ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3331/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S.A.Y., M.H.A.K.S., A.S.B.A.S., T.D., P.C., B.D.M.I. și B.S., N.N.B.G., F.J., M.I., C.A., M.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 249 alin. (2) C. pen.

Prin Sentința penală nr. 2280 din 28 noiembrie 2002, pronunțată în Dosarul penal nr. 2240/1990, Judecătoria Constanța a admis, în baza art. 334 C. proc. pen., cererile de schimbare a încadrării juridice, în ceea ce privește pe inculpații T.D. și B.S., a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în ceea ce îi privește pe inculpații N.G., F.J., M.I., C.A., M.L., a înlăturat aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 178 din Legea nr. 141/1997 a condamnat pe inculpații P.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 86

1

C. pen., în baza art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. M.H.A.K.S., S.A.Y. la pedeapsa de câte 7 ani închisoare, B.S. la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, în baza art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., T.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare, B.S. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 249 alin. (2) C. pen., N.N., B.G., F.J., M.I. la pedeapsa de câte 4 ani închisoare cu aplicarea art. 86

1

C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a), d), h) C. proc. pen., au fost achitați inculpații C.A., M.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. (2) C. pen., B.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., M.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., A.S.B.A.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 403 din 17 iunie 2004, Tribunalul Constanța a admis, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., ca fondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, inculpații M.I., N.N., B.G. și F.J., a desființat sentința penală, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 și art. 1 din O.U.G. nr. 18/2003, a constatat grațiate pedepsele de câte 4 ani închisoare aplicate inculpaților N.N., B.G., F.J. și M.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen. și, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații T.D., B.S., P.C., S.A.Y., M.H.A.K.S. și partea civilă Direcția generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța.

Prin Decizia penală nr. 21/P din 16 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanța a casat în totalitate Sentința penală nr. 2280 din 28 noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul penal nr. 2204/1999, precum și Decizia penală nr. 404 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosarul penal nr. 668/2002, dispunând restituirea cauzei către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, în vederea completării urmăririi penale.

După completarea materialului probator, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 988 din 14 septembrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M.H.A.K.S., S.A.Y. pentru art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., T.D. pentru art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și P.C. pentru art. 178 din Legea nr. 141/1997, cauza fiind înregistrată sub numărul 9253/118/2007 din 20 septembrie 2007 la Tribunalul Constanța.

Prin Sentința penală nr. 1MF pronunțată la data de 27 ianuarie 10, în Dosarul penal cu nr. unic 9253/118/2007, Tribunalul Constanța a hotărât:

"Respinge cererea inculpatului T.D., prin apărător ales, de restituire a cauzei la Parchet pentru nelegala sesizare a instanței.

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru inculpatul T.D. într-o singură faptă prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 fără aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru inculpatul S.A.Y. în fapta prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul T.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul T.D.  la o pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., privind pedeapsa complementară.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la date fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Constanța;

b. să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 359 alin. (1) și (2) C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. ref. la art. 86

4

C. pen. și emiterea unei comunicări scrise în acest sens.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și exercițiul drepturilor accesorii.

Dispune anularea documentelor vamale și de transport, folosite de inculpații T.D., B.S.

În baza art. 346, art. 14 C. proc. pen., art. 1003 C. civ., admite în parte pretențiile civile ale Direcției Generale a Vămilor D.R.V.J. Constanța și obligă pe inculpatul T.D. la suma de 4.696.143.330 lei reprezentând drepturi vamale de import, calculate pentru cele 17 containere încărcate cu ness și cafea verde, marfa nevămuită.

Respinge cererea D.R.V. Constanța, privind obligarea inculpaților P.C., S.A.Y. Și M.H.A.K.S. la suma de 16.718.424.314 lei ca nefondată, taxele vamale fiind nedatorate.

Dispune restituirea către SC O.T.C. SRL, cu sediul în orașul Giurgiu, a sumei de 33.063.940.308 (conform recipisei din 23 august 1999), suma provenită din valorificarea mărfurilor celor 13 containere indisponibilizate de organele de politie.

În baza art. 191 C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă inculpatul T.D. la 3000 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor de 12000 rămân în sarcina statului.

Ca stare de fapt s-a reținut că SC "V.I.E." SRL București, cu sediul social declarat în str. G., sector 6 București este o societate "fantomă", nu a funcționat niciodată, cu toate că figura înregistrată la Camera de Comerț și Industrie a municipiului București sub nr. aaa/1996, având ca asociat pe cetățeanul irakian L.R.Y.K.

