ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1702/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1702/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92 din 26 martie 2009

Tribunalul Bihor a hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen.

a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei C.C.D. din

infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., texte de lege în baza cărora s-a

dispus condamnarea inculpatei la 10 ani închisoare cu aplic.art. 71,64 lit. a),

teza a II-a, b) și c) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani cu titlu de pedeapsă

complementară.

În baza art. 88 C. pen. a

dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la data de 26 noiembrie 2004 până

la 10 august 2006 și de la 10 februarie 2007 până la 04 decembrie 2007.

În baza art. 14 și art. 346 C.

proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ. a dispus obligarea

inculpatei la plata sumei de 484.847.3672 ron (4.848.473.672 lei vechi) cu

penalități de întârziere conform contractului din 25 iunie 2002 în favoarea

părții civile SC R.T.D. SRL Depozit RPD ARAD cu sediul în comuna Vladimirescu,

județ Arad, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a constatat că partea

civilă SC B.I.E. SRL Oradea nu mai formulează pretenții civile în cauză,

prejudiciul fiind integral recuperat conform înscrisului aliat la fila 208

dosar.

În baza an. 118 lit. e) C.

pen. a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 46.416,78 ron (464.167.800

lei vechi) reprezentând folos necuvenit.

În baza an. 118 lit. b) C.

pen. a dispus confiscarea următoarelor file CEC:

- seria X, emis la 27

septembrie 2002;

- seria Y, emis la 01

octombrie 2002;

- seria A, emis la 03 octombrie

2002;

- seria B, emis la 04

octombrie 2002;

- seria C, emis la 08

octombrie 2002;

- seria D, emis la 10

octombrie 2002;

- seria E, emis la 14

octombrie 2002

;

- seria F, emis la 16

octombrie 2002;

- seria G, emis la 18

octombrie 2002;

- seria H, emis Ia 22

octombrie 2002;

- seria K, emis la 24

octombrie 2002;

- seria L, emis la 04

octombrie 2002;

- seria M, emis la 31 iulie 2002

aflate în original la dosar la filele 52-62, 348, 377.

În baza art. 7 din Legea nr.

26/1990 republicată corelat cu art. 21 lit. g) din aceeași lege a dispus comunicarea

prezentei hotărâri la O.R.C. Bihor, în termen de 15 zile de la data rămânerii

definitive a hotărârii.

În baza art. 357 alin. (2) lit.

i) C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de

inculpata C.C.D. prin Decizia penală nr. 565/R/2008 a Curții de Apel Oradea.

În baza art. 191 C. proc. pen.

a fost obligată inculpata la 2000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 75/

A din 12 iunie 2C07 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. 2327/35/P/2005

s-a admis apelul declarat de inculpata C.C.D., s-a dispus desființarea

sentinței penale nr. 75 din 4 manie 2005 a Tribunalului Bihor și rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță.

În considerentele deciziei

enunțate se arată că la data pronunțării sentinței penale nr. 75 din 4 martie

2005 inculpata se afla în stare de arest, situație necunoscută de instanță și

ca atare în imposibilitatea de a se prezenta la dezbateri sau de încunoștința

tribunalul despre această imposibilitate, incidente fiind în acest context

prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Cu ocazia rejudecării cauzei

la Tribunalul Bihor s-a format Dosarul nr. 4384/111/2007.

În esență, prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a fost trimisă în

judecată inculpata C.C.D. pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave, în formă continuată prev de art 215 alin. (1), (2), (4) și (5)

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-au reținut în sarcina

inculpatei următoarele:

l. În cursul lunii octombrie

2000 a fost înființată SC G.I.E. SRL Oradea, înregistrată la Camera de Comerț și Industrie sub din 5 octombrie 2000 și având ca principal obiect de activitate

comerțul cu produse petroliere.

La momentul înființării,

firma avea ca asociați pe numiții Z.S. și S.M., aceasta din urmă având și

calitatea de administrator.

În luna aprilie 2002 SC G.I.E.

SRL Oradea a intrat în raporturi comerciale cu SC R.D. SA București - Depozitul

Arad, de la care a început să se aprovizioneze cu motorină, carburant

valorificat apoi pentru activitățile agricole în zona V.M. din județul Bihor.

Ulterior, reprezentanții SC

G.I.E. SRL Oradea au cunoscut-o pe inculpata C.C.D. administrator la SC L.C. SRL

Oradea societate înregistrată la Camera de Comerț și Industrie și întrucât cele

două firme aveau același obiect de activitate, reprezentanții acestora au

înțeles să desfășoare în comun raporturi comerciale.

Astfel, începând din luna

mai 2002, SC G.I.E. SRL a achiziționat de la SC R.D. SA București - Depozitul

Arad, cantități apreciabile de motorină și benzină fără plumb, pe care le-a

facturat către SC L.C. SRL.

La data de 25 iunie 2002,

între SC R.D. SA București-Depozitul Arad și SC G.I.E. SRL s-a încheiat

contractul de vânzare cumpărare de produse petroliere înregistrat sub nr. 217,

aflat la filele 82-85, iar în baza acestui contract societatea furnizoare a livrat

ritmic către firma beneficiară SC G. SRL cantități de motorină și benzină fără

plumb, conform fișei aflată la filele 76-78 dosar.

Întreaga cantitate de

carburant cumpărată în baza acestui contract, a fost furnizată către SC L.C. SRL,

administrată de inculpata C.C.D. care avea închiriată o stație P. la vila Iulia

din Băile Felix.

Motorina și benzină fără

plumb achiziționată în această modalitate, a fost cumpărată de inculpată la

prețul de 11.860 lei/ litru și vândută către SC D. SRL sub prețul de achiziție,

respectiv cu 10.450 lei/litru.

După ce a vândut toate

cantitățile de produse petroliere sub prețul pieței, inculpata nu a mai achitat

prețul de cumpărare către furnizorul ei - SC G. SRL având în acest fel, în

cursul lunii septembrie 2002 o restanță de plată în sumă de 6,2 miliarde lei,

motiv pentru care la rândul său, SC G. SRL nu și-a mai putut achita datoriile

către SC R.D. SA București - Depozitul Arad, în sumă de 5,5 miliarde lei.

Față de situația creată, la

23 septembrie 2002, Z.S. și S.M. au cesionat fiecare câte 8 părți sociale din

capitalul social al SC G. SRL către noul asociat, în persoana inculpatei C.C.D.,

aceasta deținând 16 părți sociale, reprezentând 80% din capitalul social total,

iar foștii asociați și-au păstrat câte 2 părți sociale fiecare.

