ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2089/2014

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 92 din 26 martie 2009, Tribunalul Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei C.C.D. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatei la 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), teza II lit. b) și c) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II, b) și c) C. pen.

pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la data de 26 octombrie 2004 până la 10 august 2006 și de la 10 februarie 2007 până la 04 decembrie 2007. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. s-a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 484.847,3672 RON (4.848.473.672 ROL) cu penalități de întârziere conform contractului din 25 iunie 2002 în favoarea părții civile SC R.D. SRL.Depozitul Arad cu titlu de despăgubiri civile. S-a constatat că partea civilă SC B.I.E. SRL Oradea nu a mai formulat pretenții civile în cauză, prejudiciul fiind integral recuperat conform înscrisului aflat la dosar.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 46.416,78 RON (464.167.800 ROL) reprezentând folos necuvenit. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor file CEC: seria BH nr. C1, emis la 27 septembrie 2002; seria BH nr. C2, emis la 01 octombrie 2002; seria BH nr. C3, emis la 03 octombrie 2002; seria BH nr. C4, emis la 04 octombrie 2002; seria BH nr. C5, emis la 08 octombrie 2002; seria BH nr. C6, emis la 10 octombrie 2002; seria BH nr. C7, emis la 14 octombrie 2002; seria BH nr. C8, emis la 16 octombrie 2002; seria BH nr. C9, emis la 18 octombrie 2002; seria BH nr. C10, emis la 22 octombrie 2002; seria BH nr. C11, emis la 24 octombrie 2002; seria BH nr. C12, emis la 04 octombrie 2002; seria BH nr. C13, emis la 31 iulie 2002, aflate în original la dosar.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 republicată corelat cu art. 21 lit. g) din aceeași lege s-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului Bihor, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpata C.C.D. prin decizia penală nr. 565/R din 04 decembrie 2008 a Curții de Apel Oradea. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la 2000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin decizia penală nr. 75/A din 12 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 2327/35/P/2005 s-a admis apelul declarat de inculpata C.C.D., s-a dispus desființarea sentinței penale nr. 75 din 4 martie 2005 a Tribunalului Bihor și rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.

În considerentele deciziei enunțate se arată că la data pronunțării sentinței penale nr. 75 din 4 martie 2005 inculpata se afla în stare de arest, situație necunoscută de instanță și ca atare în imposibilitatea de a se prezenta la dezbateri sau de încunoștinta tribunalul despre această imposibilitate, incidente fiind în acest context prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Cu ocazia rejudecării cauzei la Tribunalul Bihor s-a format Dosarul nr. 4384/111/2007. S-a reținut în esență că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a fost trimisă în judecată inculpata C.C.D. pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-au reținut în sarcina inculpatei următoarele că, în cursul lunii octombrie 2000 a fost înființată SC G.I.E. SRL Oradea, înregistrată la Camera de Comerț și Industrie sub nr. J05xxx din 5 octombrie 2000 și având ca principal obiect de activitate comerțul cu produse petroliere. La momentul înființării, firma avea ca asociați pe numiții Z.S. și S.M., aceasta din urmă având și calitatea de administrator. În luna aprilie 2002 SC G.I.E. SRL Oradea a intrat în raporturi comerciale cu SC R.D. SA București- Depozitul Arad, de la care a început să se aprovizioneze cu motorină, carburant valorificat apoi pentru activitățile agricole în zona Valea lui Mihai din județul Bihor. Ulterior, reprezentanții SC G.I.E.

SRL Oradea au cunoscut-o pe inculpata C.C.D. administrator la SC L.C. SRL Oradea societate înregistrată la Camera de Comerț și Industrie sub nr. J05-zzz și întrucât cele două firme aveau același obiect de activitate, reprezentanții acestora au înțeles să desfășoare în comun raporturi comerciale. Astfel, începând din luna mai 2002, SC G.I.E. SRL Oradea a achiziționat de la SC R.D. SA București - Depozitul Arad, cantități apreciabile de motorină și benzină fără plumb, pe care le-a facturat către SC L.C. SRL. La data de 25 iunie 2002, între SC R.D. SA București - Depozitul Arad și SC G.I.E. SRL Oradea s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare de produse petroliere înregistrat sub nr. xx, iar în baza acestui contract, societatea furnizoare a livrat ritmic către firma beneficiară SC G.I.E.

SRL cantități de motorină și benzină fără plumb, conform fișei aflată la dosar. Întreaga cantitate de carburant cumpărată în baza acestui contract, a fost furnizată către SC L.C. SRL, administrată de inculpata C.C.D. care avea închiriată o stație PECO din Băile Felix. Motorina și benzină fără plumb achiziționată în această modalitate, a fost cumpărată de inculpată la prețul de 11. 860 ROL/litru și vândută către SC D. SRL sub prețul de achiziție, respectiv cu 10.450 ROL/litru. După ce a vândut toate cantitățile de produse petroliere sub prețul pieței, inculpata nu a mai achitat prețul de cumpărare către furnizorul ei - SC G.I.E. SRL Oradea având în acest fel, în cursul lunii septembrie 2002 o restanță de plată în sumă de 6,2 miliarde ROL, motiv pentru care la rândul său, SC G.I.E.

SRL Oradea nu și-a mai putut achita datoriile către SC R.D. SA București - Depozitul Arad, în sumă de 5,5 miliarde ROL. Față de situația creată, la 23 septembrie 2002, Z.S. și S.M. au cesionat fiecare câte 8 părți sociale din capitalul social al SC G.I.E. SRL Oradea către noul asociat, în persoana inculpatei C.C.D., aceasta deținând 16 părți sociale, reprezentând 80% din capitalul social total, iar foștii asociați și-au păstrat câte 2 părți sociale fiecare. Ca urmare a acestei cesiuni, S.M. a fost radiată din funcția de administrator, această funcție revenind inculpatei, conform actului adițional. În aceeași zi, prin procura specială autentificată din 23 septembrie 2002 de notar public D.I., inculpata a fost împuternicită de foștii asociați să îi reprezinte la bancă pentru a depune și ridica numerar, precum și să semneze toate actele bancare.