La data de 18 decembrie 1997, administratorul SC "H.C." SRL Constanța, inculpatul T.D. a încheiat un contract de prestări servicii cu I.H.A. - cetățean irakian, împuternicit al SC "V.I.E." SRL București, în vederea organizării supravegherii operațiunilor de import-export și tranzit al mărfurilor ce aparțineau SC "V.I.E." SRL București, de către prima societate. Pentru derularea operațiunilor contractate era necesară găsirea unui depozit, sens în care inculpatul T.D. i-a prezentat cetățeanului irakian depozitul R. SA - Ochiul 3, dana 52, din incinta Portului Constanța, aflat sub supraveghere vamală, depozit care era în exploatarea sa directă, întrucât reprezenta SC "L.G." SRL București, depozitul fiind închiriat de această societate conform contract de închiriere încheiat cu SC R. SA Constanța, termenul de expirare fiind la 30 decembrie 1997. În urma solicitării cetățeanului irakian I.H.A., inculpatul T.D. l-a contactat telefonic pe numitul S.S.B. - director al SC "L.G." SRL, spunându-i despre oferta de închiriere și că SC "L.G." SRL ar mai avea o cantitate foarte mică de marfă în depozit, fiind posibilă subînchirierea depozitului. Numitul I.H.A. s-a deplasat la București și a încheiat cu S.S.B. un contract de subînchiriere a depozitului până la data de 30 decembrie 1997, după care a încheiat contractul de prestări servicii cu SC "H.C." SRL Constanța, în care erau stipulate obligațiile inculpatului T.D., de a efectua toate formalitățile necesare descărcării mărfurilor, depozitării și vămuirii acestora, precum și transportul către SC "V.I.E. " SRL București. Conform contractului de închiriere nr. 10 din 3 ianuarie 1997 încheiat între Agenția R. SA Constanța și SC "L.G." SRL reprezentată de inculpatul T.D., care deținea împuternicire, clauzele și condițiile stipulate au fost negociate de inculpatul T.D., subînchirierea depozitului nefiind adusă la cunoștință SC "R." S.A Constanța. În perioada 29 octombrie 1997 - 16 ianuarie 1998, 25 de containere conținând cafea verde și cafea solubilă importată de SC "V.I.E." SRL București au sosit în Portul Constanța cu navele de linie aparținând Agențiilor SC "T.S." SRL Constanța, SC "L.M.S." SRL Constanța, SC "C." SRL Constanța și SC "Z." S.A. Constanța și au fost depozitate în terminalul S. SA Port Constanța. În baza documentelor de transport-conosamente care constituie titlurile de valoare reprezentative ale mărfurilor, prezentate de inculpatul T.D. și angajatul acestuia B.S., agențiile menționate au dispus eliberarea mărfurilor din terminalul S. SA Port Constanța, în vederea întocmirii formalităților de vămuire și vămuirea lor. Martora M.L., angajată a SC "L.M.S." SRL și martora C.A. - angajată la SC "C." SRL au dispus eliberarea mărfurilor din containerele înscrise în documentele de transport prezentate de inculpatul T.D. și martorul B.S., fără a fi analizate și verificate datele înscrise în seturile de conosamente din cele trei exemplare originale și fără a fi verificat girul andosărilor de pe verso-ul conosamentelor care atestau în fals, că SC "V.I.E." SRL București era proprietarul de drept al mărfurilor respective. Cele 25 de containere importate de SC "V.I.E." SRL au fost preluate din Terminalul S. - Portul Constanța și transferate în magazia R. SA Ochiul 3, dana 52, în baza solicitărilor reprezentantului legal al SC "V.I.E." SRL inculpatul T.D. și a aprobărilor date de către Z.S. și M.L., care aveau calitatea de șef vamă și respectiv, adjunct șef vamă la Biroul Vamal Constanța, după cum urmează:

La data de 19 decembrie 1997, inculpatul T.D. a solicitat Vămii Port Constanța, descărcarea a 10 containere cu cafea în magazia R. SA - Ochiul 3, această operațiune fiind aprobată la 23 decembrie 1997 de către martora Z.S., cererea de transfer fusese întocmită și semnată în fals de către inculpatul T.D. pentru directorul SC "V.I.E." SRL - I.H.A., care pe parcursul derulării operațiunii părăsise teritoriul României prin punctul de frontieră Otopeni.

Pentru operațiunile din 9 ianuarie 1998 și 14 ianuarie 1998, aprobările au fost date de către martora M.L. - adjunct șef Birou Vamal Constanța.

La 27 ianuarie 1998, G.V. aplică sigiliul vamal nr. B 008558. Ulterior, pe 28 ianuarie 1998, conform DVI nr. 161, se vămuiesc două containere cu cafea de către SC "V.I.E." SRL, după care se resigilează magazia, aplicându-se sigiliul vamal nr. B 008575.

Toate cererile de transfer au fost semnate în numele lui I.H.A. de inculpatul T.D., care le-a prezentat Vămii Port Constanța.

Rezoluțiile dispuse și înscrise pe cereri de către martorele Z.Z. și M.L. poartă mențiunea "tură Port Nou, de acord cu transferul mărfurilor sub supraveghere vamală în magazia R. SA - Ochiul 3, pe răspunderea depozitarului, conform prevederilor art. 44 C. vam., cu efectuarea mențiunilor necesare în declarațiile sumare inițiale".

Documentele de transport și comerciale pentru mărfurile din cele 25 de containere au fost prezentate și folosite la autoritatea vamală de către inculpatul T.D. și martorul B.S. care au fost înscriși și menționați în împuternicirile pentru vămuire, semnate și ștampilate de către aceștia cu ocazia solicitărilor și derulării operațiunilor de transfer-depozitare, precum și de vămuire a 7 containere.

Din cele 25 de containere depozitate în magazia R., în perioada 7 ianuarie 1998 - 12 februarie 1998, au fost sustrase de la vămuire 17 containere cu cafea verde și cu cafea solubilă, astfel:

Pe la poarta 5, au fost scoase 11 containere cu cafea solubilă, fiind prezentate copii ale declarațiilor vamale aparținând altor societăți de către inculpatul T.D. și B.S.:

- pe data de 17 ianuarie 1998, cu documentele aparținând SC "L." SRL au fost sustrase de la vămuire două containere cu cafea verde, înregistrată la Biroul Vamal Constanța - Port Nou și avizele de expediție din 7 ianuarie 1998, operațiuni înregistrate în Registrul de evidență a mijloacelor de transport ieșite la pozițiile 20, 63 și 20, 64 din 7 ianuarie 1998 de către lucrătorul vamal F.J. Mărfurile care au făcut obiectul declarației vamale prezentate în xerocopie ieșiseră din Portul Constanța cu containerele în data de 24 septembrie 1997 având același fel de marfă și aceeași cantitate, pentru care s-au plătit taxele vamale datorate statului român;

