ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2694/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 415 din 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secție penală, în Dosarul nr. 6366/101/2007, s-au hotărât următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică, privind pe inculpatul V. (U.) I., din infracțiunea prev. de art. 13 din Legea 678/2001, în două infracțiuni, respectiv infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 C. pen., privind partea vătămată P.M., și infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, privind pe partea vătămată M.C.M.I. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V. (U.) I. pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 C. pen., privind pe partea vătămată P.M. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev, de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., privind pe partea vătămată M.C.M.I. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V. (U.) I. pentru infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., privind pe partea vătămată M.C.M.I. În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică, pentru inculpatul V. (U.) I., din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., privind pe partea vătămată T.A. În baza art. 329 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul V. (U.) I., fiul lui C. și M., la 2 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., conform art. 65 C. pen., privind pe partea vătămată T.A. În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul V. (U.) I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată, urmare a reținerii și arestului preventiv, începând cu 11 aprilie 2007 și până la pronunțare. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului V. (U.) I. S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V. (U.) I. pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 329 alin. (4) C. pen. și art. 18 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea, în folosul statului, a sumei de 1050 euro sau c/val. acesteia în momentul executării de la inculpatul V. (U.) I. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, privind pe inculpatul S.I.L., din infracțiunea prev. de ari 13 din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.I.L.

pentru infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.I.L. pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, a fost condamnat inculpatul S.I.L., fiul lui A. și V., la 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. proc. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 4 ani, termen de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv, de la 11 aprilie 2007, la 16 aprilie 2007, când a fost liberat. În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea, în folosul statului, de la inculpatul S.I.L., a sumei de 200 euro sau c/val. acesteia în momentul executării. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligă inculpatul S.I.L. la 1.500 lei, cheltuieli judiciare în folosul statului, și inculpatul V. (U.) I. la 3.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele împrejurări de fapt și de drept: La data de 20 iunie 2007 prin rechizitoriul D.I.I.CO.T- Biroul Teritorial Mehedinți, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului V. (U.) I., fiul lui C. și M., pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 din Legea nr. 678/2001 și art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și în stare de libertate a inculpatului S.I.L., fiul lui A. și V., pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 din Legea nr. 678/2001 și art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001. Ca situație de fapt, s-a reținut că familia Unguru este compusă din U.C.

zis B. și fii săi U.V.C. zis I., U.Ș. zis D. și V. (U.) I. zis B., iar în perioada 2002-2007 aceștia s-au organizat cu scopul de a recruta și transporta în Italia persoane pe care le-au obligat fa practicarea cerșetoriei, precum și tinere minore provenind din familii sărace, pe care le induceau în eroare, promițându-le asigurarea unor locuri de muncă, însă în realitate, o dată ajunse acolo, erau obligate să practice prostituția, iar banii astfel obținuți erau însușiți de către membrii familiei U. În anii 2006-2007, la acest grup au aderat și inculpatul S.I.L. și învinuiții U.N. zis N. și V.C. zis P. Astfel, s-a reținut că în vara anului 2002 partea vătămată P.M., pe atunci în vârstă de 17 ani a fost racolată de către U.V.C.

care i-a promis asigurarea unui loc de muncă bine plătit la un restaurant în Italia. Întrucât tânăra nu poseda pașaport, a fost găzduită o perioadă de două săptămâni la locuința din Burila Mică, timp în care U.C. zis B. s-a ocupat de formalitățile necesare obținerii documentului de călătorie și a achitat toate taxele legale. La data de 27 august 2002 minora a ieșit din țară prin punctul de trecere a frontierei Porțile de Fier I, prin același punct ieșind din România, la aceeași dată și U.V.C. împreună cu inculpatul V. (U.) I., aspect confirmat de evidentele de trafic ale politiei de frontieră.

În Serbia, partea vătămată a fost preluată de către inculpatul V. (U.) l. și transportată la Roma la un restaurant, unde a fost regizată organizarea unei nunți în care victima a fost îmbrăcată mireasă, timp în care minora a fost vândută unui cetățean străin, de naționalitate sîrbă, inculpatul V. (U.) I. și fratele său primind de la acesta suma de 4.000 euro și un autoturism, după care au plecat. Ulterior, cetățeanul străin i-a confecționat fraudulos un act de identitate cu aparența unui înscris oficial aparținând Republicii Croația și a transportat-o în Spania, unde a ținut-o sechestrată într-o rulotă până în luna aprilie 2003, când poliția spaniolă l-a arestat pe cetățeanul străin și victima a avut posibilitatea să revină în țară cu sprijinul autorităților spaniole din Barcelona.

Aspectele relatate s-a arătat că sunt dovedite cu depoziția pârtii vătămate și a mamei sale și de imprimatul înscrisului purtând numele de S.M. Deși inculpatul V. (U.) I. zis B. și U.C. zis B. nu au recunoscut această stare de fapt, susținând că nici nu o cunosc pe P.M., s-a apreciat că probatoriul administrat în cauză a confirmat faptul că atât inculpatul cât și U.C., au încercat prin diverse mijloace să influențeze pe partea vătămată, cât și pe mama acesteia să-și revizuiască declarațiile. în acest sens, s-au reținut declarațiile lui P.M., D.J. și procesul verbal de supraveghere. În drept s-a precizat că fapta comisă de inculpatul V. (U.) I. de a induce în eroare pe partea vătămată P.M., în sensul de a-i promite un loc de muncă în străinătate, dar în realitate de a urmări vânzarea acesteia în scopul obținerii de venituri, lucru care s-a și realizat, constituie infracțiunea de trafic de minori prevăzut de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, în actul de sesizare s-a mai reținut că la începutul lunii decembrie 2006, părțile vătămate T.A. în vârstă de 19 ani și minora M.C.M.I. în vârstă de 17 ani au fost recrutate de U.Ș. care Ie-a promis locuri de muncă în Italia, cele două tinere fiind de acord cu propunerea acestuia. Cele două tinere au fost transportate din România în Italia, ieșind din țară prin punctul de trecere a frontierei Nădlac în data 14 decembrie 2006 cu autoturismul aparținând învinuitului U.V.C. zis Inspectorul, care era condus de către martorul F.D.O. zis A. Ajunse în insula Sardinia orașul Cagliari, numiții V.C. zis I. și U.Ș. zis D. Ie-a obligat pe cele două să practice prostituția pentru a le achita o presupusă datorie de 3.500 euro ce reprezenta o sumă impusă de cei doi, drept cheltuieli ocazionate cu obținerea pașaportului și de transport din România până în Italia.

