ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 159/2014

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 385 din 12 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 612/118/2009, s-a hotărât: În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și 85) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 22 august 2006 la 24 octombrie 2006. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a obligat inculpatul către partea civilă SC I.D.C. SRL Constanța, prin reprezentant Ș.N., la plata sumei de 2.231.052.311 ROL contravaloare marfă livrată (tablă) și la 7.215.560.322 ROL penalități de întârziere. În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus desființarea totală a împuternicirii din 03 aprilie 2000 și a filei cec X. Prezenta hotărâre s-a comunicat Oficiului Registrului Comerțului Ialomița. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu către Baroul Constanța se avansează din fondurile Ministerului de Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 120/P din 15 septembrie 2003, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.N. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Prin sentința penală nr. 129 din 04 martie 2004, pronunțată în dosar penal nr. 1667/2003, Tribunalul Constanța a înlăturat prevederile art. 37 lit. a) C. pen., iar în baza alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicare art. 13 C. pen. a condamnat inculpatul B.N., la pedeapsa de 10 ani închisoare. Conform art. 65 rap.

la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 291 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 C. pen., iar în baza art. 350 alin. (1) C. pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) și art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul către partea civilă SC I.D.C. SRL Constanța, prin reprezentant legal Ș.N. la plata sumei de 9.446.613.613 ROL despăgubiri civile. Au fost respinse restul pretențiilor civile ca nefondate. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a împuternicirii din 03 aprilie 2000 și a filei cec X. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.600.000 ROL cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul B.N., fără a arăta motivele de apel, iar avocatul din oficiu a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 57 din 28 martie 2006, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat de inculpatul B.N., desființând sentința penală nr. 129/2004 a Tribunalului Constanța și a înlăturat dispozițiile art. 64 lit. d) C. pen., fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul B.N., iar Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a constatat că atât la data soluționării cauzei pe fond prin sentința penală nr. 129 din 04 martie 2004, cât și la data soluționării apelului respectiv 28 martie 2006, inculpatul nu a fost prezent nici la dezbateri și nici la pronunțare în condițiile în care acesta era arestat și neadus la instanță, prezența fiind obligatorie.

Constatând incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., prin decizia nr. 6123 din 24 octombrie 2006 pronunțată în Dosar nr. 1469/36/2006, s-a admis recursul declarat de inculpat, s-a casat decizia penală și sentința penală, cauza fiind trimisă la rejudecare la Tribunalul Constanța. Totodată, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.N., de sub puterea mandatului de executare a pedepsei din 16 mai 2006 emis de Tribunalul Constanta și pus în executare la data de 22 august 2006. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Constanta la data de 30 noiembrie 2006 sub nr. vechi R.2481/2006 și nr. nou 3858/118/2006. Instanța de fond a reținut: „Deși inculpatul s-a sustras urmăririi penale, s-a făcut dovada faptului că are cunoștință de învinuirea ce i se aduce, fapt demonstrat de corespondența pe care a avut-o cu organele de poliție.

Inculpatul nu s-a prezentat în faza de judecată în primul ciclu procesual, abia în apel și recurs, iar la rejudecare doar la termenul din 12 februarie 2008 când a solicitat termen să-și angajeze apărător, ulterior nu s-a mai prezentat în vederea audierii, apărătorul ales, declarând că inculpatul este plecat din țară. Pentru realizarea procedurii cu inculpatul, acesta a fost legal citat pe parcursul cercetării judecătorești la toate adresele indicate în dosar, s-a solicitat sprijinul organelor de poliție pentru identificare și prezentarea acestuia la instanță, s-au făcut demersuri la Administrația Națională a Penitenciarelor, cât și la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, de a comunica dacă figurează în evidențele acestora.

Din analiza coroborată a probelor administrate pe tot parcursul procesului penal instanța reținând situația de fapt cuprinsă în rechizitoriu, coroborată cu declarațiile constante ale părții vătămate, din care rezultă că a fost indusă în eroare și că dacă ar fi cunoscut situația reală a societății și a inculpatului, nu ar fi livrat marfa, declarațiile martorilor B.I., B.E. și B.N., N.M., relațiile de la Oficiul Registrului Comerțului Ialomița, fila cec X, în valoare de 2.066.539.834 ROL, pe care a ștampilat-o și a semnat-o fără știrea martorilor B.E. și B.N., dată la care societatea se afla în interdicție bancară, declarațiile martorilor C.G., B.D., a reținut vinovăția inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

cu aplic. art. 13 C. pen., în infracțiunea prev. de art. 84 alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, așa cum s-a solicitat de apărătorul inculpatului. Prin sentința penală nr. 155 din 24 martie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 3838/118/2006, Tribunalul Constanta a dispus condamnarea inculpatului art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.N. la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea disp.