- pe data de 9 ianuarie 1998, cu documentele aparținând SC "L. " SRL au fost sustrase de la vămuire containerele cu indicativele INBU și MSCU în baza copiei xerox a declarației vamale de import din 22 decembrie 1997 înregistrată la Biroul Vamal Constanța Port Nou și avizele de expediție din 9 ianuarie 1998 emise de SC "L.G." SRL - operațiuni înregistrate în registrul de evidență a mijloacelor de transport la poziția 21, 65 - 21, 67 din 9 ianuarie 1998 de către lucrătorul vamal B.G. Mărfurile care făceau obiectul DVI prezentate în xerocopie, fuseseră vămuite pe data de 22 decembrie 1997 ieșind din port cu containerele nr. FCSU și NBU, având același fel de marfă și aceeași cantitate cu cele sustrase în data de 9 ianuarie 1998;

- pe data de 12 ianuarie 1998, cu documentele aparținând SC "V.I.E." SRL, s-au sustras de la vămuire două containere cu cafea verde în baza copiilor xerox ale DVI din 20 noiembrie 1997, înregistrate la Biroul Vamal Constanța, Port Nou, operațiuni înregistrate la pozițiile nr. 2275 și 2276 din 12 ianuarie 1998 din Registrul de evidență a mijloacelor de transport, de către lucrătorii vamali. Mărfurile care au făcut obiectul declarației vamale prezentate în xerocopie, fuseseră vămuite la data de 20 noiembrie 1997 și părăsiseră Portul Constanța cu containerele nr. TRIU și ITLU, având același fel de marfă și aceeași cantitate cu cele sustrase în data de 12 ianuarie 1998;

- pe data de 15 ianuarie 1998, cu documentele aparținând SC "V.I.E." SRL s-au sustras de la vămuire două containere cu cafea, având indicativele TRIU și MSCU în baza copiilor xerox ale DVI din 24 noiembrie 1997, înregistrate la Biroul Vamal Constanța, Port Nou și evidențiate la pozițiile 453 și 454 din 15 ianuarie 1998 din Registrul de evidență a mijloacelor de transport, de către lucrătorul vamal F.J. care a permis ieșirea din port. Mărfurile care au făcut obiectul declarațiilor vamale prezentate în xerocopie, ieșiseră cu containerele nr. TXU și ITLU pe data de 24 noiembrie 1997, având același fel de marfă și aceeași cantitate cu cele sustrase în fata de 15 ianuarie 1998;

- pe data de 17 ianuarie 1998, cu documentele aparținând SC "L.G." SRL s-au sustras de la vămuire două containere cu cafea solubilă, având indicativele MSCU și TRIU în baza copiei xerox a DVI din 5 decembrie 1997 înregistrată la Biroul Vamal Constanța - Port Nou și evidențiată la pozițiile 522 și 523 din 17 ianuarie 1998 din Registrul de evidență a mijloacelor de transport de către lucrătorul vamal B.G. Mărfurile care fac obiectul declarației vamale prezentate în xerocopie, fuseseră vămuite și părăsiseră Portul Constanța cu containerele nr. MLCU și GSTU în data de 15 decembrie 1997, având același fel de marfă și aceeași cantitate cu cele sustrase la data de 17 ianuarie 1998;

- pe data de 20 ianuarie 1998, cu documentele aparținând SC "V.I.E. " SR.L. s-a sustras un container cu cafea solubilă având indicativul TRIU prezentându-se lucrătorului vamal, copia xerox a DVI din 7 ianuarie 1998 înregistrată la Biroul Vamal Constanța - Port Nou, operațiune evidențiată la poziția 630 din 20 ianuarie 1998 din Registrul de evidență a mijloacelor de transport. Marfa care face obiectul declarației vamale prezentate în xerocopie fusese vămuită și părăsise Portul Constanța cu containerul nr. INBU, existând corespondență între felul de marfă și cantitate, cu cea sustrasă în data de 20 ianuarie 1998.

Pe la Poarta 6, au fost scoase un număr de 4 containere încărcate cu cafea solubilă și cafea verde, nevămuite, cu documente aparținând SC "L.G." SRL:

- pe data de 9 februarie 1998, cu documentele aparținând SC L.G., s-au sustras de la vămuire două containere cu cafea solubilă având indicativul TRIU în baza copiei xerox a DVI din 12 decembrie 1997 înregistrată la Biroul Vamal Constanța Sud Agigea - Zona Liberă, operațiune evidențiată la poziția FN din 9 februarie 1998;

- pe data de 10 februarie 1998, s-au sustras de la vămuire două containere cu cafea verde având indicativele TRIU și INBU în baza copiei xerox a DVI din 3 februarie 1998 înregistrate la Biroul Vamal Constanța Port Nou, operațiune înregistrată la Biroul Vamal Constanța Port Nou, operațiune înregistrată la poziția FN din 10 februarie 1998 în registrul de evidență al mijloacelor de transport de către lucrătorul vamal M.I.

În aceeași perioadă, s-au sustras de la vămuire două containere cu cafea verde, acestea nefiind evidențiate în registrele de evidență la ieșire a mijloacelor de transport pe la porțile 5 și 6.

