ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2694/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2694/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 415 din 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul

Mehedinți, secție penală, în Dosarul nr. 6366/101/2007, s-au hotărât

următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea

juridică, privind pe inculpatul V. (U.) I., din infracțiunea prev. de art. 13

din Legea 678/2001, în două infracțiuni, respectiv infracțiunea prev. de art. 13

alin. (1), (3) și (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 C.

pen., privind partea vătămată P.M., și infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1),

(2) și (3) din Legea nr. 678/2001, privind pe partea vătămată M.C.M.I.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art.

10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V. (U.) I. pentru

infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001,

cu aplic. art. 13 C. pen., privind pe partea vătămată P.M.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea

juridică din infracțiunea prev, de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001,

în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., privind pe partea

vătămată M.C.M.I.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10

lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V. (U.) I. pentru infracțiunea

prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., privind pe partea vătămată M.C.M.I.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea

juridică, pentru inculpatul V. (U.) I., din infracțiunea prev. de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 329 alin.

(1) C. pen., privind pe partea vătămată T.A.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., a fost condamnat

inculpatul V. (U.) I., fiul lui C. și M., la 2 ani închisoare și la 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., conform art. 65 C. pen., privind pe partea vătămată

T.A.

În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, a fost

condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen., s-au contopit pedepsele

aplicate și s-a dispus ca inculpatul V. (U.) I. să execute pedeapsa cea mai

grea, de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă

perioada executată, urmare a reținerii și arestului preventiv, începând cu 11

aprilie 2007 și până la pronunțare.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de

arest a inculpatului V. (U.) I.

S-a luat act că părțile vătămate nu s-au

constituit părți civile.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10

lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V. (U.) I. pentru infracțiunea

prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. și art. 18 lit. e) C. pen.,

s-a dispus confiscarea, în folosul statului, a sumei de 1050 euro sau c/val.

acesteia în momentul executării de la inculpatul V. (U.) I.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea

încadrării juridice, privind pe inculpatul S.I.L., din infracțiunea prev. de

ari 13 din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2)

și (3) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10

lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.I.L. pentru

infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

și prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.I.L.

pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, a fost

condamnat inculpatul S.I.L., fiul lui A. și V., la 2 ani închisoare, cu

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. proc.

pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 4 ani, termen de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția

inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă

perioada reținerii și arestului preventiv, de la 11 aprilie 2007, la 16 aprilie

2007, când a fost liberat.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea,

în folosul statului, de la inculpatul S.I.L., a sumei de 200 euro sau c/val.

acesteia în momentul executării.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligă

inculpatul S.I.L. la 1.500 lei, cheltuieli judiciare în folosul statului, și

inculpatul V. (U.) I. la 3.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a

reținut următoarele împrejurări de fapt și de drept:

La data de 20 iunie 2007 prin rechizitoriul D.I.I.CO.T-

Biroul Teritorial Mehedinți, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de

arest preventiv a inculpatului V. (U.) I., fiul lui C. și M., pentru

infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) și

art. 13 din Legea nr. 678/2001 și art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și

în stare de libertate a inculpatului S.I.L., fiul lui A. și V., pentru

infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) și

art. 13 din Legea nr. 678/2001 și art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Ca situație de fapt, s-a reținut că familia

Unguru este compusă din U.C. zis B. și fii săi U.V.C. zis I., U.Ș. zis D. și V.

(U.) I. zis B., iar în perioada 2002-2007 aceștia s-au organizat cu scopul de a

recruta și transporta în Italia persoane pe care le-au obligat fa practicarea

cerșetoriei, precum și tinere minore provenind din familii sărace, pe care le

induceau în eroare, promițându-le asigurarea unor locuri de muncă, însă în

realitate, o dată ajunse acolo, erau obligate să practice prostituția, iar

banii astfel obținuți erau însușiți de către membrii familiei U. În anii 2006-2007,

la acest grup au aderat și inculpatul S.I.L. și învinuiții U.N. zis N. și V.C. zis

P.

Astfel, s-a reținut că în vara anului 2002 partea vătămată

P.M., pe atunci în vârstă de 17 ani a fost racolată de către U.V.C. care i-a

promis asigurarea unui loc de muncă bine plătit la un restaurant în Italia. Întrucât

tânăra nu poseda pașaport, a fost găzduită o perioadă de două săptămâni la

locuința din Burila Mică, timp în care U.C. zis B. s-a ocupat de formalitățile

necesare obținerii documentului de călătorie și a achitat toate taxele legale.

La data de 27 august 2002 minora a ieșit din țară prin

punctul de trecere a frontierei Porțile de Fier I, prin același punct ieșind

din România, la aceeași dată și U.V.C. împreună cu inculpatul V. (U.) I.,

aspect confirmat de evidentele de trafic ale politiei de frontieră. În Serbia,

partea vătămată a fost preluată de către inculpatul V. (U.) l. și transportată

la Roma la un restaurant, unde a fost regizată organizarea unei nunți în care

victima a fost îmbrăcată mireasă, timp în care minora a fost vândută unui

cetățean străin, de naționalitate sîrbă, inculpatul V. (U.) I. și fratele său

primind de la acesta suma de 4.000 euro și un autoturism, după care au plecat.

Ulterior, cetățeanul străin i-a confecționat fraudulos un

act de identitate cu aparența unui înscris oficial aparținând Republicii

Croația și a transportat-o în Spania, unde a ținut-o sechestrată într-o rulotă

până în luna aprilie 2003, când poliția spaniolă l-a arestat pe cetățeanul

străin și victima a avut posibilitatea să revină în țară cu sprijinul

autorităților spaniole din Barcelona. Aspectele relatate s-a arătat că sunt

dovedite cu depoziția pârtii vătămate și a mamei sale și de imprimatul

înscrisului purtând numele de S.M.

Deși inculpatul V. (U.) I. zis B. și U.C. zis B.

nu au recunoscut această stare de fapt, susținând că nici nu o cunosc pe P.M.,

s-a apreciat că probatoriul administrat în cauză a confirmat faptul că atât

inculpatul cât și U.C., au încercat prin diverse mijloace să influențeze pe

partea vătămată, cât și pe mama acesteia să-și revizuiască declarațiile. în

acest sens, s-au reținut declarațiile lui P.M., D.J. și procesul verbal de

supraveghere.

