ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1496/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1496/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

219 din 05 mai 2008 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosar

nr. 29/118/2005, s-a hotărât: „în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap.

la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c), C. pen.

si art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.; Condamnă inculpatul B.C. - fiul lui

V. și P., la pedeapsa de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durata de 2 ani

după executarea pedepsei principale. În baza art. 81 C. pen.;

Suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui

termen de încercare de 4 ani și 10 luni, termen calculat conform art. 82 C.

pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.; Pe durata suspendării condiționate

a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea

pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen. Atrage atenția

inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen. În baza art. 88

C. pen., deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii pe timp de 24

ore la 24 octombrie 2005.

În baza art. 26

C. pen. rap la art. 6.din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen.

cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c), cod pen și art. 76 alin. (1), Iit.

c) C. pen.; Condamnă inculpatul: T.M. - fiul lui I. și I., la

pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei principale. În baza art. 81 C. pen.; Suspendă

condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare

de 4 ani și 6 luni, termen calculat conform art. 82 C. pen. În baza art. 71

alin .2.cod pen,interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin.

(5) C. pen.; Pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii. În

baza art. 359 C. proc. pen.; Atrage atenția inculpatului asupra

consecințelor prev. de art. 83 C. pen. În baza art. 88 C. pen.; Deduce din

pedeapsa aplicată durata reținerii pe timp de 24 ore de la 24

octombrie 2005.

În baza art. 13/1

din Legea 78/2000 rap. la art. 194 alin. (1) Cod pen. cu aplic. art. 74 alin. (1)

lit. a), c) C. pen. si art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.; Condamnă

inculpatul: P.I. - fiul lui G. și E., la pedeapsa de 2 (doi) ani

închisoare. În baza art. 81 C. pen.; Suspendă condiționat executarea

pedepsei aplicate pe durata unui termen de în cercare de 4 ani, termen calculat

conform art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. interzice

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen.; Pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

se suspendă și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. proc.

pen. Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83

C. pen.

În baza art. 6

1

alin. (3) si (4) din Legea nr. 78/2000 in ref. la art. 255 alin. (4) și (5)

C. pen., Dispune confiscarea sumei de 20.000 dolar SUA de la inculpatul B.C. și

restituirea acestei sume către B.D.

Constată

că persoana vătămată B.D. nu a formulat pretenții

civile de la inculpatul P.I.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen. obligă fiecare inculpat la plata câte unei sume de

6000 lei .fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat."

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În perioada

2002-2004, în calitate de director în cadrul Primăriei Municipiului

Constanța, inculpatul B.C. a pretins de la B.D. suma de 20.000 dolar SUA

și a primit această sumă prin intermediul inculpatului T.M. care

s-a deplasat în repetate rânduri, la sediul restaurantului P. și a ridicat

de la B.D., în total, suma de 20.000 dolar SUA în numele și pentru

inculpatul B.C., pentru a-i facilita intrarea la negociere direct cu

primăria în vederea cumpărării terenului aferent restaurantului

P., situat în Constanta.

Inculpatul P.I.

l-a constrâns prin amenințări pe B.D. să-i vândă

spațiul comercial - alimentara, situat în Municipiul Constanța, în

suprafață de 71 mp, și la un preț derizoriu. Astfel,

încă din vara anului 2003, inculpatul P.I. a început să profereze

amenințări asupra persoanei vătămate B.D. pentru a-i vinde

spațiul comercial - alimentara lângă care se afla o clădire pe

care inculpatul (împuternicit de socrul său B.I.) a obținut-o de la

Primăria Constanta. Amenințările inculpatului au culminat cu

deplasarea acestuia la sediul restaurantului P., spunându-i lui B.D. că

bagă buldozerul și îi demolează restaurantul, aspect confirmat

prin depozițiile martorilor C.E., B.F.C., B.D., B.E.

Amenințările inculpatului i-au creat o stare de temere care a

persistat, întrucât B.D. aflase despre H.C.L.M. nr. 403 din 21 noiembrie 2003,

în cuprinsul căreia se stipula că se aprobă vânzarea prin

licitație publică a unor imobile pentru care figura și teren în

suprafață de 121,53 mp deși suprafața spațiului

comercial - alimentare era doar de 71 mp, deci cei 50 m se aflau în interiorul

restaurantului P. (alimentara are perete comun cu restaurantul). In aceste

împrejurări, inculpatul B.C. i-a spus lui B.D. să rezolve cât mai

repede problema cu P., în sensul că trebuie să-i cedeze alimentara

pentru că altfel nu va putea intra la negocieri în vederea

cumpărării terenului aferent restaurantului P.

Denunțătorul,

pentru a stabili termenii cedării spațiului comercial - alimentara a

înregistrat cu un reportofon discuțiile purtate cu inculpatul P.I., fiind

pronunțat și numele inculpatului B.C. (fila 167 vol. II u.p)

probă necontestată de inculpatul B.C. și P.I. nefiind necesară

autorizarea unor astfel de înregistrări, astfel cum prevăd disp. art.

91

6

alin. (2) C. proc. pen.

Urmare

presiunilor și amenințărilor, neputând rezista constrângerilor

în sensul cedării alimentarei pentru a putea intra la negocieri în vederea

cumpărării terenului aferent restaurantului P., la data de 06 aprilie

2004, deci cu o zi înainte de 07 aprilie 2004, ziua negocierii cu Primăria

se încheie contractul de vânzare cumpărare al spațiului comercial -

alimentara în suprafață de 71 mp la prețul derizoriu de

32.973.000 lei incluzând și TVA în sumă de 5.263.000 lei și

obiecte de inventar în sumă de 17.963.000 lei, practic construcția

costând 15.000.000 lei și incluzând TVA de 19 % (fila 115 vol. I

urm.penală).

Prin Decizia penală

nr. 43/ P din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța,

pronunțată în Dosar nr. 29/118/2005, s-a hotărât:

„În baza art.

379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

Admite

apelurile declarate de: - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație si Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța:-

inculpatul B.C.:- inculpatul T.M. - inculpatul P.I. - partea

vătămată B.D., împotriva sentinței penale nr. 219 din data

de 05 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal

nr. 29/118/2005, desființează sentința primei instanțe

și dispune:

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

Achită

inculpații B.C. pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000

rap. la art. 254 alin. (1) C. pen.; T.M. pentru infracțiunea prev. de art.

