ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1496/2011

Asupra recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 219 din 05 mai 2008 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosar nr. 29/118/2005, s-a hotărât: „în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c), C. pen. si art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.; Condamnă inculpatul B.C. - fiul lui V. și P., la pedeapsa de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 81 C. pen.; Suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 10 luni, termen calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen.; Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen. Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen. În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii pe timp de 24 ore la 24 octombrie 2005. În baza art. 26 C. pen. rap la art. 6.din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c), cod pen și art. 76 alin. (1), Iit. c) C. pen.; Condamnă inculpatul: T.M.

- fiul lui I. și I., la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 81 C. pen.; Suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, termen calculat conform art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin .2.cod pen,interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen.; Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen.; Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen. În baza art. 88 C. pen.; Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii pe timp de 24 ore de la 24 octombrie 2005. În baza art. 13/1 din Legea 78/2000 rap. la art. 194 alin. (1) Cod pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. si art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.; Condamnă inculpatul: P.I. - fiul lui G. și E., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare. În baza art. 81 C. pen.; Suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de în cercare de 4 ani, termen calculat conform art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.; Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen. Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen. În baza art. 6 1 alin. (3) si (4) din Legea nr. 78/2000 in ref. la art. 255 alin. (4) și (5) C. pen., Dispune confiscarea sumei de 20.000 dolar SUA de la inculpatul B.C. și restituirea acestei sume către B.D. Constată că persoana vătămată B.D. nu a formulat pretenții civile de la inculpatul P.I. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. obligă fiecare inculpat la plata câte unei sume de 6000 lei .fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat." Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: În perioada 2002-2004, în calitate de director în cadrul Primăriei Municipiului Constanța, inculpatul B.C.

a pretins de la B.D. suma de 20.000 dolar SUA și a primit această sumă prin intermediul inculpatului T.M. care s-a deplasat în repetate rânduri, la sediul restaurantului P. și a ridicat de la B.D., în total, suma de 20.000 dolar SUA în numele și pentru inculpatul B.C., pentru a-i facilita intrarea la negociere direct cu primăria în vederea cumpărării terenului aferent restaurantului P., situat în Constanta. Inculpatul P.I. l-a constrâns prin amenințări pe B.D. să-i vândă spațiul comercial - alimentara, situat în Municipiul Constanța, în suprafață de 71 mp, și la un preț derizoriu. Astfel, încă din vara anului 2003, inculpatul P.I. a început să profereze amenințări asupra persoanei vătămate B.D.

pentru a-i vinde spațiul comercial - alimentara lângă care se afla o clădire pe care inculpatul (împuternicit de socrul său B.I.) a obținut-o de la Primăria Constanta. Amenințările inculpatului au culminat cu deplasarea acestuia la sediul restaurantului P., spunându-i lui B.D. că bagă buldozerul și îi demolează restaurantul, aspect confirmat prin depozițiile martorilor C.E., B.F.C., B.D., B.E. Amenințările inculpatului i-au creat o stare de temere care a persistat, întrucât B.D. aflase despre H.C.L.M. nr. 403 din 21 noiembrie 2003, în cuprinsul căreia se stipula că se aprobă vânzarea prin licitație publică a unor imobile pentru care figura și teren în suprafață de 121,53 mp deși suprafața spațiului comercial - alimentare era doar de 71 mp, deci cei 50 m se aflau în interiorul restaurantului P. (alimentara are perete comun cu restaurantul).

In aceste împrejurări, inculpatul B.C. i-a spus lui B.D. să rezolve cât mai repede problema cu P., în sensul că trebuie să-i cedeze alimentara pentru că altfel nu va putea intra la negocieri în vederea cumpărării terenului aferent restaurantului P. Denunțătorul, pentru a stabili termenii cedării spațiului comercial - alimentara a înregistrat cu un reportofon discuțiile purtate cu inculpatul P.I., fiind pronunțat și numele inculpatului B.C. (fila 167 vol. II u.p) probă necontestată de inculpatul B.C. și P.I. nefiind necesară autorizarea unor astfel de înregistrări, astfel cum prevăd disp. art. 91 6 alin. (2) C. proc. pen.

Urmare presiunilor și amenințărilor, neputând rezista constrângerilor în sensul cedării alimentarei pentru a putea intra la negocieri în vederea cumpărării terenului aferent restaurantului P., la data de 06 aprilie 2004, deci cu o zi înainte de 07 aprilie 2004, ziua negocierii cu Primăria se încheie contractul de vânzare cumpărare al spațiului comercial - alimentara în suprafață de 71 mp la prețul derizoriu de 32.973.000 lei incluzând și TVA în sumă de 5.263.000 lei și obiecte de inventar în sumă de 17.963.000 lei, practic construcția costând 15.000.000 lei și incluzând TVA de 19 % (fila 115 vol. I urm.penală). Prin Decizia penală nr. 43/ P din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosar nr. 29/118/2005, s-a hotărât: „În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., Admite apelurile declarate de: - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța:- inculpatul B.C.:- inculpatul T.M. - inculpatul P.I. - partea vătămată B.D., împotriva sentinței penale nr. 219 din data de 05 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 29/118/2005, desființează sentința primei instanțe și dispune: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., Achită inculpații B.C. pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen.; T.M. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. - art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P.I.

Conf. art. 86 2 C. pen., fixează termenul de încercare de 4 ani (prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei) și, pe durata acestuia, inculpatul se supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 C. pen.: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă. Datele prevăzute în alin. 1 lit. b), c) și d) se comunică serviciului stabilit la lit. a). Conf.

art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului P.I. cu privire la art. 86 4 C. pen. referitor la revocarea suspendării. Face aplicarea art. 71 alin. ultim, C. pen., cu privire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. Înlătură dispozițiile instanței de fond cu privire la condamnarea inculpaților B.C. și T.M., dispozițiile art. 191 C. proc. pen. privind obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare și cele referitoare la confiscarea-restituirea sumei de 20.000 dolar USA, respectiv dispozițiile art. 81 și urm. C. pen. față de inc. P.I. Menține celelalte dispoziții ale sentinței în măsura în care nu contravin prezentei. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge apelul declarat de inc.

