ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1612/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1612/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 92 din 26 martie

2009, Tribunalul Bihor a hotărât următoarele:

În baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina

inculpatei C.C.D., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) și

(5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de

art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen.,

texte de lege În baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatei la 10 ani

închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C.

pen. pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 26 noiembrie 2004

până la 10 august 2006 și de la 10 februarie 2007 până la 04 decembrie 2007.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ., a dispus

obligarea inculpatei la plata sumei de 484.847,3672 RON (4.848.473.672 ROL) cu

penalități de întârziere conform Contractului nr. 217 din 25 iunie 2002 în

favoarea părții civile SC R.D. SRL depozit RPD Arad, cu titlu de despăgubiri

civile.

S-a constatat că

partea civilă SC B.I.E. SRL Oradea nu mai formulează pretenții civile în cauză,

prejudiciul fiind integral recuperat conform înscrisului aflat la fila 208

dosar.

În baza art. 118 lit.

e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 46.416,78 RON

(464.167.800 ROL) reprezentând folos necuvenit.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., a dispus confiscarea următoarelor file CEC:

- seria BH

"X", emis la 27 septembrie 2002;

- seria BH

"Y", emis la 01 octombrie 2002;

- seria BH

"Z", emis la 03 octombrie 2002;

- seria BH

"W", emis la 04 octombrie 2002;

- seria BH

"Q", emis la 08 octombrie 2002;

- seria BH

"XX", emis la 10 octombrie 2002;

- seria BH

"YY", emis la 14 octombrie 2002

- seria BH

"ZZ", emis la 16 octombrie 2002

- seria BH

"WW", emis la 18 octombrie 2002

- sena BH

"QQ", emis la 22 octombrie 2002

- seria BH

"X1", emis la 24 octombrie 2002

- seria BH

"Y1", emis la 04 octombrie 2002;

- seria BH

"Z1", emis la 31 iulie 2002, aflate în original la dosar.

În baza art. 7 din

Legea nr. 26/1990, republicată, corelat cu art. 21 lit. g) din aceeași lege, a

dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului Bihor, în termen

de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia.

În baza art. 357

alin. (2) lit. f) C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a obligării de a

nu părăsi țara luată față de inculpata C.C.D. prin Decizia penală nr. 565/R din

din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Oradea.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a fost obligată inculpata la 2000 RON cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin Decizia penală nr. 75/A/12

iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 2327/35/P/2005,

s-a admis apelul declarat de inculpata C.C.D., s-a dispus desființarea

Sentinței penale nr. 75 din 4 martie 2005 a Tribunalului Bihor și rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță.

În considerentele

deciziei enunțate s-a arată că, la data pronunțării Sentinței penale nr. 75 din

4 martie 2005, inculpata se afla în stare de arest, situație necunoscută de

instanță și, ca atare, în imposibilitatea de a se prezenta la dezbateri sau de

a încunoștința tribunalul despre această imposibilitate, incidente fiind în

acest context prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Cu ocazia rejudecării

cauzei la Tribunalul Bihor, s-a format Dosarul nr. 4384/111/2007.

În esență, prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost trimisă în

judecată inculpata C.C.D. pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-au reținut în

sarcina inculpatei următoarele: 1. în cursul lunii octombrie 2000, a fost

înființată SC G.I.E. SRL Oradea, înregistrată la Camera de Comerț și Industrie

și având ca principal obiect de activitate comerțul cu produse petroliere.

La momentul

înființării, firma avea ca asociați pe numiții Z.S. și S.M., aceasta din urmă

având și calitatea de administrator.

În luna aprilie 2002,

SC G.I.E. SRL Oradea a intrat în raporturi comerciale cu SC R.D. SA București -

Depozitul Arad, de la care a început să se aprovizioneze cu motorină, carburant

valorificat apoi pentru activitățile agricole în zona Valea lui Mihai din

județul Bihor.

Ulterior,

reprezentanții SC G.I.E. SRL Oradea au cunoscut-o pe inculpata C.C.D.,

administrator la SC L. COM SRL Oradea, societate înregistrată la Camera de

Comerț și Industrie și întrucât cele două firme aveau același obiect de

activitate, reprezentanții acestora au înțeles să desfășoare în comun raporturi

comerciale.

Astfel, începând din

luna mai 2002, SC G.I.E. SRL a achiziționat de la SC R.D. SA București -

Depozitul Arad, cantități apreciabile de motorină și benzină fără plumb, pe

care le-a facturat către SC L COM SRL.

La data de 25 iunie

2002, între SC R.D. SA București - Depozitul Arad și SC G.I.E. SRL s-a încheiat

contractul de vânzare-cumpărare de produse petroliere înregistrat sub nr. 217,

aflat la filele 82 - 85, iar în baza acestui contract, societatea furnizoare a

livrat ritmic către firma beneficiară SC G. SRL cantități de motorină și

benzină fără plumb, conform fișei aflată la filele 76 - 78 dosar.

Întreaga cantitate de

carburant cumpărată În baza acestui contract a fost furnizată către SC L COM

SRL, administrată de inculpata C.C.D., care avea închiriată o stație P. la vila

I. din Băile Felix.

Motorina și benzina

fără plumb achiziționată în această modalitate a fost cumpărată de inculpată la

prețul de 11.860 ROL/litru și vândută către SC D. SRL sub prețul de achiziție,

respectiv cu 10.450 ROL/litru.

După ce a vândut

toate cantitățile de produse petroliere sub prețul pieței, inculpata nu a mai

achitat prețul de cumpărare către furnizorul ei - SC G. SRL, având în acest

fel, în cursul lunii septembrie 2002, o restanță de plată în sumă de 6,2

miliarde ROL, motiv pentru care, la rândul său, SC G. SRL nu și-a mai putut

achita datoriile către SC R.D. SA București - Depozitul Arad, în sumă de 5,5

miliarde ROL.

Față de situația

creată, la 23 septembrie 2002, Z.S. și S.M. au cesionat fiecare câte 8 părți

sociale din capitalul social al SC G. SRL către noul asociat, în persoana

inculpatei C.C.D., aceasta deținând 16 părți sociale, reprezentând 80% din

capitalul social total, iar foștii asociați și-au păstrat câte 2 părți sociale

fiecare.

Ca urmare a acestei

cesiuni, S.M. a fost radiată din funcția de administrator, această funcție

revenind inculpatei, conform actului adițional aflat la fila 66.

