Decizia nr. 3032/2014 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 4135/113/2009 — cale de atac împotriva sentinței nr. 11/2013 a Tribunalului Brăila

La data de 27 aprilie 2009, BD1 Sucursala Brăila a sesizat Inspectoratul de Poliție Județean Brăila cu privire la faptul că inculpatul D.A.M., în calitate de reprezentant al SC A.T.S SRL Brăila a emis fila CEC B1, în valoare de 220.000 RON în favoarea SC L.C.E. SE Franța, Sucursala Otopeni, aceasta fiind refuzată la plată din lipsă de disponibil. La data de 31 august 2009, BD1 Sucursala Brăila a sesizat Inspectoratul de Poliție Județean Brăila cu privire la faptul că inculpatul D.A.M., în calitate de reprezentant al SC A.T.S SRL Brăila, a emis fila CEC B2, în valoare de 1.906.866, 28 RON în favoarea SC L.C.E. SE Franța, Sucursala Otopeni, aceasta fiind refuzată la plată din lipsă de disponibil. Ulterior, la 14 ianuarie 2010, SC L.C.E. SE Franța, Sucursala Otopeni, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea cu privire la emiterea celor 2 file CEC ce au fost refuzate la plată de către BD1 pe motiv "lipsă disponibil". Începând cu luna ianuarie 2008, între cele două societăți s-au derulat relații comerciale concretizate în încheierea a trei contracte: - Contract de vânzare-cumpărare C1 din 24 ianuarie 2008; - Contract de vânzare-cumpărare C2 din 27 august 2008 și - Contract de multiplicare C3 din 4 septembrie 2008. În baza celor 2 contracte de vânzare-cumpărare C1 și C2, SC A.T.S. SRL Brăila a achiziționat de la SC L.C.E. SE Franța, Sucursala Otopeni, material semincer în valoare totală de 913.968,91 RON. Contractul de multiplicare C3 din 4 septembrie 2008 privind producerea, prelucrarea, controlul și certificarea calității, comercializarea semințelor și a materialului săditor, presupunea punerea la dispoziție a materialului semincer de bază (în speță C 1 ) în vederea producerii materialului semincer C 2 . Conform acestui tip de contract SC L.C.E. este proprietarul exclusiv asupra seminței livrate și asupra întregii producții realizate pe suprafața însămânțată cu grâul de sămânță. Rațiunea încheierii acestui tip de contract a rezultat din faptul că nu se transferă dreptul de proprietate asupra seminței de bază și nici asupra producției rezultate, urmând a se compensa datoria inculpatului cu prețul serviciilor de multiplicare. Acest tip de contract s-a încheiat cu scopul de a recupera pagubele rezultate ca urmare a neachitării prețului semințelor vândute conform contractelor de vânzare-cumpărare. Conform Anexei 1 pct. 11 la Legea nr. 266/2002, prin contract de multiplicare se înțelege contractul de prestări-servicii care prevede condițiile tehnice și financiare de realizare a producției de semințe multiplicate, încheiat în condițiile legii, între proprietarul semințelor destinate multiplicării sau reprezentantul acestuia și un agricultor multiplicator. Aceste contracte vizau vânzarea unor cantități de semințe către SC A.T.S. SRL Brăila având ca modalitate de plată emiterea de către inculpat a unor bilete la ordin a căror valoare era egală cu valoarea facturilor emise de către SC L.C.E. SE Franța, Sucursala Otopeni. Întrucât la nivelul lunii decembrie 2008, s-a constatat de către consilierul juridic al societății (martorul B.L.S.) că inculpatul D.A.M. nu și-a respectat obligațiile contractuale, a fost luată în calcul măsura concilierii, în baza unei Convenții redactată la 9 ianuarie 2009. Această convenție, însușită de partea responsabilă civilmente și de inculpat, prevedea reeșalonarea plăților prin emiterea de către inculpat a unui număr de opt bilete la ordin pentru plata sumei datorate, conform contractelor, 873.024, 98 RON. Constatând și refuzul acestor instrumente de plată, la începutul lunii aprilie 2009, consilierul juridic al părții vătămate, B.L.S., s-a întâlnit cu inculpatul și i-a solicitat acestuia emiterea de file CEC pentru achitarea prejudiciului. Din declarațiile numitului B.L.S. (audiat ca martor la urmărire penală și ca reprezentant legal al părții civile SC E.C.C. la instanță), precum și din declarația inculpatului, a rezultat că, în cadrul acestei discuții, inculpatul a emis și predat martorului o filă CEC - B1, în valoare de 220.000 RON, completată și semnată la toate rubricile obligatorii. Pentru diferența rămasă de achitat, părțile s-au înțeles ca inculpatul să emită o altă filă CEC - în alb - respectiv doar semnată și ștampilată, datată 31 iulie 2009. Această înțelegere s-a făcut deoarece producția obținută de inculpat în vara anului 2009 urma să fie dată părții vătămate în contul datoriei, iar suma ce ar mai fi rămas de plată trebuia să fie trecută cu ocazia completării CEC-ului emis în alb, după data de 31 iulie 2009. La momentul emiterii celor două file CEC (aprilie 2009), SC A.T.S. SRL Brăila se afla în incidență bancară din data de 17 iunie 2008 - 17 iunie 2009 cu fila CEC seria B3, emisă de către SC A. SRL Târgu-Mureș (Dosar penal nr. 947/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila soluționat la 28 noiembrie 2008). Conform Somației nr. 7 din 17 iunie 2008 emisă de BD1, Sucursala Brăila, inculpatul fusese încunoștințat că în perioada 17 iunie 2008 - 17 iunie 2009 SC A.T.S. SRL Brăila se afla în incidență bancară, având interdicție să emită file CEC, societatea fiind totodată obligată să restituie băncii filele CEC din carnetul respectiv. Deși cunoștea faptul că se află în incidență bancară (aspect recunoscut de către inculpat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în prezența celor doi avocați aleși) inculpatul nu a comunicat partenerului de afaceri această situație. Astfel, după introducerea la plată, s-a înregistrat refuzul la plată a celor două file CEC, astfel că SC L.C.E. SE Franța, Sucursala