26 C. pen. - art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare

aplicată inculpatului P.I. Conf. art. 86

2

C. pen., fixează

termenul de încercare de 4 ani (prin adăugare la intervalul de 2 ani a

cuantumului pedepsei) și, pe durata acestuia, inculpatul se supune

măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

C. pen.:

a) să se

prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Constanța;

b) să

anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să

comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existentă.

Datele

prevăzute în alin. 1 lit. b), c) și d) se comunică serviciului

stabilit la lit. a).

Conf. art. 359

C. proc. pen., atrage atenția inculpatului P.I. cu privire la art. 86

4

C. pen. referitor la revocarea suspendării.

Face

aplicarea art. 71 alin. ultim, C. pen., cu privire la art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a, b) C. pen.

Înlătură

dispozițiile instanței de fond cu privire la condamnarea

inculpaților B.C. și T.M., dispozițiile art. 191 C. proc. pen.

privind obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare și cele

referitoare la confiscarea-restituirea sumei de 20.000 dolar USA, respectiv

dispozițiile art. 81 și urm. C. pen. față de inc. P.I.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței în măsura în care nu

contravin prezentei.

În baza art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge apelul declarat de inc. P.I. ca

nefondat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul P.I. la plata sumei de 300 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Conf. art. 189

C. proc. pen., onorariul de 50 lei pt. av. G.S. se va plăti din fondurile

M.J.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Dacă

probele au fost clare cu privire la acțiunile de vânzare-cumpărare a

terenului în suprafață de 1238,15 mp, cunoscut sub denumirea de T.C.

aparținând Primăriei Municipiului Constanța, la implicarea

inculpatului B.C. ca director la Direcția Administrarea Domeniului Public

și Privat din Primărie, ca membru al comisiilor de negociere,

susținerile denunțătorului B.D. referitoare la darea unei mite

de 20000 dolar USA pentru obținerea acestuia nu au fost confirmate de

probe certe privind pretinderea/acceptarea de către inculpatul B.C. urmată

de primirea vreunei sume de bani prin intermediul inculpatului T.M., pentru

facilitarea obținerii terenului aferent complexului P.

La formarea

acestei convingeri, au stat următoarele argumente:

- Nu s-au

găsit cei 20 000 dolar USA pretinși a fi dați ca

„mită" și nici urme ale acestora (conturi bancare pe numele

inculpatului B.C., achiziționarea unor bunuri, sau altele

asemănătoare);

- Nu sunt

înregistrări audio-video care să fi înregistrat întâlnirile celor 2

inculpați cu denunțătorul, discuțiile purtate de

aceștia, darea/primirea mitei;

- Nu sunt

martori care sa fi asistat la întâlniri pe de o parte între martorul

denunțător B.D. și inculpatul B.C., iar pe de altă parte

între același martor și inculpatul T.M. Totodată, în timp ce

martorii C.E., B.l., C.E. susțin că șeful lor martorul B.D. Ie-a

spus că „a dat suma de 20.000 dolar USA unui tânăr M., șoferul

Inculpatului B., martorii T.C.M., N.S., C.N., R.S.F., N.E., V.D. confirmă

apărarea inculpatului T.M. că s-a întâlnit cu denunțătorul

și au avut discuții numai în legătură cu închirierea unui

spațiu din Mamaia;

- Nu

există un minimum de dovadă (directă sau indirectă, martor,

înregistrări electronice, înscrisuri, declarațiile inculpaților)

că inculpatul T.M. ar fi dat vreo sumă de bani inculpatului B.C.;

- În momentul

formulării cererii de achiziționare a terenului, martorul B.D. nu

avea sumele de bani necesare plății prețului, și nici

măcar când s-au încheiat negocierile inițiale în aprilie 2004 nu a

putut să plătească cel puțin avansul, ceea ce face

puțin credibile „stăruințele sale" pentru a pregăti

„mita";

- Martorii

acuzării sunt fie prieteni (H.E., T.N.) sau rude (S.V., nepoată, B.F.C.,

fiu, R.F., cumnat, B.M., soție, B.R.E., fiică, R.D., cumnată) cu

martorul B.D., fie angajați (C.E., B.l., A.V.) sau clienți (C.G., N.D.,

S.N.) ai firmei acestuia și, ceea ce este mai important, aspectele

relatate nu le-au perceput în mod direct, ci le-au cunoscut de la martorul

denunțător, nu au văzut ca acesta să se întâlnească cu

inculpatul B.C., nu au asistat la vreo discuție între cei doi în care

inculpatul să pretindă, iar martorul să accepte să dea

mita;

- Martora H.E.,

rezidentă în Germania nu a făcut nici o dovadă a sumei de 10.000

dolari pe care ar fi împrumutat-o martorului B.D., fiind și rezerve

că într-o țară în care moneda națională era euro,

martora era plătită în dolari, iar împrumutul a fost rambursat în

euro. Apoi, înscrisul prezentat de martora S.V. referitor la extragerea sumei

de 5000 dolar SUA, nu este certificat de nici o autoritate (bancă

emitentă, organ de urmărire), are ștersături nevalidate de

autor, iar ambele martore au susținut ca l-au împrumutat cu diverse sume

de bani în primăvară lui 2004 și tot atunci li s-au și

restituit deși împrumutatul martorul B.D. nu avea

disponibilități, nereușind să-și respecte

obligațiile asumate conform procesului-verbal de negociere din aprilie

2004, aspect confirmat de martora D.R.L. care în calitate de notar, fiind

solicitată de acesta, a perceput direct problemele financiare pe care le

invoca, precum și de martorul C.R.;

- Martorii

apărării E.M., secretara Municipiului Constanța, C.N.,

președintele comisiei de urbanism și membru în comisia de vânzare a

bunurilor Consiliului Local Constanta au declarat că exista o

procedură pentru vânzarea acestor bunuri, că erau implicate mai multe

servicii/direcții, prețul se stabilea de către evaluatori

externi, martorul C. precizând că denunțătorul a încercat prin

mai multe intervenții diminuarea acestuia, dar nu era posibil;

- Depunerea

cu o întârziere de peste 1 an 6 luni a denunțului ceea ce pe de o parte, a

împiedicat organizarea flagrantului, găsirea eventualelor probe materiale,

iar pe de altă parte, creează mari dubii asupra

sincerității denunțătorului martorul B.D. În acest sens,

sunt și declarațiile propriului prieten (chiar nașul său),

martorul T.N. care i-a pus la îndoială acuzațiile față de

inculpatul B.C., precum și martorul C.G. care a precizat că nu a

crezut că autoritățile publice pot cere mită, oferindu-se

să se intereseze;

- înregistrarea

ambientală efectuată de către denunțător cu microcaseta

nu poate fi luată în considerare deoarece, audiată direct de către

instanță, nu se înțeleg dialogurile, nu sunt date cu privire la

locul, ziua efectuării.

