ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2317/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2317/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 97 din 28 februarie 2001 pronunțată de Tribunalului Constanța, în Dosarul penal nr. 1215/2000 s-a dispus condamnarea inculpatului G.M.A.S. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. inculpatul G.M.A.S. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.519.054.251 ROL și a sumei de 517.518.977 ROL către partea civilă Direcția Generală a Vămilor - Direcția Regională Vamală Constanța, reprezentând neplata taxelor vamale conform Adreselor nr. 13505 de la 3 septembrie 1998, 12807 de la 17 august 1998, precum și a majorărilor legale de întârziere aferente calculate conform H.G. nr. 354/1999.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a cantității de 537,500 tone zahăr în valoare de 1.599.389.121 ROL indisponibilizată, aflată în custodia SC A.M. Constanța.
Prin Decizia penală nr. 246/P din 07 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. 859/P/2002 s-a admis apelul declarat de inculpatul G.M.A.S., s-a desființat în totalitate hotărârea apelată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Constanța pentru judecare fondului, cu citarea inculpatului.
S-a anulat Mandatul de executare a pedepsei nr. 137 de la 26 martie 2001 al Tribunalului Constanța și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. R.1893/2002 din 16 octombrie 2002.
Prin Sentința penală nr. 196 de la 15 aprilie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 3/118/2002 (nr. vechi R.1893/2002) Tribunalul Constanța, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) a dispus achitarea inculpatului H.M.A.A.N. (G.M.A.S.) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 346 alin. (3) C. proc. pen. în ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor din Direcția Regională Vamală Constanța.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a cantității de 537,500 tone zahăr indisponibilizată și lăsată în custodia SC A.M. Constanța, conform Ordonanței din 02 septembrie 1998 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța sau a sumelor de bani rezultate din valorificarea acestei cantități de zahăr.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Sumele reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului de Justiție ca și onorariul de traducător.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La rejudecarea cauzei instanța a procedat la audierea inculpatului, a martorilor din lucrări și la administrarea altor probe.
Inculpatul H.M.A.A.N. fiind audiat a declarat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Astfel, acesta a susținut că infracțiunile reținute au fost săvârșite anterior venirii sale în România și că de fapt persoana la care se face referire în actul de inculpare că ar fi vinovată de comiterea infracțiunilor este fratele său, numitul G.M.A.S.
Inculpatul a mai susținut că numele său real este H.M.A.A.N., putând dovedi acest lucru cu actele sale de identitate. A mai arătat că a venit pentru prima dată în România la data de 10 martie 2001, obținând statutul de refugiat după 2 - 3 zile. Inculpatul a negat că ar fi declanșat cu ocazia depistării sale de către organele de poliție că numele său ar fi G.M.A.S.
Referitor la fratele său, numitul G.M.A.S., care în prezent este decedat, a susținut că acesta a venit în România în perioada anilor 1995 - 1996 și a sta până la sfârșitul anului 1998 și din câte știe s-a ocupat de comerț.
Pornind de la aceste susțineri ale inculpatului și având în vedere și înscrisurile existente la dosar s-a apreciat că se impune a fi lămurită identitatea acestuia.
Prin actul de inculpare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.M.A.S., susținându-se în înscrisurile depuse la dosar, ulterior, că este vorba despre una și aceeași persoană cu H.M.A.A.N.
Din Adresa nr. 145809 de la 03 decembrie 2002 adresată Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul de Criminalistică a rezultat că amprentele papilare prelevate de la persoanele cu datele H.M.A.A.N. și G.M.A.S. aparțin aceleiași persoane.
Din Adresa nr. 1.901.229 din 17 martie 2006 a M.A.I. - Oficiul Național pentru Refugiați a rezultat că numitul H.M.A.A.N. a depus cerere de recunoaștere a statutului de refugiat la data de 27 martie 2001, înregistrată sub nr. 11629/c/DD, ocazie cu care a declarat că se numește H.M.A.A.N., născut în Irak. Cererea sa a fost înregistrată cu „identitate declarată”, întrucât nu a prezentat niciun act care să-i ateste identitatea.
Prin Sentința civilă nr. 1881 din 22 iunie 2001 a Judecătoriei Buftea celui în cauză i s-a acordat stat de refugiat în România.
Ulterior, la data de 10 septembrie 2002 Institutul de criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției a semnalat că în urma examinării în banca de date a sistemului AFIS s-a constatat ă fișa cu impresiunile papilare prelevate numitului H.M.A.A.N. corespunde, în evidența centrală a amprentelor papilare, cu cele prelevate de la numitul G.M.A.S., născut în Irak.
Întrucât prin Adresa cu nr. 1215 de la 22 august 2002, Serviciul de poliție Port Constanța a înaintat declarația cetățeanului irakian în care acesta a recunoscut că numele său real este G.M.A.S., fiind înregistrat în evidențe și cu această identitate. Sub această identitate sus-numitul nu a depus cerere de recunoaștere a statutului de refugiat.
Din Adresa nr. 2181235 de la 30 ianuarie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Oficiul Român pentru Imigrări a rezultat că la data de 22 august 2002 IPT Constanța - Serviciul de Poliție Port Constanța a solicitat efectuarea unor demersuri în vederea obținerii unui document de identitate pentru cetățeanul irakian G.M.A.S., care a fost introdus în arestul IPJ Constanța la data de 21 august 2002. S-a arătat că cel în cauză a fost identificat de Poliția municipiului București în data de 20 august 2002, iar în urma verificărilor s-a stabilit că este urmărit general, fiind căutat de IPT Constanța.
Cu ocazia depistării, s-a stabilit că datele de identitate prezentate cu această ocazie sunt false, sus-numitul prezentându-se sub numele de H.M.A.A.N., prezentând în acest sens legitimația de ședere temporară pentru cetățeni străini, având calitatea de refugiat, respect seria H nr. X, document eliberat de ONR la data de 06 iulie 2001 și un permis de conducere internațional cu aceleași date false, din 11 decembrie 2000, eliberat de autoritățile irakiene.
În cuprinsul aceleiași adrese s-a mai arătat că, fiind audiat, acesta a recunoscut că s-a folosit de această identitate falsă în scopul de a se sustrage de la executarea mandatului despre a cărui existență avea cunoștință.