Otopeni, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.830.012,28 RON din care facturi neachitate 482,797,28 RON și 1.347.215 penalități contractuale de întârziere. Din verificarea extrasului de cont al SC A.T.S. SRL Brăila s-a constatat că la data emiterii primei file CEC (15 aprilie 2009), soldul bancar al societății era de 0 RON, iar la data de 16 aprilie 2009 soldul era de 9,50 RON, astfel că aceasta nu avea disponibil în cont nici la data emiterii nici la data introducerii la decontare a primei file CEC emise în favoarea SC L.C.E. În vederea acoperirii prejudiciului cauzat SC L.C.E. prin contractele de mai sus, această societate a mai dat o șansă inculpatului, încheind un nou Contract de multiplicare C4 din 3 noiembrie 2010, însă acest fapt nu a făcut decât să mărească datoria (conf. raportului de expertiză, din datoria aferentă acestui contract 46.568, 20 RON nu s-a plătit nimic). Cu privire la situația de fapt, inculpatul a negat împrejurările ce țin de esența infracțiunii de înșelăciune, arătând că ambele file CEC emise la începutul lunii aprilie 2009 au fost emise cu titlu de garanție la solicitarea consilierului juridic B.L.S. și nicidecum ca mijloc de plată. A mai arătat inculpatul că nu a cunoscut că în perioada 17 iunie 2008 - 17 iunie 2009 s-a aflat în interdicție bancară. Instanța a constatat că aceste susțineri sunt combătute de probele administrate în cauză. Astfel, conform Somației nr. 7 din 17 iunie 2008 emisă de BD1, Sucursala Brăila, inculpatul a fost încunoștințat că în perioada 17 iunie 2008 - 17 iunie 2009 SC A.T.S. SRL Brăila se afla în incidență bancară, având interdicție să emită file CEC, fiind totodată obligată să restituie băncii filele CEC din carnetul respectiv. La solicitarea instanței, BD1, Sucursala Brăila, a înaintat instanței dovada expedierii către SC A.T.S. Brăila a acestei somații prin intermediul unei firme de curierat rapid. Instanța a solicitat și societății de curierat să înainteze confirmarea de primire la destinatar a acestei somații, însă prin Adresa din data de 10 iulie 2012, s-a comunicat că borderourile de livrare nu se păstrează mai mult de 9 luni. Cu toate acestea, livrarea către destinatar a somației este cert că a avut loc, întrucât, în caz contrar ar fi însemnat ca la BD1 (expeditor) să se înregistreze dovada imposibilității de expediere.â În plus, cu ocazia primei prezentări a materialului de urmărire penală (la data de 10 mai 2011), inculpatul a arătat că "mai precizez faptul că la emiterea CEC-urilor către L.C.E. în lunile aprilie și august 2009 cunoșteam că cele două CEC-uri fac parte dintr-un set de instrumente bancare nule, întrucât fusesem cercetat penal anterior". Relativ la această afirmație, inculpatul a precizat că nu știe de ce a declarat în acest fel, instanța apreciind ca evident faptul că afirmația a făcut-o într-un moment de sinceritate și fără să-și dea seama. De asemenea, s-a reținut că susținerea inculpatului că atât fila CEC integral completată (pentru suma de 220.000 RON) cât și cealaltă filă CEC au fost emise cu titlu de garanție, este contrazisă de declarațiile martorului B.L.S., dar și de dispozițiile legale incidente. Astfel, filele CEC emise cu titlu de garanție nu se completează niciodată în întregime, astfel cum a procedat inculpatul cu fila CEC nr. B1 în valoare de 220.000 RON. Completarea integrală a unei file CEC și datarea ei (CEC-ul neavând decât data emiterii nu și o eventuală dată a scadenței) demonstrează clar și neechivoc faptul că a fost emisă ca mijloc de plată. De altfel, art. 30 din Legea 59/1934 și pct. 158 din Norma cadru nr. 7 din 8 martie 1994 emisă de Banca Națională a României, privind comerțul făcut de societățile bancare și celelalte societăți de credit, cu cecuri, pe baza Legii nr. 59/1934 asupra cecului, modificată prin O.G. nr. 11/1993, aprobată și modificată prin Legea nr. 83/1994 (M. Of. nr. 119/14.06.1995 bis ), prevăd că CEC-ul emis și plătibil în România trebuie, sub sancțiunea pierderii dreptului de regres împotriva giranților și garanților, să fie prezentat la plată în termen de 15 zile. Prin adresa înaintată instanței și atașată la dosar, partea vătămată SC L.C.E. a precizat că nicio persoană din cadrul SC A.T.S nu a înștiințat reprezentanții săi că la momentul emiterii filelor CEC nu deținea disponibil în cont și că era în interdicție bancară. Cea de-a doua filă CEC - emisă în alb și datată cu altă dată decât cea a emiterii (dată falsă) - 31 iulie 2009, a fost emisă într-adevăr ca o garanție pentru eventuala diferență ce ar mai fi fost de plătit după ce inculpatul ar fi livrat către SC L.C.E. recolta aferentă anului 2009. Analizând cele expuse anterior rezultă că inculpatul, deși cunoștea faptul că nu are dreptul să mai dețină file CEC, acestea urmând a fi restituite la bancă, încălcând această obligație, a derulat în continuare relații comerciale achiziționând marfă pe care a plătit-o cu file CEC fără valoare juridică (erau anulate) și monetară ( neavând disponibilul necesar achitării lor). Față de cele de mai sus, constatările făcute de către expertul desemnat și expertul asistent al inculpatului prin raportul de expertiză în sensul că executarea obligațiilor la termen de către SC A.T.S. față de SC L.C.E. nu s-a realiza din cauza unor cauze neimputabile debitorului A.T.S. (ex. neîncasarea sumelor de către A.T.S. de debitori săi; calamități naturale care au compromis recoltele) nu au nici un efect și nu pot fi primite. Situațiile acestea nu reprezintă o scuză, iar inculpatul ar fi trebuit să urmeze procedurile legale și nicidecum să înceapă să comită infracțiuni cu consecințe grave și foarte grave. Vădita rea-credință de care a dat dovadă inculpatul rezultă și din modul în care a