Contrar

opiniei primei instanțe, s-a apreciat că martorii acuzării nu se

pot bucura de credibilitate deoarece, în lipsa unor probe cu caracter obiectiv

(înregistrări audio-video, martori independenți de denunțător),

declarațiile martorilor prieteni, rude, angajați, clienți nu pot

susține acuzarea.

Ori, în

condițiile în care acțiunea de pretindere-oferire a mitei a început

în 2002, s-a concretizat în aprilie 2004, denunțul s-a depus la peste 1 an

și 6 luni - octombrie 2005, în care martorul denunțător a

susținut că a procedat astfel din cauza presiunilor inculpatului P.I.,

în care martorii apropiați T.N., C.G. au pus la îndoială

afirmațiile sale, nici unul dintre martorii acuzării nu a perceput

direct aspectele denunțate de martorul B.D., în care martora T.M. ca

secretară a inculpatului B.C. a văzut că martorul B.D. a venit

în audientă în legătură cu cumpărarea terenului prin

negociere, că l-a căutat pe inculpat și telefonic, că au purtat

discuții legate de prețul de peste 100.000 euro, plata în rate,

avansul ajungând la 20.000 euro (denunțătorul fiind singurul care a

înțeles 20.000 dolar SUA), în care martorii A.N., D.R.L., T.N. au

arătat că martorul B.D. a susținut că a depus denunțul

pentru a-și recupera alimentara și din cauza relațiilor

inculpatului cu inculpatul P.I. (motivație dată de

denunțător constant în cursul judecății), iar martorul B.P.B.

a declarat, în ședință publică și printr-un memoriu

adresat tribunalului, că „declarația i-a fost parțial

dictată de către anchetatori", a rezultat că martorul

denunțător B.D. a avut contacte cu inculpatul B.C. în care s-a discutat

cu privire la suma 20000 euro, însă împrejurările și probele

evidențiate mai sus aui creat mari dubii asupra scopului pentru care s-a

solicitat aceasta ca avans de 25% din prețul stabilit de evaluator și

nu pentru facilitarea cumpărării terenului în suprafață de

1238,15 mp, cunoscut și sub denumirea de T.C., acuzarea nereușind

să dovedească vinovăția inculpatului B.C. și,

respectiv încasarea sumei de bani prin intermediul inculpatului T.M.,

condiție esențială pentru existența infracțiunii de

„luare de mită".

S a apreciat

că este credibil că în dorința de a-și recupera alimentara,

martorul B.D. a recurs la orice mijloc inclusiv la a depune un denunț

penal calomnios împotriva, în principal, a inculpatului B.C. care îl putea

convinge pe P.I. să procedeze la restituirea acesteia prin revânzare. În acest

sens fiind declarațiile martorului B.D. coroborate cu declarațiile

martorilor T.N., D.R.L., A.N., C.N.

De asemenea,

s-a reținut că este adevărat că există relații de

prietenie sau colegialitate (dar nu de dependență) și între unii

dintre martorii apărării și cei doi inculpați, dar, în baza

art. 6 paragr. 1 din Convenție și a dispozițiile naționale

invocate mai sus, aceștia se bucură de „prezumția de

nevinovăție" care, după efectuarea cercetării

judecătorești de către instanța de fond, respectiv cea de

control judiciar, nu a fost răsturnată.

În concluzie,

dacă probele administrate în cursul urmăririi penale au justificat

trimiterea în judecată, ansamblul probator existent la acest moment, nu a

putut conduce la o soluție de condamnare, dubiul profitând

apelanților inculpați B.C. și T.M.

Prin urmare,

apelurile declarate de cei doi inculpați au fost admise și, a fost

desființată în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

hotărârea atacată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d)

C. proc. pen., au fost achitați inculpații B.C. pentru

infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin.

(1) C. pen., respectiv T.M. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. -

art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen.,

înlăturându-se dispozițiile instanței de fond cu privire la

condamnarea inculpaților B.C. și T.M., obligarea acestora la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În cauză,

nu s-a dispus restituirea banilor pe care denunțătorul i-ar fi dat

atunci când denunță autorității fapta de corupție mai

înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru

acea faptă conform art. 61 alin. (3) și (4) din Legea nr. 78/2000

și art. 255 alin. (4) și (5) C. pen. deoarece martorul

denunțător B.D. nu a formulat pretenții în acest sens,

situație în care se putea aplica măsura confiscării, și nu

s-a dispus nici confiscarea pentru că nu s-a reținut

vinovăția inculpatului B.C., dispunându-se achitarea acestuia. Astfel,

au fost înlăturate dispozițiile referitoare la confiscarea-restituirea

sumei de 20.000 dolar USA.

Cu privire la

inculpatul P.I., acuzația ce i-a fost adusă, probele (anterior

menționate) referitoare la achiziționarea alimentarei tocmai de

către socrul său martorul B.I.D., la restituirea prin revânzarea

către partea vătămată B.D. au condus dincolo de orice

îndoială la concluzia că inculpatul P.I. l-a constrâns, prin

amenințare (din cauza funcției pe care o ocupa cu controale excesive,

șicanarea desfășurării activității până la

demolare), să-i vândă spațiul comercial „alimentara" situat

în Municipiul Constanța, în suprafață de 71 mp și la

prețul impus de inculpat, în scopul de a se îmbogăți, faptă

prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 alin.

(1) C. pen.

Apărarea

inculpatului a fost înlăturată de declarațiile martorului T.N. care

a arătat că partea vătămată B.D. i-a spus că

își retrage plângerea dacă își recupera spațiul și,

primind mesajul, inculpatul a luat măsuri prin revânzarea

spațiului,în acest sens, se are în vedere și faptul că

inculpatul a asigurat unicul cumpărător, precum și împrejurarea

că, în condițiile în care partea vătămată făcea

demersuri și pentru cumpărarea terenului din vecinătate nu avea

nici o rațiune să vândă un spațiu comercial deja amenajat.

În concluzie,

a rezultat că prima instanța a stabilit în mod corect situația

de fapt, încadrarea juridică corespunzătoare și a aplicat

pedeapsa în raport de criteriile de individualizare. Referitor la stabilirea

pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. printre care și

pericolul social concret sporit în cauza al faptei, dat de amenințările

exercitate asupra părții vătămate de inculpatul P.I. profitând

de funcția pe care o ocupa, în scopul obținerii unui folos injust

și de proporții, s-a apreciat că pedeapsa trebuie să fie

aspră considerente pentru care pedeapsa de 2 ani închisoare este de

natură să asigure prevenția generală, reeducarea

inculpatului, să dea o minimă satisfacție opiniei publice

profund marcată de asemenea fapte.

