ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2347/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 14 decembrie 2005, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, Ministerul Administrației și Internelor a declarat recurs împotriva sentinței nr. 1713 din 19 octombrie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate. În motivarea recursului s-a susținut că responsabilitatea pentru emiterea tardivă a deciziei de imputare pentru prejudiciul produs de către gestionara M.C., este a contabilului șef al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Giurgiu. Sub acest aspect s-a precizat că decizia de imputare emisă pe numele agentului principal M.C., a fost emisă la 16 februarie 2004, dar nu a fost pusă în executare până la 2 iunie 2004, când a fost comunicată soluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Cu această ocazie s-a emis o nouă decizie de imputare pe numele lui M.C., încălcându-se dispozițiile art. 25 alin. (4) din O.G. nr. 121/1998. Expirând termenele prevăzute la art. 23 alin. (1) și (2) și art. 25 alin. (4), s-a emis o decizie de imputare, paguba impunându-se celor vinovați de nepunerea în executare a deciziei de imputare pentru M.C. Deci, a susținut recurentul, devin incidente dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 121/1998, responsabilitatea revenind, nu numai comandantului unității păgubite, ci și persoanei care întocmește acest document, respectiv contabilului șef B.M. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 1713 din 19 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.M., în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor.

S-a dispus anularea hotărârii nr. 15 din 4 aprilie 2005, a deciziei de imputare nr. 105274 din 30 decembrie 2004 și a hotărârii nr. 135875/2005 a C.S.C., exonerându-se petentul de plata sumei de 8177,71 RON. Curtea de Apel București a reținut că, urmare a inventarului făcut patrimoniului Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Giurgiu, s-a constatat o lipsă în gestiunea agentului de poliție M.C., stabilindu-se vinovăția acesteia, prin procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 562144 din 5 februarie 2004. Pentru recuperarea prejudiciului s-a emis decizia de imputare nr. 552602 din 16 februarie 2004, pe numele gestionarei, pentru suma de 172.184.405 lei, totodată dispunându-se și sesizarea organelor de urmărire penală.

Prin rezoluția nr. 656/P/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale. La data primirii acestei adrese, șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Giurgiu, prin ordin rezolutiv, a dispus ca reclamantul să ia măsuri pentru emiterea deciziei de imputare, gestionarei căreia i se emisese o decizie în luna februarie 2004 (nr. 552602 din 16 februarie 2004). Instanța de fond a reținut că reclamantul B.M., care deținea funcția de contabil șef, nu are atribuții prin O.G. nr. 121/1998, de a emite decizii de impunere, obligația semnării acesteia revenind șefului unității, potrivit art. 25 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998, astfel încât s-a admis acțiunea reclamantului pe care l-a exonerat de plata sumei de 8.177,71 RON.

Sentința atacată este nelegală, astfel încât recursul declarat în cauză va fi admis. Este cert în cauză că pe numele gestionarei M.C. s-a emis decizie de imputare, încă de la 16 februarie 2004. Această decizie a și fost înregistrată în contabilitate, la contul debite în curs de cercetare. Reclamantul este contabilul șef al unității și în mod legal trebuia să fie preocupat de evidențele contabile. Mai mult, potrivit art. 25 alin. (4) din O.G. nr. 121/1998, „decizia de imputare se emite în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă și se comunică în termen de cel mult 15 zile, celui obligat la plată pentru eventuala contestare”. Desigur, nu reclamantul semnează decizia de imputare, dar, în calitate de contabil șef, nu se putea limita la simpla înregistrare a deciziei de imputare în contabilitate, ci trebuia să urmărească recuperarea prejudiciului, să informeze șeful unității.

De observat că reclamantul s-a dovedit în cauză neglijent, recunoscând în scris că a întocmit decizia de imputare, dar nu a adus-o la cunoștință, în termen, sub semnătură, astfel încât s-a ajuns ca după comunicarea rezultatelor cercetării de către procuratură, să se emită o nouă decizie care nu era necesară în cauză. Așa fiind, reclamantul este responsabil material, alături de inspectorul șef al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Giurgiu - domnul M.B., fiind în culpă pentru prejudiciile aduse unității, în calitate de contabil șef. Așa fiind, soluția instanței de fond, prin care se consideră că, contabilul șef al unității, respectiv reclamantul, nu are nici o culpă în producerea prejudiciului sus arătat, prin ignorarea obligațiilor legale, este incorectă, motiv pentru care recursul declarat va fi admis conform art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 1713 din 19 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și în fond, respinge acțiunea, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2006.