În aceeași zi, prin

procura specială autentificată sub nr. 3653 din 23 septembrie 2002 de notar

public D.I., inculpata a fost împuternicită de foștii asociați să îi reprezinte

la bancă pentru a depune și ridica numerar, precum și să semneze toate actele

bancare.

Dobândind specimen de

semnătură, inculpata a intrat și în posesia ștampilei SC G. SRL, a carnetului

cu file CEC și a ordinelor de plată, care i-au fost predate de Z.S. și S.M.

Cunoscând datori le

SC G. SRL către SC R.D. SA București - Depozitul Arad, deși firma debitoare nu

avea disponibil în cont, la data de 23 septembrie 2002, inculpata a emis în

numele SC G. SRL un număr de 11 file CEC, până la concurența sumei de 4,8

miliarde RON, în favoarea creditoarei SC R.D. SA București - Depozitul Arad,

filele CEC având date scadente cuprinse între 27 septembrie 2002 - 24 decembrie

2002.

Toate cele 11 file

CEC au fost refuzate la plată de SC WB SA - sucursala Arad, pe motivul lipsei

totale de disponibil în cont.

avea disponibil în cont, la data de 25 septembrie 2002, inculpata a procedat la

încheierea unui nou Contract de vânzare-cumpărare, nr. 026 din 25 septembrie

2002, aflat la dosar, în baza căruia a achiziționat de la furnizorul SC P.D.

SRL, benzină Premium ecologică fără plumb în valoare de 464.167.800 ROL,

conform facturii fiscale seria ............

Pentru plata

prețului, a emis fila CEC seria BH nr. ............, scadentă la 4 octombrie

2002.

Din totalul

cantității de benzină cumpărată de la SC P.D. SRL, inculpata a descărcat 10650

litri la propria sa stație P. din Băile Felix, iar diferența de 12.000 litri a

fost refac turată de SC L COM SRL, către SC P.O. SRL Mădăraș, cu factura din 26

septembrie 2002, în valoare de 258.012.000 ROL.

Cumpărătorul SC P.O.

SRL Mădăraș a achitat prețul de mai sus, către firma vânzătoare SC L COM SRL -

250.000.000 ROL cu ordin de plată prin bancă, iar 8.000.000 ROL pe bază de

chitanță.

La data de 4

octombrie 2002 - data scadentă a filei CEC, societatea furnizoare a benzinei,

creditoarea SC P.D. SRL, a introdus în bancă fila CEC emisă de inculpată pentru

plată, dar BC WB SA - Filiala Oradea a refuzat-o la plată, întrucât firma

emitentă a CEC-ului nu avea disponibil în cont.

iulie 2002, în calitate de administrator la SC L COM SRL, inculpata a

achiziționat de la furnizoarea SC B.I.E. SRL Oradea combustibil lichid ușor tip

1 în valoare de 455.745.982 ROL, cu factura fiscală din 30 iulie 2002.

Deși firma nu avea

disponibil în cont, inculpata a emis fila CEC, cu termen scadent la 31 iulie

2002.

Fila CEC a fost

introdusă la plată de societatea creditoare a prețului, însă BC WB SA - Filiala

Oradea a refuzat-o la plată pe motivul lipsei totale de disponibil în cont.

Din actele și

lucrările de la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:

Audiată fiind,

inculpata nu a recunoscut comiterea faptelor, precizând că a fost contactată de

numiții S.M. și Z.S., care i-au oferit spre vânzare produse petroliere și, deși

inițial a refuzat, ulterior, datorită insistențelor acestora, s-a hotărât să

deruleze afaceri cu produse petroliere. A reușit să achite prețul produselor

petroliere aferent celor 22 de cisterne achiziționate, dar pentru ultimele 5

cisterne, aflându-se în imposibilitate de plată, le-a cerut celor doi asociați

mai sus enunțați să-i fie amânată plata pentru câteva luni. La data de 23

septembrie 2002, S.M. și Z.S. au obligat-o prin amenințare cu pistolul să se

deplaseze la notar unde să semneze preluarea celor 80% din acțiunile societății

și o procură cu caracter general În baza căreia să reprezinte firma la bancă.

în continuare, sub imperiul acelorași amenințări, inculpata s-a deplasat

împreună cu cei doi asociați la Arad unde, într-un local Mc. D., aceste

persoane iau dat să semneze 11 file CEC, ce fac obiectul cauzei. După ce în

aceeași locație s-a prezentat și contabila firmei SC R. Arad, s-au deplasat cu

toții la sediul acestei societăți unde au urcat cei doi asociați împreună cu

contabila în vederea predării CEC-urilor.

Cu privire la fapta

reținută ca fiind comisă în dauna SC P.D. SRL, inculpata a declarat că cei doi

asociați mai sus enunțați i-au cerut, de asemenea, să se prezinte la sediul

societății păgubite pentru a încheia un contract de achiziție a unei cisterne

de benzină, pentru plata căreia inculpata, la solicitarea celor doi, a lăsat o

filă CEC cu titlu de garanție.

În ce privește fapta

reținută la punctul 3 din actul de sesizare, inculpata și-a amintit doar că

desfășura relații comerciale în bune condiții cu firma SC B. SRL Oradea și nu a

contestat că a ridicat de la această societate cantitatea de 36.395 litri combustibil

ușor în valoare de aproximativ 455.000.000 ROL, lăsând în schimb o filă CEC cu

titlu de garanție, fiind posibil să fi achitat această sumă, însă SC B. SRL

Oradea să fi introdus fila CEC la bancă după plecarea inculpatei din țară.

Deși în interogatoriul

luat inculpata și-a contestat vinovăția, acuzațiile reținute în sarcina sa prin

rechizitoriu au fost dovedite prin întreaga probațiune administrată în cauză,

și anume: contracte comerciale, facturi fiscale, acte constitutive și

adiționale ale societăților comerciale implicate în raporturile comerciale

anterior descrise, rapoarte de constatare tehnico științifice, declarații de

martori. Astfel, s-au reținut următoarele.

comerciale între SC G. și SC L. datează aproximativ din luna mai 2002, SC G.

acționând inițial ca un intermediar de produse petroliere. în acest sens, au

fost reținute declarațiile asociaților Z.S. și S.M. În esență, în cursul

urmăririi penale, Z.S. a arătat următoarele: „în luna mai, spre sfârșit sau

luna iunie, am cunoscut-o pe doamna C.C.D., despre care am aflat că este om de

afaceri foarte potent, cu referințe deosebite, atât la finanțe, cât și la

bancă, ea fiindu-mi recomandată de un amic. La toate acestea se adaugă și

faptul că mi s-a spus despre dânsa că este soție de polițist, încrederea față

de ea era de natură să crească. Livrările către SC L. s-au derulat la cererea

ei, plătindu-ne fără probleme. Livrările către SC L. nu se făceau În baza

vreunui contract, ci la simpla cerere făcută de reprezentanta C.C.D. Ulterior acestei

comenzi, eu sunam la SC R. - Depozit Arad și făceam comandă de marfă. în urma

aprobării comenzii contactam firma SC O.O. SRL care ne efectua transportul.