Relațiile economice dintre SC "L.G." SRL și SC "V.I.E." SRL au constat în contractul de subînchiriere semnat de J.J. și I.I.A. și cumpărarea de către prima societate a containerului cu ness, seria NMBU pentru care, la 24 ianuarie 1999 și 4 februarie 1998, a achitat în contul SC "V.I.E." SRL, taxele vamale aferente conform DVI din 6 februarie 1998. Întrucât SC "L.G." SRL nu a intrat în posesia mărfurilor din acest container, achiziționat în condiții legale, la 4 martie 1998, a depus plângere la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, înregistrată sub nr. 186731, prin care arată activitățile ilegale săvârșite de către SC "V.I.E." SRL, București.

Situația de fapt s-a dovedit cu mijloacele de probă următoare: procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală, expertizele grafologice, financiar contabile, maritime, efectuate inițial și ulterior la dosar, documente constitutive, de transport și comerciale referitoare la SC V.I.E. SRL București, documente întocmite și depuse de organele Brigăzii de supraveghere și control vamal și a Direcției de supraveghere și control vamal București, declarații martori, procese-verbale de confruntare, planșe foto, declarații inculpat date în decursul tuturor fazelor procesuale.

II. La data de 10 ianuarie 1998, în Portul Constanța, a sosit nava "B." sub pavilion olandez, care a descărcat un număr de 21 containere depozitate în terminalul SC S. SA din incinta Portului Constanța, urmând a fi tranzitate în zona liberă Giurgiu, întrucât erau proprietatea SC "O.T." SRL Giurgiu, administrată de inculpatul M.H.A.K.S. și angajații acestuia inculpatul S.A.Y. și martorul A.S.B.A.S. Operațiunea de agenturare a fost efectuată de către inculpatul P.C., agent maritim la SC "T.S." SRL Constanța.

Anterior importului celor 21 de containere cu cafea solubilă, în cursul anilor 1998 - 1999, SC "O.T." SRL Giurgiu a importat circa 220 containere cu cafea verde și solubilă tranzitată din Portul Constanța în Zona Liberă Giurgiu, pentru operațiunile de tranzit statul român percepând un comision vamal, marfa fiind valorificată pe piața românească prin intermediul altor societăți comerciale. Pentru toate operațiunile de tranzit, formalitățile legale au fost întocmite de către SC "G.F.A." SRL Constanța - administrată de martorul B.D., persoana aflată inițial sub acuzare în baza contractului de mandat existent între cele două societăți nr. 112 din 14 octombrie 1998 și addendum-urile ulterioare.

La sfârșitul lunii mai 1999, SC "G.F.A." SRL Constanța prin martorii B.D. și M.I. au îndeplinit formalitățile de tranzit în fața autorităților române pentru un număr de 6 din cele 21 containere, care au fost duse în Zona Liberă Giurgiu, la dispoziția SC "O.T." SRL Giurgiu, în baza unor documente de transport și vamale.

Un număr de 13 containere au fost achiziționate de către SC O.T. SRL care a solicitat transportarea lor din portul de descărcare Constanța, către portul final de destinație Tranzit Zona Liberă Giurgiu. În acest scop, în calitate de agent al navei, inculpatul P.C. a solicitat Vămii Port Constanța, prin adresa din 08 iunie 1999, modificarea manifestului depus la descărcarea navei, prin schimbarea portului de destinație Constanța, în portul final de destinație Tranzit Zona Liberă Giurgiu. Fără a exista suspiciuni de fraudă vamală, și, având în vedere activitatea infracțională desfășurată în cazul celor 25 de containere (activitate arătată anterior fără însă a avea vreo legătură cu aceasta), la data de 18 mai 1999, organele Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța s-au sesizat din oficiu despre frauda vamală săvârșită de SC V.I.E. SRL București și au dispus consemnarea la Vama Port Constanța a societăților exportatoare de cafea printre care și S.T.L., beneficiarul ultimului gir al andosărilor în cazul de față. Astfel la data de 14 iunie 1999, martorilor M.I. și B.D. le-a fost solicitată prezentarea documentelor de tranzit vamal în original, inclusiv a documentelor comerciale și de transport. Aceste documente au fost furnizate de către inculpații M.H.A.K.S. și S.Y., ultimul inculpat fiind persoana care a dus documentele la Constanța și le-a înmânat martorilor B.D. și M.I. și martorul S.A.B.A.S. Angajatul acestei din urmă societăți, D.O. a depus în vamă actele prin care se solicită corecția de manifest pentru cele 13 containere, iar SC G.I. SRL Constanța, în baza contractului de mandat cu SC O.T. SRL Giurgiu, a urgentat demersurile, luând legătura cu conducerea vămii. Întrucât au existat suspiciuni de fraudă vamală, Biroul Vamal Constanța a sesizat Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța care a solicitat angajaților firmei sus-amintite, M.I. și B.D., prezentarea documentelor vamale în original, a documentelor comerciale și a celor de transport, conosament, certificate de origine, manifestul mărfii, certificat de calitate, fitosanitare și facturile externe ale mărfii. Aceste acte au fost puse la dispoziția poliției și vămii de către inculpați M.H.A.K.S., S.A.Y. și martorul A.S.B.S. La data de 14 iunie 1999, după examinarea actelor de către poliție, în prezența reprezentanților vămii s-a apreciat că există neconcordanțe între acte, dispunându-se sistarea operațiunii de tranzit și indisponibilizarea celor 13 containere cu cafea solubilă. După demararea cercetărilor penale, s-a solicitat din portul de încărcare Santos - Brazilia, manifestul încărcăturii și conosamentele originale. Cu ocazia examinării actelor prezentate la cererea poliției, în data de 14 iunie 1999, s-au depus și 13 conosamente, ale căror copii se află la dosar, nu și originalele, poliția susținând că le-a restituit în data de 27 septembrie 1999, prin dovadă, împreună cu alte acte, inculpații însă susținând contrariul. Mențiunile cuprinse în aceste conosamente sunt următoarele: port de încărcare - Santos, Brazilia; port de descărcare - Constanța, România; denumire navă - L.V., Calapolos; destinație finală - nicio mențiune; denumire marfă - cafea SC O.C. a devenit proprietarul mărfii în urma încheierii contractului cu nr. 14 din 18 ianuarie 1999, prin care vânzătorul S.T.L., beneficiarul ultimului gir, a transmis dreptul de proprietate asupra a 250 tone cafea instant A., livrarea la Constanța, destinație finală Giurgiu, Zona liberă, plata fiind efectuată în conformitate cu agreementul încheiat cu N.H.B.C., Amman, Jordan. Acest agrement este o înțelegere de plată ce decurgea din contractul din 18 ianuarie 1999, încheiat între cele două societăți. În virtutea acestui contract, S.T.L. emite către cumpărătorul SC O.T. 13 facturi aferente pentru cele 13 containere cu cafea, ce sunt datate 02 iunie 1999, modalitatea de plată fiind prin transfer bancar. Cele 13 conosamente originale emise de transportatorul principal I.D.N. au făcut obiectul unui șir de giruri, astfel: J.N.B. către S.C.L.; această societate către J.N.B., această bancă către S.T.L., iar aceasta din urmă către destinatarul final SC O.T., care a devenit astfel proprietarul mărfii din cele 13 containere.