art. 71 alin. (2) C. pen. în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata executată de la 22 august 2006 la 24 octombrie 2006. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul către partea civilă SC I.D.C. SRL Constanța, prin reprezentant Ș.N., la plata sumei de 2.231.052.311 ROL contravaloare marfă livrată (tablă) și la 7.215.560.322 ROL penalități de întârziere. Au fost respinse restul pretențiilor civile ca nefondate. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a împuternicirii din 03 aprilie 2000 și a filei cec X. Prezenta hotărâre a fost comunicată Oficiului Registrului Ialomița.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.250 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul, iar prin decizia penală nr. 137/P din 18 februarie 2008 pronunțată în dosarul penal nr. 3858/118/2006, Curtea de Apel Constanța a admis apelul inculpatului și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Constanța întrucât hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. (2), (3) C. proc. pen., întrucât inculpatul a fost condamnat fără să fi fost audiat. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 21 ianuarie 2009 sub nr. 612/118/2009.

Prin sentința penală nr. 124 din 21 martie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 612/118/2009, Tribunalul Constanța a dispus condamnarea aceluiași inculpat în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. (2) C. pen. în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata executată de la 22 august 2006 la 24 octombrie 2006. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc.

pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul către partea civilă SC I.D.C. SRL Constanța, prin reprezentant Ș.N., la plata sumei de 2.231.052.311 ROL contravaloare marfă livrată (tablă) și la 7.215.560.322 ROL penalități de întârziere. Au fost respinse restul pretențiilor civile ca nefondate. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a împuternicirii din 03 aprilie 2000 și a filei cec X. Hotărârea a fost comunicată Oficiului Registrului Ialomița. S-a reținut de către instanța de fond că: „Inculpatul a fost legal citat pe tot parcursul cercetării judecătorești la toate adresele indicate în dosar, s-a solicitat sprijinul organelor de poliție pentru identificare și prezentarea acestuia la instanță, s-au făcut demersuri la Administrația Națională a Penitenciarelor, cât și la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, de a comunica dacă figurează în evidențele acestora.

S-a renunțat la comisia rogatorie dispusă în cauză prin Ministerul Justiției în Republica Moldova, întrucât potrivit înscrisurilor atașate la dosarul cauzei inculpatul s-ar afla de 4 ani plecat în Spania și nu în Republica Moldova, iar realizarea unei comisiei rogatorii pe o perioadă de cel puțin 6 luni ar conduce la tergiversarea cauzei. S-a apreciat că inculpatul se sustrage urmăririi penale, există dovada faptului că are cunoștință de învinuirea ce i se aduce, prin corespondența pe care a avut-o cu organele de poliție, prezentarea sa în faza de judecată în primul ciclu procesual, abia în apel și recurs, iar la rejudecare doar la un singur termen termenul când a solicitat termen să-și angajeze apărător, ulterior nu s-a mai prezentat în vederea audierii, chiar apărătorul ales, declarând că inculpatul este plecat din țară.

În acest ciclu procesual inculpatul a cunoscut de existenta procesului ce se judeca pe rolul instanței sens în care a trimis pentru atașare la dosarul cauzei o declarație dată în data de 09 septembrie 2010, în fața unui notar din Republica Moldova în care inculpatul a arătat opinia sa în legătură cu fapta ce se reține, susținând că nu a fost prezent la semnarea contractului din 07 aprilie 2000 și l-a semnat ulterior la intervenția lui V.N.

motivând că trebuie semnat în calitate de reprezentant legal și nu a citit contractul contra /semnării lui deoarece era semnat și stampilat în original de V.N.” Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul, iar prin decizia penală nr. 101/P din 13 septembrie 2011 pronunțată în dosarul penal nr. 612/118/2009, Curtea de Apel Constanța a admis apelul inculpatului și a dispus rejudecarea fondului cauzei de către Tribunalul Constanța întrucât hotărârea primei instanțe era lovită de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. (2), (3) C. proc. pen., întrucât inculpatul a fost condamnat fără să fi fost audiat, prin renunțarea la efectuarea comisiei rogatorii. La Tribunalul Constanța cauza penală a fost reînregistrată la nr. 612/118/2009, din data de 16 noiembrie 2011. Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele: La data de 07 aprilie 2000 inculpatul B.N.

a încheiat cu partea vătămată, Ș.N., reprezentant legal al SC I.D.C. SRL Constanța un contract comercial de vânzare-cumpărare în numele SC E.P.I. SRL Constanța, prin care SC I.D.C. SRL Constanța se obliga să vândă agentului economic reprezentat de inculpat tablă în valoare totală 2.500.000.000 ROL. Din conținutul adresei din 15 februarie 2001 a Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Ialomița, a rezultat ca SC E.P.I. SRL Urziceni a fost autorizată să funcționeze în anul 1994 și a avut ca asociat unic pe B.E., iar administratorii societății au fost B.E. și B.N. Prin actul adițional din 19 iunie 2000 numita B.E. a procedat la cesionarea tuturor părților sociale către numita V.N.I.F. Inculpatul B.N., legal, nu a reprezentat niciodată SC E.P.I.

