ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 511/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 511/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față,

Î

n baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 219 pronunțată la data de 5 mai

2008 a Tribunalul Constanța au fost condamnați inculpații:

- în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254

alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1)

lit. c) C. pen.,

inculpatul B.C.

, la

pedeapsa de 2 ani

și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2

ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare

de 4 ani și 10 luni, termen calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor_prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepselor accesorii pe durata

suspendării condiționate a

executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția

inculpatului asupra consecințelor prevăzute de

art. 83 C. pen.

În baza art .88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

durata reținerii pe timp de 24 ore la 24 octombrie 2005.

Î

n baza art. 26 C. pen. rap.

la art. 6 din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit.

c) C. pen., inculpatul T.M.

la

pedeapsa

de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C.

pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate pe

durata unui termen de

încercare de 4 ani și 6 luni, termen calculat

conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepselor accesorii pe durata

suspendării condiționate a

executării pedepsei închisorii, iar, în baza

art. 359 C. proc. pen.

, s-a atras atenția

inculpatului asupra consecințelor prevăzute

de art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

durata reținerii pe timp de 24 ore de la 24 octombrie 2005.

În baza art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 raportat

la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul P.I. la pedeapsa de 2 ani

închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate pe

durata unui termen de

încercare de 4 ani, termen calculat conform art.

83 C. pen.

în baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza ll-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepselor accesorii pe durata

suspendării condiționate a

executării pedepsei închisorii, iar, în baza

art. 359 C. proc. pen.

, s-a atras atenția

inculpatului asupra consecințelor prevăzute

de art. 83 C. pen.

Î

n baza art. 6

1

alin. (3) și (4) din Legea nr. 78/2000 cu referire la

art. 255 alin. (4)

și (5) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de

20.000 dolari SUA de la inculpatul B.C. și restituirea acestei

sume

către B.D.

S-a constatat că persoana vătămată B.D. nu a formulat

pretenții civile de la inculpatul P.I.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus

obligarea fiecărui inculpat la plata sumei de

câte 6000 lei fiecare, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru pronunțarea hotărârii, instanța de fond a stabilit

următoarea situație de fapt:

În perioada 2002-2004, în calitate de director în cadrul

Primăriei Municipiului Constanța, inculpatul B.C.

a

pretins de la B.D. suma de 20.000 dolari SUA și a primit această sumă

prin intermediul inculpatului T.M. care s-a deplasat în repetate rânduri, la

sediul restaurantului Pelican și a ridicat de la B.D., în total, suma de 20.000

dolari SUA, în numele și pentru inculpatul B.C., pentru a-i facilita intrarea

la negociere directă cu primăria, în vederea cumpărării terenului aferent

restaurantului P., situat în Constanța.

Inculpatul P.I. l-a constrâns, prin amenințări, pe B.D. să-i

vândă spațiul comercial - alimentara, situat în

Municipiul Constanța în suprafață de 71 mp, la un

preț

derizoriu.

Astfel, încă din vara anului 2003, inculpatul P.I. a început

să profereze amenințări asupra persoanei vătămate B.D.

pentru a-i vinde spațiul comercial - alimentara lângă care se afla o

clădire pe care inculpatul (împuternicit de socrul său B.I.

) a obținut-o

de la Primăria Constanta.

Amenințările inculpatului

au culminat cu deplasarea acestuia

la sediul restaurantului Pelican,

spunându-i lui B.D. că bagă buldozerul și îi demolează restaurantul, aspect

confirmat prin depozițiile martorilor C.E., B.F.C., B.D., B.E.

Amenințările inculpatului

i-au creat o stare de temere care a

persistat, întrucât B.D. aflase

despre HCLM nr. 403 din 21 noiembrie 2003, în cuprinsul căreia se stipula că se

aprobă vânzarea prin licitație publică a unor imobile pentru care figura și

teren în suprafață de 121,53 mp deși suprafața

spațiului comercial - alimentară era doar de 71 mp, deci cei 50 m se

aflau

în interiorul restaurantului P. (alimentara are perete comun cu restaurantul).

În aceste împrejurări, inculpatul B.C. i-a spus lui B.D. să

rezolve cât mai repede problema cu P., în

sensul

că trebuie să-i cedeze alimentara pentru că altfel nu va putea

intra la

negocieri în vederea cumpărării terenului aferent restaurantului P.

Denunțătorul, pentru a stabili termenii cedării spațiului

comercial - alimentara a înregistrat cu un

reportofon discuțiile purtate cu inculpatul P.I., fiind pronunțat și numele

inculpatului B.C.

