ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1612/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 92 din 26 martie 2009, Tribunalul Bihor a hotărât următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei C.C.D., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., texte de lege În baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatei la 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 26 noiembrie 2004 până la 10 august 2006 și de la 10 februarie 2007 până la 04 decembrie 2007. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ., a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 484.847,3672 RON (4.848.473.672 ROL) cu penalități de întârziere conform Contractului nr. 217 din 25 iunie 2002 în favoarea părții civile SC R.D. SRL depozit RPD Arad, cu titlu de despăgubiri civile. S-a constatat că partea civilă SC B.I.E. SRL Oradea nu mai formulează pretenții civile în cauză, prejudiciul fiind integral recuperat conform înscrisului aflat la fila 208 dosar.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 46.416,78 RON (464.167.800 ROL) reprezentând folos necuvenit. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea următoarelor file CEC: - seria BH "X", emis la 27 septembrie 2002; - seria BH "Y", emis la 01 octombrie 2002; - seria BH "Z", emis la 03 octombrie 2002; - seria BH "W", emis la 04 octombrie 2002; - seria BH "Q", emis la 08 octombrie 2002; - seria BH "XX", emis la 10 octombrie 2002; - seria BH "YY", emis la 14 octombrie 2002 - seria BH "ZZ", emis la 16 octombrie 2002 - seria BH "WW", emis la 18 octombrie 2002 - sena BH "QQ", emis la 22 octombrie 2002 - seria BH "X1", emis la 24 octombrie 2002 - seria BH "Y1", emis la 04 octombrie 2002; - seria BH "Z1", emis la 31 iulie 2002, aflate în original la dosar.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, republicată, corelat cu art. 21 lit. g) din aceeași lege, a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului Bihor, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia. În baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpata C.C.D. prin Decizia penală nr. 565/R din din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Oradea. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la 2000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin Decizia penală nr. 75/A/12 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 2327/35/P/2005, s-a admis apelul declarat de inculpata C.C.D., s-a dispus desființarea Sentinței penale nr. 75 din 4 martie 2005 a Tribunalului Bihor și rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.

În considerentele deciziei enunțate s-a arată că, la data pronunțării Sentinței penale nr. 75 din 4 martie 2005, inculpata se afla în stare de arest, situație necunoscută de instanță și, ca atare, în imposibilitatea de a se prezenta la dezbateri sau de a încunoștința tribunalul despre această imposibilitate, incidente fiind în acest context prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Cu ocazia rejudecării cauzei la Tribunalul Bihor, s-a format Dosarul nr. 4384/111/2007. În esență, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost trimisă în judecată inculpata C.C.D. pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-au reținut în sarcina inculpatei următoarele: 1. în cursul lunii octombrie 2000, a fost înființată SC G.I.E. SRL Oradea, înregistrată la Camera de Comerț și Industrie și având ca principal obiect de activitate comerțul cu produse petroliere. La momentul înființării, firma avea ca asociați pe numiții Z.S. și S.M., aceasta din urmă având și calitatea de administrator. În luna aprilie 2002, SC G.I.E. SRL Oradea a intrat în raporturi comerciale cu SC R.D. SA București - Depozitul Arad, de la care a început să se aprovizioneze cu motorină, carburant valorificat apoi pentru activitățile agricole în zona Valea lui Mihai din județul Bihor. Ulterior, reprezentanții SC G.I.E. SRL Oradea au cunoscut-o pe inculpata C.C.D., administrator la SC L. COM SRL Oradea, societate înregistrată la Camera de Comerț și Industrie și întrucât cele două firme aveau același obiect de activitate, reprezentanții acestora au înțeles să desfășoare în comun raporturi comerciale.

Astfel, începând din luna mai 2002, SC G.I.E. SRL a achiziționat de la SC R.D. SA București - Depozitul Arad, cantități apreciabile de motorină și benzină fără plumb, pe care le-a facturat către SC L COM SRL. La data de 25 iunie 2002, între SC R.D. SA București - Depozitul Arad și SC G.I.E. SRL s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de produse petroliere înregistrat sub nr. 217, aflat la filele 82 - 85, iar în baza acestui contract, societatea furnizoare a livrat ritmic către firma beneficiară SC G. SRL cantități de motorină și benzină fără plumb, conform fișei aflată la filele 76 - 78 dosar. Întreaga cantitate de carburant cumpărată În baza acestui contract a fost furnizată către SC L COM SRL, administrată de inculpata C.C.D., care avea închiriată o stație P. la vila I. din Băile Felix.

Motorina și benzina fără plumb achiziționată în această modalitate a fost cumpărată de inculpată la prețul de 11.860 ROL/litru și vândută către SC D. SRL sub prețul de achiziție, respectiv cu 10.450 ROL/litru. După ce a vândut toate cantitățile de produse petroliere sub prețul pieței, inculpata nu a mai achitat prețul de cumpărare către furnizorul ei - SC G. SRL, având în acest fel, în cursul lunii septembrie 2002, o restanță de plată în sumă de 6,2 miliarde ROL, motiv pentru care, la rândul său, SC G. SRL nu și-a mai putut achita datoriile către SC R.D. SA București - Depozitul Arad, în sumă de 5,5 miliarde ROL. Față de situația creată, la 23 septembrie 2002, Z.S. și S.M. au cesionat fiecare câte 8 părți sociale din capitalul social al SC G. SRL către noul asociat, în persoana inculpatei C.C.D., aceasta deținând 16 părți sociale, reprezentând 80% din capitalul social total, iar foștii asociați și-au păstrat câte 2 părți sociale fiecare.

Ca urmare a acestei cesiuni, S.M. a fost radiată din funcția de administrator, această funcție revenind inculpatei, conform actului adițional aflat la fila 66. În aceeași zi, prin procura specială autentificată sub nr. 3653 din 23 septembrie 2002 de notar public D.I., inculpata a fost împuternicită de foștii asociați să îi reprezinte la bancă pentru a depune și ridica numerar, precum și să semneze toate actele bancare. Dobândind specimen de semnătură, inculpata a intrat și în posesia ștampilei SC G. SRL, a carnetului cu file CEC și a ordinelor de plată, care i-au fost predate de Z.S. și S.M. Cunoscând datori le SC G. SRL către SC R.D. SA București - Depozitul Arad, deși firma debitoare nu avea disponibil în cont, la data de 23 septembrie 2002, inculpata a emis în numele SC G. SRL un număr de 11 file CEC, până la concurența sumei de 4,8 miliarde RON, în favoarea creditoarei SC R.D.