SRL Urziceni, însă martorul B.N. i-a pus la dispoziție biroul la sediul pe care societatea îl avea în București și astfel inculpatul avea acces la documentele contabile și comerciale ale societății, facturi, chitanțe, file cec, ștampilă. Inculpatul, la încheierea contractului sus-menționat prin activitatea sa a indus în eroare vânzătorul cu privire la situația economico-financiară a cumpărătorului, a emis fila cec X cunoscând că SC E.P.I. SRL Urziceni nu avea disponibil în cont; deși nu avea drept de semnătură și calitate în cadrul societății, a semnat acel contract. Susținerile inculpatului că nu a fost prezent la încheierea contractului, că i-a semnat ulterior datorită intervenției martorului V.N.

motivând că trebuie semnat în calitate de reprezentant legal și nu a citit contractul deoarece era semnat și stampilat în original de V.N., nu are corespondent în realitate, întrucât inculpatul nu era reprezentantul legal al SC E.P.I. SRL Urziceni. Necunoscând situația reală a societății, între timp, partea vătămată SC I.D.C. SRL Constanța prin reprezentant Ș.N. a livrat către SC E.P.I. SRL Urziceni, în 6 rânduri, tablă în valoare de 2.231.052.311 ROL, în perioada 10 - 20 aprilie 2000. Deși martorul B.N. a declarat că nu a avut cunoștință despre împrejurările în care inculpatul a avut posibilitatea să semneze fila cec în numele SC E.P.I. SRL Urziceni, unitatea bancară F. Bank a precizat că la data de 03 aprilie 2000 martora B.E.

ar fi emis o împuternicire prin care acorda drept de semnătură martorului B.N. și inculpatului B.N., iar cererea martorei ar fi fost respinsă de bancă conform adresei din 08 noiembrie 2002. Partea vătămată Ș.N. a declarat că la momentul încheierii contractul de vânzare-cumpărare SC E.P.I. SRL Urziceni, i-ar fi prezentat și fila cec, care era semnată ștampilată și având completă suma. Respectiva filă cec emisă de inculpat a fost refuzată la plată la data de 25 mai 2000 deoarece trăgătorul SC E.P.I. SRL Urziceni se afla în interdicție bancară, încă din data de 19 mai 2000. Însă indiferent de momentul în care se fila cec a intrat în posesia părții vătămate Ș.N., cert este faptul că inculpatul B.N.

știa că nu are niciun raport juridic cu SC E.P.I. SRL Urziceni, nu avea drept de semnătură și reprezentare a societății, care nu desfășura vreo activitate și nici nu exista posibilitatea reală de achitare a prețului tablei achiziționate și de aici al onorării filei cec emise. În dovedirea vinovăției inculpatului, a intenției sale de a o înșela pe partea vătămată se va avea adresa din 15 mai 2002 a D.G.F.P. Ialomița, potrivit căreia SC E.P.I. SRL Urziceni, în numele căreia inculpatul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, nu a desfășurat activitate economico-financiară în perioada 01 ianuarie 2000 - 21 decembrie 2000. Mai mult, rezultă că cele 6 facturi emise de partea vătămată nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale SC E.P.I.

SRL Urziceni, aceasta neavând activitate în perioada supusă atenției, lucru cunoscut de inculpat care folosea biroul firmei. Chiar inculpatul B.N. a recunoscut în prezența martorilor B.D., N.M. și a părții vătămate Ș.N., în luna septembrie 2000 când a avut o întâlnire la sediul Fundației T. Brăila că a emis o filă cec fără acoperire bancară cerând să fie păsuit o lună sau două cu banii, prezentând chiar un grafic de eșalonare a plății. Potrivit declarației părții vătămate inculpatul a promis că va efectua plata prin îngrășăminte chimice sau motoare, produse petroliere pe care trebuie să le primească. O altă întâlnire a inculpatului cu partea vătămată Ș.N. a avut loc chiar la sediul SC I.D.C.