P.I. ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul P.I. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Conf. art. 189 C. proc. pen., onorariul de 50 lei pt. av. G.S. se va plăti din fondurile M.J. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Dacă probele au fost clare cu privire la acțiunile de vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 1238,15 mp, cunoscut sub denumirea de T.C. aparținând Primăriei Municipiului Constanța, la implicarea inculpatului B.C. ca director la Direcția Administrarea Domeniului Public și Privat din Primărie, ca membru al comisiilor de negociere, susținerile denunțătorului B.D. referitoare la darea unei mite de 20000 dolar USA pentru obținerea acestuia nu au fost confirmate de probe certe privind pretinderea/acceptarea de către inculpatul B.C.

urmată de primirea vreunei sume de bani prin intermediul inculpatului T.M., pentru facilitarea obținerii terenului aferent complexului P. La formarea acestei convingeri, au stat următoarele argumente: - Nu s-au găsit cei 20 000 dolar USA pretinși a fi dați ca „mită" și nici urme ale acestora (conturi bancare pe numele inculpatului B.C., achiziționarea unor bunuri, sau altele asemănătoare); - Nu sunt înregistrări audio-video care să fi înregistrat întâlnirile celor 2 inculpați cu denunțătorul, discuțiile purtate de aceștia, darea/primirea mitei; - Nu sunt martori care sa fi asistat la întâlniri pe de o parte între martorul denunțător B.D. și inculpatul B.C., iar pe de altă parte între același martor și inculpatul T.M.

Totodată, în timp ce martorii C.E., B.l., C.E. susțin că șeful lor martorul B.D. Ie-a spus că „a dat suma de 20.000 dolar USA unui tânăr M., șoferul Inculpatului B., martorii T.C.M., N.S., C.N., R.S.F., N.E., V.D. confirmă apărarea inculpatului T.M. că s-a întâlnit cu denunțătorul și au avut discuții numai în legătură cu închirierea unui spațiu din Mamaia; - Nu există un minimum de dovadă (directă sau indirectă, martor, înregistrări electronice, înscrisuri, declarațiile inculpaților) că inculpatul T.M. ar fi dat vreo sumă de bani inculpatului B.C.; - În momentul formulării cererii de achiziționare a terenului, martorul B.D.

nu avea sumele de bani necesare plății prețului, și nici măcar când s-au încheiat negocierile inițiale în aprilie 2004 nu a putut să plătească cel puțin avansul, ceea ce face puțin credibile „stăruințele sale" pentru a pregăti „mita"; - Martorii acuzării sunt fie prieteni (H.E., T.N.) sau rude (S.V., nepoată, B.F.C., fiu, R.F., cumnat, B.M., soție, B.R.E., fiică, R.D., cumnată) cu martorul B.D., fie angajați (C.E., B.l., A.V.) sau clienți (C.G., N.D., S.N.) ai firmei acestuia și, ceea ce este mai important, aspectele relatate nu le-au perceput în mod direct, ci le-au cunoscut de la martorul denunțător, nu au văzut ca acesta să se întâlnească cu inculpatul B.C., nu au asistat la vreo discuție între cei doi în care inculpatul să pretindă, iar martorul să accepte să dea mita; - Martora H.E., rezidentă în Germania nu a făcut nici o dovadă a sumei de 10.000 dolari pe care ar fi împrumutat-o martorului B.D., fiind și rezerve că într-o țară în care moneda națională era euro, martora era plătită în dolari, iar împrumutul a fost rambursat în euro.

Apoi, înscrisul prezentat de martora S.V. referitor la extragerea sumei de 5000 dolar SUA, nu este certificat de nici o autoritate (bancă emitentă, organ de urmărire), are ștersături nevalidate de autor, iar ambele martore au susținut ca l-au împrumutat cu diverse sume de bani în primăvară lui 2004 și tot atunci li s-au și restituit deși împrumutatul martorul B.D. nu avea disponibilități, nereușind să-și respecte obligațiile asumate conform procesului-verbal de negociere din aprilie 2004, aspect confirmat de martora D.R.L.

care în calitate de notar, fiind solicitată de acesta, a perceput direct problemele financiare pe care le invoca, precum și de martorul C.R.; - Martorii apărării E.M., secretara Municipiului Constanța, C.N., președintele comisiei de urbanism și membru în comisia de vânzare a bunurilor Consiliului Local Constanta au declarat că exista o procedură pentru vânzarea acestor bunuri, că erau implicate mai multe servicii/direcții, prețul se stabilea de către evaluatori externi, martorul C. precizând că denunțătorul a încercat prin mai multe intervenții diminuarea acestuia, dar nu era posibil; - Depunerea cu o întârziere de peste 1 an 6 luni a denunțului ceea ce pe de o parte, a împiedicat organizarea flagrantului, găsirea eventualelor probe materiale, iar pe de altă parte, creează mari dubii asupra sincerității denunțătorului martorul B.D.

În acest sens, sunt și declarațiile propriului prieten (chiar nașul său), martorul T.N. care i-a pus la îndoială acuzațiile față de inculpatul B.C., precum și martorul C.G. care a precizat că nu a crezut că autoritățile publice pot cere mită, oferindu-se să se intereseze; - înregistrarea ambientală efectuată de către denunțător cu microcaseta nu poate fi luată în considerare deoarece, audiată direct de către instanță, nu se înțeleg dialogurile, nu sunt date cu privire la locul, ziua efectuării. Contrar opiniei primei instanțe, s-a apreciat că martorii acuzării nu se pot bucura de credibilitate deoarece, în lipsa unor probe cu caracter obiectiv (înregistrări audio-video, martori independenți de denunțător), declarațiile martorilor prieteni, rude, angajați, clienți nu pot susține acuzarea.