În drept s-a precizat că fapta comisă de inculpatul V. (U.)

I. de a induce în eroare pe partea vătămată P.M., în sensul de a-i promite un

loc de muncă în străinătate, dar în realitate de a urmări vânzarea acesteia în

scopul obținerii de venituri, lucru care s-a și realizat, constituie

infracțiunea de trafic de minori prevăzut de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, în actul de sesizare s-a mai

reținut că la începutul lunii decembrie 2006, părțile vătămate T.A. în vârstă

de 19 ani și minora M.C.M.I. în vârstă de 17 ani au fost recrutate de U.Ș. care

Ie-a promis locuri de muncă în Italia, cele două tinere fiind de acord cu

propunerea acestuia.

Cele două tinere au fost transportate din România în

Italia, ieșind din țară prin punctul de trecere a frontierei Nădlac în data 14

decembrie 2006 cu autoturismul aparținând învinuitului U.V.C. zis Inspectorul,

care era condus de către martorul F.D.O. zis A. Ajunse în insula Sardinia

orașul Cagliari, numiții V.C. zis I. și U.Ș. zis D. Ie-a obligat pe cele două

să practice prostituția pentru a le achita o presupusă datorie de 3.500 euro ce

reprezenta o sumă impusă de cei doi, drept cheltuieli ocazionate cu obținerea

pașaportului și de transport din România până în Italia.

Părțile vătămate au fost nevoite să se

prostitueze timp de 3 săptămâni, veniturile obținute din prestarea acestei

activități - în sumă de 300-350 euro pe zi, trebuind să le predea în fiecare

seară membrilor familiei U., mai precis câte 50 euro fiecare inculpatului V. (U.)

I. zis B., drept taxă de stradă, iar restul în schimbul achitării altor

pretinse datorii.

S-a menționat că faptele descrise sunt dovedite cu

declarațiile victimelor, procesele -verbale de interceptări și depoziția

martorului F.D.O.

În drept, s-a arătat că, faptele inc. V. (U.) I. și ale

învinuiților U.V.C. și U.Ș. de a exploata pe cele două tinere în scopul

obținerii de venituri constituie infracțiunile de trafic de persoane și trafic

de minori, precum și constituirea unui grup organizat în scopul comiterii unor

infracțiuni.

S-a mai menționat că din probatoriul

administrat în cauză a rezultat faptul că cele două victime au fost racolate de

către U.Ș. zis D., transportate în Italia de către U.V.C. zis I. și aici

obligate să practice prostituția de către cei doi cât și de inc. V. (U.) I.

În depozițiile lor, victimele arată că în locul în care au

fost cazate pe „Câmp" un loc unde erau amenajate mai multe barăci în care

trăiesc la marginea orașului mai multe persoane în condiții insalubre,

respectiv tară apă sau curent electric, mai erau găzduite încă 12 tinere

românce care erau obligate să practice prostituția în folosul membrilor

familiei U.

În acest sens, au făcut referire la numitele S.A., G.N., l.

(V.) J.C., B.D.C., C.I.l., T.G.A. și B.V.D.

În timpul urmăririi penale, aceste aspecte au fost

învederate atât de victima minoră M.M.C.I., cât și de martorul F.D.O., însă

aceștia datorită presiunii și influențelor exercitate de către membrii familiei

U., ulterior audierii la parchet, au revenit asupra declarațiilor și au tăcut

afirmații mincinoase.

Astfel, M.M.C.I. a revenit asupra declarației anterioare,

din care rezultă implicarea în activitatea infracțională atât a inculpatului V.

(U.) I., cât și a celorlalți membrii ai grupului și a susținut că nu cunoaște

membrii familiei U. cu excepția lui U.V.C. și U.N. zis N., afirmație contrazisă

categoric de interceptările convorbirilor telefonice înregistrate, cât și de

actele întocmite de organele de poliție cu prilejul unor activități de

investigație, materializate în procesul verbal de supraveghere, planșa foto și

declarația martorei M.A.M.

Din procesele verbale de supraveghere operativă și

planșele foto întocmite la 6 martie 2007; 11 martie 2007 și 16 martie 2007 s-a

arătat că rezultă faptul că, M.M.C.I. îi cunoștea atât pe U.Ș. zis D., cât și

pe S.A.E. și pe inculpatul V. (U.) I., cu care s-a întâlnit în datele

respective.

Pe de altă parte, în data de 18 aprilie 2007 M.M.C.I.,

prin intermediul martorei M.A.M. a fost determinată, în schimbul obținerii

sumei de 400 euro să-și modifice declarația în favoarea inculpatului V. (U.) I.

zis B., aspect ce rezultă din procesul verbal și planșa foto întocmite de

organele de poliție, precum și din declarația martorei.

Totodată, din conținutul interceptării convorbirilor

telefonice rezultă faptul că aceeași victimă cunoaște pe învinuitul U.Ș. zis D.,

care i-a dat îndrumări în sensul de a determina pe martorul F.D.O. zis A. să

manifeste prudență în ceea ce declară organelor în drept, de asemenea,

recomandându-i și ei același lucru.

Aspectele învederate în primele declarații ale victimelor

M.C.M.I. și T.A. și ale martorului F.D.O. sunt confirmate și de poliția

Italiană, care a comunicat prin Centrul de Cooperare Polițienească

Internațională că în luna martie 2007, în orașul Cagliari - Italia, au fost

identificate numitele B.D.V., B.D.C., l. (V.) J., S.A.E., C.M.A., G.N., T.G. și

L.L.A. practicând prostituția împreună cu alte tinere românce.

Începând cu luna august 2006, o parte dintre tinerele ce

au fost semnalate ca prostituate în Insula Sardinia - Italia și care au fost

exploatate de către membrii familiei U., au fost transportate din România în

Italia de către inculpatul S.I.L., acesta cunoscând scopul deplasării acestora

și obținând venituri din această activitate.

Mai mult decât atât, s-a mai reținut că, inculpatul S.I.L.

facilita deplasarea în străinătate a unor minori prin întocmirea unor procuri de

însoțitor pe numele său.

Împrejurarea că inculpatul S.I.L. cunoștea scopul pentru

care însoțea până în Italia pe tinere, s-a reținut că rezultă fără echivoc, din

conținutul convorbirilor telefonice purtate atât cu U.V.C. zis I., cât și cu U.Ș.

zis D., precum și cu inculpatul V. (U.) I. zis B.