acționat acesta ulterior emiterii filelor CEC. Astfel, din declarația reprezentantului părții civile SC E.C.C., numitul B.L.S., rezultă că după momentul emiterii filelor CEC, societatea a deschis dosar de executare silită. În cadrul acestui dosar, în vara anului 2009, reprezentanții E.C.C., executorul judecătoresc și inculpatul, s-au întâlnit pe un teren cultivat cu grâu sau cu orz, pe care a fost pus sechestru și de comun acord s-a hotărât ca recoltarea să se facă de către E.C.C. trei zile mai târziu. În cursul acelei nopți însă, producția de pe acel teren a fost recoltată de inculpat, fiind identificată - în parte - de către executor câteva luni mai târziu într-un depozit aparținând inculpatului. Cu privire la încadrarea în drept a acestei fapte, instanța a făcut următoarele precizări: Prin rechizitoriu, prin fapta inculpatului de a emite cele două file CEC având ca beneficiar pe SC L.C.E., s-a reținut existența unei singure infracțiuni, aceea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. Tribunalul a constatat însă că, dacă față de fila CEC nr. B1 în valoare de 220.000, încadrarea juridică nu comportă discuții, emiterea "în alb" a filei CEC nr. B2 (doar semnată și ștampilată) nu poate intra în conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune. Astfel, emiterea "în alb" a unei file CEC presupune că respectiva filă CEC a fost emisă ca și mijloc de garanție în caz de neplată la scadență a datoriei, plată ce urma să se facă prin alte mijloace. În speță, plata datoriei urma să se facă prin introducerea la plată a filei CEC integral completată pentru suma de 220.000 RON și prin livrarea recoltei aferente anului 2009, iar fila CEC emisă în alb ar fi trebuit completată pentru eventuala datorie ce ar mai fi rămas de plătit. În acest sens, s-a arătat că art. 215 alin. (4) C. pen. prevede în conținutul constitutiv "emiterea CEC-ului (...) știind că pentru valorificarea lui nu există provizia necesară (...)". Pentru existența acestei infracțiuni se cere completarea CEC-ului cu o sumă de bani, cu privire la care inculpatul să cunoască faptul că nu are provizia necesară. Nu în ultimul rând, legiuitorul a prevăzut ca infracțiune distinctă emiterea unui CEC cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale arătate de alin. (1), (2), (3) și (5) al art. 1 și art. 11 - art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea CEC-ului 59/1934. Astfel cum a arătat și Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei (R.I.L.) nr. 43/2008, conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare, reglementează aspecte referitoare la emiterea și forma cecului, transmiterea cecului, prescripția și infracțiunile care au legătură cu folosirea cecului. Elementele esențiale reglementate constau în: denumirea de cec trecută în însuși textul titlului; ordinul necondiționat de a plăti o anumită sumă de bani; numele celui care trebuie să plătească; arătarea datei și a locului emiterii; numele și prenumele, firma și semnătura celui care se obligă. În esență, astfel de infracțiuni constau în: emiterea cecului fără autorizarea trasului; emiterea cecului fără a avea la tras disponibilul suficient, emiterea cecului cu dată falsă, emiterea cecului căruia îi lipsește un element esențial sau care este emis chiar în favoarea trăgătorului. Scopul acestor incriminări îl reprezintă, în principal, prevenirea emiterii cecurilor fără provizia necesară în contul bancar sau a completării lor în modalități care ar prejudicia beneficiarul. Infracțiunile reglementate în Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare, denumite în doctrină ca formale, sunt periculoase pentru circuitul civil lato sensu. Existența lor nu necesită producerea unor consecințe patrimoniale, deoarece protejează numai relațiile sociale referitoare la operațiunile cu cecuri în vederea asigurării credibilității acestor instrumente de plată, cu rol deosebit în relațiile comerciale. În cazul săvârșirii unor astfel de fapte, subiectul pasiv este instituția bancară a cărei credibilitate a fost periclitată prin acțiunea de emitere a cecului fără respectarea condițiilor legale, iar nu beneficiarul cecului emis cu încălcarea dispozițiilor legale. Ca urmare, infracțiunile prevăzute în art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare, sunt infracțiuni de pericol, iar scopul acestei incriminări este acela de a determina emiterea corectă a cecurilor, iar nu acoperirea vreunei pagube materiale. În cazul infracțiunilor reglementate de dispozițiile art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare, situația-premisă este dată de existența unui raport juridic de natură contractuală, în care cecul, ca instrument de plată, reprezintă o garanție a îndeplinirii obligațiilor asumate de debitori prin contractele comerciale încheiate. Față de aceste considerente, prima instanța a reținut că în drept, fapta inculpatului D.A.M. care, cu prilejul executării contractelor încheiate în anul 2008 cu SC L.C.E. SE Franța, Sucursala Otopeni, a indus în eroare această societate emițând la începutul lunii aprilie 2009 fila CEC nr. B1 în valoare de 220.000 RON în timp ce se afla în interdicție bancară și cunoscând faptul că pentru valorificarea lui nu deține în conturile bancare provizia necesară întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. Fapta inculpatului D.A.M., care cu aceeași ocazie, la începutul lunii aprilie 2009, a înmânat reprezentantului părții vătămate SC L.C.E., fila CEC nr. B2 "în alb" (doar semnată și ștampilată), data trecută fiind falsă, 31 iulie 2009, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de emitere a unei file CEC în alb și cu dată falsă prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea CEC-ului 59/1934.