Ori, în condițiile în care acțiunea de pretindere-oferire a mitei a început în 2002, s-a concretizat în aprilie 2004, denunțul s-a depus la peste 1 an și 6 luni - octombrie 2005, în care martorul denunțător a susținut că a procedat astfel din cauza presiunilor inculpatului P.I., în care martorii apropiați T.N., C.G. au pus la îndoială afirmațiile sale, nici unul dintre martorii acuzării nu a perceput direct aspectele denunțate de martorul B.D., în care martora T.M. ca secretară a inculpatului B.C. a văzut că martorul B.D. a venit în audientă în legătură cu cumpărarea terenului prin negociere, că l-a căutat pe inculpat și telefonic, că au purtat discuții legate de prețul de peste 100.000 euro, plata în rate, avansul ajungând la 20.000 euro (denunțătorul fiind singurul care a înțeles 20.000 dolar SUA), în care martorii A.N., D.R.L., T.N.

au arătat că martorul B.D. a susținut că a depus denunțul pentru a-și recupera alimentara și din cauza relațiilor inculpatului cu inculpatul P.I. (motivație dată de denunțător constant în cursul judecății), iar martorul B.P.B. a declarat, în ședință publică și printr-un memoriu adresat tribunalului, că „declarația i-a fost parțial dictată de către anchetatori", a rezultat că martorul denunțător B.D. a avut contacte cu inculpatul B.C. în care s-a discutat cu privire la suma 20000 euro, însă împrejurările și probele evidențiate mai sus aui creat mari dubii asupra scopului pentru care s-a solicitat aceasta ca avans de 25% din prețul stabilit de evaluator și nu pentru facilitarea cumpărării terenului în suprafață de 1238,15 mp, cunoscut și sub denumirea de T.C., acuzarea nereușind să dovedească vinovăția inculpatului B.C.

și, respectiv încasarea sumei de bani prin intermediul inculpatului T.M., condiție esențială pentru existența infracțiunii de „luare de mită". S a apreciat că este credibil că în dorința de a-și recupera alimentara, martorul B.D. a recurs la orice mijloc inclusiv la a depune un denunț penal calomnios împotriva, în principal, a inculpatului B.C. care îl putea convinge pe P.I. să procedeze la restituirea acesteia prin revânzare. În acest sens fiind declarațiile martorului B.D. coroborate cu declarațiile martorilor T.N., D.R.L., A.N., C.N. De asemenea, s-a reținut că este adevărat că există relații de prietenie sau colegialitate (dar nu de dependență) și între unii dintre martorii apărării și cei doi inculpați, dar, în baza art. 6 paragr.

1 din Convenție și a dispozițiile naționale invocate mai sus, aceștia se bucură de „prezumția de nevinovăție" care, după efectuarea cercetării judecătorești de către instanța de fond, respectiv cea de control judiciar, nu a fost răsturnată. În concluzie, dacă probele administrate în cursul urmăririi penale au justificat trimiterea în judecată, ansamblul probator existent la acest moment, nu a putut conduce la o soluție de condamnare, dubiul profitând apelanților inculpați B.C. și T.M. Prin urmare, apelurile declarate de cei doi inculpați au fost admise și, a fost desființată în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. hotărârea atacată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc.

pen., au fost achitați inculpații B.C. pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., respectiv T.M. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. - art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., înlăturându-se dispozițiile instanței de fond cu privire la condamnarea inculpaților B.C. și T.M., obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză, nu s-a dispus restituirea banilor pe care denunțătorul i-ar fi dat atunci când denunță autorității fapta de corupție mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea faptă conform art. 61 alin. (3) și (4) din Legea nr. 78/2000 și art. 255 alin. (4) și (5) C. pen.

deoarece martorul denunțător B.D. nu a formulat pretenții în acest sens, situație în care se putea aplica măsura confiscării, și nu s-a dispus nici confiscarea pentru că nu s-a reținut vinovăția inculpatului B.C., dispunându-se achitarea acestuia. Astfel, au fost înlăturate dispozițiile referitoare la confiscarea-restituirea sumei de 20.000 dolar USA. Cu privire la inculpatul P.I., acuzația ce i-a fost adusă, probele (anterior menționate) referitoare la achiziționarea alimentarei tocmai de către socrul său martorul B.I.D., la restituirea prin revânzarea către partea vătămată B.D. au condus dincolo de orice îndoială la concluzia că inculpatul P.I.

l-a constrâns, prin amenințare (din cauza funcției pe care o ocupa cu controale excesive, șicanarea desfășurării activității până la demolare), să-i vândă spațiul comercial „alimentara" situat în Municipiul Constanța, în suprafață de 71 mp și la prețul impus de inculpat, în scopul de a se îmbogăți, faptă prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. Apărarea inculpatului a fost înlăturată de declarațiile martorului T.N. care a arătat că partea vătămată B.D. i-a spus că își retrage plângerea dacă își recupera spațiul și, primind mesajul, inculpatul a luat măsuri prin revânzarea spațiului,în acest sens, se are în vedere și faptul că inculpatul a asigurat unicul cumpărător, precum și împrejurarea că, în condițiile în care partea vătămată făcea demersuri și pentru cumpărarea terenului din vecinătate nu avea nici o rațiune să vândă un spațiu comercial deja amenajat.

În concluzie, a rezultat că prima instanța a stabilit în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică corespunzătoare și a aplicat pedeapsa în raport de criteriile de individualizare. Referitor la stabilirea pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. printre care și pericolul social concret sporit în cauza al faptei, dat de amenințările exercitate asupra părții vătămate de inculpatul P.I. profitând de funcția pe care o ocupa, în scopul obținerii unui folos injust și de proporții, s-a apreciat că pedeapsa trebuie să fie aspră considerente pentru care pedeapsa de 2 ani închisoare este de natură să asigure prevenția generală, reeducarea inculpatului, să dea o minimă satisfacție opiniei publice profund marcată de asemenea fapte.