În aceste discuții, persoanele traficate erau denumite

„bagaje" și trebuiau să ajungă în Italia, stabilindu-se să le fie reținute

de către inculpatul S.I.L. atât buletinul, cât și pașaportul până la preluarea

acestora. Inculpatul S.L. era contactat în mod frecvent de membrii familiei U.,

pentru a transporta în insula Cagliari „băieți și fete" și a contribuit la

influențarea unor victime ale traficului de persoane, în sensul că acestea să

nu declare adevărul organelor de poliție.

Tot din interceptările convorbirilor telefonice

rezultă faptul că inculpatul S.I.L. intermedia trimiterea de anumite sume de

bani din Italia în România la membrii familiilor persoanelor traficate,

tăinuind totodată locul unde se află victimele și modul în care sunt câștigați

banii de către acestea.

În luna februarie 2007, inculpatul S.I.L. și inculpații V.

(U.) I. zis B. și S.V.E., au organizat scoaterea din țară a doi emigranți

cetățeni indieni, respectiv pe V.S.S. și J.S., folosind cărți de identitate

false, întocmite pe numele de P.V. și respectiv R.I.

Din probele administrate în cauză, s-a reținut că în ziua

de 20 februarie 2007, la autogara din Tr. Severin, inculpatul S.I.L. s-a

întâlnit cu inculpatul V. (U.) l. zis B., după ce în prealabil vorbiseră la

telefon și aici, alături de martorul S.V.E., au inițiat trecerea ilegală peste

frontieră a celor doi indieni.

Din autogara Tr. Severin, în după amiaza zilei de 20

februarie 2007, au plecat cele trei microbuze aparținând firmei SC L.,

administrată de inculpatul S.I.L. încărcate cu pasageri cu destinația Italia. Unul

dintre microbuze era condus de O.A. cu ajutor T.V., celălalt condus de S.I.L. cu

ajutor H.C., iar cel de al treilea condus de către S.E.V., zis D. Cele trei

microbuze au ajuns în Ungaria, iar la granița cu Austria, în microbuzul condus

de S.E.V. au fost descoperiți în dimineața zilei de 21 februarie 2007 cei doi

cetățeni indieni care trecuseră fraudulos frontiera de stat a României.

Ca urmare a anchetei autorităților maghiare, S.E.V. a fost

condamnat la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea de trafic de migranți,

necunoscându-se în acel moment și participarea altor persoane. Deși nu se

cunoaște cu exactitate locul de unde au fost luați migranții și nici câștigul

financiar al martorului S.E.V. și al inculpaților S.I.L. și V.U.I., coautoratul

acestora din urmă s-a precizat în rechizitoriu, că rezultă indubitabil din

probatoriul administrat.

Astfel, martorii O.A. și T.V., șofer pe microbuzele care

au transportat persoane în străinătate la acea dată, au declarat că toți

pasagerii din toate cele trei microbuze care au plecat din Drobeta Tr. Severin

au fost verificați și controlați de către administratorul firmei, respectiv

inculpatul S.I.L., iar pe traseu, până în Ungaria, nu au mai fost îmbarcați

alți pasageri, fapt ce demonstrează împrejurarea că inculpatul S.I.L. a

cunoscut de la început că în unul din microbuzele firmei sale sunt pasageri ce

urmau să fie scoși ilegal din țară.

Pe de altă parte, implicarea în traficul de migranți, atât

a lui S.I.L., cât și a lui V.U.I. rezultă din interceptarea convorbirilor

telefonice purtate între cei doi, cât și între inculpatul S.I.L. și martorul S.E.V.,

precum și din convorbirile purtate de acesta din urma și S.C. și S.D.

Din conținutul acestor convorbiri rezultă în esență faptul

că cei doi inculpați, împreună cu martorul S.E.V. aveau cunoștință despre

trecerea ilegală a migrantilor peste frontieră și că aceștia aveau documente de

identitate false. Mai mult decât atât, din conținutul acelorași convorbiri

rezultă faptul că inculpatul S.I.L. i-a indicat fratelui său S.E.V. să fugă și

să se ascundă pentru a nu fi descoperiți de organele de poliție.

În data de 11 aprilie 2007, cu prilejul percheziției

domiciliare efectuată la locuința inculpatului S.I.L. au fost descoperite un

număr de 19 pașapoarte și 9 buletine de identitate.

Referitor la susținerile numitei P.R., conform cărora ar

fi fost vândută în anul 2005 unor cetățeni germani, pe teritoriul acestei țări

de către inculpatul S.I.L. împreună cu alții, avându-se în vedere

contradictorialitatea declarațiilor victimei, precum și necesitatea

administrării de noi probe, s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce o privește

pe aceasta.

În drept s-a precizat că faptele inculpaților V. (U.) I. și

S.L. ș.a de a se constitui într-un grup infracțional organizat în scopul

obligării părților vătămate la practicarea prostituției sau pentru a facilita

ieșirea ilegală din țară constituie infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr.

39/2003, art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 71

alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

În continuarea rechizitoriului s-a arătat că în definiția

sa, în art. 2 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea

criminalității organizate, grupul infracțional organizat este grupul

structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o

perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai

multor infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect un beneficiu

financiar.

Astfel s-a menționat că activitatea infracțională a

inculpaților și a învinuiților s-a desfășurat pe o perioadă lungă de timp (anii

2002 - 2007), a fost coordonată în mod principal de către U.Ș. zis D. și a

urmărit prin aceasta comiterea mai multor infracțiuni grave în scopul obținerii

unor beneficii financiare.

Faptul că U.Ș. zis D. împreună cu ceilalți membrii a

familiei obligau mai multe tinere să se prostitueze în Italia și că aceștia au

reușit să-și creeze un grup bine structurat în acest scop, s-a stabilit că rezultă

din Notele transmise de Chestura Torino în datele de 16 martie 2007 și 26

martie 2007 conform cărora autoritățile italiene au descoperit practicând

prostituția pe B.V.D., B.D.C., l.(V.) C.J., S.A.E., C.A., G.N., T.G. și L.L.A.,

existând indicii în sensul că familia U. întreține strânse legături cu numitul

M.G., cetățean italian, cunoscut ca fiind cercetat de către poliția italiană

pentru exhibiționism violent, tâlhărie, tentativă de omor, distrugere, furt,

deținere ilegală de arme, comportare abuzivă și găzduire de persoane

clandestine.