La data de 28 ianuarie 2009, PF P.E.M. a formulat plângere penală împotriva lui D.A.M., administrator al SC A.T.S. SRL Brăila, pentru că acesta a vândut, fără acordul său, cantitatea de 355.900 kg grâu pe care îl avea în depozit, în baza unui contract de prestări-servicii. Din cercetări, au rezultat următoarele: în luna ianuarie 2008 între SC A.T.S. SRL Brăila, reprezentată de D.A.M. și PF P.E.M. reprezentată de P.E.M., s-au inițiat relații comerciale concretizate prin încheierea Contractului de prestări servicii C5 din 10 ianuarie 2008 în baza căruia prestatorul (SC A.T.S. SRL Brăila) urma să depoziteze în depozitele sale cerealele aparținând PF P.E.M. După încheierea contractului, de comun acord, s-a stabilit că în vara anului 2008, după recoltarea grâului, PF P.E.M. să depoziteze recolta în depozitul SC A.T.S. SRL Brăila. Conform înscrisurilor aflate la dosar dar și a raportului de expertiză întocmit în cauză, în luna iunie 2008, PF păgubită a recoltat o cantitate de 393.450 kg grâu, care în perioada 25 iunie - 2 iulie 2008 a fost transportată și depozitată în depozitul SC A.T.S., astfel: Cu Nota de intrare-recepție N1 din 26 iunie 2008 - 10.200 kg; cu Nota de intrare-recepție N2 din 1 iulie 2008 - 230.750 kg (Al.); cu Nota de intrare-recepție N3 din 1 iulie 2008 - 152.500 kg (Dr.). Din cantitatea totala de grâu de 393.450 kg, a fost condiționată cantitatea de 113.000 kg din care: 30.000 kg grâu - Al.; 83.000 kg grâu - Dr. Cantitatea de grâu rămasă în depozit, necondiționată, a fost de 280.450 kg, compusă din: 10.200 kg grâu brut necondiționat; 200.750 kg grâu brut necondiționat - Al.; 69.500 kg grâu brut necondiționat - Dr. În urma condiționării cantității de 113.000 kg grâu, conform Proceselor-verbale de condiționare P1 din 30 octombrie 2008 și Procesul-verbal P2 din 30 octombrie 2008, au rezultat următoarele: 96.000 kg grâu sămânță; 8.490 kg gozuri; 8.510 kg pierderi tehnice și minus de umiditate, în total: 113.000 kg. Din cantitatea de grâu sămânță condiționat rezultată în urma condiționării s-au predat către PF P.E.M., pe baza de aviz de însoțire următoarele cantități: 11.640 kg grâu Al. (Aviz nr. A1 și nr. A2) și 17.400 kg grâu Dr. (Aviz nr. A3, A4, A5) - în total: 29.040 kg. La rândul său, PF P.E.M. a emis facturi direct către clienții care au cumpărat acest grâu, astfel: către SC C. SRL la data de 31 octombrie 2010 (2 livrări a 28.120 kg); către V.N. la data de 7 noiembrie 2008 - 320 kg și către P.C., la aceeași dată - 600 kg. În final, în depozitul SC A.T.S. SRL au rămas următoarele cantități de produse aparținând PF P.E.M.: 66.960 kg grâu sămânță condiționat (din care 12.360 kg grâu sămânță Al. și 54.600 kg grâu sămânță Dr.) și 280.450 kg grâu brut necondiționat. Total general: 347.410 kg grâu și 8.490 kg gozuri. Diferența de 8.510 kg, reclamată de către PF P.E.M. ca fiind lipsă, reprezintă pierderi tehnologice și de umiditate în urma condiționării, pierderi înscrise în Procesele-verbale de condiționare P1 și P2 din data de 30 octombrie 2008, cantități nematerializate. Între cele două părți nu s-a încheiat nici un document de compensare privind datoriile reciproce rezultate din executarea contractului de prestări-servicii, deoarece nu a avut loc facturarea. De menționat este că în cadrul operațiunilor de compensare se includ: sămânța și pesticidele livrate de către A.T.S. către PF P.E.M. în vederea însămânțării, prețul depozitului recoltei și prețul operațiunilor de condiționare. Din dispoziția inculpatului D.A.M. și fără a exista acordul proprietarului PF P.E.M., în perioada 15 septembrie 2008 - 23 februarie 2009, grâul aparținând PF P.E.M., depozitat la SC A.T.S. Brăila, în cantitate totală de 347.410 kg (din care 66.960 kg grâu sămânță condiționat și 280.450 grâu necondiționat), a fost valorificat de către SC A.T.S., prin vânzare, diferiților beneficiari, valoarea totală încasată fiind 193.889,20 RON (conform raportului de expertiză). Din această sumă de 193.889,20 RON SC A.T.S. nu a efectuat nici o plată către PF P.E.M., aspect ce relevă, în opinia instanței de fond, reaua-credință a inculpatului. În luna decembrie 2008, P.E.M. și soțul acesteia, martorul P.M., s-au deplasat personal la sediul SC A.T.S., ocazie cu care au constatat că inculpatul D.A.M. vânduse, fără drept, cantitatea de 2.160 kg grâu. Văzând că partenerul de afaceri nu este de încredere, în ianuarie 2009 partea vătămată și soțul său s-au deplasat la sediul depozitarului cu mai multe camioane pentru a-și ridica marfa, ocazie cu care au constatat că întreaga cantitate de grâu lăsată în depozit nu mai exista, fiind vândută de către inculpat. În cauză au fost audiate, în calitate de martori, numitele P.E. - laborantă la SC A.T.S. SRL Brăila și C.A. - director tehnic, ocazie cu care s-a stabilit că