Dobândind specimen de semnătură, inculpata a intrat și în posesia ștampilei SC G.I.E. SRL Oradea, a carnetului cu file CEC și a ordinelor de plată, care i-au fost predate de Z.S. și S.M. Cunoscând datoriile SC G.I.E. SRL Oradea către SC R.D. SA București - Depozitul Arad, deși firma debitoare nu avea disponibil în cont, la data de 23 septembrie 2002, inculpata a emis în numele SC G.I.E. SRL un număr de 11 file CEC, până la concurența sumei de 4,8 miliarde ROL, în favoarea creditoarei SC R.D. SA București - Depozitul Arad, filele CEC având date scadente cuprinse între 27 septembrie 2002 - 24 octombrie 2002. Toate cele 11 file CEC au fost refuzate la plată de SC W.B. SA - sucursala Arad, pe motivul lipsei totale de disponibil în cont.

2. Cu toate că nu avea disponibil în cont, la data de 25 septembrie 2002, inculpata a procedat la încheierea unui nou contract de vânzare cumpărare din 25 septembrie 2002, aflat la dosar, în baza căruia a achiziționat de la furnizorul SC P.D. SRL, benzină Premium ecologică fără plumb în valoare de 464.167.800 ROL, conform facturii fiscale nr. F1. Pentru plata prețului a emis fila CEC nr. C12 scadentă la 4 octombrie 2002. Din totalul cantității de benzină cumpărată de la SC P.D. SRL inculpata a descărcat 10650 litri la propria sa stație Peco din B. Felix, iar diferența de 12.000 litri a fost refacturată de SC L.C. SRL, către SC P.O. SRL Mădăras, cu factura din 26 septembrie 2002 în valoare de 258.012.000 ROL.

Cumpărătorul SC P O. SRL Mădăras a achitat prețul de mai sus, către firma vânzătoare SC L.C. SRL – 250.000.000 ROL cu ordin de plată prin bancă, iar 8.000.000 ROL pe bază de chitanță. La data de 4 octombrie 2002 - data scadentă a filei CEC, societatea furnizoare a benzinei, creditoarea SC P.D. SRL a introdus în bancă fila CEC emisă de inculpată pentru plată, dar SC W.B. SA - Filiala Oradea a refuzat-o la plată, întrucât firma emitentă a CEC-ului, nu avea disponibil în cont. 3. La data de 30 iulie 2002, în calitate de administrator la SC L.C. SRL, inculpata a achiziționat de la furnizoarea SC B.I.E. SRL Oradea combustibil lichid ușor tip 1 în valoare de 455.745.982 RON, cu factura fiscală din 30 iuie 2002. Deși firma nu avea disponibil în cont, inculpata a emis fila CEC BH nr. C13, cu termen scadent la 31 iulie 2002. Fila CEC a fost introdusă la plată de societatea creditoare a prețului, însă SC W.B.

SA - Filiala Oradea a refuzat-o la plată pe motivul lipsei totale de disponibil în cont Din actele și lucrările de la dosar, instanța de fond a reținut următoarele: Audiată fiind inculpata nu a recunoscut comiterea faptelor precizând că a fost contactată de numiții S.M. și Z.S. care i-au oferit spre vânzare produse petroliere, și deși inițial a refuzat, ulterior datorită insistentelor acestora s-a hotărât să deruleze afaceri cu produse petroliere. A reușit să achite prețul produselor petroliere aferent celor 22 de cisterne achiziționate, dar pentru ultimele 5 cisterne aflându-se în imposibilitate de plată, le-a cerut celor doi asociați mai sus enunțați să-i fie amânată plata pentru câteva luni.

La data de 23 septembrie 2002 S.M. și Z.S. au obligat-o prin amenințare cu pistolul să se deplaseze la notar unde să semneze preluarea celor 80% din acțiunile societății și o procură cu caracter general în baza căreia să reprezinte firma la bancă. În continuare sub imperiul acelorași amenințări inculpata s-a deplasat împreună cu cei doi asociați la Arad unde într-un local M.D. aceste persoane i-au dat să semneze 11 file CEC ce fac obiectul cauzei. După ce în aceeași locație s-a prezentat și contabila firmei SC R. Arad, s-au deplasat cu toții la sediul acestei societăți unde au urcat cei doi asociați împreună cu contabila în vederea predării CEC-urilor. Cu privire la fapta reținută ca fiind comisă în dauna SC P.D.

SRL inculpata declară că cei doi asociați mai sus enunțați i-au cerut de asemenea să se prezinte la sediul societății păgubite pentru a încheia un contract de achiziție a unei cisterne de benzină, pentru plata căreia inculpata, la solicitarea celor doi, a lăsat o filă CEC cu titlu de garanție. În ce privește fapta reținută la punctul 3 din actul de sesizare inculpata își aduce aminte doar că desfășura relații comerciale în bune condiții cu firma SC B.I.E. SRL Oradea, nu contestă că a ridicat de la această societate cantitatea de 36.3-95 litri combustibil ușor în valoare de aproximativ 455.000.000 ROL, lăsând în schimb o filă CEC cu titlu de garanție. Este posibil să fi achitat această sumă, dar SC B.I.E.

SRL Oradea să fi introdus fila CEC la bancă după plecarea inculpatei din țară. Deși în interogatoriul luat inculpata își contestă vinovăția, acuzațiile reținute în sarcina sa prin rechizitoriu au fost dovedite prin întreaga probațiune administrată în cauză și anume: contracte comerciale, facturi fiscale, acte constitutive și adiționale ale societăților comerciale implicate în raporturile comerciale anterior descrise, rapoarte de constatare tehnico științifice, declarațiile de martori. 1. Raporturile comerciale între SC G.I.E. și SC L.C. datează aproximativ din luna mai 2002, SC G.I.E. acționând inițial ca un intermediar de produse petroliere. În acest sens au fost reținute declarațiile asociaților Z.S.

și S.M. În esență în cursul urmăririi penale Z.S. arată următoarele: „în luna mai spre sfârșit sau luna iunie am cunoscut-o pe doamna C.C.D., despre care am aflat că este om de afaceri foarte potent, cu referințe deosebite, atât la finanțe cât și la bancă, ea fiindu-mi recomandată de un amic. La toate acestea se adaugă și faptul că mi s-a spus despre dânsa că este soție de polițist, încrederea față de ea era de natură să crească. Livrările către SC L.C. s-au derulat la cererea ei, plătindu-ne fără probleme. Livrările către SC L.C. nu se făceau în baza vreunui contract, ci la simpla cerere făcută de reprezentanta C.C.D. Ulterior, acestei comenzi, eu sunam la SC R. - Depozit Arad și făceam comandă de marfă.