Transporturile erau preluate de C.C.D., care prelua atât calitativ, cât și

cantitativ".

Pe parcursul acestor

raporturi comerciale derulate inițial în condiții bune și având ca obiect

apreciabile cantități de produse petroliere, așa cum a rezultat din fișa de

evidență R. SA, la data de 25 iunie 2002, ca urmare a faptului că între

furnizoarea SC R. SA și cumpărătoarea SC G. s-au creat relații comerciale

stabile, cele două firme au procedat la încheierea Contractului de

vânzare-cumpărare nr. 217/2002, cu valabilitate între 25 iunie 2002 și 31

decembrie 2002, perioadă în care SC R. s-a obligat să livreze către SC G.

produse petroliere - motorină, benzină fără plumb și benzină Premium II -

cantitatea de 500 tone/lună.

Prin clauzele

contractuale s-a stabilit ca modalitate de plată că fiecare livrare va fi

achitată cu ordin de plată, în termen de 15 zile de la data facturării.

După data

contractului, societatea furnizoare, prin Depozitul Arad, a livrat ritmic către

SC G. cantități de motorină și benzină, în fișa clientului aflată la fila 77 u.

p. fiind evidențiate un număr de 26 facturi, anexe în copie xerox la dosar.

Întreaga cantitate de

produse petroliere la care s-a făcut referire mai sus, a fost facturată de SC

G., către SC L., administrată de inculpată.

La rândul său,

aceasta a vândut întreaga cantitate de motorină și benzină către SC D. SRL

Oradea, firma având ca obiect de activitate comerțul cu combustibili.

Administratorul D.V. a calculat adaosul comercial aferent și a re vândut

produsele petroliere în principal către SC R. SRL Oradea.

Din starea de fapt

mai sus prezentată a rezultat că motorina și benzina care au făcut obiectul

contractului nr. 217/2002. Au fost facturate pe următorul circuit: SC R. -

depozitul Arad - SC G. - SC L. - SC D. SRL Oradea - SC R. SRL Oradea, dar,

faptic, marfa era transportată de la depozitul furnizorului din Arad, direct la

ultimul beneficiar, cu autocisternele aparținând firmei de transport SC U.O.O.

SRL Oradea, cu nr. de înmatriculare "B", "B1",

"B2" și remorcile "B

1

", "B

2

",

"B

3

", conduse de șoferii G.C., L.C.S. și H.A.C.

Din declarațiile

acestora a rezultat că, în a doua jumătate a anului 2002, au efectuat mai multe

transporturi de produse petroliere de la depozitul Arad al SC R., cu

autocisternele mai sus menționate, pentru SC G. Oradea: după încărcare biroul

desfacere al firmei furnizoare elibera avizul de însoțire a mărfii și

certificatul de calitate, toate actele însoțitoare fiind întocmite pentru SC

G., însă pe toată durata transportului șoferii erau contactați în mod repetat

de C.C.D., care direcționa marfa pentru descărcare în principal la depozitul

din loc. Tileagd aparținând firmei SC R. SRL sau la stația P. din Băile Felix

aparținând inculpatei C.C.D. (respectiv SC L.).

Esențiale pentru

dovedirea activității infracționale a inculpatei au fost cele două categorii de

facturi fiscale privind operațiunile comerciale între SC R.D. SA și SC G., pe

de o parte, precum și între SC L. și SC D., pe de altă parte, din punct de

vedere al prețului de vânzare.

Comparând prețurile

de achiziție și de vânzare, care rezultă din facturile emise de SC R. în

calitate de vânzător și cele emise de SC L. în calitate de vânzătoare,

coroborat cu documentele de evidență și cu declarațiile administratorului

firmei cumpărătoare SC D. SRL - martorul D.V. (audiat atât în cursul urmăririi

penale, cât și în fața instanței), a rezultat în mod evident că inculpata a

revândut produsele petroliere la un preț mult mai mic decât acela de cumpărare.

Cu factura din 22

august 2002, R. a vândut către G., 25.630 kg motorină cu prețul unitar de

11.612 RON. Cu factura din 22 august 02, G. a vândut către L. cu prețul unitar

de 11.819 RON, 25.630 kg motorină cu prețul unitar de 11.612 RON. Cu factura BH

din 22 august 02, L. a vândut către D. cu prețul unitar de 10.576 RON.

Cu factura din 23

august 2002, R. a vândut către G., 25. 630 kg motorină cu prețul unitar de 11.612

RON. Cu factura din 23 august 02, G. a vândut către L. cu prețul unitar de

11.850 RON. Cu factura din 23 august 02, L. a vândut către D. cu prețul unitar-

de 10.450 lei(fila 167).

Cu factura din 28

august 2002, R. a vândut către G., 21.700 kg motorină cu prețul unitar de

11.612 RON. Cu factura din 28 august 02, G. a vândut către L. cu prețul unitar

de 11.850 RON. Cu factura din 28 august 02, L. a vândut către D. cu prețul

unitar de 10.574 RON.

Cu factura din 11

septembrie 2002, R. a vândut către G., 25.111 kg motorină cu prețul unitar de

11.569 RON. Cu factura din 11 septembrie 02, G. a vândut către L. cu prețul

unitar de 11.960 RON. Cu factura din 11 septembrie 02, L. a vândut către D. cu

prețul unitar de 10.520 RON.

Cu factura din 12

septembrie 2002, R. a vândut către G., 21.750 kg motorină cu prețul unitar de

12.241 RON. Cu factura din 12 septembrie 02, G. a vândut către L. cu prețul

unitar de 12.631 RON. Cu factura din 12 septembrie 02, L. a vândut către D. cu

prețul unitar de 10.855 RON.

Cu factura din 16

septembrie 2002, R. a vândut către G., 22.530 kg motorină cu prețul unitar de

12.241 RON. Cu factura din 16 septembrie 02, G. a vândut către L. cu prețul

unitar de 12.620 RON. Cu factura din 16 septembrie 02, L. a vândut către D. cu

prețul unitar de 10.700 RON.