SA București - Depozitul Arad, filele CEC având date scadente cuprinse între 27 septembrie 2002 - 24 decembrie 2002. Toate cele 11 file CEC au fost refuzate la plată de SC WB SA - sucursala Arad, pe motivul lipsei totale de disponibil în cont. 2. Cu toate că nu avea disponibil în cont, la data de 25 septembrie 2002, inculpata a procedat la încheierea unui nou Contract de vânzare-cumpărare, nr. 026 din 25 septembrie 2002, aflat la dosar, în baza căruia a achiziționat de la furnizorul SC P.D. SRL, benzină Premium ecologică fără plumb în valoare de 464.167.800 ROL, conform facturii fiscale seria … Pentru plata prețului, a emis fila CEC seria BH nr… , scadentă la 4 octombrie 2002. Din totalul cantității de benzină cumpărată de la SC P.D.

SRL, inculpata a descărcat 10650 litri la propria sa stație P. din Băile Felix, iar diferența de 12.000 litri a fost refac turată de SC L COM SRL, către SC P.O. SRL Mădăraș, cu factura din 26 septembrie 2002, în valoare de 258.012.000 ROL. Cumpărătorul SC P.O. SRL Mădăraș a achitat prețul de mai sus, către firma vânzătoare SC L COM SRL - 250.000.000 ROL cu ordin de plată prin bancă, iar 8.000.000 ROL pe bază de chitanță. La data de 4 octombrie 2002 - data scadentă a filei CEC, societatea furnizoare a benzinei, creditoarea SC P.D. SRL, a introdus în bancă fila CEC emisă de inculpată pentru plată, dar BC WB SA - Filiala Oradea a refuzat-o la plată, întrucât firma emitentă a CEC-ului nu avea disponibil în cont.

3. La data de 30 iulie 2002, în calitate de administrator la SC L COM SRL, inculpata a achiziționat de la furnizoarea SC B.I.E. SRL Oradea combustibil lichid ușor tip 1 în valoare de 455.745.982 ROL, cu factura fiscală din 30 iulie 2002. Deși firma nu avea disponibil în cont, inculpata a emis fila CEC, cu termen scadent la 31 iulie 2002. Fila CEC a fost introdusă la plată de societatea creditoare a prețului, însă BC WB SA - Filiala Oradea a refuzat-o la plată pe motivul lipsei totale de disponibil în cont. Din actele și lucrările de la dosar, instanța de fond a reținut următoarele: Audiată fiind, inculpata nu a recunoscut comiterea faptelor, precizând că a fost contactată de numiții S.M. și Z.S., care i-au oferit spre vânzare produse petroliere și, deși inițial a refuzat, ulterior, datorită insistențelor acestora, s-a hotărât să deruleze afaceri cu produse petroliere.

A reușit să achite prețul produselor petroliere aferent celor 22 de cisterne achiziționate, dar pentru ultimele 5 cisterne, aflându-se în imposibilitate de plată, le-a cerut celor doi asociați mai sus enunțați să-i fie amânată plata pentru câteva luni. La data de 23 septembrie 2002, S.M. și Z.S. au obligat-o prin amenințare cu pistolul să se deplaseze la notar unde să semneze preluarea celor 80% din acțiunile societății și o procură cu caracter general În baza căreia să reprezinte firma la bancă. în continuare, sub imperiul acelorași amenințări, inculpata s-a deplasat împreună cu cei doi asociați la Arad unde, într-un local Mc. D., aceste persoane iau dat să semneze 11 file CEC, ce fac obiectul cauzei.

După ce în aceeași locație s-a prezentat și contabila firmei SC R. Arad, s-au deplasat cu toții la sediul acestei societăți unde au urcat cei doi asociați împreună cu contabila în vederea predării CEC-urilor. Cu privire la fapta reținută ca fiind comisă în dauna SC P.D. SRL, inculpata a declarat că cei doi asociați mai sus enunțați i-au cerut, de asemenea, să se prezinte la sediul societății păgubite pentru a încheia un contract de achiziție a unei cisterne de benzină, pentru plata căreia inculpata, la solicitarea celor doi, a lăsat o filă CEC cu titlu de garanție.

În ce privește fapta reținută la punctul 3 din actul de sesizare, inculpata și-a amintit doar că desfășura relații comerciale în bune condiții cu firma SC B. SRL Oradea și nu a contestat că a ridicat de la această societate cantitatea de 36.395 litri combustibil ușor în valoare de aproximativ 455.000.000 ROL, lăsând în schimb o filă CEC cu titlu de garanție, fiind posibil să fi achitat această sumă, însă SC B. SRL Oradea să fi introdus fila CEC la bancă după plecarea inculpatei din țară. Deși în interogatoriul luat inculpata și-a contestat vinovăția, acuzațiile reținute în sarcina sa prin rechizitoriu au fost dovedite prin întreaga probațiune administrată în cauză, și anume: contracte comerciale, facturi fiscale, acte constitutive și adiționale ale societăților comerciale implicate în raporturile comerciale anterior descrise, rapoarte de constatare tehnico științifice, declarații de martori.

Astfel, s-au reținut următoarele. 1. Raporturile comerciale între SC G. și SC L. datează aproximativ din luna mai 2002, SC G. acționând inițial ca un intermediar de produse petroliere. în acest sens, au fost reținute declarațiile asociaților Z.S. și S.M. În esență, în cursul urmăririi penale, Z.S. a arătat următoarele: „în luna mai, spre sfârșit sau luna iunie, am cunoscut-o pe doamna C.C.D., despre care am aflat că este om de afaceri foarte potent, cu referințe deosebite, atât la finanțe, cât și la bancă, ea fiindu-mi recomandată de un amic. La toate acestea se adaugă și faptul că mi s-a spus despre dânsa că este soție de polițist, încrederea față de ea era de natură să crească. Livrările către SC L. s-au derulat la cererea ei, plătindu-ne fără probleme.