În urma elementelor de identificare (fotografii, semnalmente), cât și propria declarație, s-a stabilit că în realitate adevărata sa identitate este cea pentru care s-a solicitat darea în urmărire generală, arătându-se că cererea de eliberare a unui act de identitate este pertinentă.
Prin Adresa nr. 435535 de la 29 februarie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Serviciul de Evidență Operativă a rezultat că cetățenii irakieni G.M.A.S. și H.M.A.A.N. nu figurează în evidențe, anterior anului 2001, cu intrări/ieșiri în/din România.
Contrar mențiunilor din această adresă, din procesul-verbal încheiat la data de 14 august 1998 la sediul Serviciului de Pașapoarte, Evidența Străinilor și Probleme de Migrări a rezultat că numitul G.M.A.S. figura în evidențele serviciului ca aflându-se pe teritoriul României, încă din data de 07 decembrie 1994.
Prin Adresa nr. 748829/C.D. din 06 martie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Institutul de Criminalistică - Serviciul de Identificări Judiciare s-a comunicat că la data de 27 martie 2001 a fost amprentat de către Poliția Port Constanța numitul G.M.A.S.
Din analiza înscrisurilor prezentate mai sus a rezultat că în opinia organelor de cercetare penală numele real al inculpatului este G.M.A.S., având în vedere solicitarea Serviciului de Poliție Port Constanța adresată Oficiului Român pentru Imigrări în vederea efectuării unor demersuri în vederea obținerii unui document de identitate pentru cetățeanul irakian G.M.A.S.
În opinia instanței însă, numele real al inculpatului este H.M.A.A.N., în condițiile în care la data de 27 martie 2001, a depus cerere de recunoaștere a statutului de refugiat, fiindu-i eliberată legitimația seria R nr. 629/2001 pe același nume.
De asemenea, inculpatul din prezenta cauză a fost condamnat pe numele de H.M.A.A.N., prin Sentința penală nr. 1661 de la 23 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4453/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa de 6 ani închisoare, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 20 noiembrie 2007.
După eliberarea din penitenciar, inculpatului i-a fost eliberată, de către Oficiul Român pentru Imigrări, legitimația de ședere temporară seria H nr. Y de la 06 decembrie 2007, cu aceleași date.
Pe de altă parte, deși la dosar există copia unei legitimații de ședere temporară, cu seria H nr. Z, emisă pe numele de G.M.A.S., nu rezultă organul emitent al acestei legitimații și nici nu s-a făcut dovada că anterior eliberării acestei legitimații a existat o cerere formulată în acest sens de numitul G.M.A.S.
De asemenea, pe numele aceleiași persoane s-a mai eliberat o legitimație seria B nr. B1, la data de 01 august 1995, în baza pașaportului seria M nr. M1. Deși, ar rezulta că persoana cu numele de G.M.A.S. a intrat legal în România, pe baza pașaportului, din Adresa nr. 435535 din 29 februarie 2008, a Ministerului Internelor și Reformei Administrative – Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Serviciul de Evidență Operativă, a rezultat că această persoană nu figurează în evidențe, anterior anului 2001, cu intrări/ieșiri în/din România.
Totodată, deși există două legitimații eliberate pe numele de G.M.A.S., anterior anului 2001, nu a rezultat din înscrisurile depuse la dosar că s-a realizat și o amprentare a persoanei cu acest nume, la acel moment.
S-a mai reținut că, la momentul depistării sale, inculpatul ar fi recunoscut că numele său real este G.M.A.S., aspect contestat însă de către acesta, care a susținut că nu ar fi făcut o asemenea susținere.
Deși în înscrisurile depuse la dosar s-a făcut vorbire despre existența unei declarații a inculpatului prin care acesta ar recunoaște că numele său real este G.M.A.S., nu s-a făcut și dovada existenței acestei declarații.
Pe de altă parte, s-a apreciat că nemotivat se susține că permisul de conducere internațional, găsit asupra inculpatului cu ocazia depistării, eliberat la data de 11 decembrie 2000 de autoritățile irakiene, pe numele de H.M.A.A.N. este fals în lipsa unor date concrete pe care să se întemeieze această susținere.
Mai trebuie menționat și faptul că la solicitarea instanței s-a comunicat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, copia tradusă a certificatului de deces al numitului G.M.A.S.
Din declarația martorului M.M.A.A.E.B., propus în apărare de către inculpat a rezultat că-l cunoaște pe acesta din anul 2002 și știe că numele său este M.H.
Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, în opinia instanței numele real al inculpatului este H.M.A.A.N.
Instanța a procedat la audierea martorilor din lucrări, atât la prima judecată, cât și la rejudecare.
La prima judecată au fost audiați martorii M.M., M.A., B.D., D.D., L.A., D.C., M.C., C.G., V.E., V.C., P.A., O.C. și I.A.
Martorul M.M. (taximetrist) a declarat că în ziua de 03 august 1998 l-a dus cu mașina pe numitul F. în Portul Constanța pentru a ridica un container, fără să-i precizeze conținutul acestuia. Numitul F. mai era însoțit de alte persoane, tot cetățeni arabi. A așteptat în mașină între orele 9.00 - 17.00, timp în care l-a văzut pe F. discutând cu un cetățean arab care avea un C. verde. Împreună cu F. și ceilalți doi cetățeni arabi a participat la vămuirea a 2 containere, luând trei saci, unul dintr-un container și doi dintr-un container, pe care i-a dus la mașină, urmând să-i transporte ulterior la restaurantul I.
Martorul M.A. a arătat că a venit în România în anul 1991, iar din anul 1992 s-a ocupat de activitatea de comisionar pentru patroni români și arabi. Astfel, l-a cunoscut pe numele F. pe care l-a rugat să-i procure zahăr, pe care să-l valorifice pentru a face rost de bani. După un timp a fost anunțat telefonic de către F. care i-a spus că are cunoștință de faptul că ar fi niște zahăr în port, motiv pentru care, cu autoturismul său C. verde, s-a deplasat în Constanța. La solicitarea lui F. s-a împrumutat de la numitul E. de 3.000 RON, pentru plata vămii. Ulterior însă, nu a mai primit zahărul, întrucât F. i-a spus că patronul nu mai vrea să vândă, ci caută un lor de depozitare. Cunoscând că are un depozit a luat legătura cu numitul E. care a fost de acord să depoziteze zahărul. A arătat martorul că au fost transportate un număr de 20 - 25 de containere, contravaloarea transportului fiind achitată la solicitarea lui F. de către numitul E.