Pe de altă parte, s-a menționat în rechizitoriu că

existența grupului infracțional organizat, constituit pentru comiterea

infracțiunilor descrise, rezultă și din conținutul interceptărilor

convorbirilor telefonice pe care le-au avut în lunile februarie-martie purtate

între U.Ș., V. (U.) I. și ceilalți membrii ai familiei, din care reiese că

exista o repartiție a unui număr de femei într-o zonă, pe străzi sau sectoare

din Cagliari, care erau obligate să predea sumele obținute din practicarea

prostituției.

Mai mult decât atât, interceptarea

convorbirilor telefonice purtate între U.Ș. zis D. și o altă persoană

necunoscută, confirmă faptul că inculpatul V. (U.) I. „a vândut strada"

unde tinerele românce practicau prostituția în schimbul sumei de 15.000 euro,

unei alte persoane, iar de aici s-au iscat disensiuni între membrii familiei U.

Tribunalul, procedând la soluționarea cauzei, după ce li

s-au adus la cunoștință inculpaților drepturile care le au potrivit art. 322 C.

proc. pen., și au fost de acord să dea declarații în cauză, s-au luat

interogatorii acestora și s-a trecut la cercetarea judecătorească.

Tribunalul, analizând întreg materialul probator, a

constatat următoarele:

O primă infracțiune reținută în sarcina inculpatul V. (U.)

I. prin actul de sesizare se referă la fapta din anul 2002 privind pe partea

vătămată P.M. în vârstă de 17 ani, arătându-se în rechizitoriu că aceasta a

fost racolată de către U.V.C. care i-a promis asigurarea unui loc de muncă bine

plătit în Italia și pentru că partea vătămată nu avea pașaport a fost găzduită

o perioadă de două săptămâni la locuința lui U.V.C., timp în care U.C. zis B. s-a

ocupat de formalitățile necesare obținerii pașaportului și a achitat toate

taxele legale. S-a mai reținut prin același act că la data de 27 august 2002

minora a ieșit din țară prin P.T.F. Porțile de Fier I, prin același punct

ieșind din România și la aceeași dată și U.C.V. împreună cu inculpatul V. (U.)

I., susținându-se că acest fapt este dovedit cu evidențele de la poliția de

frontieră.

Instanța, verificând aspectul de mai sus, a constatat că

la acea dată inculpatul V. (U.) I. nu a ieșit din România și mai mult decât

atât, din relațiile poliției de frontieră rezultă că inculpatul în cursul

anului 2002 nu apare cu ieșiri sau intrări în țară.

În continuare se precizează în rechizitoriu că, din Serbia

partea vătămată a fost preluată de inculpat și transportată la Roma, la un

restaurant unde a fost vândută unui cetățean străin de naționalitate sârbă și

pentru aceasta inculpatul și fratele său U.V.C. ar fi primit 4000 de euro și un

autoturism, menționându-se că starea de fapt descrisă este dovedită cu

declarația părții vătămate și a mamei sale și cu imprimatul înscrisului purtând

numele de S.M., înscris confecționat fraudulos de acel cetățean străin.

Avându-se în vedere probele invocate în rechizitoriu,

instanța de fond a reținut că, martora D.J. și partea vătămată P.M. nu au mai

menținut declarațiile date la procuror.

Astfel, partea vătămată P.M. arată că, menține

doar declarația dată la 26 mai 2003 pe care a scris-o personal și din care nu

se desprinde faptul că la comiterea infracțiunii ar fi participat și inculpatul

V. (U.) I., iar la vânzarea sa către cetățeanul sârb rezultă că erau prezenți U.V.C.

și A.R. Ulterior, în anul 2007, deci după 4 ani, în declarația de la parchet,

arată că după ce a trecut granița din România, autoturismul în care se afla

aceasta a oprit într-o parcare unde a oprit și un alt autoturism în care erau V.

(U.) I. și fratele său și a fost preluată de aceștia. Așa cum rezultă din

relațiile comunicate de poliția de frontieră, inculpatul nu a trecut granița la

acea dată, situație în care este credibilă prima declarație a pârtii vătămate

data în anul 2003, mai aproape de data săvârșirii faptei, cât și cea de la

instanță, întrucât acestea se coroborează cu evidențele traficului de frontieră

comunicate de poliție, iar organele de urmărire penală nu au reușit să

lămurească contradicțiile existente între declarațiile părții vătămate date în

această fază a procesului penal.

De asemenea, martora D.J., mama părții vătămate nu a

menține declarația dată la procuror cu motivarea că cele scrise au fost dictate

de polițist și tot aceștia i-au spus să declare că a fost rugată de tatăl

inculpatului cu suma de 500 euro. Referitor la cele aflate de la fiica sa,

precizează că aceasta i-a spus că în Italia a cerșit și că s-a căsătorit. Se

constată că și martora D.J. are declarații contradictorii la urmărirea penală,

nelămurite de către organele de anchetă, având în vedere că la 08 noiembrie 2002

în declarația scrisă de aceasta a relatat faptul că a aflat de la A.R. că U.V.C.

a dus-o pe partea vătămată P.M. la un bărbat pe nume H. pentru a se mărita și a

fost și aceasta de față, afirmațiile martorei coroborându-se cu cele relatate

de fiica sa, partea vătămată P.M., în declarația dată în anul 2003 pe care și-o

menține, probe din care nu rezultă participarea inculpatului V. (U.) l.

În ceea ce privește acel înscris de identitate falsă,

acesta a fost întocmit de cetățeanul sârb și nu are nici o legătură cu faptele

reținute în sarcina inculpatului V. (U.) I., înscrisul dovedind că partea

vătămată a ajuns la acest sârb, aspect recunoscut și de P.M. încă din

declarația din anul 2003, dar prin intermediul lui U.V.C. și A.R.

Mai mult decât atât, partea vătămată P.M. precizează în

instanță că nu îl cunoaște pe inculpatul V. (U.) I., iar mențiunea făcută pe

fotografia acestuia s-a datorat presiunii exercitată de mama sa, cum de altfel

susține că tot de frica mamei nu a declarat adevărul în fața procurorului și

pentru acest considerent menține doar declarația pe care a scris-o personal în

anul 2003.