Potrivit expertizei efectuate de expertul tehnic M.C., manifestul încărcăturii eliberat de agentul din portul de încărcare, poate fi modificat numai în cazul în care armatorii anulează conosamentele inițiale și ordonă agentului lor să emită alt set de conosamente cu date modificate, cele anulate să fie retrase din circuit și înapoiate vânzătorului, iar toate părțile să fie avizate. Numai un conosament original poate fi document de proprietate, în timp ce copia nu poate îndeplini această funcție. Or, la transportul celor 13 containere au fost folosite conosamente tip pentru transportul combinat sau port la port încărcare emise de agentul armatorilor la dispoziția încărcătorilor din acest port. În lipsa manifestului întocmit la Portul de încărcare a mărfii, pe baza unei copii nenegociabile a conosamentului GT, conosament de serviciu în care erau menționate cele 21 containere, inculpatul a îndepărtat partea de jos cu mențiunile inserate pe formularul original al conosamentului prin aplicarea unei coli de hârtie albă la efectuarea unei copii xerox, după care a aplicat ștampila firmei în vederea tranzitării celor 13 containere cu cafea din terminalul S. SA în regim de supraveghere vamală, acte care au fost folosite inițial și pentru tranzitul în același regim pentru cele 8 containere pentru care s-a cerut și s-a realizat tranzitarea, fără a exista vreo suspiciune din partea autorităților. În legătură cu marfa ce face obiectul prezentei cauze, inculpatul a uzitat de aceeași procedură și cu îndeplinirea acelorași formalități ca și ceilalți agenți maritimi, procedând în aceleași condiții și în alte situații, (aspect arătat și de martorul B.D.). Potrivit reglementărilor vamale în vigoare, pentru obținerea permisului de descărcare a mărfii era necesar a se prezenta autorității vamale manifestul încărcăturii (cargomanifestul), document care, de regulă se afla în original în posesia comandantului navei pentru a fi prezentat, în original și lăsat, în copie, la autoritatea vamală. Cargomanifestul reprezintă, în fapt, un inventar al mărfurilor aflate pe o navă și poate fi întocmit de agentul navei din portul de încărcare, de comandantul navei, de agentul navei din portul de sosire sau de către orice persoană autorizată de armator. De menționat că, în condițiile transportului maritim de linie modernă, manifestele nu mai apar semnate și ștampilate, deoarece sunt transmise pentru considerente de operativitate și pentru că operarea navelor în porturi se face încontinuu, zi și noapte, prin fax sau prin poșta electronică.

În declarația sa, inculpatul a arătat că informațiile din cargomanifest sunt preluate din conosament, iar dacă se compară datele dintre conosamentul primit de acesta de la comandantul navei și acest cargomanifest despre care se arată că este fals nu există nici o discrepanță, nici măcar la marfă, toate informațiile sunt exacte, fapt ce a fost confirmat de adresa armatorului B.C.L.L. (a se vedea adresa și traducerea, dosar instanță) datele corespund cu marfa din containere, societatea la care lucra fiind agent în România a armatorului B. A mai arătat totodată că cargomanifestul pentru cele 8 containere care ulterior au fost vămuite, au avut la bază același cargomanifest or dacă acesta era fals, mărfurile nu ar fi putut a fi vămuite. Pentru că armatorul nu avea linie directă, fiecare din proprietarii navelor cu care s-a realizat transportul a realizat un conosament de serviciu, ultimul din acestea primindu-l inculpatul și pe baza acestuia a realizat cargomanifestul cu datele din conosamentul de serviciu. A mai arătat totodată că titularul operațiunii nu a solicitat regim vamal ci supraveghere vamală și nu a făcut decât să preia prin fotocopiere date din conosament, doar date necesare vămii, fără antet, pentru ca în calitate de agent trebuia să-l emită și era sub semnătura sa, sens în care a aplicat ștampila rotundă a companiei T.S., nu a cunoscut celelalte persoane implicate, compania sa fusese solicitată de armator și nu de firma în cauză. Documentul, întocmit de inculpatul P.C., nu reprezintă "contrafacerea unui manifest" întrucât pentru a discuta de operațiunea de contrafacere, este necesar să fi fost în posesia documentului ce urmează a fi contrafăcut și asupra acelui document să se intervină în modalitatea modificării ori alterării scrierii ori a subscrierii. În cauză, inculpatul nu a avut la dispoziție un manifest asupra căruia să fi intervenit și evident nu a putut să modifice sau să altereze scrierea ori subscrierea.