În contextul

activității infracționale, în condițiile în care s-au scurs

peste 5 ani de la data faptei fără alte abateri, circumstanțele

personale inculpatului P.I. - fără antecedente penale, încadrat în

muncă, cu o familie organizată, au constituit circumstanțe

atenuante în senul art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu consecința

reducerii conform art. 76 C. pen. a cuantumului pedepsei sub minimul

prevăzut de textul incriminator care în cazul înlăturării acestora

disproporționat cu periculozitatea faptei și făptuitorului.

Însă,

sub aspectul modalității de executare a pedepsei, circumstanțele

personale inculpatului-fără antecedente penale, dar cu abuzuri în

exercitarea funcției, restabilirea situației anterioare abia

după intervenția plângerii penală au condus la temerea că

suspendarea condiționată conform art. 81 C. pen. nu este

suficientă pentru reeducarea sa, astfel că s-a impus aplicarea

prevederilor art. 86

1

C. pen. prin suspendarea sub supraveghere.

Prin Decizia penală

nr. 511 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pronunțată în Dosar nr. 29/118/2005, s-au admis

recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de

Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial

Constanța, de către partea vătămată B.D. și de

către recurenții inculpați B.C., T.M. și P.I. împotriva Deciziei

penale nr. 43/ P din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, s-a

casat decizia reculată și s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de

Apel Constanța spre rejudecare apelurilor declarate de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.,

Serviciul Teritorial Constanța, de către apelanta parte

vătămată B.D. și de către apelanții

inculpați B.C., T.M. și P.I.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că în

conținutul dispozitivului deciziei instanței de apel, deși se

admit apelurile declarate de parchet și de toți inculpații, s-a

creat inculpatului P.I. o situație mai grea, prin înlocuirea

dispozițiilor art. 81 C. pen. cu art. 86

1

C. pen., iar în

finalul dispozitivului, contrar celor dispuse în prima parte, s-a respins

apelul declarat de același inculpat, această neconcordanță

existentă în conținutul dispozitivul și al minutei încheiate cu

ocazia deliberării reprezentând o încălcare a dispozițiilor art.

309 C. proc. pen., care prevăd că dispozitivul hotărârii trebuie

să fie identic cu minuta și nicidecum nu se poate circumscrie vreunei

erori materiale în condițiile art. 195 C. proc. pen.

S-a mai

reținut că, considerentele deciziei instanței de apel apare

contradictoriu în raport cu dispozitivul acesteia, în sensul că temeiul

achitării pronunțate de instanță, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a avut ca motivare lipsa probelor

certe care conferă un dubiu asupra vinovăției inculpaților,

nefiind indicat elementul constitutiv care lipsește din conținutul

infracțiunii de luare de mită și, respectiv, complicitate la

această infracțiune.

Sub acest

aspect, s-a constatat că instanțele nu au lămurit cauza sub

toate aspectele, astfel încât din analiza coroborată a probelor să

poată fi reținută cu certitudine fapta sau nevinovăția

inculpatului P.I. în săvârșirea infracțiunii de șantaj, din

coroborarea probelor care au stat la baza reținerii infracțiunii de

șantaj în sarcina acestui inculpat, constatându-se că acestea nu fac

dovada certă a elementului obiectiv și subiectiv specifice acestei

infracțiuni, instanța de apel urmând să reanalizeze probele,

să le interpreteze și să pronunțe o soluție

temeinică și legală.

Prin decizia

de casare, instanța de recurs a stabilit că pentru elucidarea

împrejurărilor referitoare la condițiile în care partea

vătămată B.D. a acceptat ș ia vândut spațiul comercial

inculpatului P.I., se impune confruntarea părții vătămate

și a soției acestuia, B.M., cu inculpatul P.I., cu martorii B.I.D., P.G.

și cu notară D.R.L., precum și confruntarea martorei S.V. cu

inculpatul T.M.

De asemenea,

s-a mai apreciat că se impunea solicitarea de la unitatea bancară a

unui extras de cont care să facă dovada titularului contului și

a persoanei care a retras suma de 5.000 dolar SUA la data de 7 aprilie 2004

pentru a fi dată unchiului său.

Instanța

de recurs a mai stabilit că, în urma reaprecierii ansamblului probator

și adoptării unei soluții, de condamnare sau de achitare,

instanța de apel urmează să se pronunțe și cu privire

la confiscarea sau restituirea sumei de 20.000 dolar SUA, referitor la care nu

s-a luat nici una dintre măsurile procesuale prevăzute de C. proc. pen.

și, respectiv, de dispozițiile Legii nr. 78/2000.

Ca urmare a

hotărârii înaltei Curți de Casație și Justiție,

dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. nou

331/36/2010 pentru rejudecarea apelurilor formulate în cauză.

Curtea a

reținut că împotriva sentinței penale nr. 219 din 5 mai 2008,

pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 29/118/2005,

în termenul legal, au declarat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial

Constanța, inculpații B.C., T.M., B.C., P.I. și partea

vătămată B.D.

Apelul

formulat de M.P. a vizat individualizarea pedepselor atât sub aspectul

cuantumului cat si a modalității de executare, nu se justifica

reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. a) si c) C. pen., neavându-se în vedere contextul social în care s-au

derulat faptele, frecvența crescută a faptelor de corupție,

că inculpații au avut o atitudine nesinceră nefiind indicate

concret împrejurările calificate ca circumstanțe atenuante, nu s-a

motivat reținerea acestora si, nici din actele si lucrările

dosarului, nu a rezultat necesitatea reținerii acestora, solicitându-se în

consecință majorarea pedepselor aplicate celor trei inculpați

(prin înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea

inculpaților) precum și reindividualizarea modalității de

executare a pedepselor aplicate celor trei inculpați prin aplicarea cel

puțin a prev. art. 86

1

C. pen.

În dezvoltarea

motivelor de apel depuse în scris la instanța de apel (în primul ciclu

procesual), cei trei inculpați au invocat, pe fond, că sunt

nevinovați, faptele nu exista, că înregistrarea convorbirilor de

către denunțător cu inculpatul P.I. este o probă

administrată ilegal, iar, în ceea ce privește garanțiile

procesuale, inculpații B.C. și T.M. au motivat că urmărirea

penala este lovita de nulitate absoluta deoarece nu li s-a respectat dreptul la

apărare prin efectuarea unor acte (ascultare martori, audiere

denunțător) fără încunoștiințarea și în

lipsa avocaților.