Părțile vătămate au fost nevoite să se prostitueze timp de 3 săptămâni, veniturile obținute din prestarea acestei activități - în sumă de 300-350 euro pe zi, trebuind să le predea în fiecare seară membrilor familiei U., mai precis câte 50 euro fiecare inculpatului V. (U.) I. zis B., drept taxă de stradă, iar restul în schimbul achitării altor pretinse datorii. S-a menționat că faptele descrise sunt dovedite cu declarațiile victimelor, procesele -verbale de interceptări și depoziția martorului F.D.O. În drept, s-a arătat că, faptele inc. V. (U.) I. și ale învinuiților U.V.C. și U.Ș. de a exploata pe cele două tinere în scopul obținerii de venituri constituie infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, precum și constituirea unui grup organizat în scopul comiterii unor infracțiuni.

S-a mai menționat că din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că cele două victime au fost racolate de către U.Ș. zis D., transportate în Italia de către U.V.C. zis I. și aici obligate să practice prostituția de către cei doi cât și de inc. V. (U.) I. În depozițiile lor, victimele arată că în locul în care au fost cazate pe „Câmp" un loc unde erau amenajate mai multe barăci în care trăiesc la marginea orașului mai multe persoane în condiții insalubre, respectiv tară apă sau curent electric, mai erau găzduite încă 12 tinere românce care erau obligate să practice prostituția în folosul membrilor familiei U. În acest sens, au făcut referire la numitele S.A., G.N., l. (V.) J.C., B.D.C., C.I.l., T.G.A.

și B.V.D. În timpul urmăririi penale, aceste aspecte au fost învederate atât de victima minoră M.M.C.I., cât și de martorul F.D.O., însă aceștia datorită presiunii și influențelor exercitate de către membrii familiei U., ulterior audierii la parchet, au revenit asupra declarațiilor și au tăcut afirmații mincinoase. Astfel, M.M.C.I. a revenit asupra declarației anterioare, din care rezultă implicarea în activitatea infracțională atât a inculpatului V. (U.) I., cât și a celorlalți membrii ai grupului și a susținut că nu cunoaște membrii familiei U. cu excepția lui U.V.C. și U.N. zis N., afirmație contrazisă categoric de interceptările convorbirilor telefonice înregistrate, cât și de actele întocmite de organele de poliție cu prilejul unor activități de investigație, materializate în procesul verbal de supraveghere, planșa foto și declarația martorei M.A.M.

Din procesele verbale de supraveghere operativă și planșele foto întocmite la 6 martie 2007; 11 martie 2007 și 16 martie 2007 s-a arătat că rezultă faptul că, M.M.C.I. îi cunoștea atât pe U.Ș. zis D., cât și pe S.A.E. și pe inculpatul V. (U.) I., cu care s-a întâlnit în datele respective. Pe de altă parte, în data de 18 aprilie 2007 M.M.C.I., prin intermediul martorei M.A.M. a fost determinată, în schimbul obținerii sumei de 400 euro să-și modifice declarația în favoarea inculpatului V. (U.) I. zis B., aspect ce rezultă din procesul verbal și planșa foto întocmite de organele de poliție, precum și din declarația martorei. Totodată, din conținutul interceptării convorbirilor telefonice rezultă faptul că aceeași victimă cunoaște pe învinuitul U.Ș.

zis D., care i-a dat îndrumări în sensul de a determina pe martorul F.D.O. zis A. să manifeste prudență în ceea ce declară organelor în drept, de asemenea, recomandându-i și ei același lucru. Aspectele învederate în primele declarații ale victimelor M.C.M.I. și T.A. și ale martorului F.D.O. sunt confirmate și de poliția Italiană, care a comunicat prin Centrul de Cooperare Polițienească Internațională că în luna martie 2007, în orașul Cagliari - Italia, au fost identificate numitele B.D.V., B.D.C., l. (V.) J., S.A.E., C.M.A., G.N., T.G. și L.L.A. practicând prostituția împreună cu alte tinere românce. Începând cu luna august 2006, o parte dintre tinerele ce au fost semnalate ca prostituate în Insula Sardinia - Italia și care au fost exploatate de către membrii familiei U., au fost transportate din România în Italia de către inculpatul S.I.L., acesta cunoscând scopul deplasării acestora și obținând venituri din această activitate.

Mai mult decât atât, s-a mai reținut că, inculpatul S.I.L. facilita deplasarea în străinătate a unor minori prin întocmirea unor procuri de însoțitor pe numele său. Împrejurarea că inculpatul S.I.L. cunoștea scopul pentru care însoțea până în Italia pe tinere, s-a reținut că rezultă fără echivoc, din conținutul convorbirilor telefonice purtate atât cu U.V.C. zis I., cât și cu U.Ș. zis D., precum și cu inculpatul V. (U.) I. zis B. În aceste discuții, persoanele traficate erau denumite „bagaje" și trebuiau să ajungă în Italia, stabilindu-se să le fie reținute de către inculpatul S.I.L. atât buletinul, cât și pașaportul până la preluarea acestora. Inculpatul S.L. era contactat în mod frecvent de membrii familiei U., pentru a transporta în insula Cagliari „băieți și fete" și a contribuit la influențarea unor victime ale traficului de persoane, în sensul că acestea să nu declare adevărul organelor de poliție.