Livrările către SC L. nu se făceau În baza vreunui contract, ci la simpla cerere făcută de reprezentanta C.C.D. Ulterior acestei comenzi, eu sunam la SC R. - Depozit Arad și făceam comandă de marfă. în urma aprobării comenzii contactam firma SC O.O. SRL care ne efectua transportul.

Transporturile erau preluate de C.C.D., care prelua atât calitativ, cât și cantitativ". Pe parcursul acestor raporturi comerciale derulate inițial în condiții bune și având ca obiect apreciabile cantități de produse petroliere, așa cum a rezultat din fișa de evidență R. SA, la data de 25 iunie 2002, ca urmare a faptului că între furnizoarea SC R. SA și cumpărătoarea SC G. s-au creat relații comerciale stabile, cele două firme au procedat la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 217/2002, cu valabilitate între 25 iunie 2002 și 31 decembrie 2002, perioadă în care SC R. s-a obligat să livreze către SC G. produse petroliere - motorină, benzină fără plumb și benzină Premium II - cantitatea de 500 tone/lună.

Prin clauzele contractuale s-a stabilit ca modalitate de plată că fiecare livrare va fi achitată cu ordin de plată, în termen de 15 zile de la data facturării. După data contractului, societatea furnizoare, prin Depozitul Arad, a livrat ritmic către SC G. cantități de motorină și benzină, în fișa clientului aflată la fila 77 u. p. fiind evidențiate un număr de 26 facturi, anexe în copie xerox la dosar. Întreaga cantitate de produse petroliere la care s-a făcut referire mai sus, a fost facturată de SC G., către SC L., administrată de inculpată. La rândul său, aceasta a vândut întreaga cantitate de motorină și benzină către SC D. SRL Oradea, firma având ca obiect de activitate comerțul cu combustibili.

Administratorul D.V. a calculat adaosul comercial aferent și a re vândut produsele petroliere în principal către SC R. SRL Oradea. Din starea de fapt mai sus prezentată a rezultat că motorina și benzina care au făcut obiectul contractului nr. 217/2002. Au fost facturate pe următorul circuit: SC R. - depozitul Arad - SC G. - SC L. - SC D. SRL Oradea - SC R. SRL Oradea, dar, faptic, marfa era transportată de la depozitul furnizorului din Arad, direct la ultimul beneficiar, cu autocisternele aparținând firmei de transport SC U.O.O. SRL Oradea, cu nr. de înmatriculare "B", "B1", "B2" și remorcile "B 1 ", "B 2 ", "B 3 ", conduse de șoferii G.C., L.C.S. și H.A.C.

Din declarațiile acestora a rezultat că, în a doua jumătate a anului 2002, au efectuat mai multe transporturi de produse petroliere de la depozitul Arad al SC R., cu autocisternele mai sus menționate, pentru SC G. Oradea: după încărcare biroul desfacere al firmei furnizoare elibera avizul de însoțire a mărfii și certificatul de calitate, toate actele însoțitoare fiind întocmite pentru SC G., însă pe toată durata transportului șoferii erau contactați în mod repetat de C.C.D., care direcționa marfa pentru descărcare în principal la depozitul din loc. Tileagd aparținând firmei SC R. SRL sau la stația P. din Băile Felix aparținând inculpatei C.C.D. (respectiv SC L.). Esențiale pentru dovedirea activității infracționale a inculpatei au fost cele două categorii de facturi fiscale privind operațiunile comerciale între SC R.D.

SA și SC G., pe de o parte, precum și între SC L. și SC D., pe de altă parte, din punct de vedere al prețului de vânzare. Comparând prețurile de achiziție și de vânzare, care rezultă din facturile emise de SC R. în calitate de vânzător și cele emise de SC L. în calitate de vânzătoare, coroborat cu documentele de evidență și cu declarațiile administratorului firmei cumpărătoare SC D. SRL - martorul D.V. (audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței), a rezultat în mod evident că inculpata a revândut produsele petroliere la un preț mult mai mic decât acela de cumpărare. Cu factura din 22 august 2002, R. a vândut către G., 25.630 kg motorină cu prețul unitar de 11.612 RON. Cu factura din 22 august 02, G. a vândut către L. cu prețul unitar de 11.819 RON, 25.630 kg motorină cu prețul unitar de 11.612 RON.

Cu factura BH din 22 august 02, L. a vândut către D. cu prețul unitar de 10.576 RON. Cu factura din 23 august 2002, R. a vândut către G., 25. 630 kg motorină cu prețul unitar de 11.612 RON. Cu factura din 23 august 02, G. a vândut către L. cu prețul unitar de 11.850 RON. Cu factura din 23 august 02, L. a vândut către D. cu prețul unitar- de 10.450 lei(fila 167). Cu factura din 28 august 2002, R. a vândut către G., 21.700 kg motorină cu prețul unitar de 11.612 RON. Cu factura din 28 august 02, G. a vândut către L. cu prețul unitar de 11.850 RON. Cu factura din 28 august 02, L. a vândut către D. cu prețul unitar de 10.574 RON. Cu factura din 11 septembrie 2002, R. a vândut către G., 25.111 kg motorină cu prețul unitar de 11.569 RON.

Cu factura din 11 septembrie 02, G. a vândut către L. cu prețul unitar de 11.960 RON. Cu factura din 11 septembrie 02, L. a vândut către D. cu prețul unitar de 10.520 RON. Cu factura din 12 septembrie 2002, R. a vândut către G., 21.750 kg motorină cu prețul unitar de 12.241 RON. Cu factura din 12 septembrie 02, G. a vândut către L. cu prețul unitar de 12.631 RON. Cu factura din 12 septembrie 02, L. a vândut către D. cu prețul unitar de 10.855 RON. Cu factura din 16 septembrie 2002, R. a vândut către G., 22.530 kg motorină cu prețul unitar de 12.241 RON. Cu factura din 16 septembrie 02, G. a vândut către L. cu prețul unitar de 12.620 RON. Cu factura din 16 septembrie 02, L. a vândut către D. cu prețul unitar de 10.700 RON.