Apelantul B.D.,

parte vătămata raportat la infracțiunea de „șantaj", a

solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților și schimbarea

modalității de executare a pedepselor, prin aplicarea prev. art. 86

1

C. pen.

Conformându-se

hotărârii instanței de recurs, potrivit art. 385

18

alin. (1)

C. proc. pen., Curtea de Apel Constanța a efectuat confruntări între

partea vătămată B.D. și martorul B.I.D. (f. 89-91), partea

vătămată B.D. și martora P.G. (f. 92-93), partea

vătămată B.D. și martora D.R. (f. 94), martora B.M. și

martorul B.I.D. (f. 95-96), martora B.M. și martora P.G. (f. 97-98),

martora B.M. și martora D.R. (f. 99).

La termenul

din data de 08 septembrie 2010, inculpații B.C. (f. 86), T.M. (f. 87)

și P.I. (f. 88) au precizat că nu doresc să dea declarație

în fața instanței de apel prevalându-se astfel de dreptul la

tăcere prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Confruntările

între inculpatul P.I. și partea vătămată B.D. și

martora B.M. (soția părții vătămate B.D.), precum

și între martora S.V. și inculpatul T.M. nu au fost posibile ca

urmare a faptului că inculpații P.I. și T.M. s-au prevalat la

termenul din data de 08 septembrie 2010 de dreptul la tăcere.

De asemenea,

la solicitarea Curții, s-a depus la dosar o adresă a B.C.R. (f. 66)

din care a reieșit că titularul contului este numitul S.A., iar suma

de 5.000 dolar SUA a fost ridicată de numita S.V., iar din extrasul de

cont atașat (f. 67) a reieșit că această sumă a fost

retrasă la data de 07 aprilie 2008 la ora 08:42.

Curtea a

audiat în apel și pe martora D.C. (f. 108-109).

La

solicitarea Curții privind existența vreunei convorbiri telefonice în

data de 07 aprilie 2004 între inculpații B.C. și T.M. (utilizatori ai

unor nr. de telefon V.), V.R. SA a comunicat că nu mai dețin date de

trafic ale acestor numere de telefoane mobile deoarece informațiile cu

privire la apelurile și sms-urile efectuate/primite de către

utilizatorii V. sunt stocate și accesibile doar pentru perioada ultimelor

6 luni (f. 114).

Examinând

sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și de

actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelul

formulat de către partea vătămată B.D. nu este fondat,

celelalte apeluri formulate în cauză de către M.P. și cei trei

inculpați fiind fondate, pentru următoarele:

Mai întâi, cu

privire la criticile inculpaților privind aspectul că urmărirea

penală este lovita de nulitate absoluta deoarece nu li s-a respectat

dreptul la apărare (motiv de apel care a fost invocat în scris în

fața instanței de apel - în primul ciclu procesual), Curtea a

constatat că la rejudecarea apelurilor (în cel de al doilea ciclu

procesual) apărătorii inculpaților nu au mai făcut

considerații orale sau scrise asupra acestui motiv de apel însă nici

nu au renunțat în mod expres la susținerea acestui motiv de apel,

astfel că în consecință Curtea l-a examinat.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului de urmărire

penală, Curtea a constatat că potrivit art. 332 alin. (2) C. proc.

pen. raportat la art. 197 alin. (2) C. proc. pen., intervine sancțiunea

nulității absolute a urmăririi penale cu consecința

restituirii cauzei la procuror numai în cazul nerespectării

dispozițiilor referitoare la asistarea inculpatului de către

apărător.

Prin urmare,

în situația nerespectării art. 172 C. proc. pen. în cursul

urmăririi penale, este datoria instanței să administreze probele

propuse prin rechizitoriu, precum și alte probe utile și pertinente

pentru aflarea adevărului în cauză, cu respectarea principiilor

nemijlocirii, oralității, publicității, contradictorialității

și a garantării dreptului de apărare al inculpatului, având în

vedere pe de altă parte că probele administrate în cursul

urmăririi penale fundamentează întocmirea rechizitoriului și

trimiterea în judecată a inculpatului și doar prin administrarea

probelor în cursul cercetării judecătorești fundamentează

și se stabilește vinovăția sau nevinovăția

inculpatului.

Astfel,

Curtea a constatat că în cursul cercetării judecătorești

s-au respectat exigențele unui proces echitabil, inculpații dispunând

în cursul judecății de timpul și înlesnirile necesare

pregătirii apărării, beneficiind de asistență

juridică calificată și având efectiv posibilitatea audierii

tuturor martorilor; astfel, s-au administrat pe parcursul procesului, în

ședințe publice, de către instanțe, în fond, respectiv în

apel, atât probele acuzării-ascultarea martorului/parte

vătămată B.D., a martorilor propuși de acesta H.E., S.V., R.D.,

R.F., B.l., C.E., C.E., C.G., B.M., B.R.E., B.F.C., efectuarea de

confruntări, înscrisuri cât și probele apărării-audierea

inculpaților, precum și a martorilor D.R.L., T.F., S.G., C.A., B.M.,

T.N., A.N., C.N., R.S.F., N.E., V.D., D.C., înscrisuri.

În consecință,

fiind respectate dispozițiile referitoare la asistarea celor doi

inculpați B.C. și T.M., Curtea a constatat că urmărirea

penală nu este lovită de nulitate absolută și, ca atare, nu

s-a impus restituirea cauzei la procuror.

privește fondul cauzei, referitor la infracțiunea de „luare de

mită", pe baza declarațiilor inculpaților, ale martorilor

și înscrisurilor, Curtea a reținut următoarele:

În anul 1990,

martorul B.D. a preluat în locație de gestiune complexul P. situat în

municipiul Constanța, compus din două spații comerciale și

un restaurant.

În anul 1999,

în calitate de administrator al SC M. SRL, martorul B.D. a cumpărat

complexul P. de la SC E. SA Constanța, dar numai clădirile, terenul aferent

acestora în suprafață de 1238,15 mp, cunoscut și sub denumirea

de T.C. aparținând Primăriei Municipiului Constanța și

pentru care plătea o taxă de folosință.

Prin H.C.L.M.

nr. 118 din 29 martie 2002, Consiliul Local Constanta a hotărât

constituirea unei comisii pentru vânzarea bunurilor imobile (terenuri și

clădiri) aparținând domeniului privat al municipiului.