Ca urmare a acestei cesiuni,

S.M. a fost radiată din funcția de administrator, această funcție revenind

inculpatei, conform actului adițional aflat la fila 66.

În aceeași zi, prin procura

specială autentificată sub nr. 3653 din 23 septembrie 2002 de notar public D.I.,

inculpata a fost împuternicită de foștii asociați să îi reprezinte la bancă

pentru a depune și ridica numerar, precum și să semneze toate actele bancare.

Dobândind specimen de

semnătură, inculpata a intrat și în posesia ștampilei SC G. SRL, a carnetului

cu file CEC și a ordinelor de plată, care i-au fost predate de Z.S. și S.M.

Cunoscând datoriile SC G. SRL

către SC R.D. SA București - Depozitul Arad, deși firma debitoare nu avea

disponibil în cont, la data de 23 septembrie 2002, inculpata a emis în numele

SC G. SRL un număr de 11 file CEC până la concurența sumei de 4,8 miliarde lei,

în favoarea creditoarei SC R.D. SA București - Depozitul Arad, filele CEC având

date scadente cuprinse între 27 septembrie 2002 – 24 decembrie 2002.

Toate cele 11 file CEC au

fost refuzate la plată de SC W.B. SA - Sucursala Arad, pe motivul lipsei totale

de disponibil în cont.

2.Cu toate că nu avea

disponibil în cont, la data de 25 septembrie 2002. inculpata a procedat la

încheierea unui nou contract de vânzare cumpărare din 25 septembrie 2002, aflat

la dosar filele 337 - 432, în baza căruia a achiziționat de la furnizorul SC P.D.

SRL, benzină P. ecologică fără plumb în valoare de 464.167.800 lei, conform

facturii fiscale.

Pentru plata prețului a emis

fila CEC, scadentă la 4 octombrie 2002. Din totalul cantității de benzină

cumpărată de la SC P.D. SRL inculpata a descărcat 10650 litri la propria sa stație P. din B. Felix, iar diferența de 12.000 litri a fost refacturată de SC L.C. SRL, către SC P.O. SRL Mădăras, cu factura din 26

septembrie 2002, în valoare de 258.012.000 lei.

Cumpărătorul SC P.O. SRL,

Mădăras a achitat prețul de mai sus, către firma vânzătoare SC L.C. SRL -

250.000.000 lei cu ordin de plată prin banca, iar 8.000.000 lei pe bază de

chitanță.

La data de 4 octombrie 2002

- data scadentă a filei CEC, societatea furnizoare a benzinei, creditoarea SC P.D.

SRL a introdus în bancă fila CEC emisă de inculpată pentru plată, dar BC W.B. SA

- Filiala Oradea a refuzat-o la plată, întrucât firma emitentă a CEC-ului, nu

avea disponibil în cont.

3.La data de 30 iulie 2002,

în calitate de administrator la SC L.C. SRL, inculpata a achiziționat de la

furnizoarea SC B.I.E. SRL Oradea combustibil lichid ușor tip 1 în valoare de

455.745.982 lei, cu factura fiscală din 30 iulie2002.

Deși firma nu avea disponibil

în cont, inculpata a emis fila CEC, cu termen scadent la 31 iulie 2002.

Fila CEC a fost introdusă la

plată de societatea creditoare a prețului, însă BC W.B. SA - Filiala Oradea a

refuzat-o la plată pe motivul lipsei totale de disponibil în cont.

Din actele și lucrările de

la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:

Audiată fiind inculpata nu a

recunoscut comiterea faptelor precizând că a fost contactată de numiții S.M. și

Z.S. care i-au oferit spre vânzare produse petroliere și deși inițial a

refuzat, ulterior datorită insistențelor acestora s-a hotărât să deruleze

afaceri cu produse petroliere. A reușit să achite prețul produselor petroliere

aferent celor 22 de cisterne achiziționate, dar pentru ultimele 5 cisterne aflându-se

în imposibilitate de plată, le-a cerut celor doi asociați mai sus enunțați să-i

fie amânată plata pentru câteva luni. La data de 23 septembrie 2002 S.M. și Z.S.

au obligat-o prin amenințare cu pistolul să se deplaseze la notar unde să

semneze preluarea celor 80% din acțiunile societății și o procură cu caracter

general în baza căreia sa reprezinte firma la bancă. În continuare sub imperiul

acelorași amenințări inculpata s-a deplasat împreună cu cei doi asociați la Arad unde într-un local M.D. aceste persoane i-au dat să semneze 11 file CEC ce fac obiectul

cauzei. După ce în aceeași locație s-a prezentat și contabila firmei SC R. Arad,

s-au deplasat cu toții la sediul acestei societăți.

Cu privire la fapta reținută

ca fiind comisă în dauna SC P.D. SRL inculpata declară că cei doi asociați mai

sus enunțați i-au cerut de asemenea să se prezinte la sediul societății

păgubite pentru a încheia un contract de achiziție a unei cisterne de benzină,

pentru plata căreia inculpata, la solicitarea celor doi, a lăsat o filă CEC cu

titlu de garanție.

În ce privește fapta

reținută la punctul 3 din actul de sesizare inculpata își aduce aminte doar că

desfășura relații comerciale în bune condiții cu firma SC B. SRL Oradea, nu

contestă că a ridicat de la această societate cantitatea de 36.395 litri combustibil ușor în valoare de aproximativ 455.000.000 lei vechi, lăsând în schimb o

filă CEC cu titlu de garantei. Este posibil să fi achitat această sumă, dar SC

B. SRL Oradea să fi introdus fila CEC la bancă după plecarea inculpatei din

țară.

Instanța de fond reține că,

deși în interogatoriul luat inculpata își contestă vinovăția, acuzațiile

reținute în sarcina sa prin rechizitoriu au fost dovedite prin întreaga

probațiune administrată în cauză și anume: contracte comerciale, facturi

fiscale, acte constitutive și adiționale ale societăților comerciale implicate

în raporturile comerciale anterior descrise, rapoarte de constatare tehnico

științifice, declarațiile de martori.

între SC G. și SC L. datează aproximativ din luna mai 2002, SC G. acționând

inițial ca un intermediar de produse petroliere. În acest sens au fost reținute

declarațiile asociaților Z.S. (filele 71, 74 dosar u.p.; 109-110 instanță) și S.M.

(filele 75-76 u.p.; 108 instanță). În esență, în cursul urmăririi penale Z.S.

arată următoarele: „în luna mai spre sfârșit sau luna iunie am cunoscut-o pe

doamna C.C., despre care am aflat că este om de afaceri foarte potent, cu

referințe deosebite, atât la finanțe cât și la bancă, ea fiindu-mi recomandată

de un amic. La toate acestea se adaugă și faptul ca mi s-a spus despre dânsa că

este soție de polițist, încrederea față de ea era de natură să crească.

