Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.02.2010
casat

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 511/2010

HOTĂRÂRE
11.02.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 511/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față, Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 219 pronunțată la data de 5 mai 2008 a Tribunalul Constanța au fost condamnați inculpații: - în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatul B.C. , la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 10 luni, termen calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor_prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen. În baza art .88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pe timp de 24 ore la 24 octombrie 2005. Î n baza art. 26 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatul T.M.

la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, termen calculat conform art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, iar, în baza art. 359 C. proc.

pen. , s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pe timp de 24 ore de la 24 octombrie 2005. În baza art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul P.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen calculat conform art. 83 C. pen. în baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, iar, în baza art. 359 C. proc. pen. , s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen. Î n baza art. 6 1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 255 alin. (4) și (5) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 20.000 dolari SUA de la inculpatul B.C. și restituirea acestei sume către B.D. S-a constatat că persoana vătămată B.D. nu a formulat pretenții civile de la inculpatul P.I. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea fiecărui inculpat la plata sumei de câte 6000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru pronunțarea hotărârii, instanța de fond a stabilit următoarea situație de fapt: În perioada 2002-2004, în calitate de director în cadrul Primăriei Municipiului Constanța, inculpatul B.C. a pretins de la B.D. suma de 20.000 dolari SUA și a primit această sumă prin intermediul inculpatului T.M. care s-a deplasat în repetate rânduri, la sediul restaurantului Pelican și a ridicat de la B.D., în total, suma de 20.000 dolari SUA, în numele și pentru inculpatul B.C., pentru a-i facilita intrarea la negociere directă cu primăria, în vederea cumpărării terenului aferent restaurantului P., situat în Constanța. Inculpatul P.I. l-a constrâns, prin amenințări, pe B.D. să-i vândă spațiul comercial - alimentara, situat în Municipiul Constanța în suprafață de 71 mp, la un preț derizoriu.

Astfel, încă din vara anului 2003, inculpatul P.I. a început să profereze amenințări asupra persoanei vătămate B.D. pentru a-i vinde spațiul comercial - alimentara lângă care se afla o clădire pe care inculpatul (împuternicit de socrul său B.I. ) a obținut-o de la Primăria Constanta. Amenințările inculpatului au culminat cu deplasarea acestuia la sediul restaurantului Pelican, spunându-i lui B.D. că bagă buldozerul și îi demolează restaurantul, aspect confirmat prin depozițiile martorilor C.E., B.F.C., B.D., B.E. Amenințările inculpatului i-au creat o stare de temere care a persistat, întrucât B.D. aflase despre HCLM nr. 403 din 21 noiembrie 2003, în cuprinsul căreia se stipula că se aprobă vânzarea prin licitație publică a unor imobile pentru care figura și teren în suprafață de 121,53 mp deși suprafața spațiului comercial - alimentară era doar de 71 mp, deci cei 50 m se aflau în interiorul restaurantului P. (alimentara are perete comun cu restaurantul).

În aceste împrejurări, inculpatul B.C. i-a spus lui B.D. să rezolve cât mai repede problema cu P., în sensul că trebuie să-i cedeze alimentara pentru că altfel nu va putea intra la negocieri în vederea cumpărării terenului aferent restaurantului P. Denunțătorul, pentru a stabili termenii cedării spațiului comercial - alimentara a înregistrat cu un reportofon discuțiile purtate cu inculpatul P.I., fiind pronunțat și numele inculpatului B.C. (fila 167 voi II, dos. urm. penală) probă necontestată de inculpații B.C. și P.I., nefiind necesară autorizarea unor astfel de înregistrări, astfel cum prevăd dispozițiile art. 91 6 alin. (2) C. proc. pen.

Urmare presiunilor și amenințărilor, neputând rezista constrângerilor, în sensul cedării alimentarei pentru a putea intra la negocieri în vederea cumpărării terenului aferent restaurantului P., la data de 06 aprilie 2004, deci cu o zi înainte de 07 aprilie 2004, ziua negocierii cu Primăria s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare al spațiului comercial - alimentara în suprafață de 71 mp la prețul derizoriu de 32.973.000 lei vechi incluzând și TVA în sumă de 5.263.000 lei vechi și obiecte de inventar în sumă de 17.963.000 lei vechi, practic construcția costând 15.000.000 lei vechi și incluzând TVA de 19 % (fila 115 vol. I dosar urm. penală). Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 43/P din 22 aprilie 2009, admițând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, de partea vătămată B.D.