În urma aprobării comenzii contactam firma SC O.O. SRL care ne efectua transportul. Transporturile erau preluate de C.C.D. care prelua atât calitativ cât și cantitativ". Pe parcursul acestor raporturi comerciale derulate inițial în condiții bune și având ca obiect apreciabile cantități de produse petroliere, așa cum rezultă din fișa de evidență R. SA, la data de 25 iunie 2002, ca urmare a faptului că între furnizoarea SC R. SA și cumpărătoarea SC G.I.E. s-au creat relații comerciale stabile, cele două firme au procedat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. xx/2002, cu valabilitate între 25 iunie 2002 și 31 decembrie 2002, perioadă în care SC R. s-a obligat să livreze către SC G.I.E.

produse petroliere - motorină, benzină fără plumb și benzină premium II - cantitatea de 500 tone/lună. Prin clauzele contractuale s-a stabilit ca modalitate de plată că fiecare livrare va fi achitată cu ordin de plată, în termen de 15 zile de la data facturării. După data contractului, societatea furnizoare, prin Depozitul Arad, a livrat ritmic către SC G.I.E. cantități de motorină și benzină, în fișa clientului, fiind evidențiate un număr de 26 facturi, anexe în copie xerox la dosar. Întreaga cantitate de produse petroliere la care s-a făcut referire mai sus, a fost facturată de SC G.I.E., către SC L.C., administrată de inculpată. La rândul său, aceasta a vândut întreaga cantitate de motorină și benzină către SC D. SRL Oradea, firma având ca obiect de activitate comerțul cu combustibili.

Administratorul D.V., a calculat adaosul comercial aferent și a revândut produsele petroliere în principal către SC R. SRL Oradea. Din starea de fapt mai sus prezentată rezultă că motorina și benzina care au făcut obiectul contractului nr. xx/2002 au fost facturate pe următorul circuit: SC R. - depozitul Arad - SC G.I.E. - SC L.C. - SC D. SRL Oradea - SC R. SRL Oradea, dar faptic, marfa era transportată de la depozitul furnizorului din Arad, direct la ultimul beneficiar, cu autocisternele aparținând firmei de transport SC U.O.O. SRL Oradea, cu nr. de înmatriculare BH-aaa, BH-bbb, BH-ccc și remorcile BH-xxx, BH-yyy, BH-zzz, conduse de șoferii G.C., L.C.S. și H.A.C. Din declarațiile acestora aflate la dosar u. p. rezultă că în a doua jumătate a anului 2002 au efectuat mai multe transporturi de produse petroliere de la depozitul Arad al SC R., cu autocisternele mai sus menționate, pentru SC G.I.E.

Oradea: după încărcare biroul desfacere al firmei furnizoare elibera avizul de însoțire a mărfii și certificatului de calitate, toate actele însoțitoare fiind întocmite pentru SC G.I.E., însă pe toată durata transportului șoferii erau contactați în mod repetat de C.C.D., care direcționa marfa pentru descărcare în principal la depozitul din loc. T. aparținând firmei SC R. SRL sau la stația PECO din Băile Felix aparținând inculpatei C.C.D. (respectiv SC L.C. Esențiale pentru dovedirea activității infracționale a inculpatei sunt cele două categorii de facturi fiscale privind operațiunile comerciale între SC R.D. SA și SC G.I.E. pe de o parte, precum și între SC L.C. și SC D. pe de altă parte, din punct de vedere al prețului de vânzare.

Comparând prețurile de achiziție și de vânzare care rezultă din facturile emise de SC R. în calitate de vânzător și cele emise de SC L.C. în calitate de vânzătoare, coroborat cu documentele de evidență și cu declarațiile administratorului firmei cumpărătoare SC D. SRL - martorul D.V. (audiat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței), rezultă în mod evident că inculpata a revândut produsele petroliere la un preț mult mai mic decât acela de cumpărare. Cu factura nr. F2 din 22 august 2002, R. a vândut către G.I.E., 25.630 kg motorină cu prețul unitar de 11.752 ROL. Cu factura nr. F3 din 22 august 2002, G.I.E. a vândut către L.C. cu prețul unitar de 11.819 ROL, 25.630 kg motorină cu prețul unitar de 11.612 ROL.

Cu factura nr. F4 din 22 august 2002, L.C. a vândut către D. cu prețul unitar de 10.576 ROL. Cu factura nr. F5 din 23 august 2002, R. a vândut către G.I.E. 25.630 kg motorină cu prețul unitar de 11.612 ROL. Cu factura nr. F6 din 23 august 2002, G.I.E. a vândut către L.C. cu prețul unitar de 11.850 ROL. Cu factura nr. F7 din 23 august 2002, L.C. a vândut către D. cu prețul unitar de 10.450 ROL. Cu factura nr. F8 din 28 august 2002, R. a vândut către G.I.E., 21.700 kg motorină cu prețul unitar de 11.612 RON. Cu factura nr. F9 din 28 august 2002, G.I.E. a vândut către L.C. cu prețul unitar de 11.850 ROL. Cu factura nr. F10 din 28 august 2002, L.C. a vândut către D. cu prețul unitar de 10.574 ROL.

Cu factura nr. F11 din 11 septembrie 2002, R. a vândut către G.I.E., 25.111 kg motorină cu prețul unitar de 11.569 RON. Cu factura nr. F12 din 11 septembrie 2002, G.I.E. a vândut către L.C. cu prețul unitar de 11.960 ROL. Cu factura nr. F13 din 11 septembrie 2002, L.C. a vândut către D. cu prețul unitar de 10.520 ROL. Cu factura nr. F14 din 12 septembrie 2002, R. a vândut către G.I.E., 21.750 kg motorină cu prețul unitar de 12.241 ROL. Cu factura nr. F15 din 12 septembrie 2002, G.I.E. a vândut către L.C. cu prețul unitar de 12.631 ROL. Cu factura nr. F16 din 12 septembrie 2002, L.C. a vândut către D. cu prețul unitar de 10.855 ROL. Cu factura nr. F17 din 16 septembrie 2002, R. a vândut către G., 22.530 kg motorină cu prețul unitar de 12.241 ROL.