Livrările către SC L. s-au derulat la cererea ei, plătindu-ne fără probleme.

Livrările către SC L. nu se făceau în baza vreunui contract, ci la simpla

cerere făcută de reprezentanta C.C. Ulterior, acestei comenzi, eu sunam la SC R.D.

Arad și făceam comandă de marfă. În urma aprobării comenzii contactam firma SC

O. SRL care ne efectua transportul. Transporturile erau preluate de C.C. care

prelua atât calitativ cât și cantitativ".

Pe parcursul acestor

raporturi comerciale derulate inițial în condiții bune și având ca obiect

apreciabile cantități de produse petroliere, așa cum rezultă din fișa de

evidență R. SA, la data de 25 iunie 2002, ca urmare a faptului că între

furnizoarea SC R. SA și cumpărătoarea SC G. s-au creat relații comerciale

stabile, cele două firme au procedat la încheierea contractului de vânzare

cumpărare (fila 82-85 u.p.), cu valabilitate între 25 iunie 2002 și 31

decembrie 2002, perioadă în care SC R. s-a obligat să livreze către SC G. produse

petroliere - motorină, benzină fără plumb și benzină premium II - cantitatea de

500 tone/lună.

Prin clauzele contractuale

s-a stabilit ca modalitate de plată că fiecare livrare va fi achitată cu ordin

de plată, în termen de 15 zile de la data facturării.

După data contractului,

societatea furnizoare, prin Depozitul Arad, a livrat ritmic către SC G. cantități

de motorină și benzină, în fișa clientului aliată la fila 77 u.p., fiind

evidențiate un număr de 26 facturi, anexe în copie xerox la dosar.

Întreaga cantitate de

produse petroliere la care s-a făcut referire mai sus, a fost facturată de SC G.,

către SC L., administrată de inculpată.

La rândul său, aceasta a

vândut întreaga cantitate de motorină și benzină către SC D. SRL Oradea, firma

având ca obiect de activitate comerțul cu combustibili. Administratorul D.V., a

calculat adaosul comercial aferent și a revândut produsele petroliere în

principal către SC R. SRL Oradea. Din starea de fapt mai sus prezentată rezultă

că motorina și benzina care au făcut obiectul contractului au fost facturate pe

următorul circuit: SC R. - depozitul Arad - SC G. - SC L. - SC D. SRL Oradea -

SC R. SRL Oradea, dar faptic, marfa era transportată de la depozitul

furnizorului din Arad, direct la ultimul beneficiar, cu autocisternele

aparținând firmei de transport SC U.O.O. SRL Oradea, și remorcile, conduse de

șoferii G.G., L.G.S.

Esențiale pentru dovedirea

activității infracționale a inculpatei sunt cele două categorii de facturi

fiscale privind operațiunile comerciale între SC R.D. SA și SC G. pe de o

parte, precum și între SC L. și SC D. pe de altă parte, din punct de vedere al

prețului de vânzare.

Comparând prețurile de

achiziție și de vânzare care rezultă din facturile emise de SC R. în calitate

de vânzător (filele 103-154 u.p.) și cele emise de SC L. în calitate de

vânzătoare (filele 160-175 u.p), coroborat cu documentele de evidență (filele

154-157 u.p.) și cu declarațiile administratorului firmei cumpărătoare SC D. SRL

- martorul D.V. (audiat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața

instanței - filele 158-159 u.p., respectiv 107 instanță), rezultă în mod

evident că inculpata a revândut produsele petroliere la un preț mult mai mic

decât acela de cumpărare.

Cu factura din 22 august 2002,

R. a vândut către G., 25.630 kg motorină cu prețul unitar de 11.612 lei. Cu

factura din 22 august 2002, G. a vândut către L. cu prețul unitar de 11.819

lei., 25.630 kg motorină cu prețul unitar de 11.612 lei. Cu factura din 22

august 2002, L. a vândut către D. cu prețul unitar de 10.576 lei (fila 168).

Cu factura din 23 august 2002,

R. a vândut către G., 25.630 kg motorină cu prețul unitar de 11.612 lei. Cu

factura din 23 august 2002, G. a vândut către L. cu prețul unitar de 11.850

lei. Cu factura din 23 august 2002, L. a vândut către D. cu prețul unitar de

10.450 lei (fila 167).

Cu factura din 28 august 2002,

R. a vândut către G., 21.700 kg motorină cu prețul unitar de 11.612 lei. Cu

factura din 28 august 2002, G. a vândut către L. cu prețul unitar de 11.850

lei. Cu factura din 28 august 2002, L. a vândut către D. cu prețul unitar de

10.574 lei.

Cu factura din 11 septembrie

2002, R. a vândut către G., 25.111 kg motorină cu prețul unitar de 11.569 lei.

Cu factura 11 septembrie 2002, G. a vândut către L. cu prețul unitar de 11.960

lei. Cu factura 09 februarie 2002, L. a vândut către D. cu prețul unitarele

10.520 lei (fila 164).

Cu factura din 12 septembrie

2002, R. a vândut către G., 21.750 kg motorină cu prețul unitar de 12.241 lei.

Cu factura din 12 septembrie 2002, G. a vândut către L. cu prețul unitar de

12.631 lei. Cu factura din 09 februarie 2002, L. a vândut către D. cu prețul

unitar de 10.855 lei (fila 162).

Cu factura din 16 septembrie

2002, R. a vândut către G., 22.530 kg motorină cu prețul unitar de 12.241 lei.

Cu factura din 16 septembrie 2002, G. a vândut către L. cu prețul unitar de

12.620 lei. Cu factura din 09 februarie 2002, L. a vândut către D. cu prețul

unitar de 10.700 lei flila 161).

Cu factura din 18 septembrie

2002, R. a vândut către G., 25.920 kg motorină cu prețul unitar de 12.241 lei.

Cu factura din 18 septembrie 2002, G. a vândut către L. cu prețul unitar de

12.620 lei. Cu factura din 18 septembrie 2002, L. a vândut către D. cu prețul

unitar de 10.250 lei (fila 160).

Prețul tuturor produselor

petroliere achiziționate de SC L. a lost plătit de SC D. cu chitanțele și

ordinele de plată depuse la dosar la Halele 186-219.

Cu toate acestea, inculpata

C.C. nu a achitat nimic din prețul acestor produse către SC G., firmă față de

care SC L. a acumulat până în septembrie 2002 o datorie ele 6,2 miliarde lei.

La rândul său, nici SC G. nu

și-a mai putut achita datoriile reprezentând prețul produselor petroliere către

SC R. SA.