și de inculpații B.C., T.M. și P.I., împotriva sentinței penale sus-menționate, a desființat sentința primei instanțe și a dispus: Î n baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. , a achitat pe inculpații B.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. și T.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P.I. Conform art. 86 C. pen., s-a fixat termenul de încercare de 4 ani și, pe durata acestuia, supunerea inculpatului la măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen., așa cum rezultă din dispozitivul deciziei.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului P.I. cu privire la art. 86 4 C. pen. referitor la revocarea suspendării. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. ultim C. pen., cu privire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen. Au fost înlăturate dispozițiile instanței de fond cu privire la condamnarea inculpaților B.C. și T.M., dispozițiile art. 191 C. proc. pen. privind obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare și cele referitoare la confiscarea-restituirea sumei de 20.000 dolari SUA, respectiv dispozițiile art. 81 și urm. C. pen. față de inculpatul P.I. Prin aceeași decizie, a fost respins apelul declarat de inculpatul P.I. ca nefondat. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Probele sunt clare cu privire la acțiunile de vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 1238,15 mp, cunoscut sub denumirea de „Terasa Constanța" aparținând Primăriei Municipiului Constanța, la implicarea inculpatului B.C. ca director la Direcția Administrarea Domeniului Public și Privat din Primărie, ca membru al comisiilor de negociere, însă susținerile denunțătorului B.D. referitoare la darea unei mite de 20.000 dolari SUA pentru obținerea acestuia nu sunt confirmate de probe certe privind pretinderea/acceptarea de către inculpatul B.C.

urmată de primirea vreunei sume de bani prin intermediul inculpatului T.M., pentru facilitarea obținerii terenului aferent complexului „P.". La formarea acestei convingeri, instanța a reținut următoarele argumente: Nu s-au găsit cei 20 000 dolari SUA pretinși a fi dați ca „mită" și nici urme ale acestora(conturi bancare pe numele inculpatului B.C., achiziționarea unor bunuri, sau altele asemănătoare); Nu sunt înregistrări audio-video referitoare la întâlnirile celor doi inculpați cu denunțătorul, discuțiile purtate de aceștia, darea/primirea mitei; Nu sunt martori care să fi asistat la întâlniri pe de o parte între martorul denunțător B.D. și inculpatul B.C., iar, pe de altă parte, între același martor și inculpatul T.M.

Totodată, în timp ce martorii C.E., B.I., C.E. susțin că șeful lor martorul B.D. Ie-a spus că „a dat suma de 20000 dolari SUA unui tânăr M., șoferul inculpatului B.", martorii T.C.M., N.S., C.N., R.S.F. , N.E., V.D. confirmă apărarea inculpatului T.M. că s-a întâlnit cu denunțătorul și au avut discuții numai în legătură cu închirierea unui spațiu din Mamaia; Nu există un minimum de dovadă (directă sau indirectă, martor, înregistrări electronice, înscrisuri, declarațiile inculpaților) că inculpatul T.M. ar fi dat vreo sumă de bani inculpatului B.C.; În momentul formulării cererii de achiziționare a terenului, martorul B.D.

nu avea sumele de bani necesare plății prețului și nici măcar când s-au încheiat negocierile inițiale în aprilie 2004 nu a putut să plătească cel puțin avansul, ceea ce face puțin credibile „stăruințele sale" pentru a pregăti „mita". Martorii acuzării sunt fie prieteni (H.E., T.N.) sau rude (S.V., nepoată, B.F.X., fiu, R.F., cumnat, B.M., soție, B.R.E. , fiică, R.D., cumnată) cu martorul B.D., fie angajați (C.E., B.I., A.V.) sau clienți (C.G., N.D., S.N.) ai firmei acestuia și, ceea ce este mai important, aspectele relatate nu le-au perceput în mod direct, ci le-au cunoscut de la martorul denunțător, nu au văzut ca acesta să se întâlnească cu inculpatul B.C., nu au asistat la vreo discuție între cei doi în care inculpatul să pretindă, iar martorul să accepte să dea mita.