marfa aparținând PF P.E.M. a existat într-adevăr în depozitele SC A.T.S. și a fost vândută din dispoziția inculpatului, între părți nefiind întocmit niciun acord cu privire la vânzarea grâului. De asemenea, a fost audiată martora D.C. (fosta soție a inculpatului) care, în cadrul declarației dată în faza de urmărire penală, a precizat că l-a sunat pe soțul său în momentul în care soții P. cereau explicații, iar acesta i-a spus să le zică faptul că grâul lor nu mai există în depozit, fiind vândut. Martora a fost audiată și în cursul cercetării judecătorești, când și-a menținut în mare parte declarația anterioară, însă cu privire la anumite aspecte relevante a precizat că nu își mai aduce aminte. Audiat fiind, în cursul urmăririi penale, inculpatul D.A.M. a susținut că a avut acordul verbal de vânzare a grâului depozitat, menținându-și această poziție procesuală și cu ocazia confruntărilor efectuate cu reprezentanții PF P.E.M. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a precizat că deși nu a avut acordul de vânzare al d-nei P.E.M. (reprezentantul legal al PFA-ului semnatar al contractului de prestări servicii), a avut acordul verbal al soțului acesteia, martorul P.M. În acest sens, inculpatul a precizat că după semnarea contractului cu d-na P., a ținut legătura numai cu d-nul P.M. care lucra la banca unde avea conturile și astfel se vedeau des. Mai arată inculpatul că atunci când a găsit cumpărător pentru grâu, l-a anunțat pe martor care a fost de acord cu vânzarea și cu prețul. Instanța a constatat că inculpatul nu a dovedit în nici un fel aceste susțineri. În cauză a fost audiat și martorul P.M., a cărui declarație, deși poate fi privită ca subiectivă, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, fiind deci veridică și conformă cu realitatea. Astfel, atât martorul P.M., cât și partea vătămată P.E.M., au precizat că nu au avut nicio discuție cu inculpatul prin care să-i dea acestuia acordul de vânzare a grâului. Mai mult, cei doi i-au spus inculpatului să fie anunțați dacă se va găsi vreun cumpărător. Faptul că nu au fost anunțați rezultă din situația de fapt, respectiv din aceea că cei doi soți (necunoscând că grâul lor a fost vândut), s-au deplasat cu mai multe camioane în luna ianuarie 2009, pentru a-și ridica grâul din depozitul A.T.S., și doar cu acea ocazie au constatat vânzarea grâului. Totodată, din declarația martorului P.M. a rezultat că, după recoltarea producției aferente anului 2008 și depozitarea ei în depozitele SC A.T.S., nu l-a mai văzut pe inculpat la banca la care lucra - P.B., mai des văzându-l pe acesta anterior anului 2008, când lucra la BD1. S-a constatat totodată, din cuprinsul raportului de expertiză, că inculpatul nu avea nici un cont la P.B., această împrejurare, coroborată cu declarația martorului P.M. combătând afirmația inculpatului în sensul că a ținut legătura numai cu d-nul P.M. care lucra la banca unde avea conturile și astfel se vedeau des. Vânzarea clandestină a grâului de către inculpat precum și faptul că din sumele astfel încasate nu a plătit nici un leu părții vătămate - proprietar al grâului, au fost reținute de prima instanță ca elemente ce denotă reaua-credință a acestuia și o totală nepăsare față de consecințele grave ale faptei sale (date de cuantumul prejudiciului) și de situația disperată în care o punea pe partea vătămată și familia acesteia. Deși cuprinsul raportului de expertiză se încearcă a se demonstra "buna credință a inculpatului" care ar fi invitat-o pe partea vătămată la data de 26 ianuarie 2009 pentru a stabili de comun acord termenele de plată pentru cantitatea de grâu livrată sau compensare cu sămânță, iar din cele confirmate de D.A.M., PF P.E.M. nu a dat curs invitației, tribunalul a apreciat că aceste aspecte exced competențelor expertului și obiectivelor expertizei, fiind totodată combătute de probele administrate în cauză. Astfel, chiar inculpatul prin declarația dată în instanță, a afirmat că nu a încercat să ia legătura cu partea vătămată pentru vreun act adițional sau convenție, iar în plus, partea vătămată și soțul său au arătat că după momentul la care s-au deplasat cu camioanele pentru a-și ridica grâul, nu au mai reușit să mai ia legătura cu inculpatul. Toate acestea demonstrează, în opinia primei instanțe, că "invitația" inculpatului a fost una pur formală, acesta neavând niciodată intenția să acopere prejudiciul produs părții vătămate. S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului D.A.M. de a dispune pe nedrept (prin vânzare fără acordul proprietarului) în toamna - iarna anului 2008, de cantitatea de 347.410 kg grâu care se afla în custodia sa (depozit), în baza unui contract de prestări-servicii, grâu ce aparținea PF P.E.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen.