SRL Constanța, în prezența acelorași martori, când inculpatul a precizat că va achita debitul, de această dată în numele SC G.N.B.P.I. SRL Șercaia, județul Brașov, încheindu-se o minută semnată și ștampilată de acesta. Și această promisiune de plată în numele acestei societăți a determinat continuarea menținerii în eroare a SC I.D.C. SRL Constanța, deoarece această societate administrată de inculpat se afla în procedură de reorganizare și lichidare judiciară de la data de 01 septembrie 1997, a se vedea adresa din 04 aprilie 2001 a Camerei de Comerț și Industrie Brașov. Prin înscrisul legalizat la B.N.P. R.M., la data de 30 aprilie 2002 inculpatul B.N. a confirmat faptul că a încheiat contractul cu SC I.D.C.

SRL, în calitate de reprezentant al SC E.P.I. SRL și că tot în această calitate a semnat fila cec X, făcând referire și la intervenția martorilor C.G., B.D. și N.M., intervenție care ar fi avut menirea să-l determine să achite debitul. Fila cec în litigiu, semnată de inculpatul B.N. a fost refuzată deoarece trăgătorul se afla în interdicție bancară, ceea ce dovedește faptul că inculpatul s-a folosit de numele SC E.P.I. SRL și de documentele acesteia numai pentru a induce în eroare vânzătorul și a obține foloase materiale pentru sine. Din declarațiile martorilor B.E. și B.N. date pe parcursul procesului penal, rezultă că fără știrea acestora, inculpatul deși nu avea drept de semnătură și nici o calitate în cadrul SC E.P.I.

SRL Urziceni a emis și semnat pentru această societate, folosind și ștampila, la data de 19 mai 2000 o filă cec X în valoare de 2.066.539.834 ROL, când această societate se afla în interdicție bancară. Declară martorul B.N. că a făcut și sesizare organelor de poliție în anul 2000 în legătură cu sustragerea ștampilei, a facturilor și a filelor cec și i-a permis niciodată inculpatului să se folosească de societatea sa în diverse afaceri comerciale. Referitor la împrejurările care au contribuit la încheierea contractului din 07 aprilie 2000, atât partea vătămată Ș.N. și martorul N.M. au precizat că tabla ce a făcut obiectul contractului fusese achiziționată de la SC S. SA Galați, iar partea civilă era interesată să găsească clienți care să cumpere acest produs și în aceste împrejurări l-a cunoscut pe inculpat, care a semnat contractul în calitate de reprezentant al SC E.P.I.

SRL Urziceni. Pentru a reține această situație de fapt s-au avut în vedere: - declarațiile constante ale părții vătămate, care permanent a arătat că a fost indusă în eroare și că dacă ar fi cunoscut situația reală, nu ar fi încheiat contractul și implicit nu ar fi livrat marfa; - declarațiile martorilor B.I., B.E. și B.N., N.M., relațiile de la Oficiul Registrului Comerțului Ialomița, fila cec X în valoare de 2.066.539.834 ROL, pe care a ștampilat-o și a semnat-o fără știrea martorilor B.E. și B.N., dată la care societatea se afla în interdicție bancară; - declarațiile martorilor C.G., B.D.; - înscrisul legalizat la B.N.P. R.M., la data de 30 aprilie 2002, inculpatul B.N. a confirmat faptul că a încheiat contractul cu SC I.D.C.

SRL, în calitate de reprezentant al SC E.P.I. SRL și că tot în această calitate a semnat fila cec X, făcând referire și la intervenția martorilor C.G., B.D. și N.M. Vinovăția inculpatului se mai probează și cu adresa din 15 mai 2002 a D.G.F.P. Ialomița, potrivit căreia SC E.P.I. SRL în numele căreia inculpatul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, nu a desfășurat activitate economico-financiara în perioada 01 ianuarie - 21 decembrie 2000, cât și cu facturile emise de partea vătămată care nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale acestei societăți. Infracțiunea de înșelăciune în varianta reglementată de art. 215 alin. (3) și alin. (4) C. pen. se caracterizează prin aceea că emitentul cec-ului cunoaște că nu există provizia necesară și că astfel, nu-și va îndeplini obligația de plată asumată, urmărind prejudicierea și obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.

