 6 luni de zile a întreținut relații sexuale cu aproximativ 70 de bărbați împotriva voinței sale, dar întrucât clienții erau aduși de inculpatul F. și se temea de acesta, a acceptat această situație.

În conformitate cu prevederile art. 75 C. proc. pen. declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Or, în prezenta cauză, susținerile părții vătămate T.A.S. sunt confirmate și de celelalte probe administrate.

Astfe

§ Cauze similare