Față de situația creată, inculpata

a preluat SC G., dobândind cu titlu de cesiune 80% din capitalul social al

firmei, în baza actului adițional autentificat din 23 septembrie 2002 de notar

public D.I. (fila 66 u.p.).

Prin același act a devenit

și administrator al firmei privind documentele și ștampila precum și dreptul de

semnătură în bancă.

Tot la momentul

autentificării actului adițional de mai sus, cei doi asociați pentru restul de

20% din capitalul social au investit pe inculpată cu puteri depline pentru a-i

reprezenta la bancă, a depune și ridica numerar, a semna în numele lor și

pentru ei toate actele bancare, prin procura specială din 23 septembrie 2002 de

notar public D.I. (fila 69 u.p.).

Versiunea inculpatei privind

modul de dobândire a 80% din capitalul social al firmei SC G.I.E. SRL Oradea -

amenințată fiind cu pistolul să se deplaseze la notar in vederea preluării

acestor acțiuni, iar mai apoi la Arad în vederea predării celor două file CEC -

este infirmată de declarațiile martorilor S.M. și Z.S., audiați și în fața

instanței sub aceste aspecte. S.M. (fila 108 instanță) declară că: „relațiile

comerciale cu societatea inculpatei au început în aprilie 2002 și s-au derulat

normal i-am livrat cantități destul de importante de combustibil pe care le

plătea la termen. În luna august 2002 inculpata s-a deplasat la V.M. pentru a

analiza o investiție ce noi o aveam acolo în construcție, respectiv societatea

pe care o conduceam și neavând mijloace financiare de a o finaliza prin varii

metode, am încercat să căutăm o firmă cu o putere economică mai mire cu care să

ne asociem și să finalizăm investiția. Inculpata s-a arătat interesată de

această investiție, cunoștea valoarea ei, întrucât soțul inculpatei la acea

vreme lucrase ca polițist de frontieră și îmi aduc aminte că inculpata s-a deplasat

personal la valea lui M. pentru a avea o idee despre valoarea investiției.

Valoarea de 80% din acțiunile firmei noastre au fost cedate inculpatei la

înțelegere cu aceasta urmând ca pentru cele 20% rămase eu și asociatul meu să

primim fiecare câte 10 părți și să ne ocupăm de finalizarea investiției de la V.M.,

iar celelalte activități ale firmei, mai precis comercializarea de produse

petroliere urma să fie atributul exclusiv al inculpatei. La data de 23

septembrie 2002 când a avut loc cesionarea acestor părți întâlnirea am

stabilit-o cu acordul inculpatei la sediul notarului și după ce am încheiat

formalitățile notariale i-am dat o geantă cu documente ce o aveam în permanență

la mine, în care se aflau facturi, ordine de plată, CEC- uri, ștampile, etc. De

asemenea fac precizarea că din moment ce 80% din acțiunile firmei reveneau

inculpatei ca o consecință firească a fost și a o împuternicii cu toate cele

necesare pentru a face demersurile legale la bancă, sens în care la notar s-a

întocmit acea procură ce o împuternicea să semneze valabil în bancă.. La 23

septembrie 2002.. la inițiativa inculpatei am hotărât să ne deplasăm în Arad la

sediul R... deplasarea am făcut-o împreună cu Z. și inculpata. Am contactat-o

pe contabila firmei R. Arad, numita S... i-am spus cu acel prilej doamnei S. că

inculpata se va ocupa în continuare de activitatea de comerț a firmei

noastre".

Aceleași aspecte sunt

confirmate de martorul Z.S. (filele 109-110 instanță) care arată în plus

următoarele: „este greșit când se insinuează că transferul de acțiuni de la SC G.

către inculpată s-a făcut subit. Discuțiile pe această temă, respectiv

preluarea de către inculpată a majorității acțiunilor firmei noastre s-a

desfășurat pe o perioadă mai lungă de timp și am avut în vedere perspectivele

reale de dezvoltare a societății noastre.. Doar rațiuni economice ne-au împins

la a ceda acele 80% acțiuni din firmă pe numele inculpatei C.C... Motivația

deplasării la data de 23 septembrie 2002 cu inculpata C.C. la Arad a fost aceea că, după ce am cesionat părți din societatea noastră, domnia sa urma să se ocupe

exclusiv de comercializarea produselor petroliere, iar eu și coasociata mea

urma să ne ocupă de construcția stației de benzină.. îmi aduc aminte că am

dus-o pe C.C. la Arad, la solicitarea acesteia, pentru a li prezentată la R. Arad.

La data de 23 septembrie 2002 inculpata avea instrumentele de plată de la firma

pe care o preluase de la noi".

Ca urmare a datoriei

neachitate de SC G. cu SC R. reprezentanții firmei creditoare au avut repetate

discuții cu reprezentanții firmei debitoare, pentru găsirea unei soluții de

stingere a debitului.

În aceste sens au fost

audiați în cauză reprezentantul comercial al SC R. SA Depozitul Arad, numitul T.M.

(fila 17 u.p.), coordonatorul de zonă M.A. (f. 18 u.p.), mandatarul R. pentru

administrarea depozitului Arad, S.S. (filele 19-21 u.p.; 151 instanță),

contabila depozitului Arad – S.C.F. (filele 25,26 u.p.; 153 instanță), soțul

acesteia, numitul R.M. (fila 27 u.p, 155 instanță), în declarațiile lor aceste

persoane confirmând că în data de 23 septembrie 2002 reprezentanții SC G.Z.S.,

S.M. și C.C. s-au prezentat la sediul SC R. SA Arad și au predat un număr de 11

file CEC, semnate, ștampilate și completate la toate rubricile pentru plata

mărfii livrate.

Toate aceste file CEC s-au

predat în mană contabilei firmei, numita S.C.F.

Ca urmare, s-a procedat la

examinarea științifică a semnăturilor depuse pe cele 11 file CEC, prin

compararea cu semnăturile originale depuse de inculpată pe acte autentice

încheiate în lata notarului, cereri și declarații oficiale adresate

instituțiilor bancare sau comerciale, folosite ca script de comparație, iar

prin raportul de constatare tehnico - științifică din 13 martie 2003 întocmit

de I.P.J. Bihor Serviciul Criminalistic (326-332 u.p.), s-a stabilit că toate

semnăturile depuse la poziția „semnătura trăgătorului" pe cele 11 file CEC

aparțin inculpatei.

Toate cele 11 file CEC au

fost refuzate la plată de B.C.W.B. SA Sucursala Arad, pentru motivul lipsei

totale de disponibil în cont.