Martora H.E., rezidentă în Germania nu a făcut nicio dovadă a sumei de 10.000 dolari pe care ar fi împrumutat-o martorului B.D., fiind și rezerve că într-o țară în care moneda națională era Euro, martora era plătită în dolari, iar împrumutul a fost rambursat în Euro; apoi, înscrisul prezentat de martora S.V. referitor la extragerea sumei de 5000 dolari, nu este certificat de nicio autoritate (bancă emitentă, organ de urmărire), are ștersături nevalidate de autor, iar ambele martore au susținut că l-au împrumutat cu diverse sume de bani în primăvara lui 2004 și tot atunci li s-au și restituit, deși împrumutatul martorul B.D. nu avea disponibilități, nereușind să-și respecte obligațiile asumate conform procesului-verbal de negociere din aprilie 2004, aspect confirmat de martora D.R.L.

care în calitate de notar, fiind solicitată de acesta, a perceput direct problemele financiare pe care le invoca, precum și de martorul C.R. Martorii apărării E.M., secretara Municipiului Constanța, C.N., președintele comisiei de urbanism și membru în comisia de vânzare a bunurilor Consiliului Local Constanța au declarat că exista o procedură pentru vânzarea acestor bunuri, că erau implicate mai multe servicii/direcții, prețul se stabilea de către evaluatori externi, martorul C. precizând că denunțătorul a încercat prin mai multe intervenții diminuarea acestuia, dar nu era posibil. Depunerea cu o întârziere de peste 1 an 6 luni a denunțului ceea ce pe de o parte, a împiedicat organizarea flagrantului, găsirea eventualelor probe materiale, iar pe de altă parte, creează mari dubii asupra sincerității denunțătorului martorul B.D.; în acest sens, sunt și declarațiile propriului prieten (chiar nașul său), martorul T.N.

care i-a pus la îndoială acuzațiile față de inculpatul B.C., precum și martorul C.G. care a precizat că nu a crezut că autoritățile publice pot cere mită, oferindu-se să se intereseze. Î nregistrarea ambientală efectuată de către denunțător cu microcaseta TDK MC-60 cu seria constructivă ATA 1708 nu poate fi luată în considerare deoarece, audiată direct de către instanță, nu se înțeleg dialogurile, nu sunt date cu privire la locul, ziua efectuării. Contrar opiniei primei instanțe, martorii acuzării nu se pot bucura de credibilitate, deoarece în lipsa unor probe cu caracter obiectiv(înregistrări audio-video, martori independenți de denunțător), declarațiile martorilor prieteni, rude, angajați, clienți nu pot susține acuzarea.

Or, în condițiile în care acțiunea de pretindere-oferire a mitei începe în 2002, se concretizează în aprilie 2004, denunțul se depune la peste 1 an și 6 luni, în octombrie 2005, în care martorul denunțător susține că a procedat astfel din cauza presiunilor inculpatului P.I., în care martorii apropiați T.N., C.G. au pus la îndoială afirmațiile sale, niciunul dintre martorii acuzării nu a perceput direct aspectele denunțate de martorul B.D. , în care martora T.M. ca secretară a inculpatului B.C. a văzut că martorul B.D. a venit în audiență în legătură cu cumpărarea terenului prin negociere, că l-a căutat pe inculpat și telefonic, că au purtat discuții legate de prețul de peste 100000 Euro, plata în rate, avansul ajungând la 20000 Euro (denunțătorul fiind singurul care a înțeles 20000 dolari SUA), în care martorii A.N., D.R.L., T.N.

au arătat că martorul B.D. a susținut că a depus denunțul pentru a-și recupera alimentara și din cauza relațiilor inculpatului cu inculpatul P.I. (motivație dată de denunțător constant în cursul judecății), iar martorul B.P.B. a declarat, în ședință publică și printr- un memoriu adresat tribunalului, că „declarația i-a fost parțial dictată de către anchetatori", rezultă că martorul denunțător B.D. a avut contacte cu inculpatul B.C. în care s-a discutat cu privire la suma 20000 Euro, însă împrejurările și probele evidențiate mai sus creează mari dubii asupra scopului pentru care s-a solicitat aceasta ca avans de 25% din prețul stabilit de evaluator și nu pentru facilitarea cumpărării terenului în suprafață de 1238,15 mp, cunoscut și sub denumirea de „Terasa Constanța", acuzarea nereușind să dovedească vinovăția inculpatului B.C.