(fila 167 voi II, dos. urm. penală) probă necontestată

de inculpații B.C. și P.I., nefiind necesară autorizarea unor astfel de

înregistrări, astfel cum prevăd dispozițiile art. 91

6

alin. (2) C.

proc. pen.

Urmare presiunilor și amenințărilor, neputând rezista

constrângerilor, în sensul cedării alimentarei pentru a putea intra la

negocieri în vederea cumpărării terenului aferent restaurantului P., la data de

06 aprilie 2004, deci cu o zi înainte de 07 aprilie 2004, ziua negocierii cu

Primăria s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare al spațiului comercial -

alimentara în suprafață de 71 mp la prețul derizoriu de 32.973.000 lei vechi

incluzând și TVA în sumă de 5.263.000 lei vechi și obiecte de inventar în sumă

de 17.963.000 lei vechi, practic construcția costând 15.000.000 lei vechi și

incluzând TVA de 19 % (fila 115 vol. I dosar urm.

penală).

Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 43/P din 22

aprilie 2009, admițând apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, de partea vătămată B.D.

și de inculpații B.C., T.M. și P.I., împotriva sentinței penale sus-menționate,

a desființat sentința primei instanțe și a dispus:

Î

n baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

,

a achitat pe inculpații B.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea

nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1)

C.

pen. și T.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26

C. pen. raportat

la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată

inculpatului P.I.

Conform art. 86 C. pen., s-a fixat termenul de încercare de

4 ani și, pe durata acestuia, supunerea inculpatului la măsurile de

supraveghere prevăzute de art. 86

3

C. pen., așa cum rezultă din

dispozitivul deciziei.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția

inculpatului P.I. cu privire la art. 86

4

C. pen. referitor la

revocarea suspendării.

S-a făcut aplicarea art.

71 alin. ultim C. pen., cu privire la

art. 64 alin. (1) lit. a) teza

ll-a și lit. b) C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile instanței de fond cu privire

la condamnarea inculpaților B.C. și T.M., dispozițiile art. 191 C. proc. pen.

privind obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare și cele referitoare

la confiscarea-restituirea sumei de 20.000 dolari SUA, respectiv dispozițiile

art. 81 și urm. C. pen. față de inculpatul P.I.

Prin aceeași decizie, a fost respins apelul declarat de

inculpatul P.I. ca nefondat.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței

apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a

reținut, în esență, următoarele:

Probele sunt clare cu privire la acțiunile de

vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 1238,15 mp, cunoscut sub

denumirea de „Terasa Constanța" aparținând Primăriei Municipiului

Constanța, la implicarea inculpatului B.C. ca

director la

Direcția Administrarea Domeniului Public și Privat din

Primărie, ca membru al comisiilor de negociere, însă susținerile denunțătorului

B.D. referitoare la darea unei mite de 20.000 dolari SUA pentru obținerea

acestuia nu sunt confirmate de probe certe privind

pretinderea/acceptarea de către inculpatul B.C. urmată

de

primirea vreunei sume de bani prin intermediul inculpatului T.M., pentru

facilitarea obținerii terenului aferent complexului „P.".

La formarea acestei convingeri, instanța a reținut

următoarele argumente:

Nu s-au găsit cei 20 000

dolari SUA pretinși a fi dați ca „mită" și nici

urme ale

acestora(conturi bancare pe numele inculpatului B.C., achiziționarea unor

bunuri, sau altele asemănătoare);

Nu sunt înregistrări audio-video referitoare la întâlnirile

celor doi inculpați cu denunțătorul, discuțiile purtate de aceștia,

darea/primirea mitei;

Nu sunt martori care să fi asistat la întâlniri pe de o

parte între martorul denunțător B.D. și inculpatul B.C., iar, pe de altă parte,

între același martor și inculpatul T.M. Totodată, în timp ce martorii C.E.,

B.I., C.E. susțin că șeful lor martorul B.D. Ie-a spus că „a dat suma de 20000

dolari SUA unui tânăr M., șoferul inculpatului B.", martorii T.C.M., N.S.,

C.N., R.S.F.

, N.E., V.D. confirmă apărarea

inculpatului

T.M. că s-a întâlnit cu denunțătorul și au avut discuții

numai în legătură cu închirierea unui spațiu din

Mamaia;

Nu există un minimum de dovadă (directă sau indirectă,

martor, înregistrări electronice, înscrisuri, declarațiile

inculpaților) că inculpatul T.M. ar fi dat vreo

sumă de bani

inculpatului B.C.;

În momentul formulării cererii de achiziționare a terenului,

martorul B.D. nu avea sumele de bani necesare plății

prețului și nici măcar când s-au încheiat negocierile inițiale în

aprilie

2004 nu a putut să plătească cel puțin avansul, ceea ce face

puțin credibile „stăruințele sale" pentru a pregăti „mita".