În contextul activității infracționale, în condițiile în care s-au scurs peste 5 ani de la data faptei fără alte abateri, circumstanțele personale inculpatului P.I. - fără antecedente penale, încadrat în muncă, cu o familie organizată, au constituit circumstanțe atenuante în senul art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu consecința reducerii conform art. 76 C. pen. a cuantumului pedepsei sub minimul prevăzut de textul incriminator care în cazul înlăturării acestora disproporționat cu periculozitatea faptei și făptuitorului. Însă, sub aspectul modalității de executare a pedepsei, circumstanțele personale inculpatului-fără antecedente penale, dar cu abuzuri în exercitarea funcției, restabilirea situației anterioare abia după intervenția plângerii penală au condus la temerea că suspendarea condiționată conform art. 81 C. pen.

nu este suficientă pentru reeducarea sa, astfel că s-a impus aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen. prin suspendarea sub supraveghere. Prin Decizia penală nr. 511 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosar nr. 29/118/2005, s-au admis recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Constanța, de către partea vătămată B.D. și de către recurenții inculpați B.C., T.M. și P.I. împotriva Deciziei penale nr. 43/ P din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, s-a casat decizia reculată și s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Constanța spre rejudecare apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Constanța, de către apelanta parte vătămată B.D.

și de către apelanții inculpați B.C., T.M. și P.I. Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că în conținutul dispozitivului deciziei instanței de apel, deși se admit apelurile declarate de parchet și de toți inculpații, s-a creat inculpatului P.I. o situație mai grea, prin înlocuirea dispozițiilor art. 81 C. pen. cu art. 86 1 C. pen., iar în finalul dispozitivului, contrar celor dispuse în prima parte, s-a respins apelul declarat de același inculpat, această neconcordanță existentă în conținutul dispozitivul și al minutei încheiate cu ocazia deliberării reprezentând o încălcare a dispozițiilor art. 309 C. proc. pen., care prevăd că dispozitivul hotărârii trebuie să fie identic cu minuta și nicidecum nu se poate circumscrie vreunei erori materiale în condițiile art. 195 C. proc.

pen. S-a mai reținut că, considerentele deciziei instanței de apel apare contradictoriu în raport cu dispozitivul acesteia, în sensul că temeiul achitării pronunțate de instanță, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a avut ca motivare lipsa probelor certe care conferă un dubiu asupra vinovăției inculpaților, nefiind indicat elementul constitutiv care lipsește din conținutul infracțiunii de luare de mită și, respectiv, complicitate la această infracțiune. Sub acest aspect, s-a constatat că instanțele nu au lămurit cauza sub toate aspectele, astfel încât din analiza coroborată a probelor să poată fi reținută cu certitudine fapta sau nevinovăția inculpatului P.I.

în săvârșirea infracțiunii de șantaj, din coroborarea probelor care au stat la baza reținerii infracțiunii de șantaj în sarcina acestui inculpat, constatându-se că acestea nu fac dovada certă a elementului obiectiv și subiectiv specifice acestei infracțiuni, instanța de apel urmând să reanalizeze probele, să le interpreteze și să pronunțe o soluție temeinică și legală. Prin decizia de casare, instanța de recurs a stabilit că pentru elucidarea împrejurărilor referitoare la condițiile în care partea vătămată B.D. a acceptat ș ia vândut spațiul comercial inculpatului P.I., se impune confruntarea părții vătămate și a soției acestuia, B.M., cu inculpatul P.I., cu martorii B.I.D., P.G. și cu notară D.R.L., precum și confruntarea martorei S.V.

cu inculpatul T.M. De asemenea, s-a mai apreciat că se impunea solicitarea de la unitatea bancară a unui extras de cont care să facă dovada titularului contului și a persoanei care a retras suma de 5.000 dolar SUA la data de 7 aprilie 2004 pentru a fi dată unchiului său. Instanța de recurs a mai stabilit că, în urma reaprecierii ansamblului probator și adoptării unei soluții, de condamnare sau de achitare, instanța de apel urmează să se pronunțe și cu privire la confiscarea sau restituirea sumei de 20.000 dolar SUA, referitor la care nu s-a luat nici una dintre măsurile procesuale prevăzute de C. proc. pen. și, respectiv, de dispozițiile Legii nr. 78/2000. Ca urmare a hotărârii înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. nou 331/36/2010 pentru rejudecarea apelurilor formulate în cauză.

Curtea a reținut că împotriva sentinței penale nr. 219 din 5 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 29/118/2005, în termenul legal, au declarat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța, inculpații B.C., T.M., B.C., P.I. și partea vătămată B.D. Apelul formulat de M.P.

a vizat individualizarea pedepselor atât sub aspectul cuantumului cat si a modalității de executare, nu se justifica reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) si c) C. pen., neavându-se în vedere contextul social în care s-au derulat faptele, frecvența crescută a faptelor de corupție, că inculpații au avut o atitudine nesinceră nefiind indicate concret împrejurările calificate ca circumstanțe atenuante, nu s-a motivat reținerea acestora si, nici din actele si lucrările dosarului, nu a rezultat necesitatea reținerii acestora, solicitându-se în consecință majorarea pedepselor aplicate celor trei inculpați (prin înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților) precum și reindividualizarea modalității de executare a pedepselor aplicate celor trei inculpați prin aplicarea cel puțin a prev. art. 86 1 C. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la instanța de apel (în primul ciclu procesual), cei trei inculpați au invocat, pe fond, că sunt nevinovați, faptele nu exista, că înregistrarea convorbirilor de către denunțător cu inculpatul P.I. este o probă administrată ilegal, iar, în ceea ce privește garanțiile procesuale, inculpații B.C. și T.M. au motivat că urmărirea penala este lovita de nulitate absoluta deoarece nu li s-a respectat dreptul la apărare prin efectuarea unor acte (ascultare martori, audiere denunțător) fără încunoștiințarea și în lipsa avocaților. Apelantul B.D., parte vătămata raportat la infracțiunea de „șantaj", a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților și schimbarea modalității de executare a pedepselor, prin aplicarea prev. art. 86 1 C. pen.

Conformându-se hotărârii instanței de recurs, potrivit art. 385 18 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de Apel Constanța a efectuat confruntări între partea vătămată B.D. și martorul B.I.D. (f. 89-91), partea vătămată B.D. și martora P.G. (f. 92-93), partea vătămată B.D. și martora D.R. (f. 94), martora B.M. și martorul B.I.D. (f. 95-96), martora B.M. și martora P.G. (f. 97-98), martora B.M. și martora D.R. (f. 99). La termenul din data de 08 septembrie 2010, inculpații B.C. (f. 86), T.M. (f. 87) și P.I. (f. 88) au precizat că nu doresc să dea declarație în fața instanței de apel prevalându-se astfel de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. Confruntările între inculpatul P.I.