Cu factura din 18

septembrie 2002, R. a vândut către G., 25.920 kg motorină cu prețul unitar de

12.241 RON. Cu factura din 18 septembrie 02, G. a vândut către L. cu prețul

unitar de 12.620 RON. Cu factura din 18 septembrie 02, L. a vândut către D. cu

prețul unitar de 10.250 RON.

Prețul tuturor

produselor petroliere achiziționate de SC L. a fost plătit de SC D. cu

chitanțele și ordinele de plată depuse la dosar.

Cu toate acestea,

inculpata C.C.D. nu a achitat nimic din prețul acestor produse către SC G.,

firmă față de care SC L. a acumulat până în septembrie 2002 o datorie de 6,2

miliarde ROL.

La rândul său, nici

SC G. nu și-a mai putut achita datoriile reprezentând prețul produselor

petroliere către SC R. SA.

Față de situația

creată, inculpata a preluat SC G., dobândind cu titlu de cesiune 80% din

capitalul social al firmei, în baza actului adițional autentificat sub nr.

3652/23 septembrie 2002 de notar public D.I.

Prin același act a

devenit și administrator al firmei privind documentele și ștampila, precum și

dreptul de semnătură în bancă.

Tot la momentul

autentificării actului adițional de mai sus, cei doi asociați pentru restul de

20% din capitalul social au investit pe inculpată cu puteri depline pentru a-i

reprezenta la bancă, a depune și ridica numerar, a semna în numele lor și

pentru ei toate actele bancare, prin procura specială autentificată sub nr.

3653 din 23 septembrie 2002 de notar public D.I.

Versiunea inculpatei

privind modul de dobândire a 80% din capitalul social al firmei SC G.I.E. SRL

Oradea - amenințată fiind cu pistolul să se deplaseze la notar în vederea

preluării acestor acțiuni, iar mai apoi la Arad în vederea predării celor 11

file CEC - a fost infirmată de declarațiile martorilor S.M. și Z.S., audiați și

în fața instanței sub aceste aspecte.

Astfel, S.M. a

declarat că: „relațiile comerciale cu societatea inculpatei au început în

aprilie 2002 și s-au derulat normal. I-am livrat cantități destul de importante

de combustibil pe care le plătea la termen. în luna august 2002, inculpata s-a

deplasat la Valea lui Mihai pentru a analiza o investiție ce noi o aveam acolo

în construcție, respectiv societatea pe care o conduceam și, neavând mijloace

financiare de a o finaliza prin varii metode, am încercat să căutăm o firmă cu

o putere economică mai mare cu care să ne asociem și să finalizăm investiția,

Inculpata s-a arătat interesată de această investiție, cunoștea valoarea ei

întrucât soțul inculpatei la acea vreme lucrase ca polițist de frontieră și îmi

aduc aminte că inculpata s-a deplasat personal la Valea lui Mihai pentru a avea

o idee despre valoarea investiției. Valoarea de 80% din acțiunile firmei

noastre au fost cedate inculpatei la înțelegere cu aceasta, urmând ca pentru

cele 20% rămase, eu și asociatul meu să primim fiecare câte 10 părți și să ne

ocupăm de finalizarea investiției de la Valea lui Mihai, iar celelalte

activități ale firmei, mai precis comercializarea de produse petroliere, urma

să fie atributul exclusiv al inculpatei. La data de 23 septembrie 2002, când a

avut loc cesionarea acestor părți, întâlnirea am stabilit-o cu acordul

inculpatei la sediul notarului și, după ce am încheiat formalitățile notariale,

i-am dat o G.M.L. cu documente ce o aveam în permanență la mine, în care se

aflau facturi, ordine de plată, CEC-uri, ștampile, etc. De asemenea, fac

precizarea că, din moment ce 80% din acțiunile firmei reveneau inculpatei, ca o

consecință firească a fost și a o împuternici cu toate cele necesare pentru a

face demersurile legale la bancă, sens în care la notar s-a întocmit acea

procură ce o împuternicea să semneze valabil în bancă. La 23 septembrie 2002..

la inițiativa inculpatei am hotărât să ne deplasăm în Arad la sediul R..

deplasarea am făcut-o împreună cu Z. și inculpata. Am contactat-o pe contabila

firmei R. Arad, numita Stoica.. i-am spus cu acel prilej doamnei Stoica că

inculpata se va ocupa în continuare de activitatea de comerț a firmei

noastre".

Aceleași aspecte a

fost confirmate de martorul Z.S. care arată, în plus, următoarele: „este greșit

când se insinuează că transferul de acțiuni de la SC G. către inculpată s-a

făcut subit. Discuțiile pe această temă, respectiv preluarea de către inculpată

a majorității acțiunilor firmei noastre, s-a desfășurat pe o perioadă mai lungă

de timp și am avut în vedere perspectivele reale de dezvoltare a societății

noastre. Doar rațiuni economice ne-au împins la a ceda acele 80% acțiuni din

firmă pe numele inculpatei C.C.D. Motivația deplasării la data de 23 septembrie

2002 cu inculpata C.C.D. la Arad a fost aceea că, după ce am cesionat părți din

societatea noastră, domnia sa urma să se ocupe exclusiv de comercializarea

produselor petroliere, iar eu și coasociata mea urma să ne ocupăm de

construcția stației de benzină.. îmi aduc aminte că am dus-o pe C.C.D. la Arad,

la solicitarea acesteia, pentru a fi prezentată la R. Arad. La data de 23

septembrie 2002, inculpata avea instrumentele de plată de la firma pe care o

preluase de la noi".

Ca urmare a datoriei

neachitate de SC G. către SC R., reprezentanții firmei creditoare au avut

repetate discuții cu reprezentanții firmei debitoare, pentru găsirea unei

soluții de stingere a debitului.

În aceste sens, au

fost audiați în cauză reprezentantul comercial al SC R. SA Depozitul Arad,

numitul T.M., coordonatorul de zonă MA, mandatarul R. pentru administrarea

depozitului Arad, S.S., contabila depozitului Arad - S.C.F., soțul acesteia,

numitul R.M., în declarațiile lor aceste persoane confirmând că în data de 23

septembrie 2002 reprezentanții SC G. - Z.S., S.M. și C.C.D. s-au prezentat la sediul

SC R. SA Arad și au predat un număr de 11 file CEC, semnate, ștampilate și

completate la toate rubricile pentru plata mărfii livrate.

Toate aceste file CEC

s-au predat în mână contabilei firmei, numita Stoica Carmen Florica.