Martorul B.D. a declarat că în vara anului 1998 lucra la sectorul vamal - Constanța Port. S-a prezentat la el declarantul vamal M.A. pentru efectuarea formalităților vamale în ceea ce privește importul unui număr de 20 containere cu zahăr, lucrarea fiindu-i repartizată de șeful de serviciu. A precizat martorul că marfa a fost introdusă în țară cu scutire vamală pe baza unui certificat de investitor și o declarația pe proprie răspundere a angajatorului, fiind depuse și documentele necesare acordării regimului vamal. Potrivit declarației martorului numitul M. s-a prezentat însoțit de investitor, care era un cetățean irakian.
Martorul D.G. - conducător auto la SC 2S SRL Constanța, a arătat că patronul său S.Ș. i-a transmis că trebuie să efectueze un transport cu containere, pe ruta Constanța - București Chitila, containere ce conțineau cafea. Martorul a arătat că transportul s-a efectuat la societatea T., în aceeași zi fiind transportat încă un container de un coleg al său. A mai precizat martorul că nu cunoaște cine s-a ocupat de vămuirea mărfii și nici cum s-a făcut exact plata, însă este posibil cu ordin de plată.
Martorul L.A. - casieră la SC CFR T.A. SA a declanșat că avea ca atribuție încasarea prestațiilor calculate de biroul de expediție. În ziua de 31 iulie 1998 a venit la ghișeu un cetățean arab care i-a înmânat documentația pentru un număr de 13 containere încărcate cu zahăr, pentru firma T., acesta fiind însoțit și de alți cetățeni, tot arabi. La data de 4 august 1998 și respectiv data de 7 august 1998 s-au mai efectuat operațiuni de plată pentru transporturi de zahăr tot de către un cetățean arab, pentru aceeași firmă.
Martora D.C. - a arătat că în luna octombrie 1997 era angajată la secția SCM - Punct de lucru București Noi în funcția de casier și avea ca atribuție calcularea contravalorii transporturilor. A declarat că la data de 31 iulie 1998 au fost primite o serie de documente pentru un număr de 12 containere încărcate cu zahăr, pentru SC T., pentru care, împreună cu colega sa, a calculat prestațiile. În acest timp în birou s-au aflat trei persoane, care nu vorbeau corect românește, posibil arabi, care solicitau urgentarea calculelor. După efectuarea calculelor cei trei au achitat contravaloarea la casierie. Aceleași operațiuni au mai fost efectuate la 4 august 1998 și 7 august 1998, pentru un container și respectiv 2, de fiecare dată contravaloarea prestațiilor fiind achitată de un cetățean arab.
Martor M.C. - la data de 29 iulie 1998 a primit dispoziție de la șeful său să efectueze un transport. S-a deplasat la terminalul de containere SOCEP unde a încărcat un container și după efectuarea operațiunilor de vămuire și sigilarea acestuia a plecat spre Chitila, unde a ajuns în jurul orelor 2.00 - 23.00. Aici a fost preluat de un cetățean arab care i-a indicat unde să descarce, constatând că era vorba de saci cu cafea verde. După descărcare, transportul a fost achitat tot de un cetățean arab căruia i-a înmânat factura. La recunoașterea din fotografii a arătat că, într-adevăr, a indicat două persoane ca fiind cele care au preluat marfa la Chitila, fără a fi influențat în vreun fel, dar a menționat că și la acel moment a precizat că nu este sigur.
Martor C.G. - a declarat că în luna august 1998 s-a deplasat la depozitele numitului V. de unde a luat 22 tone de zahăr pe care l-a transportat la societatea soției sale, respectiv SC I.I., având aviz de expediție, urmând ca ulterior să se emită factura. Cu acea ocazie i-a împrumutat numitului V. suma de 5.000 RON.
Martorul V.E. - a declarat că i s-a oferit posibilitatea de a achiziționa o cantitate mai mare de zahăr de la un cetățean arab, numitul M. La sosirea mărfii în depozitele sale, a arătat că aceasta a fost evaluată de către organele de poliție, sigilată. Odată cu marfa a primit și avizul de expediție.
Martor V.C. - șofer la SC B&B I. Constanța, în luna iunie 1998 a încărcat mașina cu cafea verde și după efectuarea vămuirii a primit o copie de pe declarația vamală, foaia de transport și specificația containerului, deplasându-se la depozitul Chitila. A menționat că în apropierea depozitului era o instalație de prăjit cafea.
Martorul P.A. - șofer la G.I. Constanța, a fost anunțat că va efectua un transport la București. Containerul s-a încărcat de la SOCEP, după care s-a deplasat pentru vămuire. Aici a observat mai mulți cetățeni arabi care se agitau, dar nu a văzut ce acte au fost prezentate la vamă. După ce a primit o copie de pe declarația vamală și aviz s-a deplasat la Chitila unde a descărcat marfa, respectiv cafea verde, și i s-a achitat contravaloarea transportului. În apropierea depozitului a observat o instalație de prăjit cafea.
Martora O.C. - magaziner comercial la Terminalul transcontainere București. În luna iulie 1998, într-o dimineață s-au prezentat mai mulți cetățeni arabi cu documentația necesară, cărora le-a eliberat mai multe containere încărcate cu zahăr, după ce au achitat la casierie contravaloarea serviciului efectuat. A mai declarat martora că lucrătorii de poliție i-au prezentat fotografii cu cetățeni arabi, recunoscând pe G.M.A., cel care s-a recomandat ca fiind patronul, și pe numitul S.A.A., cel care a ștampilat documentele. Din discuțiile cu aceștia a înțeles că zahărul trebuia să ajungă la o fabrică de biscuiți, deși a fost predat unor persoane fizice.
Martora I.A. - la data de 4 august 1998 s-a prezentat la biroul său numitul F., cetățean arab, care i-a prezentat documentele pentru 25 containere cu zahăr. Întrucât nu el era proprietarul mărfii, i-a prezentat o fotocopie a pașaportului proprietarului al cărui nume nu și-a mai amintește, dar pe care l-a precizat la urmărirea penală.
La rejudecare au fost audiați următorii martori: M.A., V.E., C.G., I.A., B.E., M.M., D.G., M.C., D.C., N.P., V.E., O.C., L.I.A., R.C., P.I., N.C., R.E., M.C. și P.I.