Cu factura nr. F18 din 16 septembrie 2002, G.I.E. a vândut către L.C. cu prețul unitar de 12.620 ROL. Cu factura nr. F19 din 16 septembrie 2002, L.C. a vândut către D. cu prețul unitar de 10.700 ROL. Cu factura nr. F20 din 18 septembrie 2002, R. a vândut către G.I.E., 25.920 kg motorină cu prețul unitar de 12.241 ROL. Cu factura nr. F21 din 18 septembrie 2002, G.I.E. a vândut către L.C. cu prețul unitar de 12.620 ROL. Cu factura nr. F22 din 18 septembrie 2002, L.C. a vândut către D. cu prețul unitar de 10.250 ROL. Prețul tuturor produselor petroliere achiziționate de SC L.C. a fost plătit de SC D. cu chitanțele și ordinele de plată depuse la dosar. Cu toate acestea, inculpata C.C.D. nu a achitat nimic din prețul acestor produse către SC G.I.E., firmă față de care SC L.C.

a acumulat până în septembrie 2002 o datorie de 6,2 miliarde ROL. La rândul său, nici SC G.I.E. nu și-a mai putut achita datoriile reprezentând prețul produselor petroliere către SC R. SA. Fată de situația creată, inculpata a preluat SC G.I.E., dobândind cu titlu de cesiune 80% din capitalul social al firmei, în baza actului adițional din 23 septembrie 2002 de notar public D.I. Prin același act a devenit și administrator al firmei privind documentele și ștampila precum și dreptul de semnătură în bancă. Tot la momentul autentificării actului adițional de mai sus, cei doi asociați pentru restul de 20% din capitalul social au investit pe inculpată cu puteri depline pentru a-i reprezenta la bancă, a depune și ridica numerar, a semna în numele lor și pentru ei toate actele bancare, prin procura specială autentificată din 23 septembrie 2002 de notar public D.I.

Versiunea inculpatei privind modul de dobândire a 80% din capitalul social al firmei SC G.I.E. SRL Oradea - amenințată fiind cu pistolul să se deplaseze la notar în vederea preluării acestor acțiuni, iar mai apoi la Arad în vederea predării celor 11 file CEC - este infirmată de declarațiile martorilor S.M. și Z.S., audiați și în fața instanței sub aceste aspecte. S.M. declară că: „relațiile comerciale cu societatea inculpatei au început în aprilie 2002 și s-au derulat normal (...) i-am livrat cantități destul de importante de combustibil pe care le plătea la termen. În luna august 2002 inculpata s-a deplasat la Valea lui Mihai pentru a analiza o investiție ce noi o aveam acolo în construcție, respectiv societatea pe care o conduceam și neavând mijloace financiare de a o finaliza prin varii metode, am încercat să căutăm o firmă cu o putere economică mai mare cu care să ne asociem și să finalizăm investiția.

Inculpata s-a arătat interesată de această investiție, cunoștea valoarea ei, întrucât soțul inculpatei la acea vreme lucrase ca politist de frontieră și îmi aduc aminte că inculpata s-a deplasat personal la Valea lui Mihai pentru a avea o idee despre valoarea investiției. Valoarea de 80% din acțiunile firmei noastre au fost cedate inculpatei la înțelegere cu aceasta urmând ca pentru cele 20% rămase eu și asociatul meu să primim fiecare câte 10 părți și să ne ocupăm de finalizarea investiției de la Valea lui Mihai, iar celelalte activități ale firmei, mai precis comercializarea de produse petroliere urma să fie atributul exclusiv al inculpatei.

La data de 23 septembrie 2002 când a avut loc cesionarea acestor părți, întâlnirea am stabilit-o cu acordul inculpatei la sediul notarului și după ce am încheiat formalitățile notariale i-am dat o geantă cu documente ce o aveam în permanență la mine, în care se aflau facturi, ordine de plată, CEC-uri, ștampile, etc. De asemenea fac precizarea că din moment ce 80% din acțiunile firmei reveneau inculpatei ca o consecință firească a fost și a o împuternicii cu toate cele necesare pentru a face demersurile legale la bancă, sens în care la notar s-a întocmit acea procură ce o împuternicea să semneze valabil în bancă la 23 septembrie 2002. La inițiativa inculpatei am hotărât să ne deplasăm în Arad la sediul Rompetrol (...) deplasarea am făcut-o împreună cu Z.S.

și inculpata. Am contactat-o pe contabila firmei R. Arad, numita S. (...) i-am spus cu acel prilej doamnei S. că inculpata se va ocupa în continuare de activitatea de comerț a firmei noastre". Aceleași aspecte sunt confirmate de martorul Z.S. care arată în plus următoarele: „este greșit când se insinuează că transferul de acțiuni de la SC G.I.E. către inculpată s-a făcut subit. Discuțiile pe această temă, respectiv p reluarea de către inculpată a majorității acțiunilor firmei noastre s-a desfășurat pe o perioadă mai lungă de timp și am avut în vedere perspectivele reale de dezvoltare a societății noastre ... Doar rațiuni economice ne-au împins la a ceda acele 80% acțiuni din firmă pe numele inculpatei C.C.

D. Motivația deplasării la data de 23 septembrie 2002 cu inculpata C.C.D. la Arad a fost aceea că, după ce am cesionat părți din societatea noastră, domnia sa urma să se ocupe exclusiv de comercializarea produselor petroliere, iar eu și coasociata mea urma să ne ocupă de construcția stației de benzină (...) îmi aduc aminte că am dus-o pe C.C.D. la Arad, la solicitarea acesteia, pentru a fi prezentată la R. Arad. La data de 23 septembrie 2002 inculpata avea instrumentele de plată de la firma pe care o preluase de la noi". Ca urmare a datoriei neachitate de SC G.I.E. către SC R. reprezentanții firmei creditoare au avut repetate discuții cu reprezentanții firmei debitoare, pentru găsirea unei soluții de stingere a debitului.

În aceste sens au fost audiați în cauză reprezentantul comercial al SC R. SA Depozitul Arad, numitul T.M., coordonatorul de zonă M.A., mandatarul R. pentru administrarea depozitului Arad, S.S., contabila depozitului Arad - S.C.F., soțul acesteia, numitul R.M., în declarațiile lor aceste persoane confirmând că în data de 23 septembrie 2002 reprezentanții SC G.I.E. - Z.S., S.M. și C.C.D. s-au prezentat la sediul SC R. SA Arad și au predat un număr de 11 file CEC, semnate, ștampilate și completate la toate rubricile pentru plata mărfii livrate, având seriile BH nr. C1; BH nr. C2; BH nr. C3; BH nr. C4; BH nr. C5; BH nr. C6; BH nr. C7; BH nr. C8; BH nr. C9; BH nr. C10; BH nr. C12. Toate aceste file CEC s-au predat în mână contabilei firmei, numita S.C.F.