Ca urmare, s-a

procedat la examinarea științifică a semnăturilor depuse pe cele 11 file CEC,

prin compararea cu semnăturile originale depuse de inculpată pe acte autentice

încheiate în fața notarului, cereri și declarații oficiale adresate

instituțiilor bancare sau comerciale, folosite ca script de comparație, iar

prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 15147 din 13 martie 2003

întocmit de IPJ Bihor Serviciul Criminalistic, s-a stabilit că toate

semnăturile depuse la poziția „semnătura trăgătorului" pe cele 11 file CEC

aparțin inculpatei.

Toate cele 11 file

CEC au fost refuzate la plată de Banca Comercială WB SA Sucursala Arad, pentru

motivul lipsei totale de disponibil în cont.

Instanța de fond a

reținut ca o probă esențială în dovedirea intenției infracționale a inculpatei,

conținutul Adresei nr. VII/4/11266/9R din 12 decembrie 2002 emisă de BNR.

Din comunicarea BNR a

rezultat că propria firmă a inculpatei, SC L. SRL, figura până la data emiterii

adresei în centrala Incidențelor de Plăți cu 18 incidente de plată, din care: 7

incidente de plată cu CEC-uri BCR și WB și 11 incidente de plată cu bilete la

ordin la BCR, Banca Transilvania și WB.

Ca urmare, SC L. SRL

a intrat în interdicție bancară de a emite CEC-uri, în perioada 13 august 2002

- 7 octombrie 2003.

De la data intrării

în interdicție bancară, 13 august 2002, într-o perioadă foarte scurtă de timp,

cunoscând că nu mai poate emite CEC-uri pe propria firmă, inculpata a găsit o

nouă societate comercială, la care a devenit administrator la data de 23

septembrie 2002, iar în aceeași zi, a emis 11 file CEC fără acoperire, deși

noua firmă, SC G. SRL, nu avea absolut nici un disponibil în cont.

Așa cum s-a dovedit

mai sus, în conținutul hotărârii, prin toate probele emanate, insolvabilitatea

SC G. SRL a fost creată în întregime prin activitatea exclusivă a inculpatei,

care a preluat toate cantitățile de combustibil livrate de SC R. - Depozitul

Arad și le-a dirijat spre alte societăți comerciale, cărora le-a vândut același

produs la un preț mai mic decât prețul de cumpărare.

Deși cumpărătorii

și-au îndeplinit obligațiile de plată către firma inculpatei, aceasta nu a

plătit nimic către SC G., generând prin propria sa activitate infracțională

starea de insolvabilitate a acestei firme și procedând apoi la emiterea filelor

CEC, cu consecința prejudicierii SC R. cu suma de 4.848.473.672 ROL.

administrator, al SC G. SRL, la data de 25 septembrie 2002, inculpata a

încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 026 din 25 septembrie 2002 cu SC

P.D. SRL București, având ca obiect cumpărarea produselor petroliere -benzină

Premium și motorină și în baza căruia a achiziționat de la firma vânzătoare

cantitatea de 17.191 kg benzină Premium, în valoare de 464.167.800 ROL.

Pentru această

cantitate de benzină, SC P.D. SRL București a emis factura din 25 septembrie

2002, aflată la dosar la fila 335 u.p, iar pentru plata prețului, inculpata a

emis fila CEC aflată la dosar în original.

Cu privire la

emiterea acestei file CEC, a fost audiată în calitate de martor numita M.G. -

economist la SC P.D. SRL, în declarație aceasta arătând următoarele: „ în data

de 25 septembrie 2002, în timp ce mă aflam de serviciu, s-a prezentat la mine

C.C.D., care dorea să cumpere produse petroliere. După ce aceasta a discutat cu

șefa mea, C.A., am primit sarcina să mă ocup de întocmirea contractului de

vânzare-cumpărare de produse petroliere între societatea noastră și SC G.I.E.

SRL. După ce am întocmit acest contract, actul a fost semnat și ștampilat de

ambele părți.. Anterior întocmirii facturii de către mine, inculpata a

completat în fața mea fila CEC eliberată de WB, cu toate datele esențiale,

inclusiv contravaloarea mărfii. Depozitul SC P.D. SRL se află în incinta SC

Sinteza SA, situat în Oradea, C. Borșului km 35, iar încărcarea mărfii de către

beneficiar se face la poarta 2, aparținând acestei societăți. Menționez faptul

că șoferul delegat S.F. a semnat pentru primirea mărfii și pe dispoziția de

livrare care este completată de gestionarul depozitului M.V.".

Aceleași aspecte au

fost confirmate de martora C.A.D., care a arătat următoarele: „Am fost

administrator la SC P.D. SRL București, firmă care avea în depozit produse

petroliere aparținând SC R.V. Cluj. În 2002, a venit la sediul firmei noastre

inculpata, fiind interesată de cumpărare de produse petroliere. S-a încheiat un

contract între firma pe care o administram și SC G. și inițial doresc să

precizez că nu am fost de acord să livrez cantități de combustibil inculpatei.

Luând legătura cu R.V. Cluj și domnul G.N., una din persoanele cu putere de decizie

în firmă, mi-a comunicat să închei contractul cu inculpata întrucât,

consultându-se cu superiorul său, i s-a spus că se poate lucra cu firma

acesteia. Am procedat la încheierea contractului..și pe lângă clauzele inserate

în contract s-a întocmit și o anexă prin care inculpata își asumă în caz de

neplată parțială sau totală a sumelor de bani înscrise în filele CEC,

responsabilitatea conform legii ... nu am putut valorifica CEC-ul ca instrument

de plată din lipsă de lichidități".

Martorul G.N. a relevat

aceleași împrejurări: „.. date fiind relațiile comerciale de lungă durată între

R. și P., aceștia din urmă obișnuiau să ne întrebe de diverși clienți,

respectiv dacă prezintă sau nu încredere. în condițiile în care cunoșteam

clienți de ani de zile care nu ne făcuseră probleme, evident că îi recomandam

mai departe. Printre aceste societăți se numără și SC G. Oradea, societate

căreia i-am vândut foarte multă vreme marfă, fără a avea incident la plăți..

Ulterior, când s-a ajuns la scadență, doamna de la P m-a sunat și mi-a spus că

întâmpină probleme cu plata mărfii și mi-a comunicat că nu i-a fost onorat

CEC-ul".