Cu factura din 18 septembrie 2002, R. a vândut către G., 25.920 kg motorină cu prețul unitar de 12.241 RON. Cu factura din 18 septembrie 02, G. a vândut către L. cu prețul unitar de 12.620 RON. Cu factura din 18 septembrie 02, L. a vândut către D. cu prețul unitar de 10.250 RON. Prețul tuturor produselor petroliere achiziționate de SC L. a fost plătit de SC D. cu chitanțele și ordinele de plată depuse la dosar. Cu toate acestea, inculpata C.C.D. nu a achitat nimic din prețul acestor produse către SC G., firmă față de care SC L. a acumulat până în septembrie 2002 o datorie de 6,2 miliarde ROL. La rândul său, nici SC G. nu și-a mai putut achita datoriile reprezentând prețul produselor petroliere către SC R. SA.

Față de situația creată, inculpata a preluat SC G., dobândind cu titlu de cesiune 80% din capitalul social al firmei, în baza actului adițional autentificat sub nr. 3652/23 septembrie 2002 de notar public D.I. Prin același act a devenit și administrator al firmei privind documentele și ștampila, precum și dreptul de semnătură în bancă. Tot la momentul autentificării actului adițional de mai sus, cei doi asociați pentru restul de 20% din capitalul social au investit pe inculpată cu puteri depline pentru a-i reprezenta la bancă, a depune și ridica numerar, a semna în numele lor și pentru ei toate actele bancare, prin procura specială autentificată sub nr. 3653 din 23 septembrie 2002 de notar public D.I.

Versiunea inculpatei privind modul de dobândire a 80% din capitalul social al firmei SC G.I.E. SRL Oradea - amenințată fiind cu pistolul să se deplaseze la notar în vederea preluării acestor acțiuni, iar mai apoi la Arad în vederea predării celor 11 file CEC - a fost infirmată de declarațiile martorilor S.M. și Z.S., audiați și în fața instanței sub aceste aspecte. Astfel, S.M. a declarat că: „relațiile comerciale cu societatea inculpatei au început în aprilie 2002 și s-au derulat normal. I-am livrat cantități destul de importante de combustibil pe care le plătea la termen.

în luna august 2002, inculpata s-a deplasat la Valea lui Mihai pentru a analiza o investiție ce noi o aveam acolo în construcție, respectiv societatea pe care o conduceam și, neavând mijloace financiare de a o finaliza prin varii metode, am încercat să căutăm o firmă cu o putere economică mai mare cu care să ne asociem și să finalizăm investiția, Inculpata s-a arătat interesată de această investiție, cunoștea valoarea ei întrucât soțul inculpatei la acea vreme lucrase ca polițist de frontieră și îmi aduc aminte că inculpata s-a deplasat personal la Valea lui Mihai pentru a avea o idee despre valoarea investiției.

Valoarea de 80% din acțiunile firmei noastre au fost cedate inculpatei la înțelegere cu aceasta, urmând ca pentru cele 20% rămase, eu și asociatul meu să primim fiecare câte 10 părți și să ne ocupăm de finalizarea investiției de la Valea lui Mihai, iar celelalte activități ale firmei, mai precis comercializarea de produse petroliere, urma să fie atributul exclusiv al inculpatei. La data de 23 septembrie 2002, când a avut loc cesionarea acestor părți, întâlnirea am stabilit-o cu acordul inculpatei la sediul notarului și, după ce am încheiat formalitățile notariale, i-am dat o G.M.L.

cu documente ce o aveam în permanență la mine, în care se aflau facturi, ordine de plată, CEC-uri, ștampile, etc. De asemenea, fac precizarea că, din moment ce 80% din acțiunile firmei reveneau inculpatei, ca o consecință firească a fost și a o împuternici cu toate cele necesare pentru a face demersurile legale la bancă, sens în care la notar s-a întocmit acea procură ce o împuternicea să semneze valabil în bancă. La 23 septembrie 2002.. la inițiativa inculpatei am hotărât să ne deplasăm în Arad la sediul R.. deplasarea am făcut-o împreună cu Z. și inculpata. Am contactat-o pe contabila firmei R. Arad, numita Stoica.. i-am spus cu acel prilej doamnei Stoica că inculpata se va ocupa în continuare de activitatea de comerț a firmei noastre". Aceleași aspecte a fost confirmate de martorul Z.S.

care arată, în plus, următoarele: „este greșit când se insinuează că transferul de acțiuni de la SC G. către inculpată s-a făcut subit. Discuțiile pe această temă, respectiv preluarea de către inculpată a majorității acțiunilor firmei noastre, s-a desfășurat pe o perioadă mai lungă de timp și am avut în vedere perspectivele reale de dezvoltare a societății noastre. Doar rațiuni economice ne-au împins la a ceda acele 80% acțiuni din firmă pe numele inculpatei C.C.D. Motivația deplasării la data de 23 septembrie 2002 cu inculpata C.C.D. la Arad a fost aceea că, după ce am cesionat părți din societatea noastră, domnia sa urma să se ocupe exclusiv de comercializarea produselor petroliere, iar eu și coasociata mea urma să ne ocupăm de construcția stației de benzină..

îmi aduc aminte că am dus-o pe C.C.D. la Arad, la solicitarea acesteia, pentru a fi prezentată la R. Arad. La data de 23 septembrie 2002, inculpata avea instrumentele de plată de la firma pe care o preluase de la noi". Ca urmare a datoriei neachitate de SC G. către SC R., reprezentanții firmei creditoare au avut repetate discuții cu reprezentanții firmei debitoare, pentru găsirea unei soluții de stingere a debitului. În aceste sens, au fost audiați în cauză reprezentantul comercial al SC R. SA Depozitul Arad, numitul T.M., coordonatorul de zonă MA, mandatarul R. pentru administrarea depozitului Arad, S.S., contabila depozitului Arad - S.C.F., soțul acesteia, numitul R.M., în declarațiile lor aceste persoane confirmând că în data de 23 septembrie 2002 reprezentanții SC G. - Z.S., S.M.