Tot din interceptările convorbirilor telefonice rezultă faptul că inculpatul S.I.L. intermedia trimiterea de anumite sume de bani din Italia în România la membrii familiilor persoanelor traficate, tăinuind totodată locul unde se află victimele și modul în care sunt câștigați banii de către acestea. În luna februarie 2007, inculpatul S.I.L. și inculpații V. (U.) I. zis B. și S.V.E., au organizat scoaterea din țară a doi emigranți cetățeni indieni, respectiv pe V.S.S. și J.S., folosind cărți de identitate false, întocmite pe numele de P.V. și respectiv R.I. Din probele administrate în cauză, s-a reținut că în ziua de 20 februarie 2007, la autogara din Tr. Severin, inculpatul S.I.L. s-a întâlnit cu inculpatul V. (U.) l. zis B., după ce în prealabil vorbiseră la telefon și aici, alături de martorul S.V.E., au inițiat trecerea ilegală peste frontieră a celor doi indieni.

Din autogara Tr. Severin, în după amiaza zilei de 20 februarie 2007, au plecat cele trei microbuze aparținând firmei SC L., administrată de inculpatul S.I.L. încărcate cu pasageri cu destinația Italia. Unul dintre microbuze era condus de O.A. cu ajutor T.V., celălalt condus de S.I.L. cu ajutor H.C., iar cel de al treilea condus de către S.E.V., zis D. Cele trei microbuze au ajuns în Ungaria, iar la granița cu Austria, în microbuzul condus de S.E.V. au fost descoperiți în dimineața zilei de 21 februarie 2007 cei doi cetățeni indieni care trecuseră fraudulos frontiera de stat a României. Ca urmare a anchetei autorităților maghiare, S.E.V. a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea de trafic de migranți, necunoscându-se în acel moment și participarea altor persoane.

Deși nu se cunoaște cu exactitate locul de unde au fost luați migranții și nici câștigul financiar al martorului S.E.V. și al inculpaților S.I.L. și V.U.I., coautoratul acestora din urmă s-a precizat în rechizitoriu, că rezultă indubitabil din probatoriul administrat. Astfel, martorii O.A. și T.V., șofer pe microbuzele care au transportat persoane în străinătate la acea dată, au declarat că toți pasagerii din toate cele trei microbuze care au plecat din Drobeta Tr. Severin au fost verificați și controlați de către administratorul firmei, respectiv inculpatul S.I.L., iar pe traseu, până în Ungaria, nu au mai fost îmbarcați alți pasageri, fapt ce demonstrează împrejurarea că inculpatul S.I.L. a cunoscut de la început că în unul din microbuzele firmei sale sunt pasageri ce urmau să fie scoși ilegal din țară.

Pe de altă parte, implicarea în traficul de migranți, atât a lui S.I.L., cât și a lui V.U.I. rezultă din interceptarea convorbirilor telefonice purtate între cei doi, cât și între inculpatul S.I.L. și martorul S.E.V., precum și din convorbirile purtate de acesta din urma și S.C. și S.D. Din conținutul acestor convorbiri rezultă în esență faptul că cei doi inculpați, împreună cu martorul S.E.V. aveau cunoștință despre trecerea ilegală a migrantilor peste frontieră și că aceștia aveau documente de identitate false. Mai mult decât atât, din conținutul acelorași convorbiri rezultă faptul că inculpatul S.I.L. i-a indicat fratelui său S.E.V. să fugă și să se ascundă pentru a nu fi descoperiți de organele de poliție.

În data de 11 aprilie 2007, cu prilejul percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului S.I.L. au fost descoperite un număr de 19 pașapoarte și 9 buletine de identitate. Referitor la susținerile numitei P.R., conform cărora ar fi fost vândută în anul 2005 unor cetățeni germani, pe teritoriul acestei țări de către inculpatul S.I.L. împreună cu alții, avându-se în vedere contradictorialitatea declarațiilor victimei, precum și necesitatea administrării de noi probe, s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce o privește pe aceasta. În drept s-a precizat că faptele inculpaților V. (U.) I. și S.L. ș.a de a se constitui într-un grup infracțional organizat în scopul obligării părților vătămate la practicarea prostituției sau pentru a facilita ieșirea ilegală din țară constituie infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 71 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001. În continuarea rechizitoriului s-a arătat că în definiția sa, în art. 2 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, grupul infracțional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar. Astfel s-a menționat că activitatea infracțională a inculpaților și a învinuiților s-a desfășurat pe o perioadă lungă de timp (anii 2002 - 2007), a fost coordonată în mod principal de către U.Ș. zis D. și a urmărit prin aceasta comiterea mai multor infracțiuni grave în scopul obținerii unor beneficii financiare.

Faptul că U.Ș. zis D. împreună cu ceilalți membrii a familiei obligau mai multe tinere să se prostitueze în Italia și că aceștia au reușit să-și creeze un grup bine structurat în acest scop, s-a stabilit că rezultă din Notele transmise de Chestura Torino în datele de 16 martie 2007 și 26 martie 2007 conform cărora autoritățile italiene au descoperit practicând prostituția pe B.V.D., B.D.C., l.(V.) C.J., S.A.E., C.A., G.N., T.G. și L.L.A., existând indicii în sensul că familia U. întreține strânse legături cu numitul M.G., cetățean italian, cunoscut ca fiind cercetat de către poliția italiană pentru exhibiționism violent, tâlhărie, tentativă de omor, distrugere, furt, deținere ilegală de arme, comportare abuzivă și găzduire de persoane clandestine.