Conform art. 2

din hotărâre, pe lângă alți membrii, din comisie, făceau

parte și inculpații B.C. - Director al Direcției de Administrare

Domeniu Public și Privat și I.P. - director tehnic.

Prin

referatul nr. 112497 din 27 septembrie 2002 al Direcției Administrare

Domeniu Public și Privat semnat de inculpatul B.C., în calitate de

director, s-a propus modificarea H.C.L.M. nr. 118/2002 și completarea H.C.L.M.

nr. 153 din 26 aprilie 2001 și, ca urmare, prin Dispoziția nr. 534

din 18 martie 2003 a primarului municipiului Constanța, s-a dispus punerea

în aplicare a H.C.M.L. nr. 37/2002 referitoare la aprobarea metodologiei de

vânzare a bunurilor aparținând domeniului public; dispoziție care în

anexa la pct. 1 stabilea că după înregistrarea cererii de la persoana

fizică sau juridică solicitarea se direcționa Direcției

Administrare Domeniu Public și Privat.

În continuare,

această direcție solicita Direcției Patrimoniului și

D.A.P.L. situația juridică a terenului, elabora proiecte de

hotărâre privind aprobarea vânzării unei suprafețe de teren cu

sarcini, iar după aprobarea H.C.L.M. de vânzare teren, înainta o cerere

către Direcția Urbanism pentru certificat de urbanism necesar

vânzării și întocmea o notă de comandă către

evaluatori în vederea efectuării rapoartelor de evaluare pentru terenurile

aprobate prin H.C.L.M. și, în final, prezintă comisiei de vânzare a

bunurilor imobile, constituită în baza H.C.L.M. nr. 118/2002, dosarul

imobilului respectiv în vederea negocierii și întocmirii procesului verbal

de negociere.

În art. 7 al

Hotărârii prevăzându-se vânzarea prin negociere directă conform

anexei nr. 2 în care la poziția 38 figura T.C. cu suprafața de

1238,15 mp., în cursul anului 2002, potrivit susținerilor martorului B.D.,

necontestate de cei doi inculpați, și-a manifestat opțiunea de

cumpărare a terenului.

Prin art. 1

și art. 2 din H.C.M.L. nr. 386 din 30 septembrie 2002, s-a aprobat

modificarea H.C.L.M. nr. 118/2002, în sensul anulării poziției nr. 44

din anexa 2, celelalte active rămânând neschimbate.

În aceste

condiții, prin referatul nr. 143557 din 19 noiembrie2003, întocmit de

Direcția Administrare Domeniu Public și Privat, semnat de inculpatul

B.C., în calitate de director, s-a supus spre aprobare proiectul de

hotărâre privind vânzarea prin licitație publică și

negociere directă a unor bunuri mobile aparținând domeniului privat

al municipiului Constanța, iar prin H.C.L.M. nr. 40 din 17 februarie 2004

s-a hotărât această aprobare.

În acest

sens, s-a aprobat anularea poziției nr. 38 din anexa 2 (Terasa

Constanța, suprafață de 1238,15 mp) - vânzare prin negociere

directă aprobată prin H.C.L.M. nr. 118/2002, anularea poziției nr.

46 din anexa 1 (teren, în suprafață de 121,53 mp) - vânzare prin

licitație publică aprobată prin H.C.L.M. nr. 403/2003.

În anexa nr. 1

la H.C.L.M. nr. 40/2004 - privind vânzarea prin licitație publică, figura

și „teren, spațiu comercial în suprafață de 71 mp, iar în

anexa 2 la H.C.L.M. nr. 40/2004 - privind vânzarea prin negociere directă

la poziția 3 figurează „teren (aferent terasa C., în

suprafață de 1167,17 mp).

Prin adresa din

09 septembrie 2003 (fila 129, vol. I), semnată de inculpatul B.C., în

calitate de director la Direcția Administrarea Domeniului Public și

Privat, Primăria Municipiului Constanța comunica SC M. SRL că

terenul solicitat, aferent activului T.C. în vederea cumpărării a

fost instrumentat pentru vânzare prin H.C.L.M. nr. 118/2002 și că

urmează să fie contactat în cel mai scurt timp pentru a participa la

procedura de achiziție prin negociere directă.

În perioada

septembrie 2003 - 7 aprilie 2004, au avut loc mai multe discuții între

denunțătorul B.D. și inculpatul B.C., atât în biroul acestuia,

cât și la telefon, în cadrul cărora martorul îl ruga să fie

păsuit mai mult timp pentru a face rost de bani, iar inculpatul îl

avertiza să se grăbească pentru că altfel nu va intra la

negociere directă în vederea obținerii terenului aferent complexului P.

(conform declarațiilor inculpatului B.C. coroborate cu declarațiile

martorei T.M., adresa M. din data de 08 decembrie 2005, fila 198 vol.  al

dosarului de urmărire penală, declarațiile martorului B.D.).

Astfel, la

data de 07 aprilie 04, comisia constituită conform H.C.L.M. nr. 227/2004

(în a cărei componență a intrat și inculpatul B.C.) a

negociat cu martorul B.D. vânzarea/cumpărarea terenului pe baza raportului

de evaluare și, neavând avansul necesar, negocierea s-a reluat la 28

septembrie 2004, martorul reușind să achiziționeze terenul

conform contractului de vânzare/cumpărare autentificat la 23 decembrie 2004

cu prețul de 134.805,825 euro din care achitase suma de 20.221 euro plus

TVA la 07 octombrie 2004, diferența urmând a fi achitată în rate timp

de 3 ani; în acest sens, fiind înscrisurile de la filele 141-151 din vol. l al

dosarului de urmărire penală.

Din

mijloacele de probă administrate în cauză, a reieșit că SC

M. SRL Constanta, al cărei administrator este B.D., a cumpărat

suprafață de teren de 1.238,15 mp, cunoscut sub denumirea de T.C. aparținând

Primăriei Municipiului Constanța, și că inculpatul B.C. a

fost membru al comisiilor de negociere (ca director la Direcția

Administrarea Domeniului Public și Privat din Primăria Mun.

Constanța).

Din

mijloacele de probă administrate în cauză nu a reieșit însă

fără putință de tăgadă că inculpatul B.C. ar

fi pretins și primit (prin intermediul inculpatului T.M.) de la

denunțătorul B.D. suma de 20.000 dolar SUA pentru facilitarea

intrării la negociere directă cu Primăria Mun. Constanța

pentru cumpărarea terenului aferent complexului P.