Instanța față de faptul că infracțiunea descrisă în

rechizitoriu se reține că a fost comisă în anul 2002 și având în vedere disp. art.

13 C. pen. A constatat că încadrarea corectă a faptei este în disp. art. 13 alin.

(1), (3) și (4) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., lege mai

favorabilă față de modificările intervenite prin O.U.G. nr. 79/2005 și drept

urmare, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 13

alin. (1), (2) și (3) din Legea 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 13 alin.

(1), (3) și (4) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen.

De menționat că nici procesul verbal de supraveghere din 16

iunie 2007 din care rezultă că soția inc. V. (U.) I. și sora acestuia au fost

depistați în zona P.G. din Tr. Severin, mai exact într-un autoturism parcat pe

str. M., colț cu str. K. nu poate duce la concluzia că prezența lor în acel loc

s-a datorat faptului că în apropiere locuia partea vătămată P.M., întrucât

aceasta locuiește pe str. Independenței, astfel că prin prezența celor două

persoane în cartierul unde domiciliază partea vătămată nu se poate prezuma că

s-a urmărit contactarea părții vătămate sau a mamei sale, câtă vreme nu s-a

putut demonstra acest fapt.

Pentru această faptă, având în vedere

materialul probator administrat în fața instanței, contradicțiile existente în

declarațiile părții vătămate P.M. și ale martorei D.J. de la urmărirea penală,

relațiile comunicate de poliția de frontieră care infirmă susținerea din

rechizitoriu că inculpatul a trecut frontiera în anul 2002, ș-a constatat că nu

s-a dovedit fără nici un dubiu că inc. V. (U.) I. a participat la comiterea

acestei infracțiuni, situație în care s-a dispus achitarea inculpatului în baza

art. 11, pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3) și (4)

din 678/2001, cu aplic, art. 13 C. pen. privind pe partea vătămată P.M., în

prezent purtând numele de C.M. prin căsătorie.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Mehedinți, s-a mai reținut că la data de 14 decembrie 2006, părțile vătămate T.A.

și minora M.C.M.I. în vârstă de 17 ani care au fost recrutate de U.Ș. și care

Ie-a promis locuri de muncă în Italia, au trecut frontiera cu autoturismul

învinuitului U.V.C. zis I. care era condus de martorul F.D.O. zis A. și ajunse

în insula Sardinia, orașul Cagliari, învinuiții U.V.C. zis Inspectorul și U.Ș. zis

D. Ie-a obligat pe cele două părți vătămate să se prostitueze pentru a le

achita o presupusă datorie de 3500 euro. S-a mai reținut că părțile vătămate au

fost nevoite să se prostitueze timp de 3 săptămâni, obținând venituri de

300-350 euro pe zi, care erau predate în fiecare seară membrilor familiei U.,

mai precis 50 euro fiecare inculpatului V. (U.) I., zis B. drept taxă de

stradă, iar restul pentru achitarea altor pretinse datorii. S-a arătat că

aceste fapte sunt dovedite la urmărirea penată cu declarațiile

părților-vătămate, declarația martorului F.D.O. și procesele-verbale de

interceptări.

Instanța de fond a constatat că la urmărirea penală partea

vătămată T.A. declară că a dat 50 euro, inculpatului V. (U.) I. în fiecare zi

pentru locul pe trotuar. În fața instanței partea vătămată T.A. nu a mai

menținut declarația de la procuror și a arătat că a fost obligată de tatăl său

și de poliția de frontieră să declare astfel. în declarația de la instanță

precizează că nu îl cunoaște pe inculpatul V. (U.) I., iar în Italia a fost la

niște prieteni și nu a practicat prostituția. Martorul F.D.O. declară la

urmărirea penală că fiecare din tinerele care se prostituau plăteau 50 euro

zilnic taxă pentru că foloseau trotuarele străzii, însă tot în cursul urmăririi

penale acesta revine și nu mai menține afirmația făcută privindu-l pe inculpat,

declarând ulterior că nici nu îl cunoaște. In fața instanței, acesta menține

ultima declarație dată la procuror cu motivarea că prima declarație a dat-o sub

amenințarea lucrătorilor de poliție și în prezența acestora. în continuare

precizează că nu îl cunoaște pe inc. V. (U.) I. și că nu a văzut pe cele două

părți-vătămate pe care Ie-a transportat în Italia că se prostituau.

Partea vătămată M.C.M.I. declară la urmărirea penală că nu

a practicat prostituția, dar primea bani de milă de la diverși italieni și

acești bani erau luați seara de U.Ș. Mai precizează că a văzut că inculpatul V.I.

percepea zilnic fiecărei fete care se prostitua câte 50 euro taxă, iar ulterior

această taxă a fost dată lui U.V.C. zis I. Tot la urmărirea penală revine la

declarație și precizează că afirmațiile privind taxa de 50 euro sunt mincinoase

și că nici nu îl cunoaște pe inculpat.

În instanță M.C.I.M. menține doar ultima declarație dată

procurorului cu motivarea că prima declarație a dat-o fiind învățată ce să

declare de către poliție. Face din nou precizarea ca nu a practicat prostituția

în Italia și că nu îl cunoaște pe inculpat.

Prima instanță reține că din interceptările convorbirilor

telefonice ale învinuitului U.Ș. cu o persoană necunoscută rezultă că

într-adevăr inculpatul V. (U.) I. "închinase„ o stradă pe care apoi a

vândut-o unei alte persoane cu 15.000 euro, aspect ce l-a deranjat pe acesta.

Coroborând aceste probe, instanța a concluzionat

că inculpatul V. (U.) I. deținea controlul unei străzi și pentru folosirea

acesteia în vederea racolării unor persoane care practicau prostituția se

plătea o taxă, așa cum a afirmat martorul F.D.O. în prima declarație luată de

procuror, cât și partea vătămată T.A. în declarația dată la urmărirea penală.

Referitor la partea vătămată M.C.M.I., aceasta a precizat

că nu a practicat prostituția, în toate declarațiile, și că a primit doar

anumite sume de bani de milă, fiind minoră, din partea unor persoane, iar

faptul că ar fi practicat prostituția nu este dovedit nici cu alte probe.

Reținerea din rechizitoriu că cele două victime

au fost obligate să practice prostituția de inculpatul V. (U.) I., s-a apreciat

astfel, că nu are suport probator.