Pe de altă parte, s-a menționat în rechizitoriu că existența grupului infracțional organizat, constituit pentru comiterea infracțiunilor descrise, rezultă și din conținutul interceptărilor convorbirilor telefonice pe care le-au avut în lunile februarie-martie purtate între U.Ș., V. (U.) I. și ceilalți membrii ai familiei, din care reiese că exista o repartiție a unui număr de femei într-o zonă, pe străzi sau sectoare din Cagliari, care erau obligate să predea sumele obținute din practicarea prostituției. Mai mult decât atât, interceptarea convorbirilor telefonice purtate între U.Ș.

zis D. și o altă persoană necunoscută, confirmă faptul că inculpatul V. (U.) I. „a vândut strada" unde tinerele românce practicau prostituția în schimbul sumei de 15.000 euro, unei alte persoane, iar de aici s-au iscat disensiuni între membrii familiei U. Tribunalul, procedând la soluționarea cauzei, după ce li s-au adus la cunoștință inculpaților drepturile care le au potrivit art. 322 C. proc. pen., și au fost de acord să dea declarații în cauză, s-au luat interogatorii acestora și s-a trecut la cercetarea judecătorească. Tribunalul, analizând întreg materialul probator, a constatat următoarele: O primă infracțiune reținută în sarcina inculpatul V. (U.) I. prin actul de sesizare se referă la fapta din anul 2002 privind pe partea vătămată P.M.

în vârstă de 17 ani, arătându-se în rechizitoriu că aceasta a fost racolată de către U.V.C. care i-a promis asigurarea unui loc de muncă bine plătit în Italia și pentru că partea vătămată nu avea pașaport a fost găzduită o perioadă de două săptămâni la locuința lui U.V.C., timp în care U.C. zis B. s-a ocupat de formalitățile necesare obținerii pașaportului și a achitat toate taxele legale. S-a mai reținut prin același act că la data de 27 august 2002 minora a ieșit din țară prin P.T.F. Porțile de Fier I, prin același punct ieșind din România și la aceeași dată și U.C.V. împreună cu inculpatul V. (U.) I., susținându-se că acest fapt este dovedit cu evidențele de la poliția de frontieră. Instanța, verificând aspectul de mai sus, a constatat că la acea dată inculpatul V. (U.) I. nu a ieșit din România și mai mult decât atât, din relațiile poliției de frontieră rezultă că inculpatul în cursul anului 2002 nu apare cu ieșiri sau intrări în țară.

În continuare se precizează în rechizitoriu că, din Serbia partea vătămată a fost preluată de inculpat și transportată la Roma, la un restaurant unde a fost vândută unui cetățean străin de naționalitate sârbă și pentru aceasta inculpatul și fratele său U.V.C. ar fi primit 4000 de euro și un autoturism, menționându-se că starea de fapt descrisă este dovedită cu declarația părții vătămate și a mamei sale și cu imprimatul înscrisului purtând numele de S.M., înscris confecționat fraudulos de acel cetățean străin. Avându-se în vedere probele invocate în rechizitoriu, instanța de fond a reținut că, martora D.J. și partea vătămată P.M. nu au mai menținut declarațiile date la procuror. Astfel, partea vătămată P.M.

arată că, menține doar declarația dată la 26 mai 2003 pe care a scris-o personal și din care nu se desprinde faptul că la comiterea infracțiunii ar fi participat și inculpatul V. (U.) I., iar la vânzarea sa către cetățeanul sârb rezultă că erau prezenți U.V.C. și A.R. Ulterior, în anul 2007, deci după 4 ani, în declarația de la parchet, arată că după ce a trecut granița din România, autoturismul în care se afla aceasta a oprit într-o parcare unde a oprit și un alt autoturism în care erau V. (U.) I. și fratele său și a fost preluată de aceștia.

Așa cum rezultă din relațiile comunicate de poliția de frontieră, inculpatul nu a trecut granița la acea dată, situație în care este credibilă prima declarație a pârtii vătămate data în anul 2003, mai aproape de data săvârșirii faptei, cât și cea de la instanță, întrucât acestea se coroborează cu evidențele traficului de frontieră comunicate de poliție, iar organele de urmărire penală nu au reușit să lămurească contradicțiile existente între declarațiile părții vătămate date în această fază a procesului penal. De asemenea, martora D.J., mama părții vătămate nu a menține declarația dată la procuror cu motivarea că cele scrise au fost dictate de polițist și tot aceștia i-au spus să declare că a fost rugată de tatăl inculpatului cu suma de 500 euro.

Referitor la cele aflate de la fiica sa, precizează că aceasta i-a spus că în Italia a cerșit și că s-a căsătorit. Se constată că și martora D.J. are declarații contradictorii la urmărirea penală, nelămurite de către organele de anchetă, având în vedere că la 08 noiembrie 2002 în declarația scrisă de aceasta a relatat faptul că a aflat de la A.R. că U.V.C. a dus-o pe partea vătămată P.M. la un bărbat pe nume H. pentru a se mărita și a fost și aceasta de față, afirmațiile martorei coroborându-se cu cele relatate de fiica sa, partea vătămată P.M., în declarația dată în anul 2003 pe care și-o menține, probe din care nu rezultă participarea inculpatului V. (U.) l. În ceea ce privește acel înscris de identitate falsă, acesta a fost întocmit de cetățeanul sârb și nu are nici o legătură cu faptele reținute în sarcina inculpatului V. (U.) I., înscrisul dovedind că partea vătămată a ajuns la acest sârb, aspect recunoscut și de P.M.

încă din declarația din anul 2003, dar prin intermediul lui U.V.C. și A.R. Mai mult decât atât, partea vătămată P.M. precizează în instanță că nu îl cunoaște pe inculpatul V. (U.) I., iar mențiunea făcută pe fotografia acestuia s-a datorat presiunii exercitată de mama sa, cum de altfel susține că tot de frica mamei nu a declarat adevărul în fața procurorului și pentru acest considerent menține doar declarația pe care a scris-o personal în anul 2003. Instanța față de faptul că infracțiunea descrisă în rechizitoriu se reține că a fost comisă în anul 2002 și având în vedere disp. art. 13 C. pen. A constatat că încadrarea corectă a faptei este în disp. art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., lege mai favorabilă față de modificările intervenite prin O.U.G.

nr. 79/2005 și drept urmare, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. De menționat că nici procesul verbal de supraveghere din 16 iunie 2007 din care rezultă că soția inc. V. (U.) I. și sora acestuia au fost depistați în zona P.G. din Tr. Severin, mai exact într-un autoturism parcat pe str. M., colț cu str. K. nu poate duce la concluzia că prezența lor în acel loc s-a datorat faptului că în apropiere locuia partea vătămată P.M., întrucât aceasta locuiește pe str. Independenței, astfel că prin prezența celor două persoane în cartierul unde domiciliază partea vătămată nu se poate prezuma că s-a urmărit contactarea părții vătămate sau a mamei sale, câtă vreme nu s-a putut demonstra acest fapt.