Prin actul de inculpare s-a reținut că în perioada martie - iunie 1998, SC T. SRL a cumpărat cantitatea de 216.000 kg cafea verde, inculpatul G.M.A.S. prezentându-se la autoritatea vamală cu setul de documente pentru efectuarea operațiunilor de vămuire. S-a reținut că a fost ajutat de numitul M.F.A.K.E.H., fiind cunoscător al limbii române.
S-a arătat că deși s-au întreprins multiple verificări cafeaua importată nu a fost găsită și nu s-a putut stabili modul în care a fost valorificată, stabilindu-se însă că nu a fost supusă unui proces de producție cum susținuse inculpatul că se va întâmpla.
Martorul M.A. - nu-i cunoaște numele inculpatului, îl știe doar din vedere, întâlnindu-se de câteva ori; nu cunoaște amănunte în legătură cu operațiunile de import derulate de inculpat; nu a fost în raporturi comerciale cu inculpatul; în perioada 1997 - 1998 lucrătorii de poliție i-au arătat un document în care figura un cetățean, fiind întrebat dacă este cumva inculpatul, arătând că nu a recunoscut figura acelei persoane văzând pentru prima dată acea fotografie; a intermediat operațiuni de vânzare-cumpărare de zahăr pentru un domn O. sau L.
Martorul D.G. - nu-l cunoaște pe inculpat; a transportat o anumită cantitate de cafea, respectiv un container, de la terminalul Socep la Chitila; documentele au fost întocmite de firma de shipping, respectiv de declarantul vamal, primind declarația vamală și specificația de transport; la depozitul Chitila unde a predat marfa și documentele erau numai cetățeni arabi. Martorul a fost audiat și în cursul urmăririi penale, arătând că la poliție i-au fost arătate 4 planșe fotografice, nerecunoscând nicio persoană.
Martorul M.C. - a lucrat la SC C.A. SRL; a transportat un container de cafea, încărcat la SOCEP, pentru care s-au întocmit formalitățile; a transportat de mai multe ori cafea verde la diferite destinații; formalitățile pentru drum erau îndeplinite de reprezentantul vamal; din ce ține minte depozitele ILF din apropierea depozitelor Chitila aveau mai mulți proprietari; a văzut și cetățeni arabi la acele depozite; pe inculpat nu-l cunoaște și nu crede să-l fi văzut în port sau la depozite; la poliție i-au fost arătate niște fotografii din care, la acel moment a recunoscut o persoană pe care este posibil s-o fi văzut în împrejurări legate de activitatea sa, de exemplu în port; este posibil să fi văzut la depozite o instalație de prăjit cafea, dar la acest moment nu și-a mai amintit cu certitudine.
În declarația dată în cursul urmăririi penale martorul a precizat că la sediul poliției i-au fost arătate 4 planșe fotografice, cu câte 5 fotografii, din care a recunoscut 2 cetățeni arabi care au recepționat marfa la București, unul dintre ei plătindu-i cursa.
Martorul N.P. - a primit dispoziție de la patronul său pentru un transport, fiind vorba de cafea verde; containerul a fost încărcat în port, iar documentele au fost întocmite de către R.; transportul l-a efectuat la Chitila, marfa fiind descărcată de angajații depozitului, care erau cetățeni români; martorul cunoștea că depozitul aparținea unui cetățean arab; a văzut la acel depozit o instalație de prăjit cafea; pe inculpat nu-l cunoaște; la poliție i-au fost arătate fotografii însă nu-și amintește dacă a recunoscut pe cineva, motivând că cetățenii arabi seamănă între ei. S-a precizat însă că din declarația dată în cursul urmăririi penale a rezultat că i-au fost arătate la poliție 4 planșe fotografice din care nu a recunoscut nicio persoană.
Martorul O.V., controlor vamal, a declarat în cursul urmăririi penale că la efectuarea controlului fizic al mărfurilor nu a fost prezentă nicio persoană din partea firmei importatoare.
Martorul F.C.D., director la SC M. SRL Constanța, a declarat că are cunoștință doar despre două importuri cu cafea verde pentru SC T.I. SRL, în ambele situații, prezentându-se numitul F., care a prezentat un set de documente și care mai era însoțit de un cetățean arab, despre care i-a spus că este patronul societății importatoare. A mai precizat că nu-și amintește nici semnalmentele și nici numele acelui cetățean.
Martora S.L., comisionar vamal la SC M. SRL, a declarat că a întocmit trei declarații vamale de import a 3 containere cu cafea verde pentru SC T.I. SRL, din partea căreia s-a prezentat numitul F. A mai arătat că de fiecare dată acesta a fost însoțit de patronul firmei, al cărui nume nu-l cunoaște și pe care nici nu l-ar mai recunoaște, persoană care nu s-a implicat în niciun fel în prezentarea documentelor și în efectuarea ulterioară a formalităților de vămuire și expediere.
Martora C.N., comisionar vamal, a declarat că a efectuat formalitățile necesare vămuirii a trei containere cu cafea verde pentru firma SC T.I. SRL, documentele fiindu-i prezentate de numitul F., care era însoțit de un cetățean arab, care s-a legitimat cu legitimație de ședere temporară cu numele de G.M.A.S. De asemenea, martora a mai arătat că la poliție i-au fost prezentat mai multe planșe foto, recunoscându-l pe numitul F.
Martorul M.C., conducător auto la SC Ș.T. SRL București, audiat doar în cursul urmăririi penale a declarat că a efectuat transportul unui container cu cafea verde și că la operațiunile de vămuire a fost prezent și un cetățean arab, al cărui nume nu-l cunoaște.
La rejudecare martorul V.C. nu a mai fost audiat, însă la urmărirea penală a declarat că la poliție i-au fost arătate mai multe planșe fotografice, din care i s-au părut cunoscute două persoane, însă nu a putut preciza de unde și cum se numesc.
Și martorul P.A. a arătat în declarația de la urmărirea penală că i-au fost arătate la sediul poliției 4 planșe fotografice, precizând însă că nu a recunoscut nicio persoană.
Martorul J.G., audiat în cursul urmăririi penale, a declarat că i-au fost arătate 4 planșe fotografice, din care a recunoscut o persoană despre care cunoștea că se numește F. și care a participat la vămuirea unui container cu cafea verde pe care l-a transportat la depozitul Chitila - București.