În concluzie, din probatoriul administrat privind pe cele

două părți vătămate rezultă că activitatea inc. V. (U.) I. se limita la a

percepe o taxă de 50 euro de la persoanele care practicau prostituția și în

speță s-a dovedit că de la partea vătămată T.A. a primit 50 de euro zilnic

conform declarației dată la urmărirea penală, apreciată ca reflectând

realitatea, întrucât motivarea din fața instanței că a fost obligată de tatăl

său să nu spună adevărul, nu poate fi primită câtă vreme aceasta nu a dat

declarațiile în prezența tatălui. Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001,

constituie infracțiune recrutarea unei persoane, prin amenințare, violență sau

prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă și înșelăciune, abuz de

autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau

de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de

bani ori alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are

autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

În cauză s-a apreciat că nu s-a dovedit că inculpatul V. (U.)

I. a comis fapta în formele recrutare, transportare, transferare, găzduire sau

primire și nici modalitățile cerute de textul de lege menționat. Ceea ce s-a

probat este faptul că acesta a perceput 50 euro zilnic taxă de stradă de la

partea vătămată T.A., deci activitatea sa infracțională privește doar obținerea

unui folos material de pe urma practicării prostituției, fără ca acesta să

exercite acte de constrângere asupra părții vătămate.

Cum partea vătămată T.A. cât și M.M.C.I. au fost racolate

de U.Ș. și transportate în Italia de U.V.C. în scopul practicării prostituției,

împotriva acestora existând indicii că se fac vinovați de infracțiunile prev.

de art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea

678/2001, acțiuni infracționale care s-au consumat prin comiterea uneia din

formele de trafic de persoane în condițiile reglementate de Legea nr. 678/2001

și s-au epuizat prin încetarea acestei activități infracționale a celor doi învinuiți

fată de cele două părți vătămate.

Că între inc. V. (U.) I., U.Ș. și U.V.C., nu exista niciun

fel de înțelegere prealabilă sau concomitentă la comiterea acestei infracțiuni

s-a apreciat că rezultă din convorbirile telefonice purtate de U.Ș. zis D. care

era supărat că inculpatul V. (U.) I. a vândut acea stradă cu 15.000 euro unei

alte persoane, ceea ce denotă că activitatea fiecăruia era independentă și

necondiționată de un eventual acord.

Același aspect este dovedit și prin aceea că inculpatul

percepea doar 50 euro, neinteresându-l cât realiza fiecare prostituată zilnic

pentru a percepe un eventual procent din suma obținută, banii rezultați fiind

dați celor care le-au racolat și constrâns să practice prostituția.

De asemenea, este cert că părțile vătămate T.A.,

cât și M.C.I. au fost constrânse să practice prostituția de învinuiții U.Ș. și

U.V.C., dar această constrângere nu a fost exercitată și de inc. V. (U.) I.,

care nu rezultă că știa sau că îl interesa dacă cele care practicau prostituția

și plăteau acea taxă, o tăceau de bună voie sau pentru că erau constrânse de

alte persoane, singurul aspect dovedit este acela că persoanele care foloseau

acea stradă plăteau 50 euro zilnic inculpatului V. (U.) I. Drept urmare, în

cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângeri, trage foloase de pe

urma practicării prostituției, săvârșește infracțiunea de proxenetism prevăzută

de art. 329 alin. (1) C. pen. Cum în cauză s-a dovedit că cele două părți

vătămate au fost traficate de U.Ș. și U.V.C., nerezultând vreun act de

constrângere din partea inculpatului și nefiind probată cunoașterea de către V.

(U.) I. că persoanele ce se prostituau și plăteau acea taxă erau constrânse să

practice prostituția, din interceptările telefonice rezultând că unele persoane

au făcut-o de bună voie, s-a apreciat că inculpatul V. (U.) I. se face vinovat

de infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. fața de

partea vătămată T.A. și drept urmare s-a dispus schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. faptă pentru care a fost

condamnat.

Pentru aceleași considerente s-a schimbat încadrarea

juridică față de inculpatul V. (U.) I. și din infracțiunea prev. de art. 13 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 privind pe partea vătămată M.C.M.I. în

infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., faptă pentru care

inculpatul V. (U.) I. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art.

10 lit. a) C. proc. pen., nerezultând din probele administrate că această parte

vătămată i-a plătit vreo sumă de bani cu titlul de „taxă de stradă".

Infracțiunea de proxenetism restrânge

exploatarea persoanei doar la forma specifică de exploatare sexuală, în timp ce

infracțiunea de trafic de persoane se concentrează și asupra condițiilor de

muncă forțată, aservire, ținere în stare de sclavie și asupra altor procedee de

lipsire de libertate, ceea ce nu a rezultat din activitatea infracțională

desfășurată de inculpatul V. (U.) I.

De asemenea, prima instanță a reținut că în

cazul proxenetismului, constrângerea este prevăzută ca modalitate alternativă

de săvârșire a infracțiunii în formă agravată, iar în cazul infracțiunii de

trafic de persoane, constrângerea constituie unul din mijloacele de realizare a

elementului material al laturii obiective acestei din urmă infracțiuni, în toate

modalitățile ei de săvârșire (recrutare, transportare, transferare, cazare sau

primirea unei persoane).

Or, pentru inculpatul V. (U.) I. nu s-a probat că ar fi

comis vreuna din aceste modalități reglementate de Legea nr. 678/2001, față de

părțile vătămate T.A. și M.C.M.I.

În rechizitoriu se explică revenirea asupra

declarațiilor a părții vătămate M.C.I.M. și a martorului F.D.O. urmare a

intervenției membrilor familiei inculpatului V. (U.) I., aspect reținut ca

demonstrat de procesul verbal de supraveghere, planșele fotografice și

declarația martorei M.A.M. care relatează că la 18 aprilie 2007 i-a dat părții

vătămate M.C.M., suma de 400 euro de la soția învinuitului U.Ș., zis D. Despre

întâlnirea dintre martoră și partea vătămată M.C.M.I., poliția a fost

încunoștințată de însăși partea vătămată, așa cum rezultă din procesul verbal

încheiat la 18 aprilie 2007. De asemenea, martorul F.D. în prima declarație de

la urmărirea penală arată că a primit amenințări prin telefon pentru că a fost

la poliție și ulterior se constată că revine la declarația inițială.