În ceea ce privește operațiunea de tranzit, martora Z.S. a arătat că își amintește de o solicitare de corecție de manifest pentru schimbarea destinației finale din Constanța în zona liberă Giurgiu pentru 13 containere de cafea solubilă și că într-o întâlnire lărgită cu organul de poliție și reprezentanți SC G., s-au verificat documente și s-au constat neconcordanțe la certificatul de origine, ștampila și specimenul de semnătură iar denumirea mărfii în manifest era cafea, iar în realitate era ness café ceea ce presupune încadrări tarifare diferențiate. A arătat însă martora că în cazul tranzitului nu se datorează taxe vamale, dar în cazul acelei corecții de manifest s-a sistat operația de tranzitare, s-au indisponibilizat containerele de organul de poliție și ulterior au fost valorificate 13 containere prin DGFP. S-a mai arătat de către martora Z.S. că la solicitările de corecție de manifest procedura este de anexare doar a actelor în copie, iar în cazul în care societatea exportatoare nu era dată în consemn și nu existau neconcordanțe, actele erau suficiente pentru realizarea operațiunii.

Potrivit expertizei tehnice efectuate de către expertul tehnic maritim M.C., în manifestul primit din portul de încărcare Santos - Brazilia, pentru marfă apare denumirea de soluble coffee (instant cofe), denumire diferită de cea înscrisă în cargomanifestul prezentat de inculpatul P.C.

S-a arătat totodată de către experții tehnici S.M. și I.A., au susținut faptul (reținut și de primul expert M.C.) că, manifestul încărcăturii semnifică pentru autoritatea vamală documentul prin care se identifică mărfurile și care, împreună cu alte documente, permite aplicarea legii vamale și duce la stabilirea taxelor și comisioanelor datorate. Chiar dacă manifestul prezentat de inculpatul P.C. a avut la bază un conosament de serviciu și nu conosamente originale și ar fi trebuit să conțină, în mod special cu privire la marfă, denumirea corectă a acesteia soluble coffee și nu doar coffee, diferențierea cu privire la felul mărfii și care ar fi condus, implicit, la o încadrare diferită pentru perceperea taxelor vamale nu este în acest caz importantă întrucât față de obiectul solicitării respectiv a solicitat Vămii Port Constanța, prin adresa din 08 iunie 1999, modificarea manifestului depus la descărcarea navei, prin schimbarea portului de destinație Constanța, în portul final de destinație Tranzit Zona Liberă Giurgiu, situație pentru care nu se percep taxe vamale astfel că nu contează felul mărfii înscris astfel încât să îndeplinească elementele infracțiunii reținute în sarcina inculpatului P.C. și nici a inculpaților M.H.A.K.S., S.A.Y. activitate în legătură cu care acesta s-a reținut că ar fi săvârșit fapta.

Cu privire la inculpații M.H.A.K.S. și S.A.Y. conform limitelor de casare urma să se verifice pe bază de acte originale contribuția acestora la falsificarea documentelor de transport comerciale și vamale, ce au fost folosite la întocmirea declarațiilor vamale de import a unor containere cu instant cafea.

Cum în urma verificărilor realizate în cauză nu s-a putut stabili și dovedi că înscrisurile existente la autoritățile vamale și la societățile comerciale implicate în import de cafea instant pentru cele 8 containere de cafea sunt false atâta vreme cât în cele 12 volume atașate cauzei nu există decât acte în copie necertificate și nu s-a lămurit prejudiciului cauzat părții civile atâta vreme cât în cauză atât în situația celor 13 containere cât și al celor 8 inițiale nu s-a realizat decât tranzitarea acestor containere în regim de supraveghere vamală nu și întocmirea declarațiilor vamale care ar fi necesitat stabilirea taxelor de import, situație în care lucrurile ar fi stat altfel și s-ar fi impus stabilirea unui prejudiciu. Se poate observa că nu există prejudiciu calculat pentru fapta reținută la punctul II, iar organul de urmărire penală a arătat prejudiciul pentru ambele fapte, luat la grămadă fără a se putea face distincție între regim de supraveghere vamală și declarație vamală, situații ce conduc la consecințe distincte. Există declarația martorului B.D. potrivit cu care aceeași situație de tranzit sub supraveghere vamală era des uzitată, aceeași procedură cu acte în copie era uzitată de autoritățile vamale, societatea unde era angajat primind doar copiile documentelor care erau suficiente pentru tranzitul containerelor. A mai arătat totodată că în cazul celor 8 containere inițiale a solicitat tranzitul în calitate de agent al SC O. situație ce se regăsește și cu privire la celelalte 13 containere, unde s-au prezentat doar copiile, conform procedurii și nu a întâmpinat probleme pentru primele containere, deși făceau parte din același transport. S-a mai arătat de către martor că în cazul celor 13 containere a făcut demersuri pe lângă inculpații M.H.A.K.S. și S.A.Y. să prezinte actele originale, fapt ce s-a realizat prin aducerea acestora la Constanța de către inculpatul S.A.Y., acte originale care nu sunt în dosarul cauzei și nici nu au fost restituite inculpaților, cunoscând acest fapt de la inculpați care s-au plâns imediat de acest lucru după demararea cercetărilor.