și C.C.D. s-au prezentat la sediul SC R. SA Arad și au predat un număr de 11 file CEC, semnate, ștampilate și completate la toate rubricile pentru plata mărfii livrate. Toate aceste file CEC s-au predat în mână contabilei firmei, numita Stoica Carmen Florica. Ca urmare, s-a procedat la examinarea științifică a semnăturilor depuse pe cele 11 file CEC, prin compararea cu semnăturile originale depuse de inculpată pe acte autentice încheiate în fața notarului, cereri și declarații oficiale adresate instituțiilor bancare sau comerciale, folosite ca script de comparație, iar prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 15147 din 13 martie 2003 întocmit de IPJ Bihor Serviciul Criminalistic, s-a stabilit că toate semnăturile depuse la poziția „semnătura trăgătorului" pe cele 11 file CEC aparțin inculpatei.

Toate cele 11 file CEC au fost refuzate la plată de Banca Comercială WB SA Sucursala Arad, pentru motivul lipsei totale de disponibil în cont. Instanța de fond a reținut ca o probă esențială în dovedirea intenției infracționale a inculpatei, conținutul Adresei nr. VII/4/11266/9R din 12 decembrie 2002 emisă de BNR. Din comunicarea BNR a rezultat că propria firmă a inculpatei, SC L. SRL, figura până la data emiterii adresei în centrala Incidențelor de Plăți cu 18 incidente de plată, din care: 7 incidente de plată cu CEC-uri BCR și WB și 11 incidente de plată cu bilete la ordin la BCR, Banca Transilvania și WB.

Ca urmare, SC L. SRL a intrat în interdicție bancară de a emite CEC-uri, în perioada 13 august 2002 - 7 octombrie 2003. De la data intrării în interdicție bancară, 13 august 2002, într-o perioadă foarte scurtă de timp, cunoscând că nu mai poate emite CEC-uri pe propria firmă, inculpata a găsit o nouă societate comercială, la care a devenit administrator la data de 23 septembrie 2002, iar în aceeași zi, a emis 11 file CEC fără acoperire, deși noua firmă, SC G. SRL, nu avea absolut nici un disponibil în cont. Așa cum s-a dovedit mai sus, în conținutul hotărârii, prin toate probele emanate, insolvabilitatea SC G. SRL a fost creată în întregime prin activitatea exclusivă a inculpatei, care a preluat toate cantitățile de combustibil livrate de SC R. - Depozitul Arad și le-a dirijat spre alte societăți comerciale, cărora le-a vândut același produs la un preț mai mic decât prețul de cumpărare.

Deși cumpărătorii și-au îndeplinit obligațiile de plată către firma inculpatei, aceasta nu a plătit nimic către SC G., generând prin propria sa activitate infracțională starea de insolvabilitate a acestei firme și procedând apoi la emiterea filelor CEC, cu consecința prejudicierii SC R. cu suma de 4.848.473.672 ROL. 2. Tot în calitate de administrator, al SC G. SRL, la data de 25 septembrie 2002, inculpata a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 026 din 25 septembrie 2002 cu SC P.D. SRL București, având ca obiect cumpărarea produselor petroliere -benzină Premium și motorină și în baza căruia a achiziționat de la firma vânzătoare cantitatea de 17.191 kg benzină Premium, în valoare de 464.167.800 ROL.

Pentru această cantitate de benzină, SC P.D. SRL București a emis factura din 25 septembrie 2002, aflată la dosar la fila 335 u.p, iar pentru plata prețului, inculpata a emis fila CEC aflată la dosar în original. Cu privire la emiterea acestei file CEC, a fost audiată în calitate de martor numita M.G. - economist la SC P.D. SRL, în declarație aceasta arătând următoarele: „ în data de 25 septembrie 2002, în timp ce mă aflam de serviciu, s-a prezentat la mine C.C.D., care dorea să cumpere produse petroliere. După ce aceasta a discutat cu șefa mea, C.A., am primit sarcina să mă ocup de întocmirea contractului de vânzare-cumpărare de produse petroliere între societatea noastră și SC G.I.E. SRL. După ce am întocmit acest contract, actul a fost semnat și ștampilat de ambele părți..

Anterior întocmirii facturii de către mine, inculpata a completat în fața mea fila CEC eliberată de WB, cu toate datele esențiale, inclusiv contravaloarea mărfii. Depozitul SC P.D. SRL se află în incinta SC Sinteza SA, situat în Oradea, C. Borșului km 35, iar încărcarea mărfii de către beneficiar se face la poarta 2, aparținând acestei societăți. Menționez faptul că șoferul delegat S.F. a semnat pentru primirea mărfii și pe dispoziția de livrare care este completată de gestionarul depozitului M.V.". Aceleași aspecte au fost confirmate de martora C.A.D., care a arătat următoarele: „Am fost administrator la SC P.D. SRL București, firmă care avea în depozit produse petroliere aparținând SC R.V.

Cluj. În 2002, a venit la sediul firmei noastre inculpata, fiind interesată de cumpărare de produse petroliere. S-a încheiat un contract între firma pe care o administram și SC G. și inițial doresc să precizez că nu am fost de acord să livrez cantități de combustibil inculpatei. Luând legătura cu R.V. Cluj și domnul G.N., una din persoanele cu putere de decizie în firmă, mi-a comunicat să închei contractul cu inculpata întrucât, consultându-se cu superiorul său, i s-a spus că se poate lucra cu firma acesteia. Am procedat la încheierea contractului..și pe lângă clauzele inserate în contract s-a întocmit și o anexă prin care inculpata își asumă în caz de neplată parțială sau totală a sumelor de bani înscrise în filele CEC, responsabilitatea conform legii ... nu am putut valorifica CEC-ul ca instrument de plată din lipsă de lichidități". Martorul G.N.

a relevat aceleași împrejurări: „.. date fiind relațiile comerciale de lungă durată între R. și P., aceștia din urmă obișnuiau să ne întrebe de diverși clienți, respectiv dacă prezintă sau nu încredere. în condițiile în care cunoșteam clienți de ani de zile care nu ne făcuseră probleme, evident că îi recomandam mai departe. Printre aceste societăți se numără și SC G. Oradea, societate căreia i-am vândut foarte multă vreme marfă, fără a avea incident la plăți.. Ulterior, când s-a ajuns la scadență, doamna de la P m-a sunat și mi-a spus că întâmpină probleme cu plata mărfii și mi-a comunicat că nu i-a fost onorat CEC-ul". În cauză a fost audiat șoferul care a transportat benzina încărcată de la SC P.D.