Din aceste probe, instanța reține că este de necontestat

faptul că partea vătămată și martorul au fost influențați, însă nici anterior

intervenirii acestor influențe, partea vătămată M.M.C.I. nu a declarat că ar fi

practicat prostituția și nici că i-ar fi dat bani inculpatului V. (U.) I., ea

afirmând doar că alte fete care se prostituau îi plăteau acestuia 50 euro ca

„taxă de stradă". De altfel, din declarația martorei M.A.M., prima

instanță a reținut că aceasta a fost contactată de U.Ș. zis D. și că banii i-a

primit de la soția acestuia, astfel că nu s-a dovedit că banii au fost dați

părții vătămate M.C.M.I. pentru a schimba declarația în favoarea inculpatului V.

(U.) I., câtă vreme inculpatul U.Ș. era cercetat în aceeași cauză, fiind

începută urmărirea penală și împotriva sa pentru infracțiunea de trafic de

persoane, iar banii proveneau de la soția învinuitului, iar nu de la soția

inculpatului V. (U.) I.

De asemenea, din interceptările telefonice s-a

concluzionat faptul că rezultă că același U.Ș. zis D. a vorbit cu partea

vătămată M.C.M.I., dându-i îndrumări acesteia de a-l determina pe martorul F.D.O.

să fie prudent în ceea ce declară la poliție, recomandându-i și părții vătămate

același lucru, ceea ce demonstrează că cel care a încercat să influențeze

mersul anchetei în favoarea sa a fost U.Ș. și nu inculpatul V. (U.) l. Că

partea vătămată M.M.C. îl cunoștea și pe inculpatul V. (U.) l. se arată în

rechizitoriu că rezultă din procesele verbale de supraveghere operativă și

planșele foto întocmite la 6 martie 2007, 11 martie 2007 și 16 martie 2007.

Observând aceste procese verbale tribunalul a constatat că din procesele

verbale de supraveghere din 6 martie 2007 și cel din 16 martie 2007 partea

vătămată M.C.M. s-a întâlnit cu alte persoane, iar nu cu inculpatul V. (U.) I.,

ele neconfirmând cele reținute în rechizitoriu. Din procesul verbal din 11

martie 2007 rezultă că partea vătămată M.C.M. s-a întâlnit la acea dată cu A.V.

zis D. și E.M. zis M. și încă două persoane necunoscute. împreună au plecat la

restaurantul V. unde au stat circa o oră după care la orele 19,10 au fost

opriți de organele de poliție, stabilindu-se că la aceea întâlnire au

participat C.I., E.M., A.V., P.E., E.M. și partea vătămată M.C.M. După control

poliția a constatat că autoturismul cu care circulau aceștia s-a defectat, iar

numitul A.V. l-a sunat pe inculpatul V. (U.) I. care a venit în ajutor, în

autoturismul lui urcând A.V., partea vătămată M.M.C. și celelalte două tinere P.E.

și E.M. În localitatea Schela Cladovei a coborât P.E., apoi a coborât E.M. cu A.V.,

după care au stat de vorbă 10 minute în scara blocului, în timp ce inculpatul V.

(U.) I. a rămas în mașină cu partea vătămată M.C.I. La orele 20,00, se

precizează că cele două tinere au plecat spre locuință, iar inculpatul a plecat

cu A.V. Ori, din aceste procese verbale tribunalul a reținut că se poate trage

concluzia că partea vătămată M.C.I. l-a văzut cu aceea ocazie pe V. (U.) I.,

nedovedindu-se faptul că aceasta îl cunoscuse anterior datei de 11 martie 2007,

mai ales că inculpatul nu a participat la aceea întâlnire, fiind chemat de A.V.

pentru că autoturismul se defectase.

Partea vătămată M.C.M. a declarat în fața instanței că nu

îl cunoaște pe inculpat, dar indiferent de faptul că îl cunoștea sau nu pe

inculpat, aceasta nu a declarat niciodată că a plătit vreo taxă inculpatului V.U.I.

și nici alte probe nu dovedesc că inculpatul a perceput bani de la partea

vătămată M.C.I.M.

Din aceste considerente, prima instanță a stabilit că nu

se poate reține că inculpatul V. (U.) I. a comis vreo faptă penală față de

partea vătămată M.C.M., neconfirmându-se nici în cursul urmăririi penale și

nici în fața instanței vinovăția inculpatului pentru obținerea unor foloase

materiale din practicarea prostituției de către aceasta.

Tribunalul a concluzionat totuși că, apărarea inculpatului

în sensul că nu putea percepe nicio taxă de la persoanele care se prostituau în

Italia, întrucât în perioada când se susține în rechizitoriu că ar fi perceput

aceste taxe el se afla în România, nu este dovedită, având în vedere că

martorul P.T. nu cunoaște nimic în cauză, iar martorul G.T. nu îl cunoaște pe

inculpat, dar a auzit că cei din familia B., unul D. și unul B. au provocat un

scandal în comuna Dănceu pe 26 decembrie 2006, această afirmație nedemonstrând

că inculpatul V. (U.) I. a fost prezent în Dănceu la aceea dată câtă vreme

martorul nu îl cunoștea.

În aceiași ordine de idei, prima instanță a reținut din

relațiile comunicate de I.J.P.F. la 23 martie 2007 aflate la fila 29 dosar

urmărire penală, rezultă că inculpatul la 15 decembrie 2006 a ieșit din țară,

iar de la fila 68 vol. III urmărire penală, rezultă că a revenit în țară la 29

decembrie 2006, ceea ce probează că până la sfârșitul anului 2006 s-a aflat în

Italia, confirmându-se susținerea părții vătămate T.A. că i-a plătit

inculpatului 50 euro zilnic circa trei săptămâni.

Prin același rechizitoriu inculpații V. (U.) I. și S.I.L. au

fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de trafic de imigranți, comisă la

20 februarie 2007, reținându-se că la această dată, în autogara din Tr. Severin

inculpatul S.I.L. s-a întâlnit cu inculpatul V. (U.) I. zis B., după ce în

prealabil vorbiseră la telefon și aici au inițiat trecerea ilegală peste

graniță a doi cetățeni indieni.