Situația de fapt s-a dovedit cu mijloacele de probă următoare: declarațiile martorilor M.I., B.D., S.S.B., B.S.M., N.V.C., Z.S., M.L., M.L., C.A., M.M., M.D., M.I., N.N., B.G., F.J., C.I., procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală, expertizele grafologice, financiar contabile, maritime, documentele în copie privitoare la operațiunile de tranzit și import efectuate de SC O.T. SRL Giurgiu, documente întocmite și depuse de organele Brigăzii de supraveghere și control vamal și a Direcției de supraveghere și control vamal București, procese-verbale de confruntare, planșe foto, declarațiile inculpaților în decursul tuturor fazelor procesuale.

Împotriva hotărârii, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpatul T.D. și partea civilă partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța.

În susținerea apelului, procurorul a solicitat condamnarea inculpaților P.C., M.H.A.K.S., S.A.Y. și reindividualizarea pedeapsei inculpatului T.D. pentru infracțiunea prev. de art. 215 C. pen., pedeapsa aplicată fiind mult prea mică în raport cu faptele comise, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 să se constate că a intervenit prescripția și să se dispună încetarea procesului penal.

Apelantul inculpat T.D. a solicitat:

- restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale deoarece instanța a fost nelegal sesizată cu o infracțiune dintr-o lege abrogată; la data de 19 iunie 1999, Legea nr. 141/1997 a fost abrogată și a intrat în vigoare noul C. vam., pentru ca apoi, procurorul să schimbe încadrarea juridică a faptei tot în baza legii abrogate;

- schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de "înșelăciune" și cea prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 în infracțiunea prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., pentru că infracțiunea de "înșelăciune" este absorbită de cea prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997, fiind o infracțiune în zona formalităților vamale, iar această infracțiune este abrogată și nu mai poate fi condamnat;

- achitarea în conformitate cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nici una dintre infracțiuni nu întrunește elementele constitutive;

- să se constate că nu există acțiune civilă și nu a fost exercitată conform art. 41 alin. (3) din Legea nr. 141/1997, autoritatea vamală susținând că nu s-a născut o datorie vamală.

Apelanta parte civilă Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța a solicitat obligarea inculpatului T.D., pe lângă contravaloarea taxelor vamale de 469.614 lei, și la plata majorărilor și penalităților legale de întârziere calculate de la data săvârșirii faptei și până la achitarea debitului.

Prin Decizia penală nr. 2/MF din 23 decembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de către partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța.

Conform art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen., a obligat pe apelanta parte civilă la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul T.D., a desființat Sentința penală nr. 1/MF din data de 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 9253/118/2007 și a dispus:

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997 și art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. pentru inculpatul T.D. în infracțiunea prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. c) și art. 124 C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului T.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială.

În baza art. 383, art. 375 din Regulamentul vamal aprobat prin H.G. nr. 1114/2004, suma de 330639,40308 lei (consemnată cu din 23 august 1999) se face venit la stat.

A înlăturat dispozițiile referitoare la condamnarea inculpatului T.D. și restituirea sumei către SC "O.T." SRL cu sediul în Giurgiu.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța și inculpații S.A.Y., M.H.A.K.S. și T.D., solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reținut în cuprinsul încheierii de la 15 septembrie 2011.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză a fost reținută corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de către aceștia.

Referitor la inculpatul T.D., activitatea infracțională desfășurată de acesta este probată cu declarațiile martorilor B.S., F.J., B.G., M.I., C.E., J.P. și J.L.C, din care rezultă că inculpatul s-a ocupat de operațiunile vamale în numele SC "V.I.E." SRL București și că a solicitat unor persoane angajate, să completeze avize de expediție, cu mențiunea "conform cu originalul".

Este dovedit în cauză că acest inculpat s-a preocupat de obținerea spațiului de depozitare, a contactat persoanele care întocmeau formalitățile normale, a semnat documente în fals (cererea de transfer, întocmite în numele directorului SC "V.I.E." SRL București), a asigurat ieșirea mijloacelor de transport din port, descărcarea, depozitarea și eliberarea containerelor de cafea.

Înalta Curte apreciază că, sub aspectul încadrării juridice, în mod corect a reținut instanța de control judiciar că fapta inculpatului T.D. care, cunoscând adevăratul conținut al containerelor ce urmau a fi vămuite, a procedat la prezentarea în vederea vămuirii a unor documente nereale cu privire la alte mărfuri decât cele supuse vămuirii constituie infracțiunea prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât a acționat de mai multe ori în acest sens.

Referitor la susținerea parchetului în sensul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptelor, în ceea ce-l privește pe acest inculpat și greșitei încetări a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului prescripției speciale, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

Astfel, Legea nr. 141/1997 conține și norme cu caracter penal, incriminând separat fapte constând în nerespectarea unor dispoziții legale cu ocazia introducerii sau scoaterii din țară a bunurilor de către persoanele fizice sau juridice, în afara normelor privind activitatea de vămuire a bunurilor.

Cu alte cuvinte, această lege conține dispoziții cu caracter penal, derogatorii de la dreptul comun, privind situații care necesită o reglementare specială.

Pe de altă parte, potrivit art. 177 din Legea nr. 141/1997, fapta de folosire, la autoritatea vamală a documentelor vamale, de transport sau comerciale, care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă, constituie infracțiunea de "folosire de acte nereale".

Or, este adevărat că, deși art. 215 C. pen. constituie cadrul general ce reglementează infracțiunea de înșelăciune, art. 177 din Legea nr. 141/1997 reprezintă norma specială și se impune aplicarea ei în speța de față.

În cazul infracțiunii reglementate de art. 177 din Legea nr. 141/1997 pedeapsa maximă este de 7 ani, ceea ce înseamnă că, potrivit art. 124 cu referire la art. 122 lit. c) C. pen., termenul de prescripție specială a răspunderii penale este de 12 ani.