Ca urmare, s-a procedat la examinarea științifică a semnăturilor depuse pe cele 11 file CEC, prin compararea cu semnăturile originale depuse de inculpată pe acte autentice încheiate în fata notarului, cereri și declarații oficiale adresate mstitatiilor bancare sau comerciale, folosite ca script de comparație, iar prin raportul de constatare tehnico - științifică din 13 martie 2003 întocmit de I.P.J. Bihor Serviciul Criminalistic, s-a stabilit că toate semnăturile depuse la poziția „semnătura trăgătorului" pe cele 11 file CEC aparțin inculpatei. Toate cele 11 file CEC au fost refuzate la plată de Banca Comercială W.B. SA Sucursala Arad, pentru motivul lipsei totale de disponibil în cont. Instanța de fond a reținut ca o probă esențială în dovedirea intenției infracționale a inculpatei, conținutul adresei din 12 decembrie 2002 emisă de Banca Națională a României.

Din comunicarea Băncii Naționale a României rezultă că propria firmă a inculpatei, SC L.C. SRL, figura până la data emiterii adresei în centrala Incidențelor de Plăți, cu 18 incidente de plată, din care: 7 incidente de plată cu CEC-uri Banca B. și W.B. și 11 incidente de plată cu bilete la ordin la Banca B., Banca T. și W.B. Ca urmare, SC L.C. SRL a intrat în interdicție bancară de a emite CEC-uri, în perioada 13 august 2002 - 7 octombrie 2003. De la data intrării în interdicție bancară, 13 august 2002, într-o perioadă foarte scurtă de timp, cunoscând că nu mai poate emite CEC-uri pe propria firmă, inculpata a găsit o nouă societate comercială, la care a devenit aiiministrator la data de 23 septembrie 2002, iar în aceeași zi a emis 11 file CEC fără acoperire, deși noua firmă SC G.I.E.

SRL, nu avea absolut nici un disponibil în cont. Așa cum s-a dovedit mai sus, în conținutul prezentei hotărâri, prin toate probele emanate, insolvabilitatea SC G.I.E. SRL a fost creată în întregime prin activitatea exclusivă a inculpatei, care a preluat toate cantitățile de combustibil livrate de SC R. - Depozitul Arad și le-a dirijat spre alte societăți comerciale, cărora le-a vândut același produs la un preț mai mic decât prețul de cumpărare. Deși cumpărătorii și-au îndeplinit obligațiile de plată către firma inculpatei, aceasta nu a plătit nimic către SC G.I.E., generând prin propria sa activitate infracțională starea de insolvabilitate a acestei firme și procedând apoi la emiterea filelor CEC, cu consecința prejudicierii SC R. cu suma de 4.848.473.672 ROL.

2. Tot în calitate de administrator al SC G.I.E. SRL, la data de 25 septembrie 2002, inculpata a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. zz din 25 septembrie 2002 cu SC P.D. SRL București, având ca obiect cumpărarea produselor petroliere - benzină premium și motorină și în baza căruia a achiziționat de la firma vânzătoare cantitatea de 17.191 kg benzină premium, în valoare de 464.167.800 ROL. Pentru această cantitate de benzină SC P.D. SRL București a emis factura nr. F1 din 25 septembrie 2002, aflată la dosar, iar pentru plata prețului inculpata a emis fila CEC seria BH nr. C12, aflată la dosar în original. Cu privite la emiterea acestei file CEC a fost audiată în calitate de martor numita M.G.

- economist la SC P.D. SRL, în declarație aceasta arătând următoarele: „în data de 25 septembrie 2002, în timp ce mă aflam de serviciu s-a prezentat la mine C.C.D., care dorea să cumpere produse petroliere. După ce aceasta a discutat cu șefa mea C.A., am primit sarcina să mă ocup de întocmirea contractului de vânzare cumpărare de produse petroliere între societatea noastră și SC G.I.E. SRL. După ce am întocmit acest contract, actul a fost semnat și ștampilat de ambele părți (...) Anterior întocmirii facturii de către mine, inculpata a completat în fața mea fila CEC BH nr. C12 eliberată de W.B., cu toate datele esențiale, inclusiv contravaloarea mărfii. Depozitul SC P.D. SRL se află în incinta SC S. SA, situat în Oradea, C. Borșului km 35, iar încărcarea mărfii de către beneficiar se face la poarta 2, aparținând acestei societăți.

Menționez faptul că șoferul delegat S.F. a semnat pentru primirea mărfii și pe dispoziția de livrare care este completată de gestionarul depozitului M.V.”. Aceleași aspecte sunt confirmate de martora C.A.D. care arată următoarele: "Am fost administrator la SC P.D. SRL București, firmă care avea în depozit produse petroliere aparținând SC R.V. Cluj. În 2002 a venit la sediul firmei noastre inculpata fiind interesată de cumpărare de produse petroliere. S-a încheiat un contract între firma pe care o administram, și SC G.I.E. și inițial doresc să precizez că nu am fost de acord să livrez cantități de combustibil inculpatei. Luând legătura cu R.V. Cluj și domnul G.N., una din persoanele cu putere de decizie în firmă, mi-a comunicat să închei contractul cu inculpata întrucât consultându-se cu superiorul său i s-a spus că se poate lucra cu firma acesteia.

Am procedat la încheierea contractului (...) și pe lângă clauzele inserate în contract s-a întocmit și o anexă prin care inculpata își asumă în caz de neplată parțială sau totală a sumelor de bani înscrise în filele CEC, responsabilitatea conform legii penale (...) nu am putut valorifica CEC-ul ca instrument de plată din lipsă de lichidități". Martorul G.N. relevă aceleași împrejurări: „(...) date fiind relațiile comerciale de lungă durată între R.V. și P.D. aceștia din urmă obișnuiau să ne întrebe de diverși clienți, respectiv dacă prezintă sau nu încredere. În condițiile în care cunoșteam clienți de ani de zile care nu ne făcuseră probleme, evident că îi recomandam mai departe. Printre aceste societăți se numără și SC G.I.E.