La data de 20 august 2009, SC S.M.R. SA Buzău a formulat plângere penală împotriva reprezentantului SC A.T.S. SRL Brăila cu privire la faptul că din depozitul acestei societăți a dispărut cantitatea de 701 tone orz pentru bere proprietatea S.M.R. Din probele administrate în cauză a rezultat că, în anul 2008, SC S.M.R. SA Buzău a achiziționat de la SC A.T.S. Brăila cantitatea de 1500 tone orzoaică de primăvară. Potrivit raportului de expertiză, cantitatea de orz-bere vândută către SC S.M.R. SA Buzău a fost de 1.500 tone fizic, însă o diferență cantitativa de 49,50 tone a fost considerată corpuri străine. Ca urmare a acestei situații SC A.T.S. SRL Brăila nu a facturat decât cantitatea de orz-bere, notă acceptată de SC S.M.R. SA Buzău, adică 1.450,50 tone, în valoare de 1.005.120,56 RON (fără TVA). După perfectarea actelor de vânzare-cumpărare, între cele două societăți s-a încheiat contractul de prestări servicii (depozit) C6 din 17 iulie 2008 prin care SC A.T.S. Brăila păstra în depozitul său cantitatea de orz cumpărată de S.M.R. (care nu avea spații de depozitare), urmând să-l restituie la cerere. Conform acestui contract, A.T.S. avea obligația conservării și păstrării cerealelor ca un bun proprietar și urma să depună toate diligențele pentru ca marfa să nu-și schimbe calitățile constatate la momentul depozitării. Pentru serviciul de custodie, depozitarul (A.T.S.) emitea facturi lunare, acestea fiind achitate în totalitate de către S.M.R. Buzău. Un reprezentant al S.M.R. Buzău (martorul B.C.) se deplasa lunar la Brăila, pentru a verifica starea mărfii. În iulie 2009, martorul B.C. a constatat lipsa unei cantități însemnate de orz din depozit, motiv pentru care societatea a solicitat explicații și restituirea mărfii rămase. Potrivit raportului de expertiză, din totalul cantității de orz-bere fizic de 1.500 tone depozitat, a fost restituită beneficiarului SC S.M.R. SA Buzău cantitatea de 812,230 tone fizic, rămânând nerestituită cantitatea de 687,770 tone fizic. Inițial, între cele două societăți s-a încercat efectuarea unei compensări, însă înțelegerea nu a fost respectată de către inculpat. Din declarațiile inculpatului a rezultat că întreaga cantitate de orz lipsă a fost infestată cu insecte, fapt ce a condus la deteriorarea ei, motiv pentru care, fără a avea acordul proprietarului, a vândut marfa contaminată. Deși în faza de urmărire penală inculpatul nu a putut depune la dosar înscrisuri din care să rezulte că orzoaica a fost infestată cu insecte, în cuprinsul raportului de expertiză se arată că "reprezentantul SC A.T.S. SRL Brăila a pus la dispoziția experților contabili procesul-verbal de constatare P1 din 10 iunie 2009, prin care se atesta că orzul depozitat la depozitul din localitatea L.S. a fost infestat cu dăunători de depozit, fapt pentru care s-a efectuat și tratarea acestuia cu produse chimice specifice, respectiv 44 l de Ph. și 10 l de Agr." Tot din raportul de expertiză rezultă că cele 688 tone de orz-bere fizic nerestituită beneficiarului SC S.M.R. SA Buzău a fost vândută de către SC A.T.S. SRL Brăila, în perioada 30 aprilie 2009 - 11 august 2009, următorilor beneficiari: SC D. SRL, I.C.S.T. SRL și M.T. SRL, pentru o sumă totală de 89.153,12 RON. În cauză au fost audiați martorii D.M.Z. (responsabil departament "Achiziții" la SC S.M.R. Buzău) și B.C. (agronom la aceeași societate). Din declarațiile acestora a rezultat că în iulie - august 2009 martorul B.C. a constatat lipsa unei cantități de orz din depozit, motiv pentru care inculpatul a comunicat că circa 20 - 30 tone au fost infestate cu insecte, astfel că a luat hotărârea să scoată cantitatea respectivă de orz din magazie, urmând s-o înlocuiască ulterior cu altă marfă. Urmare acestui fapt proprietarul a luat hotărârea să-și ridice marfa de la Brăila. Martora D.M.Z. a învederat că a fost destul de greu să se ia legătura cu inculpatul pentru a obține acordul luării mărfii. Martorul B.C. a arătat că se deplasa lunar la depozitele SC A.T.S. pentru a lua probe de calitate a orzului din depozit, iar după cca 6 - 7 luni, sub diferite pretexte (nu este cheia, magazinerul este în concediu), nu i s-a mai permis accesul în depozit. Cu greu s-a reușit să se ia legătura cu inculpatul care le-a spus că va înlocui marfa lipsă, ceea ce nu a făcut. Instanța a reținut aceste probe, arătând că ele dovedesc reaua-credință cu care a acționat inculpatul care, fără a avea acordul proprietarului, a vândut o cantitate însemnată de marfă din depozitele sale, iar ulterior a încercat să se facă nevăzut, astfel cum a procedat și cu celelalte părți vătămate din prezenta cauză. Reaua-credință a inculpatului este dovedită și de aceea că inculpatul l-a îndrumat pe martorul B.C. să se ducă cu mașini să ia orz dintr-o altă magazie, la fața locului constatându-se că marfa respectivă nu îi aparținea inculpatului. În momentul transferării orzului la Buzău s-a constatat lipsa a 700 tone. Referitor la această lipsă inculpatul D.A.M. a comunicat partenerilor de afaceri că poate înlocui marfa cu alta similară, dintr-o altă magazie, însă aceasta nu întrunea parametrii de calitate, fiind orz furajer. S-a luat hotărârea ca S.M.R. să primească această marfă plus o diferență de preț, însă inculpatul nu și-a respectat obligația asumată și marfa nu a ajuns la Buzău. Audiat fiind, inculpatul a recunoscut că a vândut marfa fără a avea acordul proprietarului, însă a încercat să-și minimizeze fapta, arătând că a vândut orzul cât mai rapid pentru a nu se deteriora și mai tare, iar suma astfel obținută ar fi dat-o proprietarului. Instanța de fond a constatat că aceste ultime susțineri ale inculpatului sunt contrazise atât de martorii audiați, dar și de raportul de expertiză, care la obiectivul dacă ulterior SC A.T.S. a livrat în contul datoriei (marfa nerestituită) alte cantități de mărfuri sau a plătit vreo sumă de bani, nu a identificat pretinsa restituire către partea vătămată a sumei de bani obținute de către inculpat din vânzarea orzului. Se mai arată în acest raport că SC A.T.S. SRL a încheiat în data de 20 martie 2012 contractul C7 cu firma SC S.M.R. SA, prin care aceasta se obligă să achite debitul de 654.650,13 RON precum și valoarea dobânzii legale aferente sumei de 558.907,30 RON, prin înființarea unei culturi de orz de primăvară pentru bere pe suprafața de 200 ha. Astfel, SC A.T.S. SRL a livrat în baza avizului de însoțire a mărfii A6 din 5 iulie 2012 cantitatea de 13.000 kg orz bere. S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului D.A.M., care în cursul anului 2009 a dispus pe nedrept (prin vânzare și fără acordul proprietarului) de cantitatea de 688 kg orzoaică bere aparținând SC S.M.R. Buzău, marfă ce se afla în custodia sa, în baza Contractului de depozit C6 din 17 iulie 2008, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen.