Martorii acuzării sunt fie prieteni (H.E., T.N.) sau rude

(S.V., nepoată, B.F.X., fiu, R.F., cumnat, B.M., soție, B.R.E.

, fiică, R.D., cumnată) cu martorul B.D., fie

angajați (C.E., B.I., A.V.) sau

clienți (C.G., N.D., S.N.) ai firmei

acestuia și, ceea ce este mai important,

aspectele relatate nu le-au

perceput în mod direct, ci le-au cunoscut de

la martorul denunțător, nu au văzut ca acesta să se întâlnească cu inculpatul

B.C., nu au asistat la vreo discuție între cei doi în care

inculpatul să pretindă, iar martorul să accepte

să dea mita.

Martora H.E., rezidentă în Germania nu a făcut nicio dovadă

a sumei de 10.000 dolari pe care ar fi împrumutat-o martorului B.D., fiind și

rezerve că într-o țară în care moneda națională era Euro, martora era plătită

în dolari, iar împrumutul a fost rambursat în Euro; apoi, înscrisul prezentat

de martora S.V. referitor la extragerea sumei de 5000 dolari, nu este

certificat de nicio autoritate (bancă emitentă, organ de urmărire), are

ștersături nevalidate de autor, iar ambele martore au susținut că l-au împrumutat

cu diverse sume de bani în primăvara lui 2004 și tot atunci li s-au și

restituit, deși împrumutatul martorul B.D. nu avea disponibilități, nereușind

să-și

respecte obligațiile asumate conform

procesului-verbal de negociere

din aprilie 2004, aspect confirmat de

martora D.R.L. care în calitate de notar, fiind solicitată de acesta, a

perceput direct problemele financiare pe care le invoca, precum și de martorul

C.R.

Martorii apărării E.M., secretara Municipiului Constanța,

C.N., președintele comisiei de urbanism și membru în comisia de vânzare a

bunurilor Consiliului Local Constanța au declarat că exista o procedură pentru

vânzarea

acestor bunuri, că erau implicate

mai multe servicii/direcții, prețul se

stabilea de către evaluatori

externi, martorul C. precizând că denunțătorul a încercat prin mai multe

intervenții diminuarea acestuia, dar nu era posibil.

Depunerea cu o întârziere de peste 1 an 6 luni a denunțului

ceea ce pe de o parte, a împiedicat organizarea flagrantului, găsirea

eventualelor probe materiale, iar pe de altă parte, creează mari dubii asupra

sincerității denunțătorului martorul B.D.; în acest sens, sunt și declarațiile

propriului prieten (chiar nașul său), martorul T.N. care i-a pus la îndoială

acuzațiile față de inculpatul B.C., precum și martorul C.G. care a precizat că

nu a crezut că autoritățile publice pot cere mită, oferindu-se să se

intereseze.

Î

nregistrarea ambientală

efectuată de către denunțător cu microcaseta TDK MC-60 cu seria constructivă

ATA 1708 nu poate fi

luată în considerare deoarece, audiată direct de

către instanță, nu

se înțeleg dialogurile,

nu sunt date cu privire la locul, ziua efectuării.

Contrar opiniei primei instanțe, martorii acuzării nu se pot

bucura de credibilitate, deoarece în lipsa unor probe cu caracter

obiectiv(înregistrări audio-video, martori independenți de denunțător),

declarațiile martorilor prieteni, rude, angajați, clienți nu pot susține

acuzarea.

Or, în condițiile în

care acțiunea de pretindere-oferire a mitei

începe în 2002, se

concretizează în aprilie 2004, denunțul se depune la peste 1 an și 6 luni, în

octombrie 2005, în care martorul denunțător susține că a procedat astfel din

cauza presiunilor inculpatului P.I., în care martorii apropiați T.N., C.G.

au pus la îndoială afirmațiile sale, niciunul

dintre martorii acuzării nu a perceput direct aspectele denunțate de martorul

B.D.

