ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2347/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14

decembrie 2005, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, Ministerul Administrației și Internelor a declarat recurs împotriva

sentinței nr. 1713 din 19 octombrie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, solicitând casarea acesteia,

pentru nelegalitate.

În motivarea recursului s-a susținut

că responsabilitatea pentru emiterea tardivă a deciziei de imputare pentru

prejudiciul produs de către gestionara M.C., este a contabilului șef al

Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Giurgiu.

Sub acest aspect s-a precizat că

decizia de imputare emisă pe numele agentului principal M.C., a fost emisă la

16 februarie 2004, dar nu a fost pusă în executare până la 2 iunie 2004, când a

fost comunicată soluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Cu

această ocazie s-a emis o nouă decizie de imputare pe numele lui M.C.,

încălcându-se dispozițiile art. 25 alin. (4) din O.G. nr. 121/1998. Expirând

termenele prevăzute la art. 23 alin. (1) și (2) și art. 25 alin. (4), s-a emis

o decizie de imputare, paguba impunându-se celor vinovați de nepunerea în

executare a deciziei de imputare pentru M.C.

Deci, a susținut recurentul, devin

incidente dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 121/1998, responsabilitatea

revenind, nu numai comandantului unității păgubite, ci și persoanei care

întocmește acest document, respectiv contabilului șef B.M.

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 1713 din 19 octombrie 2005,

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamantul B.M., în contradictoriu cu Ministerul

Administrației și Internelor.

S-a dispus anularea hotărârii nr. 15

din 4 aprilie 2005, a deciziei de imputare nr. 105274 din 30 decembrie 2004 și

a hotărârii nr. 135875/2005 a C.S.C., exonerându-se petentul de plata sumei de

8177,71 RON.

Curtea de Apel București a reținut

că, urmare a inventarului făcut patrimoniului Inspectoratului Județean al

Poliției de Frontieră Giurgiu, s-a constatat o lipsă în gestiunea agentului de

poliție M.C., stabilindu-se vinovăția acesteia, prin procesul-verbal de

cercetare administrativă nr. 562144 din 5 februarie 2004.

Pentru recuperarea prejudiciului s-a

emis decizia de imputare nr. 552602 din 16 februarie 2004, pe numele

gestionarei, pentru suma de 172.184.405 lei, totodată dispunându-se și

sesizarea organelor de urmărire penală.

Prin rezoluția nr. 656/P/2004, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale. La

data primirii acestei adrese, șeful Inspectoratului Județean al Poliției de

Frontieră Giurgiu, prin ordin rezolutiv, a dispus ca reclamantul să ia măsuri

pentru emiterea deciziei de imputare, gestionarei căreia i se emisese o decizie

în luna februarie 2004 (nr. 552602 din 16 februarie 2004).

Instanța de fond a reținut că

reclamantul B.M., care deținea funcția de contabil șef, nu are atribuții prin

O.G. nr. 121/1998, de a emite decizii de impunere, obligația semnării acesteia

revenind șefului unității, potrivit art. 25 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998,

astfel încât s-a admis acțiunea reclamantului pe care l-a exonerat de plata

sumei de 8.177,71 RON.

Sentința atacată este nelegală,

astfel încât recursul declarat în cauză va fi admis.

Este cert în cauză că pe numele

gestionarei M.C. s-a emis decizie de imputare, încă de la 16 februarie 2004.

Această decizie a și fost înregistrată în contabilitate, la contul debite în

curs de cercetare. Reclamantul este contabilul șef al unității și în mod legal

trebuia să fie preocupat de evidențele contabile. Mai mult, potrivit art. 25 alin.

(4) din O.G. nr. 121/1998, „decizia de imputare se emite în termen de cel mult

30 de zile de la data înregistrării procesului-verbal de cercetare

administrativă și se comunică în termen de cel mult 15 zile, celui obligat la

plată pentru eventuala contestare”.

Desigur, nu reclamantul semnează

decizia de imputare, dar, în calitate de contabil șef, nu se putea limita la

simpla înregistrare a deciziei de imputare în contabilitate, ci trebuia să

urmărească recuperarea prejudiciului, să informeze șeful unității.

De observat că reclamantul s-a

dovedit în cauză neglijent, recunoscând în scris că a întocmit decizia de

imputare, dar nu a adus-o la cunoștință, în termen, sub semnătură, astfel încât

s-a ajuns ca după comunicarea rezultatelor cercetării de către procuratură, să

se emită o nouă decizie care nu era necesară în cauză. Așa fiind, reclamantul

este responsabil material, alături de inspectorul șef al Inspectoratului

Județean al Poliției de Frontieră Giurgiu - domnul M.B., fiind în culpă pentru

prejudiciile aduse unității, în calitate de contabil șef.

Așa fiind, soluția instanței de

fond, prin care se consideră că, contabilul șef al unității, respectiv

reclamantul, nu are nici o culpă în producerea prejudiciului sus arătat, prin

ignorarea obligațiilor legale, este incorectă, motiv pentru care recursul

declarat va fi admis conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 1713 din

19 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată și în

fond, respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 iunie 2006.