La data de 22 octombrie 2009 BD1, Sucursala Brăila, a sesizat Inspectoratul de Poliție Județean Brăila cu privire la faptul ca SC A.T.S. Brăila a intrat în incidență bancară cu fila CEC seria B4 emisă în favoarea SC P. SA pentru lipsă de disponibil în cont. Din declarația martorei M.N., reprezentat al SC P. SA, s-a stabilit că inițierea relațiilor comerciale a avut loc începând cu anul 2004. La data de 31 august 2009, SC A.T.S. SRL Brăila a achiziționat de la P. SA Galați cantitatea de 100 saci sămânță hibrid. Pentru garantarea plății mărfii achiziționate, învinuitul a emis fila CEC seria B4 care a fost doar semnată și ștampilată la rubrica "semnătura trăgătorului". Întrucât inculpatul nu a respectat obligațiile de plată, în august 2009 reprezentanții SC P. SA Galați au completat CEC-ul și l-au introdus la plată, înregistrându-se refuzul la decontare. Ulterior, inculpatul a achitat marfa achiziționată, iar SC P. SA Galați s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.777,11 RON, reprezentând penalități de întârziere. Audiat fiind, inculpatul a recunoscut că a emis acea filă CEC, "în alb", învederând că a fost doar o garanție a plății. Tribunalul a reținut că Legea nr. 59/1934 nu prevede nici o derogare și nicio permisiune cu privire la completarea în alb a unei file CEC cu titlu de garanție. De altfel, în cuprinsul considerentelor Deciziei (R.I.L.) nr. 43/2008, mai sus enunțată, sunt dezvoltate și evidențiate elementele constitutive ale acestei infracțiuni. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului D.A.M., care pentru garantarea achitării produselor achiziționate de la SC P. SA Galați a emis o filă CEC care nu a fost completată la toate rubricile obligatorii conform art. 1 și 11 din Legea CEC-ului, ci doar semnată și ștampilată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

La data de 23 iunie 2010, SC M.G. SRL Murighiol, județul Tulcea a sesizat Inspectoratul de Poliție Județean Brăila cu privire la faptul că SC A.T.S. SRL Brăila a emis la data de 8 martie 2010 pentru plata unor facturi în valoare totală de 770.000 RON, o filă CEC ce a fost refuzată la plată (2 aprilie 2010), pe motivul scoaterii din uz a formularului utilizat din 8 decembrie 2008, conform prevederilor Circularei B.N.R. în referire la Norma Tehnică nr. 10 din 1994 privind cec-ul, cambia și biletul la ordin. Din probele administrate în cauză a rezultat că între societatea din Tulcea și cea din Brăila au existat relații comerciale încă din anul 2008, când, la data de 9 octombrie 2008 s-a încheiat Contractul de multiplicare C8, societatea din Tulcea fiind furnizor de sămânță, după care a fost întocmit Actul adițional din 23 iulie 2009, însă până la incidența cu fila CEC mai sus menționată nu au existat nereguli în derularea relației comerciale. Din declarația inculpatului D.A.M. dată în faza de urmărire penală, a rezultat că a emis fila CEC în cauză (seria B4) la momentul derulării relației comerciale cu societatea din Tulcea, fără a completa rubricile esențiale, doar semnând-o și ștampilând-o, fila CEC reprezentând o garanție a plății ulterioare. Momentul emiterii CEC-ului a fost octombrie 2008, ulterior, în decembrie 2008, interzicându-se utilizarea acestor tipizate. La data de 12 aprilie 2010, SC M.G. SRL Murighiol a introdus la plată fila CEC completată fără data emiterii, aceasta fiind refuzată pentru motivul invocat anterior. Ulterior SC A.T.S. SRL a stins datoria către SC M.G. SRL Murighiol prin ordinul de compensare seria O1, astfel că societatea din Tulcea nu s-a mai constituit parte civilă în cauză. Audiat fiind de instanță, inculpatul a recunoscut și această faptă, învederând că fila CEC în discuție a fost emisă tot ca și garanție. Cu privire la această apărare, instanța de fond a făcut trimitere la considerentele expuse la fapta 4, apreciind că acestea sunt pe deplin incidente și nu se mai impune reluarea lor. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului D.A.M., care pentru garantarea achitării produselor achiziționate de la SC M.G. SRL Murighiol, a emis o filă CEC care nu a fost completată la toate rubricile obligatorii conform art. 1 și 11 din Legea CEC-ului, ci doar semnată și ștampilată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934. Față de infracțiunile reținute s-au aplicat dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul, instanța a ținut seama, potrivit art. 72 C. pen., de dispozițiile din partea generală a C. pen., de limitele pedepsei prevăzute în partea specială a C. pen. și a Legii nr. 59/1934, de gradul ridicat de pericol social concret al faptelor săvârșite, dat de modalitatea de executare, de prejudiciul foarte mare produs părților vătămate, situație care în mod cert a perturbat grav activitatea acestora, de vădita rea-credință (detaliată mai sus) de care a dat dovadă inculpatul în derularea relațiilor comerciale expuse în speță, unicul său scop fiind fraudarea co-contractanților, fără a-i păsa vreun moment de consecințele acțiunilor sale, de perseverența infracțională a inculpatului care nu se află la primul conflict cu legea penală (anterior având aplicată sancțiunea amenzii administrative pt. art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, conf. cazier, și o condamnare (nedefinitivă) de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere aplicată de Tribunalul Cluj în Dosar 