Martorul S.F. a declarat în cursul urmăririi penale că a efectuat un transport de cafea pentru firma SC T. București, la vămuire fiind prezenți doi cetățeni arabi, pe care i-a recunoscut în planșele fotografice ce i-au fost arătate la poliție, arătând însă că nu știe cum îi cheamă.
În Procesul-verbal încheiat la data de 27 august 1998 cu ocazia deplasării la depozitul din Chitila unde au fost descărcate containerele cu cafea, s-a consemnat că numitul F.A.K. a relatat că din dispoziția lui G.S. containerele cu cafea verde au fost descărcate noaptea și că personal nu a participat și nu a fost prezent la descărcarea niciunui container.
Aceste susțineri al numitului F. consemnate în cuprinsul procesului-verbal nu au fost confirmate de nicio probă administrată în cauză, mai mult au fost combătute de declarațiile martorilor care au relatat că acesta a fost prezent la operațiunile de vămuire sau la cele de descărcare.
S-a mai susținut în actul de inculpare că inculpatul G.M.A.S. s-a prezentat la autoritatea vamală prezentând declarantului vamal mai multe documente, printre care și declarații privind aplicarea prevederilor art. 6 și 7 din Legea nr. 57/1993.
Din raportul de expertiză grafoscopică din 02 aprilie 1999 a rezultat că scrisul olograf ce completează rubricile a trei dintre aceste declarații examinate a fost executat de numitul M.A.K.E.H.
Este inexplicabil de ce acele declarații au fost semnate de numitul A.K.E.H., în condițiile în care în rechizitoriu s-a susținut că acesta, la solicitarea inculpatului, l-a ajutat doar la realizarea operațiunilor de vămuire. Or, în mod normal în condițiile în care importator era SC T.I. SRL, toate documentele ar fi trebuit să fie semnate de către inculpat, martorul neavând nicio calitate în cadrul societății.
Deși s-a susținut că inculpatul G.M.A.S. s-a prezentat la autoritatea vamală, din declarațiile date de martorii N.T., A.C., I.C.L., B.C., H.R., angajați în acea perioadă la vama Port Constanța și care au efectuat operațiuni de vămuire pentru SC T.I. SRL, a rezultat că niciunul nu l-a văzut în acele împrejurări pe reprezentantul societății, respectiv pe inculpat.
S-a mai reținut prin actul de inculpare că la data de 29 iulie 1998, inculpatul s-a prezentat la declarantul vamal SC S.S. SRL București - Filiala Constanța, unde a prezentat mai multe documente, solicitând îndeplinirea formalităților de eliberare de sub regim de import a cantității de 322.500 kg zahăr.
Martorul M.A., declarant vamal la SC S.S. SRL, audiat la urmărire penală, a declarat că la data de 29 iulie 1998 s-a prezentat cetățeanul irakian G.M.A.S. care i-a prezentat mai multe documente pe baza cărora a întocmit declarația vamală de import cu scutire de taxe vamale și TVA, întrucât cantitatea de zahăr importată era destinată producției. A mai arătat martorul că la poliție i-a fost prezentată o planșă fotografică cu patru fotografii din care la poziția I l-a recunoscut pe G.M.A.S., sens în care s-a întocmit și un proces-verbal de recunoaștere.
Martorul B.E. - la vremea respectivă era inspector vamal; nu-și mai aduce aminte în mod detaliat faptele petrecute și nici declarațiile date; a reținut că fusese identificată o declarație vamală privind o anumită cantitate de zahăr pentru care nu fuseseră achitate taxele aferente; nu-și amintește de unde provenea marfa și care era destinația; au fost prezentate documente care permiteau introducerea în țară a cantității de zahăr fără plata taxelor vamale, cu condiția să fi fost destinat producției; a afirmat că documentele prezentate erau reale; ulterior a aflat că marfa fusese vândută chiar din incinta portului; pe inculpat nu-l cunoaște, iar numele de M.A.S. nu-i spune nimic.
Cu toate acestea în procesul-verbal de recunoaștere s-a consemnat că fiindu-i arătate un număr de 4 fotografii, martorul B.E. a recunoscut fără ezitare persoane din fotografia nr. 1, aflând că se numește G.M.A.S.
Contrar celor consemnate în cuprinsul acestui proces-verbal, referitor la recunoașterea fără ezitare a persoanei din fotografia nr. 1, în declarația dată în cursul urmăririi penale martorul a susținut că i se parte doar că persoana din fotografia nr. 1, ar fi una și aceeași cu cea care s-a prezentat la Vama Constanța cu documentele pentru cele 25 containere cu zahăr.
Martorul S.M., în calitate de controlor vamal, a declarat că, împreună cu comisionarul vamal, a efectuat controlul fizic al celor 25 de containere cu zahăr, fiind prezent și reprezentantul firmei.
Și în cazul acestui martor, deși în declarația dată a arătat că din fotografiile care i-au fost prezentate i s-a părut că recunoaște persoana din fotografia nr. 1, ca fiind care a efectuat importul zahărului, în procesul-verbal de recunoaștere s-a consemnat că acesta a indicat fără ezitare persoana din fotografia cu nr. 1, respectiv pe G.M.A.S.
Martora O.C. - a lucrat la transcontainere Bucureștii Noi; pe inculpat nu îl cunoaște; îți amintește declarația pe care a dat-o în legătură cu 12 containere cu zahăr; întocmea chitanțe referitoare la transcontainere pentru ca acestea să-și urmeze destinația, respectiv pentru a merge la descărcat; au fost 3 - 4 persoane care au efectuat plata, cetățeni sirieni; nu mai ține minte dacă ulterior au mai sosit și alte transcontainere, dar în caz afirmativ se urma aceeași procedură; la poliție i-au fost arătat mai multe fotografii, nu-și mai amintește dacă a recunoscut o persoană sau două, precizând însă că nu l-a recunoscut pe inculpat.
S-a constatat astfel, că, deși în cursul urmăririi penale în declarația dată și în procesul-verbal de recunoaștere s-a consemnat că martora a recunoscut din fotografiile ce i-au fost prezentate pe numiții G.M.A.S. și S.A.A., ca fiind cei care s-au interesat de sosirea containerelor cu zahăr, în instanță martora a precizat că nu-l cunoaște pe inculpat.