Reaua-credință a emitentului cec-ului se analizează în raport de faptul că s-a urmărit nerespectarea obligației de plată sau aceasta s-a datorat unor cauze independente de voința sa. În cauză, inculpatul B.N., la momentul emiterii filei cec, știa că nu exista provizia necesară valorificării acestuia și nici că o va putea procura deoarece societatea nu avea activitate, intenția acestuia de a înșela parte vătămată fiind evidentă. Cum partea vătămată a arătat că a fost indusă în eroare și că daca ar fi cunoscut situația reală a societății SC E.P.I. SRL Urziceni și a inculpatului, nu ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare și nu ar fi livrat marfa, infracțiunea de înșelăciune în varianta alin. (1), (2) și (3) C. pen.

există, inculpatul săvârșind fapta în dauna părții vătămate, atribuindu-și calitatea de reprezentant al SC E.P.I. SRL Urziceni deși nu o avea, săvârșind fapta prin folosirea de calități mincinoase. Art. 215 alin. (4) C. pen. presupune o inducere în eroare, prin emiterea filei cec, cunoscând că pentru valorificare, nu există provizia necesară, pricinuindu-se o pagubă posesorului filei cec, în timp ce art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 încriminează doar emiterea filei cec fără a avea la tras disponibil suficient, cunoscându-se această împrejurare. Ceea ce diferențiază infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 de infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., este scopul urmărit de emitentul cec-ului.

În speță sunt aplicabile și disp. art. 215 alin. (5) C. pen. întrucât prejudiciul depășește suma de 200.000 RON, astfel cum rezultă din probele dosarului. Așa fiind, urmează să fie angajată răspunderea penală a acestuia, în raport de încadrarea juridică corectă, dată faptei prin rechizitoriu. Inculpatul nu s-a prezentat în faza de judecată în acest ciclu procesual, fiind ascultat prin comisie rogatorie, de către autoritățile din Republica Moldova, la data de 02 mai 2012, respectiv Judecătoria Botanica, municipiul Chișinău, când a primit toate actele transmise, copia rechizitorului, a sentințelor și deciziilor penale.

Pentru realizarea procedurii cu inculpatul, acesta a fost legal citat pe parcursul cercetării judecătorești la toate adresele indicate în dosar, s-a solicitat sprijinul organelor de poliție pentru identificare și prezentarea acestuia la instanță, s-au emis adrese la Poliția oraș Chișinău, Ministerul de Interne al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova. Declarațiile inculpatului B.N., în această fază procesuală, prin care acesta a negat săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, nu a recunoscut săvârșirea faptelor de înșelăciune pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Inculpatul a susținut că nu a emis fila cec X și a predat carnetul de cec-uri în alb martorului V.N.L., nu a efectuat operațiuni comerciale cu tablă de la SC S. SA Galați și nu s-a folosit de SC E.P.I.

SRL și a solicitat efectuarea unei expertize judiciare contabile și grafologice pentru a demonstra nevinovăția. Inculpatul a recunoscut că în perioada anului 1994-1995 a cunoscut martorii B.N. și B.E., iar în anul 2000 l-a cunoscut pe Ș.N.m reprezentantul legal al SC I. D.C SRL Constanța. Susținerile inculpatului sunt contrazise însă de declarațiile martorilor B.I., B.E., B.N., N.M., C.G., B.D., ascultați atât de procuror, dar și de instanța de judecată, relațiile de la Oficiul Registrului Comerțului Ialomița, fila cec X, în valoare de 2.066.539.834 ROL, pe care a ștampilat-o și a semnat-o fără știrea martorilor B.E. și B.N., dată la care societatea se afla în interdicție bancară, precum și înscrisul legalizat la B.N.P.

R.M., la data de 30 aprilie 2002, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate Ș.N., reprezentantul legal al SC I. D.C. SRL Constanța, din care rezultă cu certitudine că la data de 07 aprilie 2000, inculpatul B.N. a încheiat în calitate de reprezentant al SC E.P.I. SRL Urziceni, fără a avea această calitate, un contract de vânzare-cumpărare cu partea vătămată SC I.D.C. SRL Constanța, prin reprezentant Ș.N., inducând-o în eroare atât cu privire la situația reală a acestei societăți, cât și la propria persoană, condiții în care a emis fila cec X, cauzându-i acestuia un prejudiciu cert de 9.446.612.633 ROL. În consecință nu se impune efectuarea unei expertize contabile sau grafologice pentru că în cauză s-au administrat probe concludente și utile din care a rezultat că inculpatul a acționat cu intenția să inducă în eroare societatea comercială cu care a încheiat contractul menționat.