În cauză a fost

audiat șoferul care a transportat benzina încărcată de la SC P.D. SRL, numitul

S.F., care în declarația dată a indicat locul de descărcare, respectiv firmele

la care a fost direcționată marfa cumpărată: „Sunt angajat al SC P.O. SRL în

calitate de șofer pe autocisternă. În data de 25 septembrie 2002, la

solicitarea inculpatei, am încărcat produse petroliere pentru SC G. SRL, de la

P.D. - depozitul din Oradea, C. Clujului, în incinta SC S. SA. De la această

societate am încărcat la indicația lui C.C.D. cantitatea de 22.650 litri,

respectiv 17.191 kg benzină Premium ecologică fără plumb. După ce am semnat

factura fiscală, la indicația lui C.C.D., o parte din marfă, respectiv

cantitatea de 10.650 litri benzină, am descărcat-o în stația P. din Băile Felix

aparținând lui C.C.D.. Restul de marfă, în cantitate de 12.000 litri, tot la

indicația acesteia, am transportat-o și descărcat-o la stația P. din Mădăraș,

aparținând societății la care lucrez".

De altfel, faptul că

la data de 26 septembrie 2002, SC P.O. a cumpărat cantitatea de 12.000 litri

benzină transportată de șoferul S.F., cu autocisterna, a rezultat cu

certitudine și din factura din 26 septembrie 2002.

S-a reținut, însă, că

această cantitate de benzină a fost facturată de inculpată nu pe firma SC G.

SRL, ci pe cealaltă firmă a sa SC L., în calitate de vânzătoare.

Deși în întregime

cantitatea de benzină cumpărată de la SC P.D. SRL a fost valorificată de SC L.,

fila CEC completată și semnată de inculpată pentru plata prețului de cumpărare

a fost emisă în numele SC G. SRL, societate care nu avea nici un disponibil în

cont, așa încât în momentul în care firma creditoare a prețului SC P.D. SRL a

intenționat să o valorifice, fila CEC a fost refuzată la plată de BC WB.

Pentru întregirea

imaginii asupra activității infracționale a inculpatei, instanța a subliniat;

că firma cumpărătoare a cantității de 12.000 litri benzină, SC P.O., a achitat

în întregime prețul aferent de 258.012.000 ROL către SC L. SRL.

Aceasta a rezultat

din ordinele de plată și chitanțele aflate la dosar, precum și din declarația

administratorului SC P.O., numitul O.M.: „Din luna aprilie 2002, am început să

achiziționez de la SC L. ComSRL - societate administrată de C.C.D., produse

petroliere. Produsele cumpărate de la SC L. SRL erau plătite către această

societate prin bancă în procent de. 95%, sume de bani pentru care SC L. SRL

elibera chitanțe. Astfel, în data de 25 septembrie 2002, am cumpărat de la SC

L. SRL, conform facturii fiscale, cantitatea de 12.000 litri benzină ecologică

fără plumb, în valoare de 258.012.000 ROL. Din această sumă, am plătit prin

ordin de plată, la data de 25 septembrie 2002, suma de 250.000.000 ROL, prin

Banca IT - Filiala Salonta, iar restul de 8.012.000 ROL a fost plătit anterior

cumpărării mărfii prin chitanța din 21 septembrie 2002, eliberată de SC L. SRL.

Produsele petroliere menționate au fost transportate de șoferul meu angajat în

data de 25 septembrie 2002 cu autocisterna.

Cealaltă parte din

benzina achiziționată de la SC P.D. SRL, în cantitate de 10.650 litri, a fost

valorificată direct prin stația de carburanți aparținând tot SC L., din Băile

Felix - Vila I., iar prețul provenit din vânzare a fost însușit de inculpată

sau de alte persoane, după cum rezultă din declarațiile angajaților stației P.:

„Din stația P., la indicația lui C.C.D., se ridicau sume de bani de mai multe

persoane, respectiv C.M., S.C., C.E., C.I., un tip pe nume David și C.C.D.,

pentru care nu se întocmeau documente justificative" (declarație martor

M.C., vânzător la stația P).

S-a reținut că și

fila CEC a făcut obiectul constatării tehnico-științifice nr. 15147 din 13

martie 2003 a IPJ Bihor, la care s-a făcut referire mai sus, stabilindu-se că

semnătura depusă la rubrica „semnătura trăgătorului" aparține inculpatei

C.C.D.

Din emiterea filei

CEC în numele SC G. SRL, pe de o parte și valorificarea benzinei și încasarea

prețului în numele SC L., pe de altă parte, a rezultat în mod evident intenția

inculpatei de a prejudicia firma vânzătoare SC P.D. SRL.

administrator la SC L. SRL, la data de 30 iulie 2002, inculpata a achiziționat

de la SC B.I.E. SRL Oradea cantitatea de 36.593 litri combustibil ușor, în

valoare de 455.745.982 ROL, cu factura fiscală din 30 iulie 2002.

Pentru plata sumei de

mai sus, inculpata a emis fila CEC purtând semnătura sa, conform raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 15147 din 13 martie 2003, întocmit de IPJ

Bihor.

Din declarațiile

martorului B.V.V., administrator SC B.I.E. SRL, instanța de fond a reținut

următoarele: „în momentul livrării mărfii și eliberării facturii de livrare,

C.C.D. mi-a precizat că va face plata cu fila CEC pe care mi-o va emite însă a

doua zi, după ce va consulta soldul existent la data respectivă. A doua zi,

inculpata s-a prezentat la biroul SC B.I.E. SRL, situat în Oradea unde, în

prezența mea și a partenerului meu F.F., a emis fila CEC a cărei serie și număr

au fost completate din ziua precedentă factura de livrare a mărfii și pe care

C.C.D. a semnat fiind de acord, completând fila respectivă la toate rubricile

și ștampilând-o cu ștampila SC L COM SRL.. Cu ocazia emiterii filei CEC,

inculpata mi-a spus că au disponibil în cont și că pot să introduc oricând fila

în Bancă.

Ulterior, după

ridicarea mărfii, inculpata i-a solicitat în mod repetat părții vătămate B.V.V.

să nu introducă la plată fila CEC pentru că nu are disponibil în cont. La data

de 17 octombrie 2002, văzând că nu-și mai poate recupera banii și aflând că

inculpata este dispărută, B. Vasile Vaier a introdus fila CEC la bancă.

Inclusiv în fața

instanței de fond, reprezentantul SC B.I.E. SRL a reiterat precizarea că fila

CEC a fost eliberată de inculpată ca mijloc de plată, infirmând astfel apărarea

inculpatei că a lăsat fila CEC cu titlu de garanție.

Și fila CEC a fost

supusă expertizării, stabilindu-se că semnătura de la poziția „semnătura

Trăgătorului" a fost executată de inculpată.