Instanța de fond a reținut

ca o probă esențială în dovedirea intenției infracționale a inculpatei,

conținutul adresei din 12 decembrie 2002 emisă de B.N.R. - fila 221.

Din comunicarea B.N.R.

rezultă că propria firmă a inculpatei, SC L. SRL, figura până la data emiterii

adresei în centrala Incidențelor de Plăți cu 18 incidente de plată, din care: 7

incidente de plată cu CEC-uri B.C.R. și W.B. și 11 incidente de plată cu bilete

la ordin la B.C.R., B.T. și W.B.

Ca urmare, SC L. SRL a

intrat în interdicție bancară de a emite CEC-uri, în perioada 13 august 2002 -

7 octombrie 2003.

De la data intrării în

interdicție bancară, 13 august 2002, într-o perioadă foarte scurtă de timp,

cunoscând că nu mai poate emite CEC-uri pe propria firmă, inculpata a găsit o

nouă societate comercială, la care a devenit administrator la data de 23

septembrie 2002, iar în aceeași zi a emis 11 file CEC fără acoperire, deși noua

firmă SC G. SRL, nu avea absolut niciun disponibil în cont.

Așa cum s-a dovedit mai sus,

prin toate probele emanate, insolvabilitatea SC G. SRL a fost creată în

întregime prin activitatea exclusivă a inculpatei, care a preluat toate

cantitățile de combustibil livrate de SC R. - Depozitul Arad și le-a dirijat

spre alte societăți comerciale, cărora le-a vândut același produs Ia un preț

mai mic decât prețul de cumpărare.

Deși cumpărătorii și-au

îndeplinii obligațiile de plată către firma inculpatei, aceasta nu a plătit

nimic către SC G., generând prin propria sa activitate infracțională starea de

insolvabilitate a acestei firme și procedând apoi la emiterea filelor CEC cu

consecința prejudicierii SC R. cu suma de 4.848.473.672 lei vechi.

administrator al SC G. SRL, la data de 25 septembrie 2002, inculpata a încheiat

contractul de vânzare cumpărare din 25 septembrie 2002 cu SC P.D. SRL

București, având ca obiect cumpărarea produselor petroliere - benzină premium

și motorină (filele 337-342 u.p.) și în baza căruia a achiziționat de la firma

vânzătoare cantitatea de 17.191 kg benzină premium, în valoare de 464.167.800

lei.

Pentru această cantitate de

benzină SC P.D. SRL București a emis factura din 25 septembrie 2002, aflată la

dosar la fila 335 u.p., iar pentru plata prețului inculpata a emis fila CEC,

aflată la dosar în original la fila 348 u.p.

Cu privire la emiterea

acestei file CEC a fost audiată în calitate de martor numita M.G. - economist

la SC P.D. SRL, în declarație aceasta arătând următoarele: „în data de 25

septembrie 2002, în timp ce mă aflam de serviciu s-a prezentat la mine C.C.,

care dorea să cumpere produse petroliere. După ce aceasta a discutat cu șefa

mea G.A., am primit sarcina să mă ocup de întocmirea contractului de vânzare

cumpărare de produse petroliere între societatea noastră și SC G.I.E. SRL. După

ce am întocmit acest contract, actul a fost semnat și ștampilat de ambele părți..

Anterior întocmirii facturii de către mine, inculpata a completat în fața mea

fila CEC eliberată de W.B., cu toate datele esențiale, inclusiv contravaloarea

mărfii. Depozitul SC P.D. SRL se află în incinta SC S. SA, situat în Oradea, Borșului

km 35, iar încărcarea mărfii de către beneficiar se face la poarta 2,

aparținând acestei societăți. Menționez faptul că șoferul delegat S.F. a semnat

pentru primirea mărfii și pe dispoziția de livrare (fila 351 u.p.) care este

completată de gestionarul depozitului M.V."

Aceleași aspecte sunt

confirmate de martora G.A.D. (fila 150 instanță) care arată următoarele: „Am

fost administrator la SC P.D. SRL București, firmă care avea în depozit produse

petroliere aparținând SC R.V.G. În 2002 a venit la sediul firmei noastre

inculpata fiind interesată de cumpărare de produse petroliere. S-a încheiat un

contract între firma pe care o administram și SC G. și inițial doresc să

precizez că nu am fost de acord să livrez cantități de combustibil inculpatei.

Luând legătura cu R.V.G. și domnul G.N., una din persoanele cu putere de

decizie în firmă, mi-a comunicat să închei contractul cu inculpata întrucât

consultându-se cu superiorul său i s-a spus că se poate lucra cu firma

acesteia. Am procedat la încheierea contractului .. și pe lângă clauzele

inserate în contract s-a întocmit și o anexă prin care inculpata își asumă în

caz de neplată parțială sau totală a sumelor de bani înscrise in filele CEC,

responsabilitatea conform legii penale. .. nu am putut valorifica CEC-ul ca

instrument de plată din lipsă de lichidități".

Martorul G.N. (fila 354

u.p., 254 instanță) relevă aceleași împrejurări: „.. date fiind relațiile

comerciale de lungă durată între R. și P. aceștia din urmă obișnuiau să ne întrebe

de diverși clienți, respectiv dacă prezintă sau nu încredere. În condițiile în

care cunoșteam clienți de ani de zile care nu ne făcuseră probleme, evident că

îi recomandam mai departe. Printre aceste societăți se numără și SC G. Oradea,

societate căreia i-am vândut foarte multă vreme marfă, fără a avea incident la

plăți.. Ulterior când s-a ajuns la scadență doamna de la P. m-a sunat și mi-a

spus că întâmpină probleme cu plata mărfii și mi-a comunicat că nu i-a fost

onorat CEC-ul.

În cauză a fost audiat șoferul

care a transportat benzina încărcată de la SC P.D. SRL, numitul S.F. (fila 356

u.p.), care în declarația dată a indicat locul de descărcare, respectiv firmele

la care a fost direcțională marfa cumpărată: „Sunt angajat al SC P. SRL în

calitate de șofer pe autocisterna. În data de 25 septembrie 2002, la

solicitarea inculpatei am încărcat produse petroliere pentru SC G. SRL, de la P.D.

- depozitul din Oradea, C Clujului, în incinta SC S. SA. De Ia această

societate am încărcat la indicația lui C.C. cantitatea de 22.650 litri. După ce am semnat factura fiscală, la indicația lui C.C., o parte din marfă respectiv

cantitatea de 10.650 litri benzină am descărcat-o în stația P. din B. Felix

aparținând lui C.C. Restul de marfă, în cantitate de 12.000 litri tot la indicația acesteia am transportat-o și descărcat-o la stația peco din Mădăraș,

aparținând societății la care lucrez".