Fapta inculpatului B.N., constând în aceea că la data de 07 aprilie 2000 a încheiat în calitate de reprezentant al SC E.P.I. SRL Urziceni, fără a avea această calitate, un contract de vânzare-cumpărare cu partea vătămată SC I.D.C. SRL Constanța, prin reprezentant Ș.N., inducând-o în eroare atât cu privire la situația reală a acestei societăți, cât și la propria persoană, condiții în care a emis fila cec X menținând în continuare în eroare partea vătămată, cauzându-i acestuia un prejudiciu cert de 9.446.612.633 ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.: dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, urmând a aplica pedeapsa închisorii orientată spre minimum. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a și lit. b) și c) C. pen. în conformitate cu jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Sabău, Pârcălab împotriva României). Inculpatul este necăsătorit, are studii medii, este cunoscut cu antecedente penale, este necăsătorit, are studii medii.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare, dar nu se poate reține starea de recidivă post condamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât prin Decretul Președintelui României nr. 292 din 23 august 1999, M. Of. nr. 405/26.08.1999, Partea I, inculpatul a fost grațiat necondiționat privind pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 20 din 09 februarie 1996 a Tribunalului Vrancea, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (2) C. pen., art. 289 și art. 291 C. pen., fiindu-i înlăturată astfel răspunderea penală și implicit executarea acestei pedepse, consecințele condamnării. În raport de aspectele reținute, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată la minimul special prevăzut de textul încriminator.

Inculpatul a cunoscut de existența procesului pe rolul instanțelor de judecată, nu s-a prezentat și-a formulat apărări în scopul tergiversării judecății, s-a sustras de la urmărirea penală, și de la judecata, instanța depunând toate diligentele pentru ca inculpatul să fie adus, acesta având cunoștință de prezentul dosar, aflat de rolul instanțelor din anul 2004. În raport de aspectele reținute, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată la minimul special prevăzut de textul încriminator. Față de aceste considerente, s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea de înșelăciune poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 10 ani, pedeapsă care se va executa în regim de detenție potrivit art. 57 C. pen.

Referitor la acțiunea civilă instanța a reținut că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale conform art. 998 și urm. C. civ., fiind admise în parte pretențiile civile solicitate de partea civilă SC I.D.C. SRL Constanța. Având în vedere somația făcută prin sentința penală nr. 2073/COM din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Constanța, secția comercială, în Dosar nr. 1349/2002, modul de calcul, tabelul anexat, facturile depuse la dosar, instanța, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., dar având în vedere și adresa părții civile înaintată în această fază procesuală, inculpatul a fost obligat către partea civilă SC I.D.C.

SRL Constanța, prin reprezentant Ș.N., la plata sumei de 2.231.052.311 ROL contravaloare marfă livrată (tablă) și la 7.215.560.322 ROL penalități de întârziere (Dosar nr. 612/118/2009, precizări parte civilă din data de 28 aprilie 2010). Au fost respinse restul pretențiilor civile ca nefondate, întrucât pentru acestea nu rezultă modul de calcul, tabele anexate, facturile depuse la dosar. Împotriva sentinței penale nr. 385 din 12 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 612/118/2009, în termen legal, a declarat apel inculpatul B.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea motivelor de apel inculpatul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., având în vedere că din ansamblul materialului probator administrat în cauză, nu rezultă fără putință de tăgadă că acesta ar fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, există dubii serioase privind derularea activității comerciale ce se reține în sarcina inculpatului, întrucât acesta nu a fost niciodată reprezentant legal al SC E.P.I. SRL Constanța și nu rezultă din probe că ar fi semnat acea filă cec care a fost înmânată părții vătămate, neexistând nici date în sensul că ar fi semnat contractul de vânzare-cumpărare în numele SC E.P.I. SRL Constanța, prin care SC I.D.C. SRL Constanța se obliga să vândă agentului economic reprezentat de inculpat tablă în valoare totală 2,5 miliarde ROL.

Mai mult decât atât, urmează a fi avută în vedere adresa emisă de către F. Bank și în care se arată că, anterior semnării contractului cu SC I.D.C. SRL, B.E. a solicitat ca B.N. și inculpatul B.N. să aibă drept de semnătură în bancă. Având în vedere aceste aspecte, se apreciază că nu s-a dovedit că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, întrucât declarațiile martorilor nu se coroborează cu restul probatoriilor administrate în cauză, existând dubii ce profită inculpatului, astfel încât se impune achitarea acestuia, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către instanța de fond, avându-se în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Prin decizia penală nr. 21/P din 26 februarie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a admis apelul declarat de inculpatul B.N., împotriva sentinței penale nr. 385 din 12 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 612/118/2009. În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen., a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând, a dispus: În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. a aplicat inculpatului B.N. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A redus cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul B.N. către partea civilă SC I.D.C. SRL Constanța de la 2.231.052.311 ROL (contravaloare marfă livrată) și 7.215.560.322 ROL (penalități de întârziere) la 2.231.052.311 ROL, reprezentând contravaloarea mărfii livrate. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat, în esență, că situația de fapt, descrisă și analizată în extensio de prima instanță, prin raportare la întreg ansamblul probator al cauzei, este corectă și nu este contrazisă de nici un mijloc de probă, pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, instanța reținând corect vinovăția inculpatului pentru fapta pentru care a fost condamnat. S-a apreciat însă, că hotărârea primei instanțe suportă critici în ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, urmând a fi aplicată pe o perioadă de 3 ani, astfel cum a dispus instanța de fond în primul ciclu procesual, ținând seama de principiul neagravării situației în propriul apel, reglementat de dispozițiile art. 372 alin. (1) C. proc.