, în care martora T.M. ca secretară a inculpatului B.C. a văzut că

martorul B.D. a venit în audiență în legătură cu cumpărarea terenului prin

negociere, că l-a căutat pe inculpat și telefonic, că au purtat discuții legate

de prețul de peste 100000 Euro, plata în rate, avansul ajungând la 20000 Euro

(denunțătorul fiind singurul care a înțeles 20000 dolari SUA), în care martorii

A.N., D.R.L., T.N. au arătat că martorul B.D. a susținut că a depus denunțul

pentru a-și recupera alimentara și din cauza relațiilor inculpatului cu

inculpatul

P.I. (motivație dată de

denunțător constant în cursul judecății),

iar martorul B.P.B. a declarat, în ședință publică și printr-

un memoriu adresat tribunalului, că „declarația

i-a fost parțial dictată

de către anchetatori", rezultă că martorul

denunțător B.D. a avut contacte cu inculpatul B.C. în care s-a discutat

cu privire la suma 20000 Euro, însă împrejurările

și probele evidențiate

mai sus creează

mari dubii asupra scopului pentru care s-a solicitat aceasta ca avans de 25%

din prețul stabilit de evaluator și nu pentru

facilitarea cumpărării

terenului în suprafață de 1238,15 mp, cunoscut și sub denumirea de „Terasa

Constanța", acuzarea nereușind să dovedească vinovăția inculpatului B.C.

și, respectiv încasarea sumei de bani prin intermediul inculpatului T.M.,

condiție esențială pentru existența infracțiunii de „luare de mită".

De asemenea, s-a reținut că există relații de prietenie sau

colegialitate (dar nu de dependență) și între unii dintre martorii apărării și

cei doi inculpați, dar, în baza art. 6 paragraful 1 din Convenție și a

dispozițiile naționale invocate mai sus, aceștia se bucură de „prezumția de

nevinovăție" care, după efectuarea cercetării judecătorești de către

instanța de fond, respectiv cea de control judiciar, nu a fost răsturnată.

În concluzie, s-a reținut că ansamblul probator existent la

acel moment, nu poate conduce la o soluție de condamnare, dubiul

profitând apelanților inculpați B.C. și T.M.

În ce privește pe inculpatul P.I., instanța a reținut că

fapta de șantaj este dovedită, însă se impune reindividualizarea pedepsei sub

aspectul modalității de executare, în raport cu circumstanțele personale ale

inculpatului-fără antecedente penale,

dar cu

abuzuri în exercitarea funcției, restabilirea situației anterioare

abia

după intervenția plângerii penală, care conduc la temerea că suspendarea

condiționată conform art. 81 C. pen. nu este suficientă pentru reeducarea sa,

impunându-se aplicarea

prevederilor art. 86

1

C. pen. prin suspendarea sub supraveghere.

Î

mpotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Constanța, partea vătămată B.D. și

inculpații B.C., T.M. și P.I.

Prin recursul declarat de parchet, s-a invocat temeiul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicitându-se

casarea hotărârii instanței de apel și condamnarea inculpaților B.C. și T.M.

pentru infracțiunea de luare de mită și complicitate la această infracțiune.

Totodată, în baza art. 6

1

din Legea nr. 78/2000, parchetul a

solicitat restituirea sumei de 20000 Euro către partea vătămată.

Apărătorii inculpaților au solicitat casarea deciziei și,

rejudecând, achitarea acestora, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Recurenta parte vătămată nu și-a motivat în scris recursul

declarat.

Recursurile sunt fondate, însă pentru alte motive decât cele

invocate și susținute de recurenți.

Decizia atacată este nelegală sub următoarele aspecte:

În conținutul dispozitivului deciziei instanței de apel,

deși se admit apelurile declarate de parchet și de toți inculpații, se creează

inculpatului P.I. o situație mai grea, prin înlocuirea dispozițiilor

art. 81 cu art. 86

1

C. pen., iar, în

finalul dispozitivului, contrar

celor dispuse în prima parte, se

respinge apelul declarat de același inculpat.

Neconcordanța existentă în conținutul dispozitivului și al

minutei încheiate cu ocazia deliberării reprezintă o încălcare a dispozițiilor

art. 309 C. proc. pen., care prevăd că dispozitivul hotărârii trebuie să fie

identic cu minuta și nicidecum nu

se poate

circumscrie vreunei erori materiale în condițiile art. 195 C. proc. pen.

Pe de altă parte, conținutul considerentelor deciziei

instanței de apel apare contradictoriu în raport cu dispozitivul acesteia, în

sensul că temeiul achitării pronunțate de instanță, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a avut ca motivare lipsa probelor

certe care conferă un dubiu asupra vinovăției inculpaților, nefiind indicat

elementul constitutiv care lipsește din conținutul infracțiunii de luare de

mită și, respectiv, complicitate la această infracțiune.

Potrivit dispozițiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea

aflării adevărului, instanța de judecată este obligată să lămurească cauza sub

toate aspectele, pe bază de probe.

A afla adevărul într-o cauză penală înseamnă, în general, a

stabili dacă fapta există, de cine a fost săvârșită, dacă întrunește toate

elementele constitutive ale unei infracțiuni și dacă făptuitorul răspunde penal

pentru fapta sa.