Oradea, societate căreia i-am vândut foarte multă vreme marfă, fără a avea incident la plăți. Ulterior când s-a ajuns la scadență doamna de la P.D. m-a sunat și mi-a spus că întâmpină probleme cu plata mărfii și mi-a comunicat că nu i-a fost onorat CEC-ul. În cauză a fost audiat șoferul care a transportat benzina încărcată de la SC P.D. SRL, numitul S.F., care în declarația dată a indicat locul de descărcare, respectiv firmele la care a fost direcționată marfa cumpărată: „Sunt angajat al SC P.O. SRL în calitate de șofer pe autocisterna cu nr de înmatriculare xxx. în data de 25 septembrie 2002, la solicitarea inculpatei am încărcat produse petroliere pentru SC G.I.E. SRL, de la P.D. - depozitul din Oradea, C. Clujului, în incinta SC S. SA.

De la această societate am încărcat la indicația lui C.C.D. cantitatea de 22.650 litri, respectiv 17.191 kg benzină premium ecologică fără plumb. După ce am semnat factura fiscală, la indicația lui C.C.D., o parte din marfă respectiv cantitatea de 10.650 litri benzină am descărcat-o în stația Peco din B. Felix aparținând lui C.C.D. Restul de marfă, în cantitate de 12.000 litri tot la indicația acesteia am transportat-o și descărcat-o la stația PECO din Mădăras, aparținând societății la care lucrez". De altfel, faptul că la data de 26 septembrie 2002 SC P.O. a cumpărat cantitatea de 12.000 litri benzină transportată de șoferul S.F., cu autocisterna nr. zzz rezultă cu certitudine și din factura nr. F23 din 26 septembrie 2002. De precizat însă că, această cantitate de benzină a fost facturată de inculpată nu pe firma SC G.I.E.

SRL, ci pe cealaltă firmă a sa SC L.C. în calitate de vânzătoare. Deși în întregime cantitatea de benzină cumpărată de la SC P.D. SRL a fost valorificată de SC L.C., fila CEC completată și semnată de inculpată pentru plata prețului de cumpărare a fost emisă în numele SC G.I.E. SRL, societate care nu avea nici un disponibil în cont, așa încât în momentul în care firma creditoare a prețului SC P.D. SRL a intenționat să o valorifice, fila CEC a fost refuzată la plată de Banca Comercială W.B. Pentru întregirea imaginii asupra activității infracționale a inculpatei, instanța va sublinia că firma cumpărătoare a cantității de 12.000 litri benzină, SC P.O. a achitat în întregime prețul aferent de 258.012.000 RON către SC L.C.

SRL. Aceasta rezultă din ordinele de plată și chitanțele aflate la dosar, precum și din declarația administratorului SC P.O., numitul O.M.: Din luna aprilie 2002 am început să achiziționez de la SC L.C. SRL - societate administrată de C.C.D. produse petroliere. Produsele cumpărate de la SC L.C. SRL erau plătite către această societate prin bancă în procent de 95%, sume de bani pentru care SC L.C. SRL elibera chitanțe. Astfel, în data de 25 septembrie 2002, am cumpărat de la SC L.C. SRL conform facturii fiscale nr. F23 cantitatea de 12.000 litri benzină ecologică fără plumb, în valoare de 258.012.000 ROL. Din această sumă am plătit prin ordin de plată la data de 25 septembrie 2002, suma de 250.000.000 ROL, prin Banca I.Ț.

- Filiala Salonta, iar restul de 8.012.000 RON a fost plătit anterior cumpărării mărfii prin chitanța din 21 septembrie 2002, eliberată de SC L.C. SRL. Produsele petroliere menționate au fost transportate de șoferul meu angajat în data de 25 septembrie 2002 cu autocisterna cu nr. xxx.". Cealaltă parte din benzina achiziționată de la SC P.D. SRL, în cantitate de 10.650 litri a fost valorificată direct prin stația de carburanți aparținând tot SC L.C., din B. Felix - Vila lulia, iar prețul provenit din vânzare a fost însușit de inculpată sau de alte persoane, după cum rezultă din declarațiile angajaților stației Peco: Din stația Peco la indicația lui C.C.D. se ridicau sume de bani de mai multe persoane, respectiv C.M., S.C., C.E., C.I., un tip pe nume D. și C.C.D., pentru care nu se întocmeau documente justificative" (declarație martor M.C., vânzător la stația PECO).

De menționat că și fila CEC seria BH nr. C12 a făcut obiectul constatării tehnico științifice din 13 martie 2003 a I.P.J. Bihor, la care s-a făcut referire mai sus, stabilindu-se că semnătura depusă la rubrica „semnătura trăgătorului" aparține inculpatei C.C. Din emiterea filei CEC în numele SC G.I.E. SRL pe de o parte și valorificarea benzinei și încasarea prețului în numele SC L.C. pe de altă parte, rezultă în mod evident intenția inculpatei de a prejudicia firma vânzătoare SC P.D. SRL. 3. În calitate de administratoare la SC L.C. SRL, la data de 30 iulie 2002 inculpata a achiziționat de la SC B.I.E. SRL Oradea cantitatea de 36.593 litri combustibil ușor, în valoare de 455.745.982 ROL, cu factura fiscală nr. F24 din 30 iulie 2002. Pentru plata sumei de mai sus, inculpata a emis fila CEC seria BH nr. C13, purtând semnătura sa, conform raportului de constatare tehnico științifică din 13 martie 2003, întocmit de I.P.J.

Bihor. Din declarațiile martorului B.V.V., administrator SC B.I.E. SRL, instanța de fond a reținut următoarele: „ În momentul livrării mărfii și eliberării facturii de livrare, C.C.D. mi-a precizat că va face plata cu fila CEC seria BH nr. C13, pe care mi-o va emite însă a doua zi, după ce va consulta soldul existent la data respectivă. A doua zi inculpata s-a prezentat la biroul SC B.I.E. SRL situat în Oradea str. Ș.B., unde în prezența mea și a partenerului meu F.F. a emis fila CEC a cărei seria și număr au fost completate din ziua precedentă factura de livrare a mărfii și pe care C.C.D. a semnat fiind de acord, completând fila respectivă la toate rubricile și ștampilând-o cu ștampila SC L.C.