pen. Hotărârea primei instanțe a fost reformată de instanța de apel și sub aspectul laturii civile a cauzei, prin înlăturarea dispoziției privind obligarea inculpatului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 7.215.560.322 ROL. Din această perspectivă, prima instanță de control judiciar a reținut că partea civilă putea pretinde despăgubirile pe calea unei acțiuni civile delictuale sau pe calea unei acțiuni în răspundere contractuală. În speță, partea civilă a optat pentru alăturarea acțiunii civile acțiunii penale, conform art. 14 alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care s-a apreciat că aplică regulile răspunderii civile delictuale și nu cele ale răspunderii civile contractuale.

Așadar, în cauză, obligația inculpatului de plată a contravalorii mărfii își are izvorul în fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, fiind deci grefată pe răspunderea civilă delictuală. Reținând că obligația de plată a penalităților poate fi antrenată în baza prevederilor contractuale, nu se poate admite soluția de obligare a inculpatului la plata acestor sume, întrucât astfel s-ar ajunge la combinarea a două tipuri de răspundere civilă-delictuală și contractuală. S-a apreciat că singurele sume care ar putea însoți creanța principală sunt cele echivalente dobânzii legale (care însă nu a fost solicitată în prezenta cauză de către partea civilă), în considerarea dispozițiilor art. 108 C. civ., potrivit cărora, la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, pentru care creditorul nu este ținut a justifica vreo pagubă.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul, B.N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: Apărătorul, susținând motivele scrise de recurs depuse la dosar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. în temeiul căruia a pus concluzii de admitere a recursului. În susținere a arătat că inculpatul critică faptul că nu a putut participa în mod legal la proces, apreciind că dacă ar fi fost prezent ar fi putut aduce mai multe lămuriri situației de fapt întrucât constant și-a susținut nevinovăția solicitând să fie achitat, neparticipând la comiterea faptei. De asemenea, prin motivele de recurs inculpatul critică și modul în care a fost sesizată instanța, apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 300 alin. (2) C. proc.

pen. Examinând actele dosarului se constată că prin memoriul depus la dosar, inculpatul a criticat decizia atacată arătând, pe de o parte, că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil dreptul la apărare, egalitatea armelor, contradictorialitatea, iar pe de altă parte a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei. Inculpatul a considerat că dispunerea de către instanță a audierii sale prin comisie rogatorie încalcă dreptul la un proces echitabil chiar dacă această procedură este prevăzută de art. 171 din Legea nr. 302/2004, modificată. A apreciat că garanțiile procedurale care nu au fost respectate referitor la audierea sa prin comisia rogatorie dispusă în Republica Moldova o reprezintă egalitatea armelor și nerespectarea principiului contradictorialității.

Inculpatul a arătat că nu i s-au comunicat toate actele din dosar, că nu a dat nicio declarație în fața organelor de urmărire penală, și că nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală. Totodată, a considerat că actele trimise de instanță sunt insuficiente. Întrucât nu există o tratare egală a părților a sa, a procurorului, a părții vătămate cu privire la luarea la cunoștință a tuturor actelor din dosar, inculpatul a apreciat că aceasta reprezintă o încălcare a principiului egalității armelor. Totodată, a arătat că o altă garanție procedurală prevăzută de art. 6 parag. 1 din Convenție o reprezintă principiul contradictorialității care, printre alte aspecte, vizează și prezența personală a inculpatului la judecată, discutarea probelor și altele.

A învederat instanței că reprezentantul Parchetului în mod corect a solicitat transferul de procedură în conformitate cu art. 124 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, pentru că această procedură oferea toate garanțiile unui proces echitabil. A mai arătat că o altă formă agreată de procedura asistenței judiciare în materie penală ce ar fi putut fi dispusă de instanță era audierea sa prin videoconferință. A apreciat că această procedură odată dispusă ar fi avut avantajul ca audierea sa să se fi realizat direct de către instanță împrejurare în care ar fi avut posibilitatea să pună întrebări martorilor, să propună probe, să participe la dezbateri și să pună concluzii în ultimul cuvânt. O altă critică formulată de recurentul inculpat a fost aceea privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului despăgubirilor și a individualizării pedepsei.