SRL, numitul S.F., care în declarația dată a indicat locul de descărcare, respectiv firmele la care a fost direcționată marfa cumpărată: „Sunt angajat al SC P.O. SRL în calitate de șofer pe autocisternă. În data de 25 septembrie 2002, la solicitarea inculpatei, am încărcat produse petroliere pentru SC G. SRL, de la P.D. - depozitul din Oradea, C. Clujului, în incinta SC S. SA. De la această societate am încărcat la indicația lui C.C.D. cantitatea de 22.650 litri, respectiv 17.191 kg benzină Premium ecologică fără plumb. După ce am semnat factura fiscală, la indicația lui C.C.D., o parte din marfă, respectiv cantitatea de 10.650 litri benzină, am descărcat-o în stația P. din Băile Felix aparținând lui C.C.D..

Restul de marfă, în cantitate de 12.000 litri, tot la indicația acesteia, am transportat-o și descărcat-o la stația P. din Mădăraș, aparținând societății la care lucrez". De altfel, faptul că la data de 26 septembrie 2002, SC P.O. a cumpărat cantitatea de 12.000 litri benzină transportată de șoferul S.F., cu autocisterna, a rezultat cu certitudine și din factura din 26 septembrie 2002. S-a reținut, însă, că această cantitate de benzină a fost facturată de inculpată nu pe firma SC G. SRL, ci pe cealaltă firmă a sa SC L., în calitate de vânzătoare. Deși în întregime cantitatea de benzină cumpărată de la SC P.D. SRL a fost valorificată de SC L., fila CEC completată și semnată de inculpată pentru plata prețului de cumpărare a fost emisă în numele SC G. SRL, societate care nu avea nici un disponibil în cont, așa încât în momentul în care firma creditoare a prețului SC P.D.

SRL a intenționat să o valorifice, fila CEC a fost refuzată la plată de BC WB. Pentru întregirea imaginii asupra activității infracționale a inculpatei, instanța a subliniat; că firma cumpărătoare a cantității de 12.000 litri benzină, SC P.O., a achitat în întregime prețul aferent de 258.012.000 ROL către SC L. SRL. Aceasta a rezultat din ordinele de plată și chitanțele aflate la dosar, precum și din declarația administratorului SC P.O., numitul O.M.: „Din luna aprilie 2002, am început să achiziționez de la SC L. ComSRL - societate administrată de C.C.D., produse petroliere. Produsele cumpărate de la SC L. SRL erau plătite către această societate prin bancă în procent de. 95%, sume de bani pentru care SC L. SRL elibera chitanțe.

Astfel, în data de 25 septembrie 2002, am cumpărat de la SC L. SRL, conform facturii fiscale, cantitatea de 12.000 litri benzină ecologică fără plumb, în valoare de 258.012.000 ROL. Din această sumă, am plătit prin ordin de plată, la data de 25 septembrie 2002, suma de 250.000.000 ROL, prin Banca IT - Filiala Salonta, iar restul de 8.012.000 ROL a fost plătit anterior cumpărării mărfii prin chitanța din 21 septembrie 2002, eliberată de SC L. SRL. Produsele petroliere menționate au fost transportate de șoferul meu angajat în data de 25 septembrie 2002 cu autocisterna. Cealaltă parte din benzina achiziționată de la SC P.D.

SRL, în cantitate de 10.650 litri, a fost valorificată direct prin stația de carburanți aparținând tot SC L., din Băile Felix - Vila I., iar prețul provenit din vânzare a fost însușit de inculpată sau de alte persoane, după cum rezultă din declarațiile angajaților stației P.: „Din stația P., la indicația lui C.C.D., se ridicau sume de bani de mai multe persoane, respectiv C.M., S.C., C.E., C.I., un tip pe nume David și C.C.D., pentru care nu se întocmeau documente justificative" (declarație martor M.C., vânzător la stația P). S-a reținut că și fila CEC a făcut obiectul constatării tehnico-științifice nr. 15147 din 13 martie 2003 a IPJ Bihor, la care s-a făcut referire mai sus, stabilindu-se că semnătura depusă la rubrica „semnătura trăgătorului" aparține inculpatei C.C.D.

Din emiterea filei CEC în numele SC G. SRL, pe de o parte și valorificarea benzinei și încasarea prețului în numele SC L., pe de altă parte, a rezultat în mod evident intenția inculpatei de a prejudicia firma vânzătoare SC P.D. SRL. 3. în calitate de administrator la SC L. SRL, la data de 30 iulie 2002, inculpata a achiziționat de la SC B.I.E. SRL Oradea cantitatea de 36.593 litri combustibil ușor, în valoare de 455.745.982 ROL, cu factura fiscală din 30 iulie 2002. Pentru plata sumei de mai sus, inculpata a emis fila CEC purtând semnătura sa, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 15147 din 13 martie 2003, întocmit de IPJ Bihor. Din declarațiile martorului B.V.V., administrator SC B.I.E.

SRL, instanța de fond a reținut următoarele: „în momentul livrării mărfii și eliberării facturii de livrare, C.C.D. mi-a precizat că va face plata cu fila CEC pe care mi-o va emite însă a doua zi, după ce va consulta soldul existent la data respectivă. A doua zi, inculpata s-a prezentat la biroul SC B.I.E. SRL, situat în Oradea unde, în prezența mea și a partenerului meu F.F., a emis fila CEC a cărei serie și număr au fost completate din ziua precedentă factura de livrare a mărfii și pe care C.C.D. a semnat fiind de acord, completând fila respectivă la toate rubricile și ștampilând-o cu ștampila SC L COM SRL.. Cu ocazia emiterii filei CEC, inculpata mi-a spus că au disponibil în cont și că pot să introduc oricând fila în Bancă.