Martora V.E. - angajată la Terminal Transcontainere Bucureștii Noi - magaziner comercial; nu-l cunoaște pe inculpat și nu-și amintește să fi fost la terminal; își amintește că dat declarații la poliție în legătură cu 12 containere cu zahăr, pentru care a întocmit chitanțe completate cu datele corespunzătoare din scrisoarea de trăsură; ulterior se mergea la casierie pentru efectuarea plății de către beneficiari; nu cunoaște care a fost destinația containerelor; i-au fost arătate fotografii la sediul poliției și din câte îți amintește nu a recunoscut pe cineva; cu privire la inculpat nu-și amintește dacă era în vreuna din fotografiile arătate.
În declarația de la urmărire penală aceasta a arătat că din fotografiile care i-au fost prezentate a recunoscut persoana care se interesase de transportul de zahăr și despre care i s-a spus că se numește S.A.A., fiind întocmit și proces-verbal de recunoaștere.
Martora L.I.A. - casier la Transcontainere Bucureștii Noi; își amintește că a dat declarații în legătură cu 12 containere cu zahăr; încasa sumele de bani calculate de către colegele sale; nu-și amintește de către cine a fost făcută plata și dacă a fost făcută de o persoană sau mai multe; la poliție i-au fost arătate mai multe fotografii și nu-și amintește dacă a recunoscut pe cineva; în niciuna din fotografii nu era inculpatul.
În declarațiile de la urmărirea penală martora a arătat că în fotografiile care i-au fost prezentate la poliție i-a recunoscut pe numiții G.M.A.S. și S.A.A., ca fiind persoanele care au achitat taxele calculate pentru transporturile de zahăr.
Martora D.C. - a lucrat la punctul RCM București Noi; a dat o declarație în legătură cu transportul unei cantități de zahăr; a participat la o recunoaștere dintr-un album foto; pe inculpat nu și-l aduce aminte, pentru că în biroul său intrau mai multe persoane; cunoaște că la un moment dat a fost vorba despre mai multe containere cu zahăr; persoanele interesate veneau la biroul său pentru efectuarea calculelor; nu a reținut dacă pentru toate persoanele s-au prezentat aceleași persoane, dar a reținut trei persoane, care erau cetățeni arabi; a menținut declarația de la urmărire penală; când i-au fost arătate fotografiile este posibil să fi recunoscut pe cineva; nu-și amintește dacă a recunoscut o persoană sau două; este posibil ca în acele fotografii să-l fi recunoscut și pe inculpat, dar nu a putut susține acest lucru cu siguranță.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale a arătat că la poliție, în fotografiile ce i-au fost arătate i-a recunoscut pe M.A.S. și S.A.A., fiind întocmite și procese-verbale de recunoaștere.
Martora R.C. - a fost angajată la Transcontainere Bucureștii Noi; a dat o declarație în legătură cu un număr de transcontainere cu zahăr; a calculat contravaloarea transportului auto pentru toate containerele, calcul care privea fiecare transcontainer în parte pe chitanțe separate; pentru transportul respectiv s-au prezentat 3 - 4 persoane, cetățeni sirieni sau irakieni; la poliție i-au fost arătate fotografii, din care a recunoscut o persoană, care i-a înmânat actul de identitate pentru a le trece pe chitanță; pe inculpat nu îl cunoaște.
Din declarațiile date în cursul urmăririi penale a rezultat că, fiindu-i arătate mai multe fotografii, martora i-a recunoscut pe cei doi cetățeni arabi care s-au prezentat pentru ridicarea containerelor cu zahăr, aflând că se numesc M.A.S. și S.A.A.
Martorul P.I. - lucrează la atelierul de reparații utilaj mecanic din stația căi ferate Bucureștii Noi, conducător auto; își amintește că a dat o declarație referitoare la transportul unor transcontainere cu zahăr; pe baza bonului primit a transportat transcontainerul din terminalul Bucureștii Noi la Fabrica de biscuiți; același lucru l-au făcut și colegii săi; nu-și amintește să fi făcut transporturi și la SC T.; nu avea nicio legătură cu beneficiarii transcontainerelor; pe inculpat nu îl cunoaște, nu l-a văzut niciodată; i-au fost arătate mai multe fotografii din care părea că una dintre persoane semăna cu magazionerul de la Fabrica de biscuiți care era cetățean român.
În declarația dată în cursul urmăririi penale martorul a arătat că în fotografiile ce i-au fost arătate a recunoscut pe cetățeanul arab care l-a îndrumat la destinație cu containerele, aflând că se numește S.A.A.
Martorul S.F., șofer la A. 16 Februarie, a declarat că a efectuat două transporturi cu containere cu zahăr, unul la o magazie de pe Str. C. și unul la firma R.S.. A mai arătat că de toate operațiunile de preluare a zahărului, de dirijare a transporturilor și de plata acestora s-a ocupat un cetățean străin, aflând la poliție că-l cheamă S.A.A. și pe care l-a și recunoscut cu ocazia prezentării mai multor fotografii, fapt consemnat în cuprinsul unui proces-verbal.
Martorul N.C., șofer la atelierul de reparații utilaj mecanic Bucureștii Noi, își amintește că a dat o declarație în legătură cu transportul unui transcontainer cu zahăr; nu mai reține unde a efectuat acel transport, este posibil la Fabrica de Biscuiți; nu mai știe dacă a făcut un transport sau mai multe; nu-și amintește să fi efectuat vreun transport pentru T.; nu-și amintește dacă la poliție i-au fost arătate fotografii; pe inculpat nu îl cunoaște.
În declarația dată în cursul urmăririi penale a relatat că la poliție i-au fost arătate mai multe fotografii, într-una dintre ele recunoscând pe cel care i-a indicat adresele la care să transporte containerele cu zahăr, aflând că se numește S.A.A., fapt consemnat și în cuprinsul procesului-verbal încheiat cu ocazia prezentării pentru recunoaștere.
Martorul M.C. - a lucrat la SC T.E. SRL, fiind conducător auto; își amintește că a transportat un container cu zahăr la Fabrica de biscuiți, unde erau și cetățeni români și cetățeni străini, însă nu-și amintește dacă a efectuat un transport sau două. Pe inculpatul prezent la audierea sa a arătat că nu îl cunoaște.