Pentru stabilirea valorii prejudiciului a solicitat efectuarea unui raport de expertiză contabilă care să stabilească modalitatea în care s-a desfășurat contractul comercial și eventual valoarea prejudiciului. De asemenea, a mai solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice care să stabilească dacă fila cec a fost semnată de acesta. Inculpatul a mai arătat că probele, deși au fost solicitate în fața instanțelor anterioare, i-au fost respinse în condițiile în care o expertiză contabilă putea stabili cu exactitate valoarea prejudiciului, iar în funcție de valoarea acestuia se putea stabili o corectă încadrare juridică și o corectă individualizare a unei eventuale pedepse. Inculpatul a mai considerat că instanța nu a respectat principiul contradictorialității întrucât nu s-a pus în discuția părților aspectele ce privesc prejudiciul.

Totodată, inculpatul a apreciat că pedeapsa ce i-a fost aplicată este extrem de mare în raport de circumstanțele cauzei și a faptului că nu a beneficiat de un proces echitabil în care să-și poată face apărarea și să-și dovedească nevinovăția. Inculpatul a mai arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 300 C. proc. pen. referitoare la verificarea regularității actului de sesizare. Concluzionând, față de considerentele detaliate în scris în memoriul depus la dosar în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport de disp.

art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Înalta Curte amintește că decizia penală nr. 21/P a fost pronunțată de la data de 26 februarie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013. Criticile formulate de inculpat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. nu pot fi supuse analizei. Potrivit art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Așa fiind, se constată că unul dintre cazurile de casare abrogate în mod expres prin Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., caz de casare care permitea cenzurarea situației de fapt în sensul de a se verifica concordanța dintre situația de fapt și conținutul probelor, situație în care criticile formulate de inculpatul B.N.,acesta solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, având în vedere că, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, nu rezultă cu certitudine că acesta ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege și în care nu se mai găsește și eroarea gravă de fapt care, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 nu mai poate fi supusă cenzurii Înaltei Curți de Casație și Justiție. Criticile formulate de recurentul inculpat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. se referă și la greșita individualizare a pedepsei. Astfel inculpatul a apreciat că pedeapsa ce i-a fost aplicată este extrem de mare în raport de circumstanțele cauzei și a faptului că nu a beneficiat de un proces echitabil în care să-și poată face apărarea și să-și dovedească nevinovăția. Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menționat, deoarece individualizarea pedepsei nu se circumscrie art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. ce are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii”.

Individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare și de stabilire a sancțiunii și nu verificarea modalității în care instanța de fond sau instanța de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziție legală. Greșita individualizare a pedepselor putea fi criticată în vechea reglementare prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., caz de casare ce a fost modificat parțial prin Legea nr. 2/2013 în sensul că hotărârea recurată poate fi criticată doar sub aspectul nelegalității pedepsei, astfel încât apreciază Înalta Curte că incidența cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. nu poate fi extrapolată la alte situații decât cele reglementate de legiuitor.

Criticile formulate de inculpat referitoare la faptul că nu ar fi beneficiat de un proces echitabil sunt, de asemenea, neîntemeiate. Astfel inculpatul a fost ascultat prin comisie rogatorie, de către autoritățile din Republica Moldova, respectiv Judecătoria Botanica, municipiul Chișinău, când a primit toate actele transmise, copia rechizitorului, a sentințelor și deciziilor penale. Pentru realizarea procedurii cu inculpatul, acesta a fost legal citat pe parcursul cercetării judecătorești la toate adresele indicate în dosar, s-a solicitat sprijinul organelor de poliție pentru identificare și prezentarea acestuia la instanță, s-au emis adrese la Poliția oraș Chișinău, Ministerul de Interne al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova.

Prima instanță a apreciat că nu se impune efectuarea unei expertize contabile sau grafologice pentru că în cauză s-au administrat probe concludente și utile din care a rezultat că inculpatul a acționat cu intenția să inducă în eroare societatea comercială cu care a încheiat contractul menționat. Latura civilă a cauzei, de asemenea, a fost corect soluționată de instanța de apel, criticile formulate de inculpat sub acest aspect fiind neîntemeiate. Astfel, ca urmare a admiterii apelului declarat de inculpat, prima instanță de control judiciar a redus cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul B.N. către partea civilă SC I.D.C. SRL Constanța de la 2.231.052.311 ROL (contravaloare marfă livrată) și 7.215.560.322 ROL (penalități de întârziere) la 2.231.052.311 ROL, reprezentând contravaloarea mărfii livrate.

Față de considerentele arătate, constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 21/P din 26 februarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2014.