În cauza de față, ultimul act de executare coincide cu data comiterii faptei, respectiv 12 februarie 1998, iar instanța a fost sesizată la 21 iunie 2010, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție specială s-a împlinit întrucât de la data ultimului act de executare și până la data sesizării instanței au trecut mai mult de 12 ani și, prin urmare, corect s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997.

Referitor la motivul de recurs formulat de inculpatul T.D. prin care se solicită restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale întrucât instanța nu a fost legal sesizată deoarece fapta prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 a fost abrogată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiat.

Astfel, pe de o parte, fapta sus-menționată a fost incriminată în art. 273 din Legea nr. 86/2006, iar pe de altă parte, conform art. 10 și art. 12 C. pen., se aplică legea în vigoare la momentul comiterii faptei, respectiv Legea nr. 141/1997.

Referitor la recursul formulat de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța prin care se solicită obligarea inculpatului T.D. la plata majorărilor și penalităților legale de întârziere calculate de la data săvârșirii faptei și până la achitarea debitului, Înalta Curte constată că este neîntemeiat.

Astfel, pe de o parte, fapta sus-menționată a fost incriminată în art. 273 din Legea nr. 86/2006, iar pe de altă parte, conform art. 10 și art. 12 C. pen., se aplică legea în vigoare la momentul comiterii faptei, respectiv Legea nr. 141/1997.

Referitor la recursul formulat de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța prin care se solicită obligarea inculpatului T.D. la plata majorărilor și penalităților legale de întârziere calculate de la data săvârșirii faptei și până la achitarea debitului, Înalta Curte constată că este neîntemeiat.

Astfel pe de o parte, potrivit dispozițiilor art. 91, art. 97 cu referire la art. 149 C. vam., datoria vamală ia naștere în locul în care autoritatea vamală constată că mărfurile se găsesc în situația de a genera acea datorie, aspect nedovedit de partea civilă în cauză, iar, pe de altă parte, s-au invocat acte normative care nu erau în vigoare la data comiterii faptei (O.G. nr. 92/2003 și ulterioare).

Referitor la dispoziția instanței de control judiciar, prin care, în baza art. 383, art. 37 din Regulamentul vamal aprobat prin H.G. nr. 1114/2004, suma de 330639,40308 lei (consemnată cu recipisa din 23 august 1999) s-a făcut venit la stat, Înalta Curte constată că instanța a reținut corect, în considerente că SC "O.T." SRL Giurgiu, nu a achitat prețul prin transfer bancar, conform agreementului încheiat cu N.H.B.C., iar altă firmă nu a pretins și nu a demonstrat calitatea de proprietar asupra mărfii, motive pentru care soluția dată de instanța de apel este legală.

Referitor la motivul de recurs formulat de parchet prin care se invocă greșita achitare a inculpaților P.C., M.H.A.K.S. și S.A.Y., pentru infracțiunile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 (primul inculpat) și, respectiv art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (ultimii doi inculpați), cât și să se constate încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de acești inculpați, Înalta Curte constată că este nefondat.

S-a reținut în cauză că la data de 10 ianuarie 1998, în Portul Constanța a sosit nava "B." sub pavilion olandez, care a descărcat un număr de 21 containere, operațiunea de agenturare fiind efectuată de către inculpatul P.C., agent maritim la SC "T.S." SRL Constanța.

În lipsa manifestului întocmit de la originea portului de încărcare a containerelor cu cafea solubilă - S.B. (și care se trimitea ulterior prin fax/poștă), în exercitarea atribuțiilor ca agent maritim, pentru a putea obține din partea autorității vamale române permisul de descărcare a containerelor de pe navă, inculpatul P.C. a întocmit prin xerocopiere un cargomanifest în baza copiei nenegociabile a conosamentului în care se menționau cele 21 de containere, a aplicat ștampila SC "T.S." SRL fără numele companiei de navigație căreia îi aparținea conosamentul în copie nenegociabilă, respectiv B.C.L. SA P.P. Grecia, din partea stângă și denumirea conosamentului Bill of Lading for Combined Transport or Port to Port Shippment (în traducere conosament pentru transport combinat sau port la Port încărcare), numărul conosamentului precum și cuvintele non-nefotiable și rubricile navlu și taxe.

Infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 (în vigoare în ianuarie 1998) constă în " folosirea cu intenție, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate".

În cauză, documentul întocmit de către inculpat cuprindea elementele esențiale ale actului original și nu avea consecințe asupra taxelor vamale datorate de importator în raport de regimul mărfii-import, tranzit, s.a.). În condițiile în care potrivit art. 34 alin. (2) C. vam., a uzanțelor portuare, a expertizelor maritime întocmite de experții S.M., I.A. și C.Ș., un asemenea document putea fi întocmit de comandantul navei, de agentul navei din portul de încărcare, de agentul navei din portul de sosire (în speță inculpatul) sau de către orice persoană autorizată de armator, Curtea nu are temeiuri pe baza cărora să deducă intenția inculpatului de denaturare a realității. Cum la data sosirii navei - 10 ianuarie 1998, nu se putea determina liberul de vama sau de tranzit, inexactitățile dintre marfa trecută de inculpat "cafea" și cea din manifest "cafea instant" (apărute și în conosamentele de serviciu emise ca urmare a încărcării mărfii în alte trei porturi) nu se circumscriu unei activități de falsificare a unui document mai ales că regimul vamal se stabilea după expedierea manifestului de către proprietarul mărfii. Împrejurarea că cele 2