Ulterior, după ridicarea mărfii, inculpata i-a solicitat în mod repetat părții vătămate B.V.V. să nu introducă la plată fila CEC pentru că nu are disponibil în cont. La data de 17 octombrie 2002, văzând că nu-și mai poate recupera banii și aflând că inculpata este dispărută, B. Vasile Vaier a introdus fila CEC la bancă. Inclusiv în fața instanței de fond, reprezentantul SC B.I.E. SRL a reiterat precizarea că fila CEC a fost eliberată de inculpată ca mijloc de plată, infirmând astfel apărarea inculpatei că a lăsat fila CEC cu titlu de garanție. Și fila CEC a fost supusă expertizării, stabilindu-se că semnătura de la poziția „semnătura Trăgătorului" a fost executată de inculpată. S-a reținut că BC WB SA - Sucursala Oradea a refuzat la plată fila CEC, pentru motivul lipsei de disponibil în cont.

Din toate probele mai sus expuse și analizate, instanța de fond a concluzionat că a fost dovedită vinovăția inculpatei în comiterea faptelor care fac obiectul prezentei cauze. La concluzia vinovăției au condus și faptele imediat ulterioare ale inculpatei care, la data de 4 octombrie 2002, a împuternicit prin procură specială și autentică pe soțul ei, C.M., să vândă imobilul proprietate comună situat în Oradea iar la data de 6 octombrie 2002, respectiv la 10 zile de la emiterea ultimei file CEC (25 septembrie 2002) în favoarea SC P.D. SRL, a părăsit România prin punctul de frontieră Curtici. Ca urmare, prin ordinul S/123833 din 10 octombrie 2002, inculpata a fost dată în urmărire generală.

Considerând dovedită vinovăția inculpatei, au fost avute în vedere următoarele aspecte cu privire la încadrarea juridică a faptelor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată: În rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a reținut ca fiind aplicabile faptelor comise de inculpată disp. art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut că încadrarea juridică de mai sus este incorectă întrucât art. 215 alin. (4) C. pen.

reglementează o infracțiune de sine stătătoare, cu individualitate proprie, care constă în emiterea unui CEC asupra unei instituții de credit sau a unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizie sau acoperirea necesară, în scopul de a obține un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, ori faptele inculpatei de a emite în mod repetat file CEC, fără ca firmele a căror administrator este să aibă disponibil în cont, nu au nici o legătură cu infracțiunea de înșelăciune reglementată de alin. (1) și (2) de la art. 215 C. pen. A fost avut în vedere că acestea incriminează inducerea în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, precum și inducerea în eroare prin folosirea de nume, calități mincinoase ori de mijloace frauduloase, incriminări care nu își găsesc aplicabilitatea în prezenta cauză.

În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat în cauză, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și anume: gradul concret de pericol social al faptei, complexitatea activității infracționale desfășurate de inculpată, prejudiciul deosebit de mare cauzat părților civile (de peste 5 miliarde ROL la nivelul anului 2002) și care nu a fost recuperat decât în foarte mică parte, faptul că, la câteva zile după comiterea faptelor, inculpata a fugit din România pentru a se sustrage urmăririi penale, precum și atitudinea nesinceră a acesteia în fața instanței.

Pentru aceste considerente, s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 10 ani închisoare. Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut următoarele: SC R.D. SRL depozit RPD Arad s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 484.847,3672 RON (4.848.473.672 ROL) cu penalități de întârziere conform Contractului nr. 217 din 25 iunie 2002. În primul ciclu procesual - Dosar nr. 5191/2003 al Tribunalului Bihor, la termenul de judecată din 24 februarie 2004, s-a prezentat în instanță avocatul ales al părții civile, care a declarat verbal că, deși partea pe care o reprezintă nu și-a recuperat prejudiciul, nu înțelege să-și mai mențină pretențiile bănești formulate împotriva inculpatei C.C.D., urmând să încerce recuperarea prejudiciului printr-o acțiune civilă separată.

În prezentul dosar, societatea a fost legal citată - inclusiv la adresa indicată în urma contactării telefonice, fără să se fi prezentat la dezbateri vreo persoană pentru a face noi precizări asupra constituirii de parte civilă. În aceste condiții, instanța de fond a luat act de constituirea de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale cu respectarea condițiilor legale conținând manifestarea expresă de voință în sensul obligării la despăgubim, prin act scris, purtând ștampila firmei și semnătura reprezentantului legal. Instanța de fond nu a luat act de simpla declarație verbală a apărătorului părții civile formulată în primul ciclu procesual, în contextul în care din natura juridică a renunțării derivă cerința ca o atare declarație să fie făcută prin mandatar cu procură specială, iar avocatul părții civile prejudiciate nu a făcut o dovadă în sensul că renunțarea la pretenții bănești reprezintă manifestarea de voință a părții civile.

Față de cele ce preced, instanța de fond, constatând că prejudiciul nu a fost recuperat (inculpata nefăcând vreo dovadă în acest sens) și fiind dovedită vinovăția acesteia, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ., a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 484.847,3672 RON (4.848.473.672 ROL) cu penalități de întârziere conform Contractului nr. 217 din 25 iunie 2002 în favoarea părții civile SC R.D. SRL depozit RPD Arad, cu sediul în comuna V, județul Arad, cu titlu de despăgubiri civile. S-a precizat că, deși inculpata răspunde în solidar împreună cu partea responsabilă civilmente pentru prejudiciul cauza părților civile, în prezenta cauză, instanța de fond, verificând situația SC G.I.E.

SRL Oradea, cu sediul declarat în Oradea (inculpata acționând în calitate de administrator al acestei firme), a reținut că aceasta a fost radiată din data de 20 iunie 2007, potrivit evidențelor aflate pe site-ul Ministerului Finanțelor. În ceea ce privește situația SC P.D. SRL București, instanța de fond a reținut că, în cursul urmăririi penale, aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 464.167.800 ROL. Pe parcursul cercetării judecătorești, la solicitarea instanței, Oficiul Registrului Comerțului a comunicat situația actuală a firmei, precizând că la data de 8 noiembrie 2007 s-a înregistrat sub nr. 474912 Sentința comercială nr. 3514 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului București prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei.