4135/113/2009, apelul fiind respins), de atitudinea nesinceră avută de inculpat, acesta nerecunoscând inclusiv declarații esențiale date anterior, în faza de urmărire penală, de atitudinea acestuia de nepăsare față de consecințele faptelor sale și de încercarea de minimalizare a acestor consecințe, dar și de vârsta acestuia și de faptul că nu s-a sustras urmăririi penale sau cercetării judecătorești. Toate aceste elemente duc la concluzia imposibilității (în concret) de a-i fi acordate inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special. Tribunalul a apreciat că, criza financiară și pretinsele calamități naturale cu care a încercat inculpatul să-și justifice unele fapte, nu dau dreptul săvârșirii unor infracțiuni cu consecințe deosebit de grave. Într-o astfel de situație, inculpatul trebuia să acționeze în conformitate cu legea, însă acesta, fără pic de regret și cu o vădită rea-credință, a început să fraudeze diferiții comercianți, producându-le acestora prejudicii imense, ulterior încercând să se facă nevăzut, co-contractanților fiindu-le foarte greu, sau chiar imposibil să-l întâlnească. În aceste condiții, instanța a apreciat că, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune (art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen.), al cărui minim special este ridicat, se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, respectiv a minimului prevăzut de lege. Totodată, având în vedere natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, perseverența infracțională și faptul că a săvârșit infracțiunile prin exercitarea cu rea-credință a funcției de administrator al unei societăți comerciale, constatând totodată că pedeapsa aplicată este mai mare de 2 ani închisoare, iar aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune s-a dispus și interzicerea, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de asociat sau administrator al unei societăți comerciale. În ceea ce privește infracțiunile de abuz de încredere (prev. de art. 213 alin. (1) C. pen.) deduse judecății, s-a reținut că în concret, au un grad ridicat de pericol social, având în vedere prejudiciile foarte mari produse și reaua-credință de care a dat dovadă inculpatul, astfel că, având în vedere și celelalte elemente de individualizare, s-a apreciat că se impune condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre acestea la două pedepse cu închisoarea într-un cuantum apropiat de maximul prevăzut de lege (care în opinia instanței, a fost considerat destul de mic în comparație cu gravitatea faptelor). Aceste elemente, precum și faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile prin exercitarea cu rea-credință a funcției de administrator al unei societăți comerciale, au condus prima instanță la concluzia că este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. pe lângă fiecare dintre pedepsele principale aplicate pentru infracțiunile de abuz de încredere, pentru o perioadă de 2 ani. Pentru infracțiunile prevăzute de Legea CEC-ului (art. 84 alin. (1) pct. 3, Legea 59/1934), recunoscute de inculpat, văzând și celelalte elemente de individualizare, instanța a aplicat inculpatului, pentru fiecare în parte, pedepse cu închisoarea în cuantumul prevăzut de lege. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) - (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale și complementare aplicate inculpatului, s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, sporită cu 1 an închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura și gravitatea faptelor săvârșite, modalitatea săvârșirii acestora, reaua-credință de care a dat dovadă inculpatul, perseverența infracțională în săvârșirea unor infracțiuni cu consecințe deosebit de grave și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen., fapt pentru care s-au interzis aceste drepturi și ca pedeapsă accesorie pe parcursul executării pedepsei. În temeiul art. 7 din Legea 26/1990, s-a dispus ca o copie a prezentei sentințe să se comunice, după rămânerea definitivă, Oficiului Național al Registrului Comerțului de pe lângă Ministerul Justiției, pentru a se efectua cuvenitele mențiuni față de aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. S-au admis în parte acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile SC E.C.C. SRL (cesionar al creanței aparținând părții vătămate SC L.C.E. SA), SC S.M.R. SA Buzău și P.E.M. (succesor în drepturi al PFA P.E.M.) și a fost obligat inculpatul D.A.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.T.S. SRL Brăila prin administrator judiciar SC S.Q. SRL la plata către acestea a următoarelor sume: - către partea civilă E.C.C. SRL a sumei totale de 1.824.416,25 RON, din care suma de 57.401,51 RON reprezintă debit principal neachitat, iar suma de 1.767.014,74 RON reprezintă penalități de întârziere; - către partea civilă SC S.M.R. SA Buzău a sumei de 619.474,74 RON; - către partea civilă P.E.M. a sumei de 159.695,52 RON. În conformitate cu Decizia (R.I.L.) nr. 43 din 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în M. Of. nr. 372/3.06.2009, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă SC P. SA Galați. S-a menținut sechestrul asigurător instituit în faza de urmărire penală prin Ordonanța din 7 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului. În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.T.S.