Deși în întregime cantitatea

de benzină cumpărată de la SC P.D. SRL a fost valorificată de SC L., fila CEC

completată și semnată de inculpată pentru plata prețului de cumpărare a fost

emisă în numele SC G. SRL, societate care nu avea nici un disponibil în cont,

așa încât în momentul în care firma creditoare a prețului SC P.D. SRL a

intenționat să o valorifice, fila CEC a fost refuzată la plată de B.C.W.B.

Pentru întregirea imaginii

asupra activității infracționale a inculpatei, instanța va sublinia că firma

cumpărătoare a cantității de 12.000 litri benzină, SC P. a achitat în întregime

prețul aferent de 258.012.000 lei către SC L. SRL.

Aceasta rezultă din ordinele

de plată și chitanțele aflate la dosar, precum și din declarația

administratorului SC P., numitul O.M.: Din luna aprilie 2002 am început să

achiziționez de la SC L.C. SRL – societate administrată de C.C.D. produse

petroliere. Produsele cumpărate de la SC L. SRL erau plătite către această

societate prin bancă în procent de 95%, sume de bani pentru care SC L. SRL

elibera chitanțe. Astfel, în data de 25 septembrie 2002, am cumpărat de la SC L.

SRL conform facturii fiscale, cantitatea de 12.000 litri benzină ecologică fără plumb, în valoare de 258.012.000 lei. Din aceasta sumă am plătit prin ordin de

plată la data de 25 septembrie 2002, suma de 250.000.000 lei, prin B.I.T. -

Filiala Salonta, iar restul de 8.012.000 lei a fost plătii anterior cumpărării

mărfii prin chitanța din 21 septembrie 2002, eliberată de SC L. SRL. Produsele

petroliere menționate au fost transportate de șoferul meu angajat în data de 25

septembrie 2002 cu autocisterna (declarație fila 355 u.p.)

Cealaltă parte din benzina

achiziționată de la SC P.D. SRL, în cantitate de 10.650 litri a fost valorificată direct prin stația de carburanți aparținând tot SC L., din B. Felix -

Vila lulia, iar prețul provenit din vânzare a fost însușit de inculpată sau de

alte persoane, după cum rezultă din declarațiile angajaților stației P.: Din

stația P. la indicația lui C.C. se ridicau sume de bani de mai multe persoane,

respectiv C.M., S.C., C.E., C.I., un tip pe nume D. și C.C. pentru care nu se

întocmeau documente justificative" (declarație martor M.C., vânzător la

stația P. - fila 29 U.p. respectiv 154 instanță)

De menționat că și fila CEC

a făcut obiectul constatării tehnico științifice din 13 martie 2003 a I.P.J.

Bihor, la care s-a făcut referire mai sus, stabilindu-se că semnătura depusă la

rubrica „semnătura trăgătorului" aparține inculpatei C.C.

Din emiterea filei CEC în

numele SC G. SRL pe de o pane și valorificarea benzinei și încasarea prețului

în numele SC L. pe de altă pane, rezultă în mod evident intenția inculpatei de

a prejudicia firma vânzătoare SC P.D. SRL.

3.În calitate de

administratoare la SC L. SRL, la data de 30 iulie 2002 inculpata a achiziționat

de la SC B.I.E. SRL Oradea cantitatea de 36.593 litri combustibil ușor, în valoare de 455.745.982 lei, cu factura fiscală din 30 iulie 2002 (aflată Ia fila

376 u.p.).

Pentru plata sumei de mai

sus, inculpata a emis fila CEC, punând semnătura sa, conform raportului de

constatare tehnico științifică din 13 martie 2003, întocmit de I.P.J. Bihor

(filele 326-332 u.p.).

Din declarațiile martorului

B.V.V., administrator SC B.I.E. SRL, instanța de fond a reținut următoarele:

„în momentul livrării mărfii și eliberării facturii de livrare. C.C. mi-a

precizat că va face plata cu fila CEC, pe care mi-o va emite însă a doua zi,

după ce va consulta soldul existent la data respectivă. A doua zi inculpata s-a

prezentat la biroul SC B.I.E. SRL situat în Oradea, unde în prezența mea și a

partenerului meu F.F. a emis lila CEC a cărei seria și număr au fost completate

din ziua precedentă factura de livrare a mărfii și pe care C.C. a semnat fiind

de acord, completând fila respectivă la toate rubricile și ștampilând-o cu

ștampila SC L.C. SRL. Cu ocazia emiterii filei CEC inculpata mi-a spus că au

disponibil în cont și că pot să introduc oricând fila în Bancă (fila 382,383).

Ulterior după ridicarea

mărfii inculpata i-a solicitat în mod repetat părții vătămate B.V.V. să nu

introducă la plată fila CEC pentru că nu are disponibil în cont. La data de 17

octombrie 2002 văzând că nu-și mai poate recupera banii și aflând că inculpata

este dispărută B.V.V. a introdus fila CEC la bancă.

Inclusiv în fața instanței

de fond, reprezentantul SC B.I.E. SRL a reiterat precizarea că fila CEC a fost

eliberată de inculpată ca mijloc de plată (fila 149 instanță) infirmând astfel

apărarea inculpatei că a lăsat lila CEC cu titlu de garanție.

Și fila CEC a fost supusă

expertizării stabilindu-se că semnătura de la poziția „semnătura T." a

fost executată de inculpată (filele 326-332).

BC W.B. SA - Sucursala

Oradea a refuzat la plata fila CEC, pentru motivul lipsei de disponibil în

cont.

Din toate probele mai sus

expuse și analizate, instanța de fond a concluzionat că a fost dovedită

vinovăția inculpatei în comiterea faptelor care fac obiectul prezentei cauze.

La concluzia vinovăției

conduc și faptele imediat ulterioare ale inculpatei, care la data de 4

octombrie 2002 a împuternicit prin procură specială și autentică pe soțul ei, C.M.

să vândă imobilul proprietate comună situat în Oradea, jud Bihor, iar la data

de 6 octombrie 2002 respectiv la 10 zile de la emiterea ultimei file CEC (25

septembrie 2002) în favoarea SC P.D. SRL a părăsit România prin punctul de

frontieră C. Ca urmare prin ordinul din 10 octombrie 2002 inculpata a fost dată

în urmărire generală.

Considerând dovedită vinovăția

inculpatei, se impun însă următoarele precizări cu privire la încadrarea

juridică a faptelor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată.

În rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a reținut ca fiind aplicabile faptelor comise

de inculpată disp. art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) cu aplic, art. 41 alin.

(2) C. pen.