Pentru această faptă, având în vedere materialul probator administrat în fața instanței, contradicțiile existente în declarațiile părții vătămate P.M. și ale martorei D.J. de la urmărirea penală, relațiile comunicate de poliția de frontieră care infirmă susținerea din rechizitoriu că inculpatul a trecut frontiera în anul 2002, ș-a constatat că nu s-a dovedit fără nici un dubiu că inc. V. (U.) I. a participat la comiterea acestei infracțiuni, situație în care s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11, pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din 678/2001, cu aplic, art. 13 C. pen.

privind pe partea vătămată P.M., în prezent purtând numele de C.M. prin căsătorie. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, s-a mai reținut că la data de 14 decembrie 2006, părțile vătămate T.A. și minora M.C.M.I. în vârstă de 17 ani care au fost recrutate de U.Ș. și care Ie-a promis locuri de muncă în Italia, au trecut frontiera cu autoturismul învinuitului U.V.C. zis I. care era condus de martorul F.D.O. zis A. și ajunse în insula Sardinia, orașul Cagliari, învinuiții U.V.C. zis Inspectorul și U.Ș. zis D. Ie-a obligat pe cele două părți vătămate să se prostitueze pentru a le achita o presupusă datorie de 3500 euro. S-a mai reținut că părțile vătămate au fost nevoite să se prostitueze timp de 3 săptămâni, obținând venituri de 300-350 euro pe zi, care erau predate în fiecare seară membrilor familiei U., mai precis 50 euro fiecare inculpatului V. (U.) I., zis B. drept taxă de stradă, iar restul pentru achitarea altor pretinse datorii.

S-a arătat că aceste fapte sunt dovedite la urmărirea penată cu declarațiile părților-vătămate, declarația martorului F.D.O. și procesele-verbale de interceptări. Instanța de fond a constatat că la urmărirea penală partea vătămată T.A. declară că a dat 50 euro, inculpatului V. (U.) I. în fiecare zi pentru locul pe trotuar. În fața instanței partea vătămată T.A. nu a mai menținut declarația de la procuror și a arătat că a fost obligată de tatăl său și de poliția de frontieră să declare astfel. în declarația de la instanță precizează că nu îl cunoaște pe inculpatul V. (U.) I., iar în Italia a fost la niște prieteni și nu a practicat prostituția. Martorul F.D.O. declară la urmărirea penală că fiecare din tinerele care se prostituau plăteau 50 euro zilnic taxă pentru că foloseau trotuarele străzii, însă tot în cursul urmăririi penale acesta revine și nu mai menține afirmația făcută privindu-l pe inculpat, declarând ulterior că nici nu îl cunoaște.

In fața instanței, acesta menține ultima declarație dată la procuror cu motivarea că prima declarație a dat-o sub amenințarea lucrătorilor de poliție și în prezența acestora. în continuare precizează că nu îl cunoaște pe inc. V. (U.) I. și că nu a văzut pe cele două părți-vătămate pe care Ie-a transportat în Italia că se prostituau. Partea vătămată M.C.M.I. declară la urmărirea penală că nu a practicat prostituția, dar primea bani de milă de la diverși italieni și acești bani erau luați seara de U.Ș. Mai precizează că a văzut că inculpatul V.I. percepea zilnic fiecărei fete care se prostitua câte 50 euro taxă, iar ulterior această taxă a fost dată lui U.V.C. zis I. Tot la urmărirea penală revine la declarație și precizează că afirmațiile privind taxa de 50 euro sunt mincinoase și că nici nu îl cunoaște pe inculpat.

În instanță M.C.I.M. menține doar ultima declarație dată procurorului cu motivarea că prima declarație a dat-o fiind învățată ce să declare de către poliție. Face din nou precizarea ca nu a practicat prostituția în Italia și că nu îl cunoaște pe inculpat. Prima instanță reține că din interceptările convorbirilor telefonice ale învinuitului U.Ș. cu o persoană necunoscută rezultă că într-adevăr inculpatul V. (U.) I. "închinase„ o stradă pe care apoi a vândut-o unei alte persoane cu 15.000 euro, aspect ce l-a deranjat pe acesta. Coroborând aceste probe, instanța a concluzionat că inculpatul V. (U.) I. deținea controlul unei străzi și pentru folosirea acesteia în vederea racolării unor persoane care practicau prostituția se plătea o taxă, așa cum a afirmat martorul F.D.O.