În baza exercitării rolului activ pentru aflarea adevărului,

instanța are obligația să administreze

toate probele necesare aflării

adevărului, iar, pentru a pronunța o

soluție de condamnare în urma analizei și coroborării lor, din probe să

rezulte, cu certitudine, fapta și vinovăția inculpatului, înlăturându-se

prezumția de nevinovăție.

Aflarea adevărului și pronunțarea unei soluții temeinice și

legale presupune efectuarea unei activități

complexe și complete de

probațiune, în condițiile specifice fazei de

judecată, cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale, la sfârșitul

căreia instanța să pronunțe o soluție, care să reprezinte unicul rezultat impus

de probele obținute si administrate legal, interpretate si apreciate temeinic

si corect si care conferă certitudinea aflării adevărului privitor la toate

aspectele obiectului probațiunii.

Or, examinând actele și lucrările dosarului, se constată că

instanțele nu au lămurit cauza sub toate aspectele, astfel încât din

analiza coroborată a probelor să poată fi

reținută cu certitudine fapta

și vinovăția sau nevinovăția inculpatului

P.I. în săvârșirea infracțiunii de șantaj.

Astfel, din coroborarea probelor care au stat la baza

reținerii infracțiunii de șantaj, în sarcina inculpatului P.I., se constată că

acestea nu fac dovada certă a elementului obiectiv și subiectiv specifice

acestei infracțiuni.

În reținerea situației de fapt, care a stat la baza

condamnării inculpatului P.I., instanța a administrat probe, constând în

declarațiile părții vătămate B.D. - ascultată contrar dispozițiilor procesuale

și în calitate de martor - și declarațiile martorilor C.E., C.E., B.D., B.F.C.,

B.R.E., B.M. și H.E. (filele 111, 116, 141, 148, 168, 174 și 150 din vol.l,

dosar tribunal).

Relatările indirecte ale acestor martori, toți declarând că

"au auzit" sau cunosc date referitor la amenințarea inculpatului P.

cu demolarea alimentarei asupra părții vătămate B.D. - date în contextul

relației de șef, tată sau soț - trebuiau verificate și

confirmate sau înlăturate prin procedeul probatoriu complementar al

confruntării.

În vederea elucidării împrejurărilor referitoare la

condițiile în care partea vătămată B.D. a acceptat și a vândut spațiul

comercial inculpatului P.I., se impunea confruntarea părții vătămate și a

soției acestuia, B.M. cu inculpatul P.I.

,

martorii B.I.D. și P.G., precum și cu

notară D.R.L.

Totodată, în ce privește suma de bani dată denunțătorului

B.D. de către nepoata sa S.V., se impunea

solicitarea de la unitatea bancară a unui extras

de cont, care să facă dovada titularului contului și a persoanei care a retras

suma de 5000

de dolari, la data de 7 aprilie 2004, pentru a fi dată

unchiului său.

Sub acest aspect, se impunea și confruntarea martorei

S.V. cu inculpatul T.M., pe care l-a văzut în

momentul

înmânării plicului cu bani unui „tânăr cu o înălțime de

1,70-1,80 m, brunet..."(a se vedea declarația acesteia de la fila 113,

vol. l, dosar tribunal).

Acest supliment probatoriu este necesar pentru a se afla în

mod complet și exact adevărul, iar, apoi, pe această bază, instanța urmează să

reanalizeze probele, să le interpreteze și să pronunțe o soluție temeinică și

legală.

În sfârșit, în urma

reaprecierii ansamblului probator și adoptării unei soluții, de condamnare sau

de achitare, instanța urmează să se

pronunțe

și cu privire la confiscarea sau restituirea sumei de 20.000 Euro, referitor la

care nu s-a luat nici una dintre măsurile procesuale prevăzute de Codul de

procedură penală și, respectiv, de dispozițiile

Legii nr. 78/2000.

Pentru aceste

considerente, urmează să fie admise recursurile

declarate, să fie casată

decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, de apelanta parte vătămată B.D.

și de apelanții inculpați B.C., T.M. și

P.I.

la instanța de apel, Curtea de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, de recurenta

parte vătămată B.D.

și de recurenții

intimați inculpați B.C., T.M.

și P.I. împotriva deciziei penale nr. 43/P

din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție,

Serviciul Teritorial Constanța, de apelanta parte vătămată B.D. și de apelanții

inculpați B.C., T.M. și P.I. la instanța de apel, Curtea de Apel Constanța.

Onorariul

apărătorilor desemnați din oficiu pentru apărarea

recurenților intimați inculpați, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti

din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2010.