Încadrarea juridică de mai

sus este incorectă, întrucât art 215 alin. (4) reglementează o infracțiune de

sine stătătoare, cu individualitate proprie, care constă în emiterea unui CEC

asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru

valorificarea lui nu există provizie sau acoperirea necesară, în scopul de a

obține un folos material just și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Faptele inculpatei de a emite

în mod repetat file CEC fără ca firmele a căror administrator este să aibă

disponibil în cont, nu au nicio legătură cu infracțiunea de înșelăciune

reglementată de disp. alin. (1) și (2) de la art. 215. Acestea incriminează

inducerea în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau

ca mincinoasă a unei fapte adevărate, precum și inducerea în eroare prin

folosirea de nume, calități mincinoase ori de mijloace frauduloase, incriminări

care nu își găsesc aplicabilitatea în prezenta cauză. În consecință, în baza

art 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prev de art 215 alin. (1), (2), (4) și (5) cu aplic, art 41 alin.

(2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. cu aplic.,

art 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei

s-au avut în vedere criteriile prev. de art 72 C.pen și anume: gradul concret

de pericol social al faptei, complexitatea activității infracționale

desfășurate de inculpată, prejudiciul deosebit de mare cauzat părților civile (de

peste 5 miliarde lei vechi la nivelul anului 2002) și care nu a fost recuperat

decât în foarte mică parte, faptul că la câteva zile după comiterea faptelor

inculpata a fugit din România pentru a se sustrage urmăririi penale, precum și

atitudinea nesincera a acesteia în fața instanței.

Pentru aceste considerente

s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 10 ani închisoare cu aplic.art. 71, art. 64 lit.

a), teza a II-a, b) și c) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă

complementară.

În baza art. 88 C. pen. a

dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la data de 26 noiembrie 2004

până la 10 august 2006 și de la 10 februarie 2007 până la 04 decembrie 2007, cu

precizarea că din actele existente la dosar rezultă că inculpata a fost

arestată în perioadele mai sus enunțate în baza mandatului emis de procuror în

cursul urmăririi penale, și mai apoi extrădată în România.

Sub aspectul laturii civile

a cauzei instanța de fond a reținut următoarele: SC R.D. SRL Depozit RPD ARAD

s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 484.847,3672 ron (4.848.473.672

lei vechi) cu penalități de întârziere conform contractului din 25 iunie 2002.

În primul ciclu procesual - Dosar

nr. 5191/2003 al Tribunalului Bihor la termenul de judecată din 24 februarie 2004

s-a prezentat în instanță avocatul ales al părții civile, care a declarat

verbal că, deși partea pe care o reprezintă nu și-a recuperat prejudiciul, nu

înțelege să-și mai mențină pretențiile bănești formulate împotriva inculpatei.

În prezentul dosar

societatea a fost legal citată - inclusiv la adresa indicată în urma

contactării telefonice fără să se fi prezentat la dezbateri vreo persoană

pentru a face noi precizări asupra constituirii de parte civilă. În aceste

condiții, instanța de fond a luat act de constituirea de parte civilă formulată

în cursul urmăririi penale cu respectarea condițiilor legale conținând

manifestarea expresă de voință în sensul obligării la despăgubiri, prin act

scris, purtând ștampila firmei și semnătura reprezentantului legal.

Instanța de fond nu a luat

act de simpla declarație verbală a apărătorului părții civile formulată în

primul ciclu procesual, în contextul în care din natura juridică a renunțării

derivă cerința ca o atare declarație să fie făcută prin mandatar cu procură

specială, iar avocatul părții civile prejudiciate nu a făcut o dovadă în sensul

că renunțarea la pretenții bănești reprezintă manifestarea de voință a părții civile.

Față de cele ce preced,

instanța de fond constatând că prejudiciul nu a fost recuperat (inculpata

nefăcând vreo dovadă în acest sens) și fiind dovedită vinovăția acesteia în

baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C.

civ. a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 484.847.3672 RON (4.848.473.672

lei vechi) cu penalități de întârziere conform contractului din 25 iunie 2002

în favoarea părții civile SC R.D. SRL Depozit RPD ARAD cu sediul în comuna

Vladimirescu județ Arad, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a precizat că deși

inculpata răspunde în solidar împreună cu partea responsabilă civilmente pentru

prejudiciul cauza părților civile, în prezenta cauză, instanța de fond

verificând situația SC G.I.E. SRL Oradea cu sediul declarat în Oradea, (inculpata

acționând în calitate de administrator al acestei firme) a reținut că aceasta a

fost radiată din data de 20 iunie 2007 potrivit evidențelor aflate pe site-ul M.F.

În ceea ce privește situația

SC P.D. SRL București instanța de fond a reținut că în cursul urmăririi penale

(filele 333-334) aceasta s-a constituit pane civilă în cauză cu suma de

464.167.800 lei vechi. Pe parcursul cercetării judecătorești la solicitarea

instanței O.R.C. a comunicat situația actuală a firmei precizând că la data de

8 noiembrie 2007 s-a înregistrat sub nr. 474912 sentința comercială nr. 3514

din 27 septembrie 2007 a Tribunalului București prin care s-a dispus închiderea

procedurii insolvenței și radierea debitoarei.

Față de aceste considerente,

instanța de fond constatând că partea solicitantă, constituită parte civilă în

cursul urmăririi penale, nu mai există, a dat eficiență dispozițiilor art. 118 lit.

e) C. pen. în sensul că s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de

46.416,78 RON (464.167.800 lei vechi) reprezentând folos necuvenit.

În ceea ce privește partea

civilă SC B.I.E. SRL ORADEA instanța de fond a reținut că deși aceasta s-a

constituit inițial pane civilă în cauză în instanță, la fila 208 dosar se

regăsește declarația autentificată sub nr. 314 din 29 iulie 2008 dată la Biroul Notarial M.L.V., conform căreia B.V.V., în calitate de administrator al SC B.I.E. SRL

Oradea declară că și-a reglementat situația debitorilor cu inculpata C.C. în

calitate de administratorul SC L.C. SRL Oradea, iar în prezent nu mai are

niciun fel de pretenții de natură civilă față de aceasta.

Ca urmare, a constatat că

partea civilă nu mai formulează pretenții în cauză, prejudiciul fiind integral

recuperat.

În baza art. 7 din Legea nr.

26/1990 republicată corelat cu art. 21 lit. g) din aceeași lege a dispus

comunicarea prezentei hotărâri la O.R.C. Bihor, în termen de 15 zile de la data

rămânerii definitive a hotărârii.