SRL. Cu ocazia emiterii filei CEC inculpata mi-a spus că au disponibil în cont și că pot să introduc oricând fila în Bancă. Ulterior după ridicarea mărfii inculpata i-a solicitat în mod repetat părții vătămate B.V.V. să nu introducă la plată fila CEC pentru că nu are disponibil în cont. La data de 17 octombrie 2002 văzând că nu-și mai poate recupera banii și aflând că inculpata este dispărută B.V.V. a introdus fila CEC la bancă. Inclusiv în fața instanței de fond, reprezentantul SC B.I.E. SRL a reiterat precizarea că fila CEC a fost eliberată de inculpată ca mijloc de plată infirmând astfel apărarea inculpatei că a lăsat fila CEC cu titlu de garanție. Și fila CEC seria BH nr. C13 a fost supusă expertizării stabilindu-se că semnătura de la poziția „semnătura trăgătorului" a fost executată de inculpată.

Banca Comercială W.B. SA - Suc Oradea a refuzat la plată fila CEC, pentru motivul lipsei de disponibil in cont. Din toate probele mai sus expuse și analizate, instanța de fond a concluzionat că a fost dovedită vinovăția inculpatei în comiterea faptelor care fac obiectul prezentei cauze. La concluzia vinovăției conduc și faptele imediat ulterioare ale inculpatei, care la data de 4 octombrie 2002 a împuternicit prin procură specială și autentică pe soțul ei, C.M. să vândă imobilul proprietate comună situat în Oradea str. O.G. jud Bihor, iar la data de 6 octombrie 2002 respectiv la 10 zile de la emiterea ultimei file CEC (25 septembrie 2002) în favoarea SC P.D. SRL a părăsit România prin punctul de frontieră Curtici.

Ca urmare prin ordinul din 10 octombrie 2002 inculpata a fost dată în urmărire generală. Considerând dovedită vinovăția inculpatei, se impun însă următoarele precizări cu privire la încadrarea juridică a faptelor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată. În rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a reținut ca fiind aplicabile faptelor comise de inculpată disp. art 215 alin. (1), (2), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Încadrarea juridică de mai sus este incorectă, întrucât art. 215 alin. (4) reglementează o infracțiune de sine stătătoare, cu individualitate proprie, care constă în emiterea unui CEC asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizie sau acoperirea necesară, în scopul de a obține un folos material just și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Faptele inculpatei de a emite în mod repetat file CEC, fără ca firmele a căror administrator este, să aibă disponibil în cont, nu au nici o legătură cu infracțiunea de înșelăciune reglementată de disp. alin. (1) și (2) de la art 215. Acestea incriminează inducerea în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, precum și inducerea în eroare prin folosirea de nume, calități mincinoase ori de mijloace frauduloase, incriminări care nu își găsesc aplicabilitatea în prezenta cauză. În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat în cauză, s-au avut în vedere criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. și anume: gradul concret de pericol social al faptei, complexitatea activității infracționale desfășurate de inculpată, prejudiciul deosebit de mare cauzat părților civile (de peste 5 miliarde ROL la nivelul anului 2002) și care nu a fost recuperat decât în foarte mică parte, faptul că la câteva zile după comiterea faptelor inculpata a fugit din România pentru a se sustrage urmăririi penale, precum și atitudinea nesinceră a acesteia în fața instanței. Pentru aceste considerente s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 10 ani închisoare conform dispozitivului hotărârii.

Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța de fond a reținut următoarele: SC R.D. SRL Depozitul Arad s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 484.847,3672 RON (4.848.473.672 ROL) cu penalități de întârziere conform contractului nr. xx din 25 iunie 2002. În primul ciclu procesual - Dosar nr. 5191/2003 al Tribunalului Bihor la termenul de judecată din 24 februarie 2004 s-a prezentat în instanță avocatul ales al părții civile, care a declarat verbal că, deși partea pe care o reprezintă nu și-a recuperat prejudiciul, nu înțelege să-și mai mențină pretențiile bănești formulate împotriva inculpatei C.C.D., urmând să încerce recuperarea prejudiciului printr-o acțiune civilă separată. În prezentul dosar societatea a fost legal citată - inclusiv la adresa indicată în urma contactării telefonice fără să se fi prezentat la dezbateri vreo persoană pentru a face noi precizări asupra constituirii de parte civilă.

În aceste condiții, instanța de fond a luat act de constituirea de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale cu respectarea condițiilor legale conținând manifestarea expresă de voință în sensul obligării la despăgubiri, prin act scris, purtând ștampila firmei și semnătura reprezentantului legal. Instanța de fond nu a luat act de simpla declarație verbală a apărătorului părții civile formulată în primul ciclu procesual, în contextul în care din natura juridică a renunțării derivă cerința ca o atare declarație să fie făcută prin mandatar cu procură specială, iar avocatul părții civile prejudiciate nu a făcut o dovadă în sensul că renunțarea la pretenții bănești reprezintă manifestarea de voință a părții civile.

Față de cele ce preced, instanța de fond constatând că prejudiciul nu a fost recuperat (inculpata nefăcand vreo dovadă în acest sens) și fiind dovedită vinovăția acesteia în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 484.847,3672 RON (4.848.473.672 ROL) cu penalități de întârziere conform contractului nr. xx din 25 iunie 2002 în favoarea părții civile SC R.D. SRL Depozit Arad cu sediul în comuna V., județul Arad, cu titlu de despăgubiri civile. S-a precizat că deși inculpata răspunde în solidar împreună cu partea responsabilă civilmente pentru prejudiciul cauzat părților civile, în prezenta cauză, instanța de fond verificând situația SC G.I.E.

SRL Oradea cu sediul declarat în Oradea, str. S.B. (inculpata acționând în calitate de administrator al acestei firme) a reținut că aceasta a fost radiată din data de 20 iunie 2007 potrivit evidențelor aflate pe site-ul Ministerului Finanțelor. În ceea ce privește situația SC P.D. SRL București instanța de fond a reținut că în cursul urmăririi penale aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 464.167.800 ROL. Pe parcursul cercetării judecătorești la solicitarea instanței Oficiul Registrului Comerțului a comunicat situația actuală a firmei precizând că la data de 8 noiembrie 2007 s-a înregistrat sub nr. 474912 sentința comercială nr. 3514 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului București prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei.