S-a reținut că BC WB

SA - Sucursala Oradea a refuzat la plată fila CEC, pentru motivul lipsei de

disponibil în cont.

Din toate probele mai

sus expuse și analizate, instanța de fond a concluzionat că a fost dovedită

vinovăția inculpatei în comiterea faptelor care fac obiectul prezentei cauze.

La concluzia

vinovăției au condus și faptele imediat ulterioare ale inculpatei care, la data

de 4 octombrie 2002, a împuternicit prin procură specială și autentică pe soțul

ei, C.M., să vândă imobilul proprietate comună situat în Oradea iar la data de

6 octombrie 2002, respectiv la 10 zile de la emiterea ultimei file CEC (25

septembrie 2002) în favoarea SC P.D. SRL, a părăsit România prin punctul de

frontieră Curtici. Ca urmare, prin ordinul S/123833 din 10 octombrie 2002,

inculpata a fost dată în urmărire generală.

Considerând dovedită

vinovăția inculpatei, au fost avute în vedere următoarele aspecte cu privire la

încadrarea juridică a faptelor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată:

În rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a reținut ca fiind aplicabile

faptelor comise de inculpată disp. art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că

încadrarea juridică de mai sus este incorectă întrucât art. 215 alin. (4) C.

pen. reglementează o infracțiune de sine stătătoare, cu individualitate

proprie, care constă în emiterea unui CEC asupra unei instituții de credit sau

a unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizie sau

acoperirea necesară, în scopul de a obține un folos material injust și dacă s-a

pricinuit o pagubă, ori faptele inculpatei de a emite în mod repetat file CEC,

fără ca firmele a căror administrator este să aibă disponibil în cont, nu au

nici o legătură cu infracțiunea de înșelăciune reglementată de alin. (1) și (2)

de la art. 215 C. pen.

A fost avut în vedere

că acestea incriminează inducerea în eroare prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, precum și

inducerea în eroare prin folosirea de nume, calități mincinoase ori de mijloace

frauduloase, incriminări care nu își găsesc aplicabilitatea în prezenta cauză.

În consecință, în

baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei

din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (4) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea

pedepsei ce s-a aplicat în cauză, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., și anume: gradul concret de pericol social al faptei,

complexitatea activității infracționale desfășurate de inculpată, prejudiciul

deosebit de mare cauzat părților civile (de peste 5 miliarde ROL la nivelul

anului 2002) și care nu a fost recuperat decât în foarte mică parte, faptul că,

la câteva zile după comiterea faptelor, inculpata a fugit din România pentru a

se sustrage urmăririi penale, precum și atitudinea nesinceră a acesteia în fața

instanței.

Pentru aceste

considerente, s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 10 ani închisoare.

Sub aspectul laturii

civile a cauzei, instanța de fond a reținut următoarele: SC R.D. SRL depozit

RPD Arad s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 484.847,3672 RON

(4.848.473.672 ROL) cu penalități de întârziere conform Contractului nr. 217 din

25 iunie 2002.

În primul ciclu

procesual - Dosar nr. 5191/2003 al Tribunalului Bihor, la termenul de judecată

din 24 februarie 2004, s-a prezentat în instanță avocatul ales al părții

civile, care a declarat verbal că, deși partea pe care o reprezintă nu și-a

recuperat prejudiciul, nu înțelege să-și mai mențină pretențiile bănești

formulate împotriva inculpatei C.C.D., urmând să încerce recuperarea

prejudiciului printr-o acțiune civilă separată.

În prezentul dosar,

societatea a fost legal citată - inclusiv la adresa indicată în urma

contactării telefonice, fără să se fi prezentat la dezbateri vreo persoană

pentru a face noi precizări asupra constituirii de parte civilă.

În aceste condiții,

instanța de fond a luat act de constituirea de parte civilă formulată în cursul

urmăririi penale cu respectarea condițiilor legale conținând manifestarea

expresă de voință în sensul obligării la despăgubim, prin act scris, purtând

ștampila firmei și semnătura reprezentantului legal.

Instanța de fond nu a

luat act de simpla declarație verbală a apărătorului părții civile formulată în

primul ciclu procesual, în contextul în care din natura juridică a renunțării

derivă cerința ca o atare declarație să fie făcută prin mandatar cu procură

specială, iar avocatul părții civile prejudiciate nu a făcut o dovadă în sensul

că renunțarea la pretenții bănești reprezintă manifestarea de voință a părții

civile.

Față de cele ce

preced, instanța de fond, constatând că prejudiciul nu a fost recuperat

(inculpata nefăcând vreo dovadă în acest sens) și fiind dovedită vinovăția

acesteia, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și

următoarele C. civ., a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 484.847,3672

RON (4.848.473.672 ROL) cu penalități de întârziere conform Contractului nr.

217 din 25 iunie 2002 în favoarea părții civile SC R.D. SRL depozit RPD Arad,

cu sediul în comuna V, județul Arad, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a precizat că, deși

inculpata răspunde în solidar împreună cu partea responsabilă civilmente pentru

prejudiciul cauza părților civile, în prezenta cauză, instanța de fond,

verificând situația SC G.I.E. SRL Oradea, cu sediul declarat în Oradea

(inculpata acționând în calitate de administrator al acestei firme), a reținut

că aceasta a fost radiată din data de 20 iunie 2007, potrivit evidențelor

aflate pe site-ul Ministerului Finanțelor.

În ceea ce privește

situația SC P.D. SRL București, instanța de fond a reținut că, în cursul

urmăririi penale, aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 464.167.800

ROL. Pe parcursul cercetării judecătorești, la solicitarea instanței, Oficiul

Registrului Comerțului a comunicat situația actuală a firmei, precizând că la

data de 8 noiembrie 2007 s-a înregistrat sub nr. 474912 Sentința comercială nr.

3514 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului București prin care s-a dispus

închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei.

Față de aceste

considerente, instanța de fond, constatând că partea solicitantă, constituită

parte civilă în cursul urmăririi penale, nu mai există, a dat eficiență

dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen., în sensul că s-a dispus confiscarea de

la inculpată a sumei de 46.416,78 RON (464.167.800 ROL) reprezentând folos

necuvenit.

În ceea ce privește

partea civilă SC B.I.E. SRL Oradea, instanța de fond a reținut că, deși aceasta

s-a constituit inițial parte civilă în cauză, în instanță, la fila 208 dosar,

se regăsește declarația autentificată sub nr. 314 din 29 iulie 2008 dată la

Biroul Notarial M.L.V., conform căreia B.V.V., în calitate de administrator al

SC B.I.E. SRL Oradea, a declarat că și-a reglementat situația debitorilor cu

inculpata C.C.D. în calitate de administratorul SC L. COM SRL Oradea, iar în

prezent nu mai are nici un fel de pretenții de natură civilă față de aceasta.