și, respectiv încasarea sumei de bani prin intermediul inculpatului T.M., condiție esențială pentru existența infracțiunii de „luare de mită". De asemenea, s-a reținut că există relații de prietenie sau colegialitate (dar nu de dependență) și între unii dintre martorii apărării și cei doi inculpați, dar, în baza art. 6 paragraful 1 din Convenție și a dispozițiile naționale invocate mai sus, aceștia se bucură de „prezumția de nevinovăție" care, după efectuarea cercetării judecătorești de către instanța de fond, respectiv cea de control judiciar, nu a fost răsturnată. În concluzie, s-a reținut că ansamblul probator existent la acel moment, nu poate conduce la o soluție de condamnare, dubiul profitând apelanților inculpați B.C.

și T.M. În ce privește pe inculpatul P.I., instanța a reținut că fapta de șantaj este dovedită, însă se impune reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalității de executare, în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului-fără antecedente penale, dar cu abuzuri în exercitarea funcției, restabilirea situației anterioare abia după intervenția plângerii penală, care conduc la temerea că suspendarea condiționată conform art. 81 C. pen. nu este suficientă pentru reeducarea sa, impunându-se aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen. prin suspendarea sub supraveghere. Î mpotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Constanța, partea vătămată B.D.

și inculpații B.C., T.M. și P.I. Prin recursul declarat de parchet, s-a invocat temeiul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., solicitându-se casarea hotărârii instanței de apel și condamnarea inculpaților B.C. și T.M. pentru infracțiunea de luare de mită și complicitate la această infracțiune. Totodată, în baza art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, parchetul a solicitat restituirea sumei de 20000 Euro către partea vătămată. Apărătorii inculpaților au solicitat casarea deciziei și, rejudecând, achitarea acestora, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Recurenta parte vătămată nu și-a motivat în scris recursul declarat. Recursurile sunt fondate, însă pentru alte motive decât cele invocate și susținute de recurenți.

Decizia atacată este nelegală sub următoarele aspecte: În conținutul dispozitivului deciziei instanței de apel, deși se admit apelurile declarate de parchet și de toți inculpații, se creează inculpatului P.I. o situație mai grea, prin înlocuirea dispozițiilor art. 81 cu art. 86 1 C. pen., iar, în finalul dispozitivului, contrar celor dispuse în prima parte, se respinge apelul declarat de același inculpat. Neconcordanța existentă în conținutul dispozitivului și al minutei încheiate cu ocazia deliberării reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 309 C. proc. pen., care prevăd că dispozitivul hotărârii trebuie să fie identic cu minuta și nicidecum nu se poate circumscrie vreunei erori materiale în condițiile art. 195 C. proc.

pen. Pe de altă parte, conținutul considerentelor deciziei instanței de apel apare contradictoriu în raport cu dispozitivul acesteia, în sensul că temeiul achitării pronunțate de instanță, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a avut ca motivare lipsa probelor certe care conferă un dubiu asupra vinovăției inculpaților, nefiind indicat elementul constitutiv care lipsește din conținutul infracțiunii de luare de mită și, respectiv, complicitate la această infracțiune. Potrivit dispozițiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe. A afla adevărul într-o cauză penală înseamnă, în general, a stabili dacă fapta există, de cine a fost săvârșită, dacă întrunește toate elementele constitutive ale unei infracțiuni și dacă făptuitorul răspunde penal pentru fapta sa.

În baza exercitării rolului activ pentru aflarea adevărului, instanța are obligația să administreze toate probele necesare aflării adevărului, iar, pentru a pronunța o soluție de condamnare în urma analizei și coroborării lor, din probe să rezulte, cu certitudine, fapta și vinovăția inculpatului, înlăturându-se prezumția de nevinovăție. Aflarea adevărului și pronunțarea unei soluții temeinice și legale presupune efectuarea unei activități complexe și complete de probațiune, în condițiile specifice fazei de judecată, cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale, la sfârșitul căreia instanța să pronunțe o soluție, care să reprezinte unicul rezultat impus de probele obținute si administrate legal, interpretate si apreciate temeinic si corect si care conferă certitudinea aflării adevărului privitor la toate aspectele obiectului probațiunii.