Față de aceste considerente, instanța de fond constatând că partea solicitantă, constituită parte civilă în cursul urmăririi penale, nu mai există, a dat eficiență dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen. în sensul că s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 46.416,78 RON (464.167.800 ROL) reprezentând folos necuvenit. În ceea ce privește partea civilă SC B.I.E. SRL Oradea instanța de fond a reținut că deși aceasta s-a constituit inițial parte civilă în cauză în instanță, la dosar se regăsește declarația autentificată din 29 iulie 2008 dată la Biroul Notarial M.L.V., conform căreia B.V.V., în calitate de administrator al SC B.I.E. SRL Oradea declară că și-a reglementat situația debitorilor cu inculpata C.C.D.

în calitate de administratorul SC L.C. SRL Oradea, iar în prezent nu mai are nici un fel de pretenții de natură civilă față de aceasta. Ca urmare, a constatat că partea civilă nu mai formulează pretenții în cauză, prejudiciul fiind integral recuperat. Î n baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea filelor CEC astfel cum au fost menționate în dispozitivul sentinței. Față de pericolul concret al faptelor ce fac obiectul cauzei și persoana inculpatei (în concret faptul că a fost dată în urmărire generală în cursul urmăririi penale ca urmare a conduitei acesteia de a se sustrage acestei faze procesuale), iar mai apoi extrădată în România pe baza acestui mandat, instanța de fond a apreciat că în cauză se impune menținerea măsurii neprivative de libertate dispusă de Curtea de Apel Oradea prin decizia penală nr. 565/R/2007 dată în Dosar nr. 1522/35/P/2007 și în consecință în baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc.

pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpata C.C.D. Prin decizia penală nr. 75/A/2009 din 06 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fot respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpata C.C.D. Împotriva sentinței penale nr. 92/P din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, sentință ce a fost menținută în întregime. A fost obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare în apel. Prin decizia nr. 1702 din 30 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 490/35/2009, a fost admis recursul, fiind casată decizia penală nr. 75/A/2009 din 06 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, s-a oprit la solicitarea de casare cu trimitere pentru incompatibilitatea judecătorului cauzei manifestată la nivelul instanței de apel. Astfel, s-a reținut că nu au fost respectate dispozițiile legale cu privire la corecta compunere a completului de judecată în apel, la judecarea cauzei participând un judecător incompatibil. Astfel, în fața instanței de fond, la termenul din 31 ianuarie 2009, judecătorul M.T. a respins expres cererea recurentei de restituire a cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, apreciind că actul de sesizare a instanței a fost corect întocmit.

Același judecător a soluționat apelul inculpatei prin decizia atacată, în condițiile în care chiar primul motiv de apel viza nelegala sesizare a instanței prin existența unor acte procesuale așa-zis nule absolut (concret s-au făcut referiri la lipsa începerii urmăririi penale și a punerii în mișcare a acțiunii penale). Ca atare, s-a reținut că judecătorul M.T. era incompatibil să soluționeze apelul care viza aceeași problemă cu privire la care acest judecător se pronunțase în primă instanță, iar, în aceste condiții, decizia Curții de Apel Oradea este nelegală, impunându-se casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare în complet legal constituit, înlăuntrul căruia nu va mai face parte judecătorul în cauză.

Pentru a lămuri situația juridică creată, s-a considerat că este necesar a fi adus în discuție art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în care se face trimitere și la noțiunea de „imparțialitatea instanței". Termenul trebuie analizat prin prisma dezvoltărilor jurisprudențiale din partea Curții Europene. Trecând peste abordarea obiectivă, formală a noțiunii, în care simpla regăsire a numelui judecătorului ce instrumentează pricina la ambele nivele de judecată (fond și apel) ar fi suficientă pentru a crea incompatibilitatea, instanța de recurs a considerat că trimiterea la concepția subiectivă, împărtășită în anumită măsură și de C. proc. pen. român, dezvoltă o analiză substanțială a situației.

De principiu, o rezolvare a unor chestiuni procedurale, fie și de ordin substanțial, la nivelul instanței de fond de către un judecător nu atrage incompatibilitatea sa în a aborda speța pe fond în căile de atac, totul e ca să nu se ajungă ca acesta să repete rezolvările de situații juridice raportat la aceleași probleme invocate expres în ambele grade de jurisdicție.

Or, după cum s-a afirmat, situația în speță de incompatibilitate derivă din aceea că, în fața instanței de fond, un judecător respinge expres cererea recurentei de restituire a cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, apreciind că actul de sesizare al instanței a fost corect întocmit pentru ca în apel să înfăptuiască actul de justiție, unde de principiu ar fi putut participa la judecarea acestuia, nu și în condițiile în care chiar primul motiv de apel al persoanei vizate privea nelegala sesizare a instanței, adică reiterarea solicitării juridice substanțiale de la instanța de fond, unde i-a fost respinsă de către același judecător cererea. În același timp, cu ocazia rejudecării, s-a dispus ca instanța de apel să dezvolte afirmațiile privitoare la fondul cauzei (fiind de remarcat o preocupare serioasă în acest sens doar din partea instanței de fond) precum și a unor concluzii trase.

A fost semnalată neindicarea unor date concrete, în a arăta în ce mod au fost stabilite acele date și referirea explicită la actele cauzei, cu motivarea de rigoare. Referitor la motivarea instanței de apel în ceea ce privește chestiunea juridică ce a atras incompatibilitatea unui judecător s-a reținut că aceasta este lacunar redată - „Nulitățile invocate de către inculpată nu atrag nulitatea actelor întocmite câtă vreme inculpatei nu i s-a adus nicio vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Ca o dovadă certă a comportamentului culpabil al inculpatei este că la câteva zile după săvârșirea faptelor inculpata a fugit din România pentru a se sustrage urmăririi penale" - deși, în fapt, ar fi de discutat pe o nulitate absolută ce are un alt regim de abordare.

S-a dispus ca instanța de rejudecare să facă o analiză detaliată a aspectelor de fond, inclusiv a celor privind modalitatea de soluționare a laturii civile, prin prisma întregii complexități a cauzei, cu luarea în considerare a tuturor chestiunilor procedurale invocate, cu referiri asupra încadrării juridice corecte, individualizarea eventualelor sancțiuni precum și motivarea concretă, ancorată cu date de la dosar a împrejurărilor ce vor fi redate. Vor f