și partea vătămată B.D. și martora B.M. (soția părții vătămate B.D.), precum și între martora S.V. și inculpatul T.M. nu au fost posibile ca urmare a faptului că inculpații P.I. și T.M. s-au prevalat la termenul din data de 08 septembrie 2010 de dreptul la tăcere. De asemenea, la solicitarea Curții, s-a depus la dosar o adresă a B.C.R. (f. 66) din care a reieșit că titularul contului este numitul S.A., iar suma de 5.000 dolar SUA a fost ridicată de numita S.V., iar din extrasul de cont atașat (f. 67) a reieșit că această sumă a fost retrasă la data de 07 aprilie 2008 la ora 08:42. Curtea a audiat în apel și pe martora D.C. (f. 108-109). La solicitarea Curții privind existența vreunei convorbiri telefonice în data de 07 aprilie 2004 între inculpații B.C.

și T.M. (utilizatori ai unor nr. de telefon V.), V.R. SA a comunicat că nu mai dețin date de trafic ale acestor numere de telefoane mobile deoarece informațiile cu privire la apelurile și sms-urile efectuate/primite de către utilizatorii V. sunt stocate și accesibile doar pentru perioada ultimelor 6 luni (f. 114). Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelul formulat de către partea vătămată B.D. nu este fondat, celelalte apeluri formulate în cauză de către M.P.

și cei trei inculpați fiind fondate, pentru următoarele: Mai întâi, cu privire la criticile inculpaților privind aspectul că urmărirea penală este lovita de nulitate absoluta deoarece nu li s-a respectat dreptul la apărare (motiv de apel care a fost invocat în scris în fața instanței de apel - în primul ciclu procesual), Curtea a constatat că la rejudecarea apelurilor (în cel de al doilea ciclu procesual) apărătorii inculpaților nu au mai făcut considerații orale sau scrise asupra acestui motiv de apel însă nici nu au renunțat în mod expres la susținerea acestui motiv de apel, astfel că în consecință Curtea l-a examinat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, Curtea a constatat că potrivit art. 332 alin. (2) C. proc.

pen. raportat la art. 197 alin. (2) C. proc. pen., intervine sancțiunea nulității absolute a urmăririi penale cu consecința restituirii cauzei la procuror numai în cazul nerespectării dispozițiilor referitoare la asistarea inculpatului de către apărător. Prin urmare, în situația nerespectării art. 172 C. proc. pen. în cursul urmăririi penale, este datoria instanței să administreze probele propuse prin rechizitoriu, precum și alte probe utile și pertinente pentru aflarea adevărului în cauză, cu respectarea principiilor nemijlocirii, oralității, publicității, contradictorialității și a garantării dreptului de apărare al inculpatului, având în vedere pe de altă parte că probele administrate în cursul urmăririi penale fundamentează întocmirea rechizitoriului și trimiterea în judecată a inculpatului și doar prin administrarea probelor în cursul cercetării judecătorești fundamentează și se stabilește vinovăția sau nevinovăția inculpatului.

Astfel, Curtea a constatat că în cursul cercetării judecătorești s-au respectat exigențele unui proces echitabil, inculpații dispunând în cursul judecății de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind de asistență juridică calificată și având efectiv posibilitatea audierii tuturor martorilor; astfel, s-au administrat pe parcursul procesului, în ședințe publice, de către instanțe, în fond, respectiv în apel, atât probele acuzării-ascultarea martorului/parte vătămată B.D., a martorilor propuși de acesta H.E., S.V., R.D., R.F., B.l., C.E., C.E., C.G., B.M., B.R.E., B.F.C., efectuarea de confruntări, înscrisuri cât și probele apărării-audierea inculpaților, precum și a martorilor D.R.L., T.F., S.G., C.A., B.M., T.N., A.N., C.N., R.S.F., N.E., V.D., D.C., înscrisuri.

În consecință, fiind respectate dispozițiile referitoare la asistarea celor doi inculpați B.C. și T.M., Curtea a constatat că urmărirea penală nu este lovită de nulitate absolută și, ca atare, nu s-a impus restituirea cauzei la procuror. 1. În ceea ce privește fondul cauzei, referitor la infracțiunea de „luare de mită", pe baza declarațiilor inculpaților, ale martorilor și înscrisurilor, Curtea a reținut următoarele: În anul 1990, martorul B.D. a preluat în locație de gestiune complexul P. situat în municipiul Constanța, compus din două spații comerciale și un restaurant. În anul 1999, în calitate de administrator al SC M. SRL, martorul B.D. a cumpărat complexul P. de la SC E. SA Constanța, dar numai clădirile, terenul aferent acestora în suprafață de 1238,15 mp, cunoscut și sub denumirea de T.C.

aparținând Primăriei Municipiului Constanța și pentru care plătea o taxă de folosință. Prin H.C.L.M. nr. 118 din 29 martie 2002, Consiliul Local Constanta a hotărât constituirea unei comisii pentru vânzarea bunurilor imobile (terenuri și clădiri) aparținând domeniului privat al municipiului. Conform art. 2 din hotărâre, pe lângă alți membrii, din comisie, făceau parte și inculpații B.C. - Director al Direcției de Administrare Domeniu Public și Privat și I.P. - director tehnic. Prin referatul nr. 112497 din 27 septembrie 2002 al Direcției Administrare Domeniu Public și Privat semnat de inculpatul B.C., în calitate de director, s-a propus modificarea H.C.L.M. nr. 118/2002 și completarea H.C.L.M.

nr. 153 din 26 aprilie 2001 și, ca urmare, prin Dispoziția nr. 534 din 18 martie 2003 a primarului municipiului Constanța, s-a dispus punerea în aplicare a H.C.M.L. nr. 37/2002 referitoare la aprobarea metodologiei de vânzare a bunurilor aparținând domeniului public; dispoziție care în anexa la pct. 1 stabilea că după înregistrarea cererii de la persoana fizică sau juridică solicitarea se direcționa Direcției Administrare Domeniu Public și Privat. În continuare, această direcție solicita Direcției Patrimoniului și D.A.P.L. situația juridică a terenului, elabora proiecte de hotărâre privind aprobarea vânzării unei suprafețe de teren cu sarcini, iar după aprobarea H.C.L.M. de vânzare teren, înainta o cerere către Direcția Urbanism pentru certificat de urbanism necesar vânzării și întocmea o notă de comandă către evaluatori în vederea efectuării rapoartelor de evaluare pentru terenurile aprobate prin H.C.L.M.

și, în final, prezintă comisiei de vânzare a bunurilor imobile, constituită în baza H.C.L.M. nr. 118/2002, dosarul imobilului respectiv în vederea negocierii și întocmirii procesului verbal de negociere. În art. 7 al Hotărârii prevăzându-se vânzarea prin negociere directă conform anexei nr. 2 în care la poziția 38 figura T.C. cu suprafața de 1238,15 mp., în cursul anului 2002, potrivit susținerilor martorului B.D., necontestate de cei doi inculpați, și-a manifestat opțiunea de cumpărare a terenului. Prin art. 1 și art. 2 din H.C.M.L. nr. 386 din 30 septembrie 2002, s-a aprobat modificarea H.C.L.M. nr. 118/2002, în sensul anulării poziției nr. 44 din anexa 2, celelalte active rămânând neschimbate.

În aceste condiții, prin referatul nr. 143557 din 19 noiembrie2003, întocmit de Direcția Administrare Domeniu Public și Privat, semnat de inculpatul B.C., în calitate de director, s-a supus spre aprobare proiectul de hotărâre privind vânzarea prin licitație publică și negociere directă a unor bunuri mobile aparținând domeniului privat al municipiului Constanța, iar prin H.C.L.M. nr. 40 din 17 februarie 2004 s-a hotărât această aprobare. În acest sens, s-a aprobat anularea poziției nr. 38 din anexa 2 (Terasa Constanța, suprafață de 1238,15 mp) - vânzare prin negociere directă aprobată prin H.C.L.M. nr. 118/2002, anularea poziției nr. 46 din anexa 1 (teren, în suprafață de 121,53 mp) - vânzare prin licitație publică aprobată prin H.C.L.M.

nr. 403/2003. În anexa nr. 1 la H.C.L.M. nr. 40/2004 - privind vânzarea prin licitație publică, figura și „teren, spațiu comercial în suprafață de 71 mp, iar în anexa 2 la H.C.L.M. nr. 40/2004 - privind vânzarea prin negociere directă la poziția 3 figurează „teren (aferent terasa C., în suprafață de 1167,17 mp). Prin adresa din 09 septembrie 2003 (fila 129, vol. I), semnată de inculpatul B.C., în calitate de director la Direcția Administrarea Domeniului Public și Privat, Primăria Municipiului Constanța comunica SC M. SRL că terenul solicitat, aferent activului T.C. în vederea cumpărării a fost instrumentat pentru vânzare prin H.C.L.M. nr. 118/2002 și că urmează să fie contactat în cel mai scurt timp pentru a participa la procedura de achiziție prin negociere directă.

În perioada septembrie 2003 - 7 aprilie 2004, au avut loc mai multe discuții între denunțătorul B.D. și inculpatul B.C., atât în biroul acestuia, cât și la telefon, în cadrul cărora martorul îl ruga să fie păsuit mai mult timp pentru a face rost de bani, iar inculpatul îl avertiza să se grăbească pentru că altfel nu va intra la negociere directă în vederea obținerii terenului aferent complexului P. (conform declarațiilor inculpatului B.C. coroborate cu declarațiile martorei T.M., adresa M. din data de 08 decembrie 2005, fila 198 vol. al dosarului de urmărire penală, declarațiile martorului B.D.). Astfel, la data de 07 aprilie 04, comisia constituită conform H.C.L.M. nr. 227/2004 (în a cărei componență a intrat și inculpatul B.C.) a negociat cu martorul B.D.

vânzarea/cumpărarea terenului pe baza raportului de evaluare și, neavând avansul necesar, negocierea s-a reluat la 28 septembrie 2004, martorul reușind să achiziționeze terenul conform contractului de vânzare/cumpărare autentificat la 23 decembrie 2004 cu prețul de 134.805,825 euro din care achitase suma de 20.221 euro plus TVA la 07 octombrie 2004, diferența urmând a fi achitată în rate timp de 3 ani; în acest sens, fiind înscrisurile de la filele 141-151 din vol. l al dosarului de urmărire penală. Din mijloacele de probă administrate în cauză, a reieșit că SC M. SRL Constanta, al cărei administrator este B.D., a cumpărat suprafață de teren de 1.238,15 mp, cunoscut sub denumirea de T.C. aparținând Primăriei Municipiului Constanța, și că inculpatul B.C.

a fost membru al comisiilor de negociere (ca director la Direcția Administrarea Domeniului Public și Privat din Primăria Mun. Constanța). Din mijloacele de probă administrate în cauză nu a reieșit însă fără putință de tăgadă că inculpatul B.C. ar fi pretins și primit (prin intermediul inculpatului T.M.) de la denunțătorul B.D. suma de 20.000 dolar SUA pentru facilitarea intrării la negociere directă cu Primăria Mun. Constanța pentru cumpărarea terenului aferent complexului P. Astfel, Curtea a reținut că nu a fost audiat nici un martor care să fi asistat la întâlniri între martorul denunțător B.D. și inculpatul B.C. și în care să se fi discutat de pretinderea de către inculpatul B.C. a unei mite de 20.000 dolar SUA pentru a-i permite lui B.D.

să participe la negocierea directă pentru cumpărarea terenului aferent Restaurantului Constanta. Dimpotrivă, martora T.M. (secretara inculpatului B.C.) a precizat că a asistat la 2 discuții dintre inculpatul B.C. și denunțătorul B.D., acesta din urmă prezentând la prima întâlnire documente care atestau calitatea de proprietar al denunțătorului, asupra activului iar în primăvara anului 2004 inculpatul B.C. i-a adus la cunoștință lui B.D. valoarea terenului din raportul de evaluare și că avansul este de cca. 20.000 euro (f. 207-208 vol. I dosar fond). De asemenea, Curtea a mai reținut și declarația martorei D.C. (ce ocupa în acel moment funcția de Șef Serviciu Contracte în cadrul Primăriei Constanța ), audiată nemijlocit de către instanța de apel (f. 108-109), că de abia în septembrie 2003 B.D.

a formulat o cerere privind stadiul vânzării acestui teren (f. 84 dosar apel), pentru acest teren existând o cerere de cumpărare formulată de către SC E. SRL, însă B.D. a făcut dovada că SC M. SRL a cumpărat activul restaurantului Constanța de la SC E. SRL și prin urmare această ultimă firmă nu mai avea calitatea de a participa la negocierea pentru cumpărarea terenului aferent acestui restaurant, astfel că martora, având toate datele necesare, i-a redactat pe loc un răspuns (f. 85 dosar apel) în care s-a menționat că se aprobase vânzarea acestui teren prin negociere directă prin Hotărârea nr. 118/2002, răspuns care a fost semnat de către numita S.A. în locul inculpatului B.C., care se afla în acel moment în concediu de odihnă; ulterior, în luna aprilie, după întocmirea raportului de evaluare a terenului, și cu 7-10 zile înaintea negocierii din data de 07 aprilie 2004 martora D.C.

l-a convocat pe B.D. căruia i-a comunicat valoarea terenului, astfel cum a fost evaluat de către o firmă care avea încheiat un contract de prestări servicii în acest sens cu Primăria Mun. Constanța, și că avansul necesar a fi achitat în cuantum de aprox. 20.000 dolar SUA iar B.D. a afirmat că nu se grăbește cu procedura de negociere deoarece nu avea banii necesari și că urma să vândă un imobil în comuna Cumpăna; martora a mai menționat că acea comisie de negociere era formată din mai multe persoane și că la negociere nu se putea coborî sub valoarea stabilită prin raportul de evaluare.

Curtea a mai reținut că martorii E.M., secretara Municipiului Constanța, C.N., președintele comisiei de urbanism și membru în comisia de vânzare a bunurilor Consiliului Local Constanța au declarat că exista o procedură pentru vânzarea acestor bunuri, că erau implicate mai multe servicii/direcții, prețul se stabilea de către evaluatori externi, martorul C. precizând că denunțătorul a încercat prin mai multe intervenții diminuarea acestuia, dar nu era posibil. În același sens, al dubiului existent în cauză, Curtea a reținut că în timp ce martorii C.E., B.l., C.E. au susținut că șeful lor B.D. Ie-a spus că „a dat suma de 20000 dolar USA unui tânăr M., șoferul inculpatului B.", martorii T.C.M., N.S., C.N., R.S.F., N.E., V.D.

au confirmat apărarea inculpatului T.M. că s-a întâlnit cu denunțătorul și au avut discuții numai în legătură cu închirierea unui spațiu din Mamaia. În consecință, Curtea a reținut că atâta timp cât exista o procedură clară și detaliată a vânzării unor imobile în baza H.C.L.M. nr. 37 din 31 ianuarie 2002 (f. 22-31 vol. II d.u.p.) și că acest teren aferent Restaurantului C. fusese aprobat prin H.C.L. nr. 118 din 28 martie 2002 (prin art. 7 al acestei Hotărâri - f. 2 coroborat cu Anexa aferentă - f. 13 vol. II d.u.p. ) să fie vândut prin negociere directă, nu este credibilă susținerea denunțătorului B.D. că în perioada septembrie 2003 - aprilie 2004 i s-a solicitat de către inculpatul B.C. (care era doar unul dintre cei 13 membri ai comisiei de negociere din partea Primăriei Mun.

Constanța potrivit H.CL nr. 118 din 28 martie 2002 - f. 73-75 dosar apel ) suma de 20.000 dolar SUA pentru a putea intra la negociere directă, atâta timp cât acest lucru era deja aprobat prin H.C.L. nr. 118 din 28 martie 2002. Curtea a apreciat din probele administrate în cauză că de fapt numitul B.D. a efectuat demersuri în perioada septembrie 2003 - aprilie 2004 pentru a strânge suma de 20.000 dolar SUA, reprezentând avansul necesar ce trebuia achitat (raportat la valoarea terenului stabilit prin raportul de evaluare - f. 42 vol. I d.u.p. ) pentru a se putea încheia actul de vânzare-cumpărare în formă autentică. Astfel, având cunoștință de la diferiți alți administratori de firme, de prețurile terenurilor din aceeași zonă, în luna septembrie 2003 martora H.E.

l-a împrumutat pe B.D. cu suma de 10.000 dolar SUA, iar în luna aprilie 2004 B.D. s-a împrumutat de la diferite persoane de 5.000 dolar SUA iar în dimineața zilei de 07 aprilie 2004 (data când a avut loc negocierea directă pentru vânzarea-cumpărarea acelui teren) martora S.V. (nepoată a lui B.D.) a scos dintr-un cont al soțului ei suma de 5.000 dolar SUA și l-a împrumutat pe B.D. cu suma de 5.000 dolar SUA. La data de 07 aprilie 04, comisia constituită conform H.C.L.M. nr. 227/2004 (în a cărei componență a intrat și inculpatul B.C.) a negociat cu martorul B.D. vânzarea/cumpărarea terenului pe baza raportului de evaluare (prin care s-a stabilit valoarea de 109,999 euro/m.p.), în urma negocierii stabilindu-se valoarea de 115,5 euro/m.p., rezultând o valoare totală de 134.805,825 euro + TVA, avansul necesar fiind de 20.221 euro + TVA, ce trebuia achitat în 25 de zile de la data negocierii (f. 46 voi.

I d.u.p.). Din mijloacele de probă administrate în cauză, Curtea a reținut că B.D. nu a achitat avansul stabilit, fiind notificat la data de 26 mai 2004 că procesul verbal de negociere din 07 aprilie 2004 nu mai este în vigoare (f. 44 vol. I d.u.p.) și că în zilele imediat următoare datei de 07 aprilie 2004 B.D. a restituit martorei H.E. împrumutul de 10.000 dolar SUA (astfel cum a declarat această martoră, respectiv că B.D. i-a restituit banii în anul 2004 de Paște (n.b. Pastele în anul 2004 a fost în 11 aprilie ) - f. 211 verso vol. I d.u.p.) iar martorei S.V. i-a restituit suma de 5.000 dolar SUA după 3 zile (f. 113 vol. I dosar fond). Prin urmare, Curtea a reținut că deși B.D. a avut mari probleme financiare în perioada septembrie 2003 - aprilie 2004 (astfel cum a reieșit din declarațiile martorilor angajați ai restaurantului al cărui administrator era B.D., ale martorilor H.E., S.V., din declarațiile lui B.D.), fapt care a impus ca B.D.

să se împrumute cu suma de 20.000 dolar SUA pentru a cumpăra terenul aferent Restaurantului Constanța, la doar 3-4 zile după ce acesta a negociat la data de 07 aprilie 2004 cu Primăria Mun. Constanța prețul terenului, B.D. a restituit martorei H.E. împrumutul de 10.000 dolar SUA iar martorei S.V. împrumutul de 5.000 dolar SUA (în condițiile în care B.D. avea aceleași dificultăți financiare ) iar până la data de 26 mai 2004 B.D. nu a achitat nici avansul stabilit prin procesul verbal de negociere din 07 aprilie 2004. În consecință, Curtea a constatat că B.D. s-a împrumutat de la diferite persoane de suma de 20.000 dolar SUA în perioada septembrie 2003 - 07 aprilie 2004, B.D. a restituit această sumă la 3-4 zile după data de 07 aprilie 2004, fapt care a făcut necredibilă susținerea denunțătorului că i-ar fi remis inculpatului B.C.

suma de 20.000 dolar SUA pentru a putea intra la negociere directă. Procesul verbal de negociere din 07 aprilie 2004 nemaifiind valabil ca urmare a faptului că B.D. nu a achitat avansul stabilit, negocierea directă s-a repetat la data 28 septembrie 2004 (după ce anterior, la data de 17 septembrie 2004 B.D. a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare iar după 7 zile a încheiat actul autentic de vânzare-cumpărare prin care a vândut un imobil în comuna Cumpăna pentru prețul de 55.000 euro, din care a încasat 27.500 euro la data de 17 septembrie 2004 iar restul la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică - f. 265-267 dosar apel în primul ciclu procesual), B.D.

reușind astfel să achiziționeze terenul conform contractului de vânzare/cumpărare autentificat la 23 decembrie 2004 cu prețul de 134.805,825 euro din care achitase suma de 20.221 euro plus TVA la 07 octombrie 2004, diferența urmând a fi achitată în rate timp de 3 ani; în acest sens, fiind înscrisurile de la filele 141-151 din vol. l al dosarului de urmărire penală.

Curtea a reținut că martorii acuzării sunt fie prieteni (H.E., T.N.) sau rude (S.V., nepoată, B.F.C., fiu, R.F., cumnat, B.M., soție, B.R.E., fiică, R.D., cumnată) cu martorul B.D., fie angajați (C.E., B.l., A.V.) sau clienți (C.G., N.D., S.N.) ai firmei acestuia și, ceea ce este mai important, aspectele relatate nu le-au perceput în mod direct, ci le-au cunoscut de la martorul denunțător, nu au văzut ca acesta să se întâlnească cu inculpatul B.C., nu au asistat la vreo discuție între cei doi în care inculpatul să pretindă, iar martorul să accepte să dea mita, iar din considerentele expuse mai sus a reieșit că suma de 20.000 dolar SUA pe care B.D. o împrumutase de la diferite persoane a restituit-o după 3-4 zile, deși acesta avea aceleași probleme financiare, de abia în luna septembrie 2004 B.D.

reușind să vândă un imobil în comuna Cumpăna pentru prețul de 55.000 euro. Depunerea cu o întârziere de peste 1 an 6 luni a denunțului ceea ce pe de o parte, a împiedicat organizarea flagrantului, găsirea eventualelor probe materiale, iar pe de altă parte, a creat mari dubii asupra sincerității denunțătorului martorul B.D.; în acest sens, fiind și declarațiile propriului prieten (chiar nașul său), martorul T.N. care i-a pus la îndoială acuzațiile față de inculpatul B.C., precum și martorul C.G. care a precizat că nu a crezut că autoritățile publice pot cere mită, oferindu-se să se intereseze.

Curtea a mai constatat că nu s-au găsit cei 20 000 dolar USA pretinși a fi dați ca „mită" și nici urme ale acestora(conturi bancare pe numele inculpatului B.C., achiziționarea unor bunuri, sau altele asemănătoare), că nu există înregistrări audio-video care să fi înregistrat întâlnirile celor 2 inculpați cu denunțătorul, discuțiile purtate de aceștia, darea/primirea mitei și că nu există un minimum de dovadă (directă sau indirectă, martor, înregistrări electronice, înscrisuri, declarațiile inculpaților) că inculpatul T.M. ar fi dat vreo sumă de bani inculpatului B.C. Față de ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a constatat că martorii acuzării nu se pot bucura de credibilitate deoarece, în lipsa unor probe cu caracter obiectiv (înregistrări audio-video, martori independenți de denunțător), declarațiile martorilor prieteni, rude, angajați, clienți nu pot susține acuzarea.

În consecință, Curtea a constatat că martorul denunțător B.D. a avut contacte cu inculpatul B.C. în care s-a discutat cu privire la suma 20000 euro, însă împrejurările și probele evidențiate mai sus au creat mari dubii asupra scopului pentru care s-a solicitat aceasta ca avans de 25% din prețul stabilit de evaluator și nu pentru facilitarea cumpărării terenului în suprafață