în prima declarație luată de procuror, cât și partea vătămată T.A. în declarația dată la urmărirea penală. Referitor la partea vătămată M.C.M.I., aceasta a precizat că nu a practicat prostituția, în toate declarațiile, și că a primit doar anumite sume de bani de milă, fiind minoră, din partea unor persoane, iar faptul că ar fi practicat prostituția nu este dovedit nici cu alte probe. Reținerea din rechizitoriu că cele două victime au fost obligate să practice prostituția de inculpatul V. (U.) I., s-a apreciat astfel, că nu are suport probator. În concluzie, din probatoriul administrat privind pe cele două părți vătămate rezultă că activitatea inc. V. (U.) I. se limita la a percepe o taxă de 50 euro de la persoanele care practicau prostituția și în speță s-a dovedit că de la partea vătămată T.A.

a primit 50 de euro zilnic conform declarației dată la urmărirea penală, apreciată ca reflectând realitatea, întrucât motivarea din fața instanței că a fost obligată de tatăl său să nu spună adevărul, nu poate fi primită câtă vreme aceasta nu a dat declarațiile în prezența tatălui. Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiune recrutarea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă și înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

În cauză s-a apreciat că nu s-a dovedit că inculpatul V. (U.) I. a comis fapta în formele recrutare, transportare, transferare, găzduire sau primire și nici modalitățile cerute de textul de lege menționat. Ceea ce s-a probat este faptul că acesta a perceput 50 euro zilnic taxă de stradă de la partea vătămată T.A., deci activitatea sa infracțională privește doar obținerea unui folos material de pe urma practicării prostituției, fără ca acesta să exercite acte de constrângere asupra părții vătămate. Cum partea vătămată T.A. cât și M.M.C.I. au fost racolate de U.Ș. și transportate în Italia de U.V.C.

în scopul practicării prostituției, împotriva acestora existând indicii că se fac vinovați de infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea 678/2001, acțiuni infracționale care s-au consumat prin comiterea uneia din formele de trafic de persoane în condițiile reglementate de Legea nr. 678/2001 și s-au epuizat prin încetarea acestei activități infracționale a celor doi învinuiți fată de cele două părți vătămate. Că între inc. V. (U.) I., U.Ș. și U.V.C., nu exista niciun fel de înțelegere prealabilă sau concomitentă la comiterea acestei infracțiuni s-a apreciat că rezultă din convorbirile telefonice purtate de U.Ș. zis D. care era supărat că inculpatul V. (U.) I. a vândut acea stradă cu 15.000 euro unei alte persoane, ceea ce denotă că activitatea fiecăruia era independentă și necondiționată de un eventual acord.

Același aspect este dovedit și prin aceea că inculpatul percepea doar 50 euro, neinteresându-l cât realiza fiecare prostituată zilnic pentru a percepe un eventual procent din suma obținută, banii rezultați fiind dați celor care le-au racolat și constrâns să practice prostituția. De asemenea, este cert că părțile vătămate T.A., cât și M.C.I. au fost constrânse să practice prostituția de învinuiții U.Ș. și U.V.C., dar această constrângere nu a fost exercitată și de inc.

V. (U.) I., care nu rezultă că știa sau că îl interesa dacă cele care practicau prostituția și plăteau acea taxă, o tăceau de bună voie sau pentru că erau constrânse de alte persoane, singurul aspect dovedit este acela că persoanele care foloseau acea stradă plăteau 50 euro zilnic inculpatului V. (U.) I. Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângeri, trage foloase de pe urma practicării prostituției, săvârșește infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. Cum în cauză s-a dovedit că cele două părți vătămate au fost traficate de U.Ș.

și U.V.C., nerezultând vreun act de constrângere din partea inculpatului și nefiind probată cunoașterea de către V. (U.) I. că persoanele ce se prostituau și plăteau acea taxă erau constrânse să practice prostituția, din interceptările telefonice rezultând că unele persoane au făcut-o de bună voie, s-a apreciat că inculpatul V. (U.) I. se face vinovat de infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. fața de partea vătămată T.A. și drept urmare s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. faptă pentru care a fost condamnat. Pentru aceleași considerente s-a schimbat încadrarea juridică față de inculpatul V. (U.) I. și din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 privind pe partea vătămată M.C.M.I.

în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., faptă pentru care inculpatul V. (U.) I. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., nerezultând din probele administrate că această parte vătămată i-a plătit vreo sumă de bani cu titlul de „taxă de stradă". Infracțiunea de proxenetism restrânge exploatarea persoanei doar la forma specifică de exploatare sexuală, în timp ce infracțiunea de trafic de persoane se concentrează și asupra condițiilor de muncă forțată, aservire, ținere în stare de sclavie și asupra altor procedee de lipsire de libertate, ceea ce nu a rezultat din activitatea infracțională desfășurată de inculpatul V. (U.) I. De asemenea, prima instanță a reținut că în cazul proxenetismului, constrângerea este prevăzută ca modalitate alternativă de săvârșire a infracțiunii în formă agravată, iar în cazul infracțiunii de trafic de persoane, constrângerea constituie unul din mijloacele de realizare a elementului material al laturii obiective acestei din urmă infracțiuni, în toate modalitățile ei de săvârșire (recrutare, transportare, transferare, cazare sau primirea unei persoane).

Or, pentru inculpatul V. (U.) I. nu s-a probat că ar fi comis vreuna din aceste modalități reglementate de Legea nr. 678/2001, față de părțile vătămate T.A. și M.C.M.I. În rechizitoriu se explică revenirea asupra declarațiilor a părții vătămate M.C.I.M. și a martorului F.D.O. urmare a intervenției membrilor familiei inculpatului V. (U.) I., aspect reținut ca demonstrat de procesul verbal de supraveghere, planșele fotografice și declarația martorei M.A.M. care relatează că la 18 aprilie 2007 i-a dat părții vătămate M.C.M., suma de 400 euro de la soția învinuitului U.Ș., zis D. Despre întâlnirea dintre martoră și partea vătămată M.C.M.I., poliția a fost încunoștințată de însăși partea vătămată, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 18 aprilie 2007. De asemenea, martorul F.D.