Martorul R.E. - a lucrat conducător auto la Bucureștii Noi. Îți amintește că a transportat un transcontainer la Fabrica de biscuiți, însă nu-și amintește dacă a efectuat vreun transport la SC T.; pe inculpat nu îl cunoaște și nu a intrat în contact cu nicio persoană.
Martorul B.D., șofer la A. - 16 Februarie, a declarat că a transportat un transcontainer cu zahăr pe Calea Ș.V. nr. 25, fiind însoțit de un delegat din partea beneficiarului, iar la destinație, marfa a fost preluată de șeful depozitului.
La poliție fiindu-i arătate mai multe fotografii, martorul l-a recunoscut pe numitul S.A.A., despre care a relatat că se ocupa cu dirijarea containerelor în vederea distribuirii.
Martorul P.I. - angajat la SC T.A. București, a arătat că avea ca atribuții transportul unor transcontainere cu mărfuri pe baza bonurilor pe care le primea. Referitor la transportul unui transcontainer cu zahăr a declarată că l-a efectuat la SC A. CO, depozit cu mai multe firme; își amintește că a efectuat două transporturi la SC A. CO și altul în Ghencea unde era tot un depozit; în timpul operațiunilor de încărcare, transport, descărcare nu a luat legătura cu nicio persoană, totul fiind dirijat; la poliție i-au fost arătate niște fotografii, dar a susținut că nu a recunoscut pe nimeni. Pe inculpatul prezent în instanță a precizat că nu îl cunoaște.
Contrar susținerilor sale, în declarația dată în cursul urmăririi penale a relatat că la poliție i-au fost arătate mai multe fotografii în care a recunoscut o persoană, despre care a aflat că se numește S.A.A. și cu privire la care a arătat că era cea care îndruma transporturile cu zahăr.
Martorul I.M.B., șofer la T.E. SRL București, a declarat că a primit dispoziție să încarce un transcontainer cu zahăr, sens în care s-a deplasat la grupa terminal, la macarale, iar de aici a intrat în incinta terminalului, în fața biroului dirijare unde erau staționate trei remorci și unde a fost descărcat zahărul ambalat în saci și încărcat într-unul din camioane.
Din procesul-verbal încheiat cu ocazia recunoașterii a rezultat că i-au fost prezentate mai multe fotografii din care l-a recunoscut pe numitul S.A.A., care era prezent în terminal.
Martorul A.A., șofer la T.E. SRL București, a declarat, la rândul său, că a efectuat două transporturi cu mașina în incinta terminalului la biroul dirijare, unde un cetățean arab, după ce a deschis ușile transcontainerului, a dirijat în spatele mașinii un camion în care s-a încărcat zahărul.
Cu privire la cetățeanul arab, în procesul-verbal încheiat cu ocazia recunoașterii, s-a consemnat că martorul, cu ocazia prezentării mai multor fotografii, l-a recunoscut într-una din ele pe acest cetățean, despre care a aflat că se numește S.A.A.
Ceea ce a rezultat cu certitudine din analiza declarațiilor date de martorii prezentați mai sus, este faptul că niciunul dintre cei care au fost audiați și în instanță, în prezența inculpatului, nu l-au recunoscut pe acesta.
Este real că unii dintre martori au relatat că în fotografiile care le-au fost prezentate la poliție l-au recunoscut pe numitul G.M.A.S., însă în opinia instanței singura concluzie este cea potrivit căreia nu este vorba de una și aceeași persoană cu inculpatul.
Pe de altă parte, ceea ce a rezultat și nu poate fi ignorat de către instanță este faptul că majoritatea martorilor l-au indicat pe numitul S.A.A. ca fiind persoana care s-a implicat cel mai mult în operațiunile de vămuire a zahărului, de încărcare, transport și descărcare, fiind și cel care se ocupa de dirijarea transporturilor.
S-a considerat că în raport cu declarațiile martorilor audiați în cauză nu pot fi reținute ca sincere apărările acestui martor, potrivit căruia nu a făcut altceva decât să-l împrumute cu o sumă de bani pe G.M.A.S. și să-l ajute la operațiunile de vămuire.
Tot în actul de inculpare s-a mai reținut că inculpatul G.M.A.S., la data de 3 august 2008, s-a deplasat în Portul Constanța, la SC „S.S.” SRL Constanța în vederea întocmirii formalităților de import pentru 25 containere cu zahăr, unde s-a reținut că s-a întâlnit cu martorul M.F.A.K.E.H. care l-a ajutat la prezentarea documentelor. S-a mai arătat că martora I.A. a verificat documentele comerciale și a întocmit dispoziția de livrare, iar M.A. a completat declarația vamală.
Audiată, în fața instanței, martora I.A., referent la SC „S.S.” SRL Constanța, a arătat că nu-l cunoaște pe inculpat și numele acestuia nu-i spune nimic; este posibil ca în anul 1998 să fi intrat în legătură cu un cetățean arab pe nume F., dar nu-și amintește cu exactitate ce s-a întâmplat pentru că la acea vreme se aflau în relații comerciale cu sute de importatori străini.
În declarația dată în cursul urmăririi penale, martora I.A. a arătat că, în ziua de 4 august 1998, a venit în biroul său un cetățean arab, despre care știa să se numește „F.”, care i-a prezentat mai multe documente pentru vămuirea a 25 containere cu zahăr. Martora a precizat că deși numitul F. i-a spus că proprietarul mărfii este pe hol, i-a adus doar pașaportul acestuia, aflând că se numește G.M.A.S. Tot din declarația martorei a rezultat că cel care a semnat pe adresa tipizată de declarare a documentelor a fost tot numitul F., care a aplicat și ștampila societății SC T. SRL.
Martorul M.A., declarant vamal la SC „S.S.” SRL Constanța, a declarat, în cursul urmăririi penale, că la data de 4 august 1998 s-a prezentat în biroul său numitul G.M.A.S. cu un set de documente pentru vămuirea unui număr de 25 containere cu zahăr, din documente rezultând că zahărul era destinat producției, iar firma importatoare era SC T. SRL.
A mai arătat că după efectuarea controlului fizic, i-a înmânat numitului G.M.A.S. declarația vamală, după care le-a înmânat și șoferilor câte o copie. A precizat că a observat un cetățean arab care le indica șoferilor traseul și care i-a fost prezentat la sediul poliției ca fiind M.A.