Ca urmare, s-a

constatat că partea civilă nu mai formulează pretenții în cauză, prejudiciul

fiind integral recuperat.

De asemenea, în baza

art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea filelor CEC, astfel cum au

fost menționate în dispozitivul sentinței.

Față de pericolul

concret al faptelor ce fac obiectul cauzei și persoana inculpatei (în concret

faptul că a fost dată în urmărire generală în cursul urmăririi penale ca urmare

a conduitei acesteia de a se sustrage acestei faze procesuale, iar mai apoi

extrădată în România pe baza acestui mandat), instanța de fond a apreciat că în

cauză se impune menținerea măsurii neprivative de libertate dispusă de Curtea

de Apel Oradea prin Decizia penală nr. 565/R/2007 dată în Dosarul nr.

1522/35/P/2007 și, în consecință, în baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc.

pen., a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față

de inculpata C.C.D.

Împotriva acestei

hotărâri, în termenul prevăzut de lege, a declarat apel C.C.D., solicitând

instanței, prin intermediul apărătorului său, admiterea apelului, desființarea

hotărârii și, procedând la rejudecare, în principal, a dispune restituirea

cauzei la parchet, fiind incidente prevederile art. 332 C. proc. pen., iar în

subsidiar, a solicitat achitarea sa.

Prin Decizia penală

nr. 75/A/2009 din 6 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în baza

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fot respins, ca nefundat, apelul

declarat de inculpata C.C.D. împotriva Sentinței penale nr. 92/P din 26 martie

2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, sentință ce a fost menținută în întregime.

A fost obligat

apelantul să plătească în favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli

judiciare în apel.

Pentru a pronunța

această hotărâre, curtea de apel a constatat că prima instanță a reținut în mod

corect situația de fapt și a. stabilit vinovăția inculpatei pe baza unei juste

aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite

de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, s-a

constatat că instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei

aplicate inculpatei atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât

și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute

de art. 72 C. pen. Astfel, s-a reținut că inculpata era la data săvârșirii

faptei încadrată în muncă, cu trecut nepedepsit, iar instanța de fond a evaluat

în mod judicios atât aceste aspecte, cât și faptele și, mai ales, gradul de

pericol ridicat al acestora.

A fost avut în vedere

că infracțiunea de înșelăciune în modalitatea săvârșită de inculpată are un

grad ridicat de pericol social atât prin cuantum (5 miliarde ROL la nivelul

anului 2002), cât și prin instaurarea unui climat de neîncredere în

instrumentele de plată dintre societățile comerciale, perturbând grav

activitatea acestora.

S-a reținut că

nulitățile invocate de inculpată nu atrag nulitatea actelor întocmite, câtă

vreme inculpatei nu i s-a adus nicio vătămare care nu ar putea fi înlăturată

decât prin anularea acelui act. Comportamentul culpabil al inculpatei a fost

dovedit de faptul că, la câteva zile după săvârșirea faptelor, aceasta a fugit

din România pentru a se sustrage urmăririi penale.

Cu privire la critica

adusă de către inculpată încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa,

instanța a considerat-o nefondată. S-a reținut că rezoluțiunea de a emite o

filă CEC asupra unei societăți Comerciale știind că pentru valorificarea

cecului nu există provizia sau acoperirea necesară, a fost unică și a început

în momentul în care provizia a lipsit din contul societăților administrate de

inculpată și a întrerupt activitatea infracțională când împotriva ei au fost

efectuate primele cercetări. A fost avut în vedere că legiuitorul a înțeles să

incrimineze emiterea unor astfel de instrumente de plată fără a avea provizia

necesară și nu aspecte ce țin de existența sau nu a mențiunilor necesare.

Referitor la latura

civilă a cauzei, s-a reținut că simpla declarație verbală a apărătorului părții

civile S.C. R.D. S.R.L Depozit RPD Arad, în sensul că nu se mai constituie

parte civilă, nu poate fi luată în seamă de către instanță, câtă vreme acelei

persoane i-a lipsit o procură specială din partea părții civile din care să

rezulte că renunțarea la pretenții bănești reprezintă manifestarea de voință a acesteia.

Pentru aceste motive,

curtea de apel a constatat că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate

inculpatei nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art.

52 C. pen., creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.

împotriva acestei

decizii a formulat recurs inculpata C.C.D..

Prin Decizia nr. 1702

din 30 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

Dosarul nr. 490/35/2009, a fost admis recursul, fiind casată Decizia penală nr.

75/A/2009 din 6 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea și trimisă

cauza spre rejudecare la această instanță.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs,

s-a oprit la solicitarea de casare cu trimitere pentru incompatibilitatea

judecătorului cauzei manifestată la nivelul instanței de apel, S-a reținut că

nu au fost respectate dispozițiile legale cu privire la corecta compunere a

completului de judecată în apel, la judecarea cauzei participând un judecător

incompatibil.

Astfel, s-a avut în

vedere că, în fața instanței de fond, la termenul din 31 ianuarie 2009,

judecătorul M.T. a respins expres cererea recurentei de restituire a cauzei la

parchet pentru refacerea urmăririi penale, apreciind că actul de sesizare al instanței

a fost corect întocmit. Același judecător a soluționat apelul inculpatei prin

decizia atacată, în condițiile în care chiar primul motiv de apel viza nelegală

sesizare a instanței prin existența unor acte procesuale așa-zis nule absolut

(concret s-au făcut referiri la lipsa începerii urmăririi penale și a punerii

în mișcare a acțiunii penale).

Ca atare, s-a reținut

că judecătorul M.T. era incompatibil să soluționeze apelul care viza aceeași

problemă cu privire la care acest judecător se pronunțase în primă instanță,

iar, în aceste condiții, decizia Curții de Apel Oradea este nelegală,

impunându-se casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare în complet legal

constituit, înlăuntrul căruia nu va mai face parte judecătorul în cauză.

Pentru a lămuri situația

juridică creată, s-a considerat că este necesar a fi adus în discuție art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în care se face trimitere și la

noțiunea de „imparțialitatea instanței", termenul trebuind analizat prin

prisma dezvoltărilor jurisprudențiale din partea Curții Europene. Trecând peste

abordarea obiectivă, formală a noțiun