în prima declarație de la urmărirea penală arată că a primit amenințări prin telefon pentru că a fost la poliție și ulterior se constată că revine la declarația inițială. Din aceste probe, instanța reține că este de necontestat faptul că partea vătămată și martorul au fost influențați, însă nici anterior intervenirii acestor influențe, partea vătămată M.M.C.I. nu a declarat că ar fi practicat prostituția și nici că i-ar fi dat bani inculpatului V. (U.) I., ea afirmând doar că alte fete care se prostituau îi plăteau acestuia 50 euro ca „taxă de stradă". De altfel, din declarația martorei M.A.M., prima instanță a reținut că aceasta a fost contactată de U.Ș. zis D. și că banii i-a primit de la soția acestuia, astfel că nu s-a dovedit că banii au fost dați părții vătămate M.C.M.I.

pentru a schimba declarația în favoarea inculpatului V. (U.) I., câtă vreme inculpatul U.Ș. era cercetat în aceeași cauză, fiind începută urmărirea penală și împotriva sa pentru infracțiunea de trafic de persoane, iar banii proveneau de la soția învinuitului, iar nu de la soția inculpatului V. (U.) I. De asemenea, din interceptările telefonice s-a concluzionat faptul că rezultă că același U.Ș. zis D. a vorbit cu partea vătămată M.C.M.I., dându-i îndrumări acesteia de a-l determina pe martorul F.D.O. să fie prudent în ceea ce declară la poliție, recomandându-i și părții vătămate același lucru, ceea ce demonstrează că cel care a încercat să influențeze mersul anchetei în favoarea sa a fost U.Ș.

și nu inculpatul V. (U.) l. Că partea vătămată M.M.C. îl cunoștea și pe inculpatul V. (U.) l. se arată în rechizitoriu că rezultă din procesele verbale de supraveghere operativă și planșele foto întocmite la 6 martie 2007, 11 martie 2007 și 16 martie 2007. Observând aceste procese verbale tribunalul a constatat că din procesele verbale de supraveghere din 6 martie 2007 și cel din 16 martie 2007 partea vătămată M.C.M. s-a întâlnit cu alte persoane, iar nu cu inculpatul V. (U.) I., ele neconfirmând cele reținute în rechizitoriu. Din procesul verbal din 11 martie 2007 rezultă că partea vătămată M.C.M. s-a întâlnit la acea dată cu A.V. zis D. și E.M. zis M. și încă două persoane necunoscute. împreună au plecat la restaurantul V. unde au stat circa o oră după care la orele 19,10 au fost opriți de organele de poliție, stabilindu-se că la aceea întâlnire au participat C.I., E.M., A.V., P.E., E.M.

și partea vătămată M.C.M. După control poliția a constatat că autoturismul cu care circulau aceștia s-a defectat, iar numitul A.V. l-a sunat pe inculpatul V. (U.) I. care a venit în ajutor, în autoturismul lui urcând A.V., partea vătămată M.M.C. și celelalte două tinere P.E. și E.M. În localitatea Schela Cladovei a coborât P.E., apoi a coborât E.M. cu A.V., după care au stat de vorbă 10 minute în scara blocului, în timp ce inculpatul V. (U.) I. a rămas în mașină cu partea vătămată M.C.I. La orele 20,00, se precizează că cele două tinere au plecat spre locuință, iar inculpatul a plecat cu A.V. Ori, din aceste procese verbale tribunalul a reținut că se poate trage concluzia că partea vătămată M.C.I.

l-a văzut cu aceea ocazie pe V. (U.) I., nedovedindu-se faptul că aceasta îl cunoscuse anterior datei de 11 martie 2007, mai ales că inculpatul nu a participat la aceea întâlnire, fiind chemat de A.V. pentru că autoturismul se defectase. Partea vătămată M.C.M. a declarat în fața instanței că nu îl cunoaște pe inculpat, dar indiferent de faptul că îl cunoștea sau nu pe inculpat, aceasta nu a declarat niciodată că a plătit vreo taxă inculpatului V.U.I. și nici alte probe nu dovedesc că inculpatul a perceput bani de la partea vătămată M.C.I.M. Din aceste considerente, prima instanță a stabilit că nu se poate reține că inculpatul V. (U.) I. a comis vreo faptă penală față de partea vătămată M.C.M., neconfirmându-se nici în cursul urmăririi penale și nici în fața instanței vinovăția inculpatului pentru obținerea unor foloase materiale din practicarea prostituției de către aceasta.

Tribunalul a concluzionat totuși că, apărarea inculpatului în sensul că nu putea percepe nicio taxă de la persoanele care se prostituau în Italia, întrucât în perioada când se susține în rechizitoriu că ar fi perceput aceste taxe el se afla în România, nu este dovedită, având în vedere că martorul P.T. nu cunoaște nimic în cauză, iar martorul G.T. nu îl cunoaște pe inculpat, dar a auzit că cei din familia B., unul D. și unul B. au provocat un scandal în comuna Dănceu pe 26 decembrie 2006, această afirmație nedemonstrând că inculpatul V. (U.) I. a fost prezent în Dănceu la aceea dată câtă vreme martorul nu îl cunoștea. În aceiași ordine de idei, prima instanță a reținut din relațiile comunicate de I.J.P.F.

la 23 martie 2007 aflate la fila 29 dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul la 15 decembrie 2006 a ieșit din țară, iar de la fila 68 vol. III urmărire penală, rezultă că a revenit în țară la 29 decembrie 2006, ceea ce probează că până la sfârșitul anului 2006 s-a aflat în Italia, confirmându-se susținerea părții vătămate T.A. că i-a plătit inculpatului 50 euro zilnic circa trei săptămâni. Prin același rechizitoriu inculpații V. (U.) I. și S.I.L. au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de trafic de imigranți, comisă la 20 februarie 2007, reținându-se că la această dată, în autogara din Tr. Severin inculpatul S.I.L. s-a întâlnit cu inculpatul V. (U.) I. zis B., după ce în prealabil vorbiseră la telefon și aici au inițiat trecerea ilegală peste graniță a doi cetățeni indieni.