Astfel,

Curtea a reținut că nu a fost audiat nici un martor care să fi

asistat la întâlniri între martorul denunțător B.D. și

inculpatul B.C. și în care să se fi discutat de pretinderea de

către inculpatul B.C. a unei mite de 20.000 dolar SUA pentru a-i permite

lui B.D. să participe la negocierea directă pentru cumpărarea

terenului aferent Restaurantului Constanta.

Dimpotrivă,

martora T.M. (secretara inculpatului B.C.) a precizat că a asistat la 2

discuții dintre inculpatul B.C. și denunțătorul B.D.,

acesta din urmă prezentând la prima întâlnire documente care atestau

calitatea de proprietar al denunțătorului, asupra activului iar în

primăvara anului 2004 inculpatul B.C. i-a adus la

cunoștință lui B.D. valoarea terenului din raportul de evaluare

și că avansul este de cca. 20.000 euro (f. 207-208 vol. I dosar

fond).

De asemenea,

Curtea a mai reținut și declarația martorei D.C. (ce ocupa în

acel moment funcția de Șef Serviciu Contracte în cadrul

Primăriei Constanța ), audiată nemijlocit de către

instanța de apel (f. 108-109), că de abia în septembrie 2003 B.D. a

formulat o cerere privind stadiul vânzării acestui teren (f. 84 dosar

apel), pentru acest teren existând o cerere de cumpărare formulată de

către SC E. SRL, însă B.D. a făcut dovada că SC M. SRL a

cumpărat activul restaurantului Constanța de la SC E. SRL și

prin urmare această ultimă firmă nu mai avea calitatea de a

participa la negocierea pentru cumpărarea terenului aferent acestui

restaurant, astfel că martora, având toate datele necesare, i-a redactat

pe loc un răspuns (f. 85 dosar apel) în care s-a menționat că se

aprobase vânzarea acestui teren prin negociere directă prin Hotărârea

nr. 118/2002, răspuns care a fost semnat de către numita S.A. în

locul inculpatului B.C., care se afla în acel moment în concediu de

odihnă; ulterior, în luna aprilie, după întocmirea raportului de

evaluare a terenului, și cu 7-10 zile înaintea negocierii din data de 07

aprilie 2004 martora D.C. l-a convocat pe B.D. căruia i-a comunicat

valoarea terenului, astfel cum a fost evaluat de către o firmă care

avea încheiat un contract de prestări servicii în acest sens cu

Primăria Mun. Constanța, și că avansul necesar a fi achitat

în cuantum de aprox. 20.000 dolar SUA iar B.D. a afirmat că nu se

grăbește cu procedura de negociere deoarece nu avea banii necesari

și că urma să vândă un imobil în comuna Cumpăna;

martora a mai menționat că acea comisie de negociere era formată

din mai multe persoane și că la negociere nu se putea coborî sub

valoarea stabilită prin raportul de evaluare.

Curtea a mai

reținut că martorii E.M., secretara Municipiului Constanța, C.N.,

președintele comisiei de urbanism și membru în comisia de vânzare a

bunurilor Consiliului Local Constanța au declarat că exista o

procedură pentru vânzarea acestor bunuri, că erau implicate mai multe

servicii/direcții, prețul se stabilea de către evaluatori externi,

martorul C. precizând că denunțătorul a încercat prin mai multe

intervenții diminuarea acestuia, dar nu era posibil.

În același

sens, al dubiului existent în cauză, Curtea a reținut că în timp

ce martorii C.E., B.l., C.E. au susținut că șeful lor B.D. Ie-a

spus că „a dat suma de 20000 dolar USA unui tânăr M., șoferul

inculpatului B.", martorii T.C.M., N.S., C.N., R.S.F., N.E., V.D. au

confirmat apărarea inculpatului T.M. că s-a întâlnit cu

denunțătorul și au avut discuții numai în

legătură cu închirierea unui spațiu din Mamaia.

În consecință,

Curtea a reținut că atâta timp cât exista o procedură clară

și detaliată a vânzării unor imobile în baza H.C.L.M. nr. 37 din

31 ianuarie 2002 (f. 22-31 vol. II d.u.p.) și că acest teren aferent

Restaurantului C. fusese aprobat prin H.C.L. nr. 118 din 28 martie 2002 (prin

art. 7 al acestei Hotărâri - f. 2 coroborat cu Anexa aferentă - f. 13

vol. II d.u.p. ) să fie vândut prin negociere directă, nu este

credibilă susținerea denunțătorului B.D. că în

perioada septembrie 2003 - aprilie 2004 i s-a solicitat de către

inculpatul B.C. (care era doar unul dintre cei 13 membri ai comisiei de

negociere din partea Primăriei Mun. Constanța potrivit H.CL nr. 118

din 28 martie 2002 - f. 73-75 dosar apel ) suma de 20.000 dolar SUA pentru a

putea intra la negociere directă, atâta timp cât acest lucru era deja

aprobat prin H.C.L. nr. 118 din 28 martie 2002.

Curtea a

apreciat din probele administrate în cauză că de fapt numitul B.D. a

efectuat demersuri în perioada septembrie 2003 - aprilie 2004 pentru a strânge

suma de 20.000 dolar SUA, reprezentând avansul necesar ce trebuia achitat

(raportat la valoarea terenului stabilit prin raportul de evaluare - f. 42 vol.

I d.u.p. ) pentru a se putea încheia actul de vânzare-cumpărare în

formă autentică.

Astfel, având

cunoștință de la diferiți alți administratori de

firme, de prețurile terenurilor din aceeași zonă, în luna

septembrie 2003 martora H.E. l-a împrumutat pe B.D. cu suma de 10.000 dolar SUA,

iar în luna aprilie 2004 B.D. s-a împrumutat de la diferite persoane de 5.000 dolar

SUA iar în dimineața zilei de 07 aprilie 2004 (data când a avut loc

negocierea directă pentru vânzarea-cumpărarea acelui teren) martora S.V.

(nepoată a lui B.D.) a scos dintr-un cont al soțului ei suma de 5.000

dolar SUA și l-a împrumutat pe B.D. cu suma de 5.000 dolar SUA.

La data de 07

aprilie 04, comisia constituită conform H.C.L.M. nr. 227/2004 (în a

cărei componență a intrat și inculpatul B.C.) a negociat cu

martorul B.D. vânzarea/cumpărarea terenului pe baza raportului de evaluare

(prin care s-a stabilit valoarea de 109,999 euro/m.p.), în urma negocierii stabilindu-se

valoarea de 115,5 euro/m.p., rezultând o valoare totală de 134.805,825 euro

+ TVA, avansul necesar fiind de 20.221 euro + TVA, ce trebuia achitat în 25 de

zile de la data negocierii (f. 46 voi. I d.u.p.).