Martorul S.S.M., casier la SC „S.S.” SRL Constanța, a declarat că în ziua de 3 august 1998 i-au fost aduse documentele firmei SC T. SRL de către I.A., pentru a calcula taxele pentru serviciile efectuate, reținând că suma de aproximativ 1,600 RON a fost plătită de numitul F.
Martorul B.E., lucrător vamal la Vama Constanța, a declarat în cursul urmăririi penale că a fost solicitat să efectueze controlul documentelor pentru importul a 25 containere cu zahăr pentru SC T. SRL, constatând că erau în regulă. La solicitarea sa a arătat că s-a prezentat cel care semnase declarația de valoare în vamă, respectiv numitul G.M.A.S., pe care l-a recunoscut și în una din fotografiile ce i-au fost prezentate de lucrătorii de poliție.
Martorul Ș.D., agent container în cadrul firmei S. SRL Constanța a declarat că în seara zilei de 4 august 1998 a fost sunat de numitul F., care i-a solicitat emiterea unei comenzi pentru scoaterea ultimelor 10 containere cu zahăr, sens în care s-a deplasat în fața porții Terminal Containere unde s-a întâlnit cu numitul F. care era însoțit de un alte cetățean arab, pe care i l-a prezentat ca fiind M. A constatat că acesta din urmă avea asupra lui declarația vamală în original și anexa cu cele 25 de containere. După plecarea lui F., a arătat că împreună cu M., a mers în birou, unde a făcut copii de pe declarația vamală. Ulterior, după plecarea primelor două containere a observat că plecase și numitul M.
Martorul S.M., controlor vamal la punctul vamal SC „S.S.” SRL Constanța a declarat că în ziua de 3 august 1998, a fost desemnat să efectueze controlul fizic la 25 de containere cu zahăr, pentru firma SC T. SRL, fiindu-i înmânat setul de documente. De asemenea a arătat că a fost prezent și numitul G.M.A.S., pe care l-a recunoscut în una din fotografiile ce i-au fost prezentate la poliție.
Martorul V.E. - în anul 1998 avea funcția de director la SC A. SRL Constanța, unde au fost depozitate mai multe cantități de zahăr prin numitul M., cetățean arab, necunoscând proveniența exactă a mărfii; la descărcare s-au prezentat organele de poliție, marfa fiind confiscată (un număr de 25 de containere); nu-l cunoaște pe inculpat și nici numele acestuia.
Din procesul-verbal încheiat la data de 5 august 1998 a rezultat că în urma deplasării la sediul firmei A.M. SRL, s-a luat legătura cu directorul acesteia, numitul V.E., care a relatat că a primit un telefon de la cetățeanul sirian M.A. care i-a propus să-i depoziteze o cantitate de zahăr în depozitul firmei.
Martorul C.G. - nu-și mai amintește amănunte vis-a-vis de cantitățile de zahăr, datorită timpului care a trecut; reține însă că a efectuat un transport pentru 20 tone de zahăr, de undeva din zona A.V., de la SC A., fiind trimis de numitul V.E.; pentru marfă a primit un aviz și urma ca a doua zi să primească și factura, pe care însă nu a mai primit-o pentru că între timp zahărul a fost ridicat de către lucrătorii de poliție; nu-l cunoaște pe inculpat și nu a făcut afaceri cu vreo persoană numită M.A.S.
Aceste aspecte au rezultat și din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 6 august 1998.
Martorul M.M., taximetrist, a declarat că la solicitarea numitului F., în ziua de 3 august 1998 a mers în gară de unde l-a luat pe acesta, care era însoțit de un cetățean străin și pe care i-a dus la SC S.S. SRL. Aici, cei doi au intrat în birouri și după vămuirea containerului ce trebuia ridicat, au ieșit și împreună cu un al treilea cetățean străin s-au deplasat în Terminalul SOCEP, unde au participat la vămuirea a două containere cu zahăr.
Fiindu-i arătate mai multe fotografii la poliție martorul a arătat că i-a recunoscut pe cei trei cetățeni străini.
În fața instanței, martorul a arătat că nu cunoaște informații în legătură cu activitatea comercială a persoanelor care derulau astfel de operațiuni, doar efectua anumite transporturi de la gară în port; o persoană pe care o transporta mai des era numitul F., despre care știa că se ocupă cu operațiuni de import de cafea și zahăr; îl recunoaște pe inculpat arătând că l-a transportat și pe el de câteva ori; revine și arată că l-a dus pe inculpat o singură dată, dar nu-i cunoaște numele și nici perioada în care s-a întâmplat acest lucru.
Din procesul-verbal încheiat la data de 6 august 1998 cu ocazia verificării autoturismului condus de numitul M.A. a rezultat că au fost identificate xerocopii ale DVI din 03 august 1998 pentru importul a 537.000 kg zahăr, destinat SC T. SRL, dispoziția de livrare din 4 august 1998 privind 25 de containere cu zahăr, beneficiar fiind SC T. SRL.
Și din analiza declarațiilor prezentate mai sus, s-a putut constata că doar doi dintre aceștia au făcut referire la prezența în port a numitului G.M.A.S., precizând că l-au recunoscut și în fotografiile prezentate la poliție. Nu a rezultat însă, așa după cum am mai arătat că este vorba de una și aceeași persoană cu inculpatul din prezenta cauză.
Ceea ce s-a remarcat însă este faptul că aproape toți martorii vorbesc de prezența și implicarea în operațiunile de vămuire ale numiților F. și M.
Această implicare s-a reținut chiar și prin actul de inculpare, făcându-se însă mențiunea că aceștia nu au urmărit decât să-l ajute pe numitul G.M.A.S., necunoscând caracterul fals al documentelor prezentate.
În opinia instanței, din analiza întregului material probator administrat în cursul procesului penal nu a rezultat vinovăția inculpatului H.M.A.A.N.
Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Din dispozițiile art. 200 C. proc. pen. a rezultat că probele descoperite și strânse în cursul urmăririi penale nu pot servi drept temei de condamnare, ci numai pentru trimiterea în judecată.
Potrivit art. 287 alin. (2) C. proc. pen. instanța îți formează convingerea pe baza probelor administrate. Astfel, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de către instanță, în cursul judecății, care se desfășoară în condițiile art. 289 și art. 290 C. proc. pen., adică prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu.
Instanța trebuie să ajungă motivat la o soluție temeinică și legală numai în urma verificării probelor administrate în cursul urmăririi penale și prin exercitare rolului activ.
În acest sens