Față de aceste considerente, instanța de fond, constatând că partea solicitantă, constituită parte civilă în cursul urmăririi penale, nu mai există, a dat eficiență dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen., în sensul că s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 46.416,78 RON (464.167.800 ROL) reprezentând folos necuvenit. În ceea ce privește partea civilă SC B.I.E. SRL Oradea, instanța de fond a reținut că, deși aceasta s-a constituit inițial parte civilă în cauză, în instanță, la fila 208 dosar, se regăsește declarația autentificată sub nr. 314 din 29 iulie 2008 dată la Biroul Notarial M.L.V., conform căreia B.V.V., în calitate de administrator al SC B.I.E. SRL Oradea, a declarat că și-a reglementat situația debitorilor cu inculpata C.C.D.

în calitate de administratorul SC L. COM SRL Oradea, iar în prezent nu mai are nici un fel de pretenții de natură civilă față de aceasta. Ca urmare, s-a constatat că partea civilă nu mai formulează pretenții în cauză, prejudiciul fiind integral recuperat. De asemenea, în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea filelor CEC, astfel cum au fost menționate în dispozitivul sentinței. Față de pericolul concret al faptelor ce fac obiectul cauzei și persoana inculpatei (în concret faptul că a fost dată în urmărire generală în cursul urmăririi penale ca urmare a conduitei acesteia de a se sustrage acestei faze procesuale, iar mai apoi extrădată în România pe baza acestui mandat), instanța de fond a apreciat că în cauză se impune menținerea măsurii neprivative de libertate dispusă de Curtea de Apel Oradea prin Decizia penală nr. 565/R/2007 dată în Dosarul nr. 1522/35/P/2007 și, în consecință, în baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc.

pen., a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpata C.C.D. Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege, a declarat apel C.C.D., solicitând instanței, prin intermediul apărătorului său, admiterea apelului, desființarea hotărârii și, procedând la rejudecare, în principal, a dispune restituirea cauzei la parchet, fiind incidente prevederile art. 332 C. proc. pen., iar în subsidiar, a solicitat achitarea sa. Prin Decizia penală nr. 75/A/2009 din 6 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fot respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpata C.C.D. împotriva Sentinței penale nr. 92/P din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, sentință ce a fost menținută în întregime.

A fost obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare în apel. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a. stabilit vinovăția inculpatei pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare. De asemenea, s-a constatat că instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, s-a reținut că inculpata era la data săvârșirii faptei încadrată în muncă, cu trecut nepedepsit, iar instanța de fond a evaluat în mod judicios atât aceste aspecte, cât și faptele și, mai ales, gradul de pericol ridicat al acestora.

A fost avut în vedere că infracțiunea de înșelăciune în modalitatea săvârșită de inculpată are un grad ridicat de pericol social atât prin cuantum (5 miliarde ROL la nivelul anului 2002), cât și prin instaurarea unui climat de neîncredere în instrumentele de plată dintre societățile comerciale, perturbând grav activitatea acestora. S-a reținut că nulitățile invocate de inculpată nu atrag nulitatea actelor întocmite, câtă vreme inculpatei nu i s-a adus nicio vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Comportamentul culpabil al inculpatei a fost dovedit de faptul că, la câteva zile după săvârșirea faptelor, aceasta a fugit din România pentru a se sustrage urmăririi penale.

Cu privire la critica adusă de către inculpată încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, instanța a considerat-o nefondată. S-a reținut că rezoluțiunea de a emite o filă CEC asupra unei societăți Comerciale știind că pentru valorificarea cecului nu există provizia sau acoperirea necesară, a fost unică și a început în momentul în care provizia a lipsit din contul societăților administrate de inculpată și a întrerupt activitatea infracțională când împotriva ei au fost efectuate primele cercetări. A fost avut în vedere că legiuitorul a înțeles să incrimineze emiterea unor astfel de instrumente de plată fără a avea provizia necesară și nu aspecte ce țin de existența sau nu a mențiunilor necesare.

Referitor la latura civilă a cauzei, s-a reținut că simpla declarație verbală a apărătorului părții civile S.C. R.D. S.R.L Depozit RPD Arad, în sensul că nu se mai constituie parte civilă, nu poate fi luată în seamă de către instanță, câtă vreme acelei persoane i-a lipsit o procură specială din partea părții civile din care să rezulte că renunțarea la pretenții bănești reprezintă manifestarea de voință a acesteia. Pentru aceste motive, curtea de apel a constatat că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatei nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora. împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpata C.C.D..

Prin Decizia nr. 1702 din 30 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 490/35/2009, a fost admis recursul, fiind casată Decizia penală nr. 75/A/2009 din 6 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea și trimisă cauza spre rejudecare la această instanță. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, s-a oprit la solicitarea de casare cu trimitere pentru incompatibilitatea judecătorului cauzei manifestată la nivelul instanței de apel, S-a reținut că nu au fost respectate dispozițiile legale cu privire la corecta compunere a completului de judecată în apel, la judecarea cauzei participând un judecător incompatibil.

Astfel, s-a avut în vedere că, în fața instanței de fond, la termenul din 31 ianuarie 2009, judecătorul M.T. a respins expres cererea recurentei de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, apreciind că actul de sesizare al instanței a fost corect întocmit. Același judecător a soluționat apelul inculpatei prin decizia atacată, în condițiile în care chiar primul motiv de apel viza nelegală sesizare a instanței prin existența unor acte procesuale așa-zis nule absolut (concret s-au făcut referiri la lipsa începerii urmăririi penale și a punerii în mișcare a acțiunii penale). Ca atare, s-a reținut că judecătorul M.T.

era incompatibil să soluționeze apelul care viza aceeași problemă cu privire la care acest judecător se pronunțase în primă instanță, iar, în aceste condiții, decizia Curții de Apel Oradea este nelegală, impunându-se casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare în complet legal constituit, înlăuntrul căruia nu va mai face parte judecătorul în cauză. Pentru a lămuri situația juridică creată, s-a considerat că este necesar a fi adus în discuție art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în care se face trimitere și la noțiunea de „imparțialitatea instanței", termenul trebuind analizat prin prisma dezvoltărilor jurisprudențiale din partea Curții Europene. Trecând peste abordarea obiectivă, formală a noțiun