Din

mijloacele de probă administrate în cauză, Curtea a reținut

că B.D. nu a achitat avansul stabilit, fiind notificat la data de 26 mai 2004

că procesul verbal de negociere din 07 aprilie 2004 nu mai este în vigoare

(f. 44 vol. I d.u.p.) și că în zilele imediat următoare datei de

07 aprilie 2004 B.D. a restituit martorei H.E. împrumutul de 10.000 dolar SUA (astfel

cum a declarat această martoră, respectiv că B.D. i-a restituit

banii în anul 2004 de Paște (n.b. Pastele în anul 2004 a fost în 11

aprilie ) - f. 211 verso vol. I d.u.p.) iar martorei S.V. i-a restituit suma de

5.000 dolar SUA după 3 zile (f. 113 vol. I dosar fond).

Prin urmare,

Curtea a reținut că deși B.D. a avut mari probleme financiare în

perioada septembrie 2003 - aprilie 2004 (astfel cum a reieșit din

declarațiile martorilor angajați ai restaurantului al cărui

administrator era B.D., ale martorilor H.E., S.V., din declarațiile lui B.D.),

fapt care a impus ca B.D. să se împrumute cu suma de 20.000 dolar SUA

pentru a cumpăra terenul aferent Restaurantului Constanța, la doar

3-4 zile după ce acesta a negociat la data de 07 aprilie 2004 cu

Primăria Mun. Constanța prețul terenului, B.D. a restituit

martorei H.E. împrumutul de 10.000 dolar SUA iar martorei S.V. împrumutul de

5.000 dolar SUA (în condițiile în care B.D. avea aceleași

dificultăți financiare ) iar până la data de 26 mai 2004 B.D. nu

a achitat nici avansul stabilit prin procesul verbal de negociere din 07

aprilie 2004.

În consecință,

Curtea a constatat că B.D. s-a împrumutat de la diferite persoane de suma

de 20.000 dolar SUA în perioada septembrie 2003 - 07 aprilie 2004, B.D. a

restituit această sumă la 3-4 zile după data de 07 aprilie 2004,

fapt care a făcut necredibilă susținerea

denunțătorului că i-ar fi remis inculpatului B.C. suma de 20.000

dolar SUA pentru a putea intra la negociere directă.

Procesul

verbal de negociere din 07 aprilie 2004 nemaifiind valabil ca urmare a faptului

că B.D. nu a achitat avansul stabilit, negocierea directă s-a repetat

la data 28 septembrie 2004 (după ce anterior, la data de 17 septembrie 2004

B.D. a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare iar după 7 zile

a încheiat actul autentic de vânzare-cumpărare prin care a vândut un

imobil în comuna Cumpăna pentru prețul de 55.000 euro, din care a

încasat 27.500 euro la data de 17 septembrie 2004 iar restul la data încheierii

contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică - f.

265-267 dosar apel în primul ciclu procesual), B.D. reușind astfel să

achiziționeze terenul conform contractului de vânzare/cumpărare autentificat

la 23 decembrie 2004 cu prețul de 134.805,825 euro din care achitase suma

de 20.221 euro plus TVA la 07 octombrie 2004, diferența urmând a fi

achitată în rate timp de 3 ani; în acest sens, fiind înscrisurile de la

filele 141-151 din vol. l al dosarului de urmărire penală.

Curtea a

reținut că martorii acuzării sunt fie prieteni (H.E., T.N.) sau

rude (S.V., nepoată, B.F.C., fiu, R.F., cumnat, B.M., soție, B.R.E.,

fiică, R.D., cumnată) cu martorul B.D., fie angajați (C.E., B.l.,

A.V.) sau clienți (C.G., N.D., S.N.) ai firmei acestuia și, ceea ce

este mai important, aspectele relatate nu le-au perceput în mod direct, ci

le-au cunoscut de la martorul denunțător, nu au văzut ca acesta

să se întâlnească cu inculpatul B.C., nu au asistat la vreo

discuție între cei doi în care inculpatul să pretindă, iar

martorul să accepte să dea mita, iar din considerentele expuse mai

sus a reieșit că suma de 20.000 dolar SUA pe care B.D. o împrumutase

de la diferite persoane a restituit-o după 3-4 zile, deși acesta avea

aceleași probleme financiare, de abia în luna septembrie 2004 B.D. reușind

să vândă un imobil în comuna Cumpăna pentru prețul de

55.000 euro.

Depunerea cu

o întârziere de peste 1 an 6 luni a denunțului ceea ce pe de o parte, a împiedicat

organizarea flagrantului, găsirea eventualelor probe materiale, iar pe de

altă parte, a creat mari dubii asupra sincerității

denunțătorului martorul B.D.; în acest sens, fiind și

declarațiile propriului prieten (chiar nașul său), martorul T.N.

care i-a pus la îndoială acuzațiile față de inculpatul B.C.,

precum și martorul C.G. care a precizat că nu a crezut că

autoritățile publice pot cere mită, oferindu-se să se

intereseze.

Curtea a mai

constatat că nu s-au găsit cei 20 000 dolar USA pretinși a fi

dați ca „mită" și nici urme ale acestora(conturi bancare pe

numele inculpatului B.C., achiziționarea unor bunuri, sau altele

asemănătoare), că nu există înregistrări audio-video

care să fi înregistrat întâlnirile celor 2 inculpați cu

denunțătorul, discuțiile purtate de aceștia, darea/primirea

mitei și că nu există un minimum de dovadă (directă

sau indirectă, martor, înregistrări electronice, înscrisuri,

declarațiile inculpaților) că inculpatul T.M. ar fi dat vreo

sumă de bani inculpatului B.C.

Față

de ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a

constatat că martorii acuzării nu se pot bucura de credibilitate

deoarece, în lipsa unor probe cu caracter obiectiv (înregistrări

audio-video, martori independenți de denunțător),

declarațiile martorilor prieteni, rude, angajați, clienți nu pot

susține acuzarea.

În consecință,

Curtea a constatat că martorul denunțător B.D. a avut contacte

cu inculpatul B.C. în care s-a discutat cu privire la suma 20000 euro,

însă împrejurările și probele evidențiate mai sus au creat

mari dubii asupra scopului pentru care s-a solicitat aceasta ca avans de 25%

din prețul stabilit de evaluator și nu pentru facilitarea

cumpărării terenului în suprafață