În această privință, tribunalul a reținut următoarele: Din

autogara Tr. Severin, în după amiaza zilei de 20 februarie 2007 au plecat cele

trei microbuze aparținând firmei SC L. SRL administrate de inculpatul S.I.L.,

încărcate cu pasageri cu destinația Italia. Unul dintre microbuze era condus de

O.A. cu ajutor de șofer T.V., iar celălalt microbuz era condus de inc. S.I.L. ajutat

de H.C., iar celălalt era condus de S.E. zis D. Cele trei microbuze au ajuns în

Ungaria, iar la granița cu Austria, în microbuzul condus de S.E.V. au fost

depistați în dimineața de 21 februarie 2007 cei doi indieni care trecuseră

fraudulos frontiera de stat a României. Urmare anchetei efectuată de

autoritățile maghiare, S.E.V. a fost condamnat la 2 ani închisoare cu

suspendarea executării.

Referitor la coautorul celor trei, s-a apreciat

că aceasta este dovedit cu probatoriul administrat în cauză. Astfel, martorii O.A.

și T.V., șoferi pe microbuzele care au transportat călători în străinătate la

acea dată au declarat că toți călătorii din cele trei microbuze care au plecat

din Tr. Severin au fost verificați de inc. S.I.L., iar pe traseu până în

Ungaria nu s-au mai urcat alți pasageri. De altfel, comiterea acestei

infracțiuni de cei doi inculpați și de martorul S.E.V., s-a reținut ca fiind

dovedită fără niciun dubiu de interceptările convorbirilor telefonice purtate

între inc. S.I.L. și inc. V. (U.) I. cât și între inc. S.I.L. și fratele său S.E.V.,

precum și din convorbirile telefonice purtate de acesta din urmă cu martorele S.C.

și S.D. Din conținutul acestor convorbiri rezultă clar că cei doi inculpați

aveau cunoștință despre trecerea ilegală a celor doi migranți, despre

naționalitatea acestora, cât și despre documentele de identitate false.

De asemenea, co-autoratul celor doi inculpați s-a apreciat

că rezulta și din procesul-verbal de efectuare a unor acte premergătoare în

care s-a menționat că la data de 20 februarie 2007 inculpatul V. (U.) I. s-a

întâlnit cu inculpatul S.I.L. și că în mașina cu care a venit inc. V.I. pe

bancheta din spate se mai aflau două persoane. După ce au discutat cei doi

inculpați, rezultă că inc. S.I.L. a coborât din autoturism însoțit de cele două

persoane și toți trei s-au îndreptat spre cele trei microbuze proprietatea

inculpatului. Mai rezultă că la această întâlnire a participat și numitul A.V.

Din convorbirile telefonice interceptate și purtate între inculpatul S.I.L. și

A.V. în noaptea de 20/21 februarie 2007, rezultă că inculpatul S.I.L. a trecut

granița din România în Ungaria cu cei doi migranți în schimbul unei sume de

bani primiți de la inculpatul V. (U.) I. și inculpatul primește indicații unde

să-i transporte. Din convorbirile telefonice din zilele de 21 și 22 februarie 2007

purtate de martorul S.E.V. cu inc. S.I.L., S.C. și S.D., rezultă clar că cei

doi migranți au fost preluați de inc. S.I.L. de la inculpatul V. (U.) l. în

schimbul sumei de 100 euro fiecare și că la trecerea frontierei în Austria au

fost descoperiți în auto proprietatea inculpatului S.I.L., condus de fratele

său S.E.V.

Tribunalul a apreciat că toate aceste probe se coroborează

și cu afirmațiile inc. S.I.L. și V. (U.) I. care recunosc că s-au întâlnit în

autogara pe 20 februarie 2007, dar nu recunosc că au discutat și despre cei doi

migranți.

Inculpatul S.I.L. explică prezența inculpatului V.I. la

acea dată în autogara prin faptul că mulți din călătorii din acea zi erau

rudele sale. Această susținere este însă infirmată de tabelele depuse de

inculpat în instanță, cuprinzând numele călătorilor transportați în 20

februarie 2007 cu cele două microbuze și se constată că nu este consemnată nici

o persoană cu numele de V. sau U.

De asemenea, din declarația martorului T.V. dată în

instanță, rezultă că în mașina condusă de S.E.V. s-au urcat din autogara

Drobeta Tr. Severin la 20 februarie 2007, 5-6 persoane. Martorul O.A. arată că

după ce martorul S.E.V. a fost reținut la granița ungară, inc. S.L. s-a întors

și a luat mașina din vama ungară, iar în aceasta a observat că erau 3-4

persoane în mașină, deci mai puțin cu două persoane decât cele care urcaseră

din autogara Tr. Severin, așa cum relateaază martorul T.V. Ori, coroborând

aceste aspecte relatate de cei doi martori, prima instanță a stabilit că cei

doi migranți indieni au plecat din autogara Tr. Severin, în mașina condusă de S.E.V.,

cu știința inc. S.I.L., care verifica fiecare pasager și care i-a preluat de la

inculpatul V.U.I.

În concluzie, instanța a apreciat că în cauză s-a făcut

dovada că cei doi inculpați V.U.I. și S.L. au comis infracțiunea de trafic de

migranți prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, fapte pentru care

au fost condamnați.

Deși în instanță, martorii propuși în apărare, respectiv S.D.

și S.E.V. au declarat că cei doi migranți au fost luați de pe teritoriul

Ungariei, tribunalul a stabilit că aceste declarații sunt izolate,

necoroborându-se cu alte probe și neducând la infirmarea probelor mai sus

menționate și dat fiind și gradul de rudenie apropiată cu inculpatul S.I.L., nu

au fost luate în considerare, fiind nesincere și infirmate chiar de propriile

lor convorbiri telefonice interceptate, când martorii nu cunoșteau că împotriva

fratelui și respectiv cumnatului se derulează o anchetă penală.

În ceea ce privește infracțiunile de trafic de persoane și

trafic de minori, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, instanța a apreciat că

probatoriul administrat nu dovedește vinovăția inculpatului S.I.L. pentru

comiterea acestor fapte.

De altfel, în actul de sesizare al instanței nu se descrie

starea de fapt reținută în sarcina acestuia și ce activități infracționale a

săvârșit inculpatul și care sunt victimele, mai ales că au fost conceptate ca

părți vătămate doar P.M., T.A. și M.C.I.M., care s-a stabilit că au fost

transportate în Italia de U.V.C., zis Inspectorul, iar nu de inculpatul S.I.L.

Faptul că s-au găsit la domiciliul inculpatului S.I.L. mai

multe pașapoarte și buletine nu a fost apreciat ca pro