În această privință, tribunalul a reținut următoarele: Din autogara Tr. Severin, în după amiaza zilei de 20 februarie 2007 au plecat cele trei microbuze aparținând firmei SC L. SRL administrate de inculpatul S.I.L., încărcate cu pasageri cu destinația Italia. Unul dintre microbuze era condus de O.A. cu ajutor de șofer T.V., iar celălalt microbuz era condus de inc. S.I.L. ajutat de H.C., iar celălalt era condus de S.E. zis D. Cele trei microbuze au ajuns în Ungaria, iar la granița cu Austria, în microbuzul condus de S.E.V. au fost depistați în dimineața de 21 februarie 2007 cei doi indieni care trecuseră fraudulos frontiera de stat a României. Urmare anchetei efectuată de autoritățile maghiare, S.E.V.

a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendarea executării. Referitor la coautorul celor trei, s-a apreciat că aceasta este dovedit cu probatoriul administrat în cauză. Astfel, martorii O.A. și T.V., șoferi pe microbuzele care au transportat călători în străinătate la acea dată au declarat că toți călătorii din cele trei microbuze care au plecat din Tr. Severin au fost verificați de inc. S.I.L., iar pe traseu până în Ungaria nu s-au mai urcat alți pasageri. De altfel, comiterea acestei infracțiuni de cei doi inculpați și de martorul S.E.V., s-a reținut ca fiind dovedită fără niciun dubiu de interceptările convorbirilor telefonice purtate între inc. S.I.L. și inc. V. (U.) I. cât și între inc.

S.I.L. și fratele său S.E.V., precum și din convorbirile telefonice purtate de acesta din urmă cu martorele S.C. și S.D. Din conținutul acestor convorbiri rezultă clar că cei doi inculpați aveau cunoștință despre trecerea ilegală a celor doi migranți, despre naționalitatea acestora, cât și despre documentele de identitate false. De asemenea, co-autoratul celor doi inculpați s-a apreciat că rezulta și din procesul-verbal de efectuare a unor acte premergătoare în care s-a menționat că la data de 20 februarie 2007 inculpatul V. (U.) I. s-a întâlnit cu inculpatul S.I.L. și că în mașina cu care a venit inc. V.I. pe bancheta din spate se mai aflau două persoane. După ce au discutat cei doi inculpați, rezultă că inc.

S.I.L. a coborât din autoturism însoțit de cele două persoane și toți trei s-au îndreptat spre cele trei microbuze proprietatea inculpatului. Mai rezultă că la această întâlnire a participat și numitul A.V. Din convorbirile telefonice interceptate și purtate între inculpatul S.I.L. și A.V. în noaptea de 20/21 februarie 2007, rezultă că inculpatul S.I.L. a trecut granița din România în Ungaria cu cei doi migranți în schimbul unei sume de bani primiți de la inculpatul V. (U.) I. și inculpatul primește indicații unde să-i transporte. Din convorbirile telefonice din zilele de 21 și 22 februarie 2007 purtate de martorul S.E.V. cu inc. S.I.L., S.C. și S.D., rezultă clar că cei doi migranți au fost preluați de inc.

S.I.L. de la inculpatul V. (U.) l. în schimbul sumei de 100 euro fiecare și că la trecerea frontierei în Austria au fost descoperiți în auto proprietatea inculpatului S.I.L., condus de fratele său S.E.V. Tribunalul a apreciat că toate aceste probe se coroborează și cu afirmațiile inc. S.I.L. și V. (U.) I. care recunosc că s-au întâlnit în autogara pe 20 februarie 2007, dar nu recunosc că au discutat și despre cei doi migranți. Inculpatul S.I.L. explică prezența inculpatului V.I. la acea dată în autogara prin faptul că mulți din călătorii din acea zi erau rudele sale. Această susținere este însă infirmată de tabelele depuse de inculpat în instanță, cuprinzând numele călătorilor transportați în 20 februarie 2007 cu cele două microbuze și se constată că nu este consemnată nici o persoană cu numele de V. sau U. De asemenea, din declarația martorului T.V.

dată în instanță, rezultă că în mașina condusă de S.E.V. s-au urcat din autogara Drobeta Tr. Severin la 20 februarie 2007, 5-6 persoane. Martorul O.A. arată că după ce martorul S.E.V. a fost reținut la granița ungară, inc. S.L. s-a întors și a luat mașina din vama ungară, iar în aceasta a observat că erau 3-4 persoane în mașină, deci mai puțin cu două persoane decât cele care urcaseră din autogara Tr. Severin, așa cum relateaază martorul T.V. Ori, coroborând aceste aspecte relatate de cei doi martori, prima instanță a stabilit că cei doi migranți indieni au plecat din autogara Tr. Severin, în mașina condusă de S.E.V., cu știința inc. S.I.L., care verifica fiecare pasager și care i-a preluat de la inculpatul V.U.I.

În concluzie, instanța a apreciat că în cauză s-a făcut dovada că cei doi inculpați V.U.I. și S.L. au comis infracțiunea de trafic de migranți prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, fapte pentru care au fost condamnați. Deși în instanță, martorii propuși în apărare, respectiv S.D. și S.E.V. au declarat că cei doi migranți au fost luați de pe teritoriul Ungariei, tribunalul a stabilit că aceste declarații sunt izolate, necoroborându-se cu alte probe și neducând la infirmarea probelor mai sus menționate și dat fiind și gradul de rudenie apropiată cu inculpatul S.I.L., nu au fost luate în considerare, fiind nesincere și infirmate chiar de propriile lor convorbiri telefonice interceptate, când martorii nu cunoșteau că împotriva fratelui și respectiv cumnatului se derulează o anchetă penală.

În ceea ce privește infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, instanța a apreciat că probatoriul administrat nu dovedește vinovăția inculpatului S.I.L. pentru comiterea acestor fapte. De altfel, în actul de sesizare al instanței nu se descrie starea de fapt reținută în sarcina acestuia și ce activități infracționale a săvârșit inculpatul și care sunt victimele, mai ales că au fost conceptate ca părți vătămate doar P.M., T.A. și M.C.I.M., care s-a stabilit că au fost transportate în Italia de U.V.C., zis Inspectorul, iar nu de inculpatul S.I.L. Faptul că s-au găsit la domiciliul inculpatului S.I.L.

mai multe pașapoarte și buletine nu a fost apreciat ca pro