Față de pericolul concret al

faptelor ce fac obiectul cauzei și persoana inculpatei (în concret faptul că a

fost dată în urmărire generală în cursul urmăririi penale ca urmare a conduitei

acesteia de a se sustrage acestei faze procesuale), iar mai apoi extrădată în

România pe baza acestui mandat, instanța de fond a apreciat că în cauză se impune

menținerea măsurii neprivative de libertate dispusă de Curtea de Apel Oradea

prin Decizia penală nr. 565/R/2007 dată în Dosar nr. 1522/35/P/2007 (fila 76 Dosar

4383/111/2007 a Tribunalului Bihor).

Reținând culpa procesuală a

inculpatei în baza art. 191 C. proc. pen. a dispus obligarea  acesteia la 2000

RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri,

în termenul prevăzut de lege a declarat apel C.C.D. solicitând instanței prin

intermediul apărătorului său, admiterea apelului, desființarea hotărârii și

procedând la rejudecare, în principal, a dispune restituirea cauzei la parchet,

fiind incidente prev.art. 332 C. proc. pen., iar în subsidiar,

a solicitat achitarea sa.

S-a formulat și o a treia

cerere, solicitând în cazul aprecierii vinovăției, a se proceda la

reindividualizarea pedepsei și reținând circumstanțele atenuante, a-i aplica o

pedeapsă minimă.

În ceea ce privește cererea

principală, a apreciat că instanța nu a fost legal sesizată, fiind incidente prev.

art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Astfel, s-a susținut că, din actele

existente la dosar nu se identifică data începerii urmăririi penale, nu se

cunoaște pentru care din fapte s-a început urmărirea penală, de altfel nici în

rechizitoriu nu se tace referire la începerea urmăririi penale, ori dacă nu s-a

început urmărirea penală, nici punerea în mișcare a acțiunii penale nu s-a

făcut în mod corespunzător.

În ceea ce privește fapta

comisă în dauna părții civile R., a susținut că instanța nu a fost sesizată,

plângerea nu o vizează pe inculpată. Un alt aspect îl constituie neîndeplinirea

procedurii de citare în faza de urmărire penală, procesele-verbale încheiate

sunt anterioare începerii urmăririi penale, mai mult procedurile s-au făcut la

o altă adresă.

Cu privire la încadrarea

juridică, a arătat și în motivele scrise argumentele pentru care a solicitat

schimbarea încadrării în trei infracțiuni în concurs. A apreciat că nu se poate

reține o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată întrucât sunt

trei fapte care nu au nici o legătură una cu alta, iar împrejurarea că în

cursul aceleiași zile s-au emis 11 file CEC nu este de natură să dea caracter

continuat emiterii, întrucât actele de executare s-au succedat într-o unitate

strictă de timp și loc, între ele neinterpunându-se alte activități, ori în

această situație urmează a se reține existența unei unități de execuție

materială.

Cu privire la cererea de

achitare, s-a susținut că CEC-ul a fost emis ca instrument de plată, având

trecute toate mențiunile.

Referitor la latura civilă,

s-a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de principiul disponibilității.

Curtea, examinând hotărârea

atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în conformitate cu disp.art.

370 și următorii C. proc. pen., a constat că, prima instanță a

reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatei pe

baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor

săvârșite de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de

fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei atât sub

aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare,

fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, inculpata era la

data săvârșirii faptei încadrată în muncă, cu trecut nepedepsit, iar instanța

de fond a evaluat în mod judicios atât aceste aspecte cât și faptele și mai

ales gradul de pericol ridicat al acestora.

Infracțiunea de înșelăciune

in modalitatea săvârșită de inculpată are un grad ridicat de pericol social

atât prin cuantum (5 miliarde lei vechi la nivelul anului 2002) cât și prin

instaurarea unui climat de neîncredere în instrumentele de plată dintre

societățile comerciale perturbând grav activitatea acestora.

Cât privește criticile

formulate de către inculpată în apel, instanța le-a respins ca nefondate.

Astfel:

- Nulitățile invocate de

către inculpată nu atrag nulitatea actelor întocmite câtă vreme inculpatei nu i

s-a adus nici o vătămare care nu ar putea li înlăturată decât prin anularea

acelui act.

Ca o dovadă certă a

comportamentului culpabil al inculpatei este că la câteva zile după săvârșirea

faptelor inculpata a fugit din România pentru a se sustrage urmăririi penale.

- Cu privire la critica

adusă de către inculpată încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa,

instanța a considerat-o nefondată. Rezoluțiunea de a emite o filă CEC asupra

unei societăți comerciale știind că pentru valorificarea cecului nu există

provizia sau acoperirea necesară, a fost unică și a început în momentul în care

provizia a lipsit din contul societăților administrate de inculpată și a

întrerupt activitatea infracțională când împotriva ei au fost efectuate primele

cercetări.

- Critica potrivit căreia

s-ar impune achitarea inculpatei întrucât filele CEC au fost emise ca

instrumente de plata cu rubricile completate și cu semnăturile necesare este de

asemenea de neacceptat. Legiuitorul a înțeles să incrimineze emiterea unui astfel

de instrument de plată fără a avea provizia necesară și nu aspecte ce țin de

existența sau nu a mențiunilor necesare.

- Cat privește critica adusă

modului în care a fost soluționată de către instanța de fond latura civilă a

cauzei, instanța a respins-o ca nefondată. Așa cum legal a reținut instanța de

fond, simpla declarație verbală a apărătorului părții civile SC R.D. SRL

Depozit RPD Arad că nu se mai constituie parte civilă nu poate li luată în

seamă de către instanță câtă vreme acelei persoane i-a lipsit o procură

specială din partea părții civile din care să rezulte că renunțarea la pretenții

bănești reprezintă manifestarea de voință a părții civile.

Pentru aceste motive, Curtea

a constatat că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatei nu ar fi

temeinică.

Față de cele menționate mai

sus, Curtea, în conformitate cu disp.art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat.

În continuare, împotriva

deciziei s-a exercitat și calea de atac a recursului de către inculpată.

Atât oral cât și în scris,

în esență s-au invocat următoarele:

Se solicită în temeiul art. 385

15

,

pct 2 lit. c) C. proc. pen. admiterea prezentului recurs, casarea deciziei

pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel Curții de Apel

Oradea, fiind incident motivul de casare prevăzut de art 385

9

pct. 3

C. proc. pen.

De asemenea, sub aspectul

solicitării de casare cu trimitere spre rejudecare în apel, este incident și motivul

de casare prev de art 385

9

pct. 9 C. proc. pen., hotărârea din apel

fiind practic nemotivată, fapt care atrage imposibilitatea verificării acestei

hotărâri de către instanța de recur.

Este incident și motivul de