Or, examinând actele și lucrările dosarului, se constată că instanțele nu au lămurit cauza sub toate aspectele, astfel încât din analiza coroborată a probelor să poată fi reținută cu certitudine fapta și vinovăția sau nevinovăția inculpatului P.I. în săvârșirea infracțiunii de șantaj. Astfel, din coroborarea probelor care au stat la baza reținerii infracțiunii de șantaj, în sarcina inculpatului P.I., se constată că acestea nu fac dovada certă a elementului obiectiv și subiectiv specifice acestei infracțiuni. În reținerea situației de fapt, care a stat la baza condamnării inculpatului P.I., instanța a administrat probe, constând în declarațiile părții vătămate B.D. - ascultată contrar dispozițiilor procesuale și în calitate de martor - și declarațiile martorilor C.E., C.E., B.D., B.F.C., B.R.E., B.M.

și H.E. (filele 111, 116, 141, 148, 168, 174 și 150 din vol.l, dosar tribunal). Relatările indirecte ale acestor martori, toți declarând că "au auzit" sau cunosc date referitor la amenințarea inculpatului P. cu demolarea alimentarei asupra părții vătămate B.D. - date în contextul relației de șef, tată sau soț - trebuiau verificate și confirmate sau înlăturate prin procedeul probatoriu complementar al confruntării. În vederea elucidării împrejurărilor referitoare la condițiile în care partea vătămată B.D. a acceptat și a vândut spațiul comercial inculpatului P.I., se impunea confruntarea părții vătămate și a soției acestuia, B.M. cu inculpatul P.I. , martorii B.I.D. și P.G., precum și cu notară D.R.L.

Totodată, în ce privește suma de bani dată denunțătorului B.D. de către nepoata sa S.V., se impunea solicitarea de la unitatea bancară a unui extras de cont, care să facă dovada titularului contului și a persoanei care a retras suma de 5000 de dolari, la data de 7 aprilie 2004, pentru a fi dată unchiului său. Sub acest aspect, se impunea și confruntarea martorei S.V. cu inculpatul T.M., pe care l-a văzut în momentul înmânării plicului cu bani unui „tânăr cu o înălțime de 1,70-1,80 m, brunet..."(a se vedea declarația acesteia de la fila 113, vol. l, dosar tribunal). Acest supliment probatoriu este necesar pentru a se afla în mod complet și exact adevărul, iar, apoi, pe această bază, instanța urmează să reanalizeze probele, să le interpreteze și să pronunțe o soluție temeinică și legală.

În sfârșit, în urma reaprecierii ansamblului probator și adoptării unei soluții, de condamnare sau de achitare, instanța urmează să se pronunțe și cu privire la confiscarea sau restituirea sumei de 20.000 Euro, referitor la care nu s-a luat nici una dintre măsurile procesuale prevăzute de Codul de procedură penală și, respectiv, de dispozițiile Legii nr. 78/2000. Pentru aceste considerente, urmează să fie admise recursurile declarate, să fie casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, de apelanta parte vătămată B.D. și de apelanții inculpați B.C., T.M.

și P.I. la instanța de apel, Curtea de Apel Constanța.

ÎN

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, de recurenta parte vătămată B.D. și de recurenții intimați inculpați B.C., T.M. și P.I. împotriva deciziei penale nr. 43/P din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, de apelanta parte vătămată B.D. și de apelanții inculpați B.C., T.M. și P.I. la instanța de apel, Curtea de Apel Constanța.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru apărarea recurenților intimați inculpați, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1496/2011
Asupra recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 219 din 05 mai 2008 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosar nr. 29/118/2005, s-a hotărât: „în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000
ÎCCJ 2011-09-05
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1327/2012
. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen. rap. la art. 320 1 C. proc. pen. și la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 282 alin. (2) rap. la
ÎCCJ 2010-10-11
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3542/2010
și s-a contopit restul rămas neexecutat de 954 zile cu pedeapsa aplicată prin sentința penală în discuție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raporta
ÎCCJ 2010-10-26
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3756/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 291/F din 14 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 174 - 176 lit. d) C.
ÎCCJ 2011-02-16
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 591/2011
culpatul D.M., la o pedeapsă de 6 luni închisoare. în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare. în baza art. 33 li
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă