ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1969/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1969/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 322 din 9

decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția

I

penală,

a fost admisă plângerea formulată de petenții C.G. și C.A. împotriva ordonanței

din 21 martie 2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în

dosarul nr. 754/P/2007.

A fost desființată în parte ordonanța

atacată și trimisă cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în

vederea

începerii urmăririi penale față de

intimații C.F. și

R.M.A. pentru săvârșirea infracțiunilor

prev.

de

art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., cu respectarea

art. 23 C. pen.

S-a dispus redeschiderea urmăririi

penale față de aceiași intimați pentru săvârșirea infracțiunilor

prev.

de

art. 289 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a menținut ordonanța atacată numai cu

privire la disjungerea cauzei față de N.M. și declinarea competenței în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 3 București.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

S-a reținut că la data de 01 iulie 2008

petenții C.G. și C.A. au formulat plângere împotriva ordonanței Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București dispusă la 21 martie 2008 în dosarul nr.

754/P/2007.

În

motivare se susține de către petenți că pe o perioadă de 5

ani au sperat că organele de urmărire penală vor descoperi participanții

la infracțiunea de înșelăciune, care în argoul lumii interlope poartă denumirea

de matic.

Că procurorii nu au avut un rol activ,

susțin petenții, o confirmă însuși pierderea dreptului lor proprietate ca

urmare activității infracționale a numitului N.M., ajutat de un avocat și un

notar, respectiv intimații din proces.

Mai susțin petenții că lipsa de

preocupare a procurorului pentru aflarea adevărului în condițiile în care N.M.

a devenit proprietarul apartamentului din care ei au fost evacuați, constituie

un precedente periculos.

Potrivit acestora este inadmisibil ca o

procură să fie autentificată în condițiile în care mandatarul era decedat și

totuși nicio persoană să nu fie trasă la răspundere.

De asemenea, petenții susțin că în mod

greșit s-a apreciat de către procuror că faptele intimaților nu prezintă

pericol pentru

ord

inea publică, în condițiile în care

aceștia aveau calități conferite prin lege.

Critica petenților vizează totodată și

rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București care nu s-a conformat dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., în ceea

ce privește verificarea măsurilor luate sau actelor efectuate de către

procuror.

După cum se poate observa motivarea

procurorului general se rezumă doar la afirmația că: "din verificarea

soluției nu rezultă motive de nelegalitate a ordonanței, iar în ceea ce

privește aspectele de netemeinicie, ele nu pot singure să constituie motiv de

infirmare, aplicarea sancțiunii administrative a amenzii, fiind o chestiune de

apreciere a procurorului".

Examinând rezoluția atacată pe baza

actelor și lucrărilor dosarului conform art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen.,

Curtea de apel a constatat următoarele:

La data de 06 octombrie 2003 petenții au

formulat plângere penală împotriva intimaților C.F., notar public și R.M.A.,

avocat, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 289

C. pen. și împotriva numitului N.M. precum și a altor persoane

pentru infracțiunile prev. de art. 288 C. pen.,

289 C. pen.

Prin rezoluția din 26 iulie 2005 s-a

început urmărirea penală față de notarul public C.F., pentru infracțiunile de

fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.,

precum și față de numitul N.M., pentru

săvârșirea

infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

În fapt s-a reținut că, prin încheierea

de autentificare nr. 1530 din 30 iunie 2003, notarul public C.F. a atestat, în

fals, că numitul C.G. s-a prezentat la Biroul Notarial Public "N."

din București și, după citire, a consimțit autentificarea și a semnat, în

calitate de declarant, toate exemplarele declarației potrivit căreia trecerea

pe rolul fiscal și intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului

sus­menționat sa efectuat în mod eronat, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare

anulate de către instanțele judecătorești competente.

De asemenea, prin încheierea de

autentificare nr. 1429 din 19 iunie 2003, notarul public C.F. a atestat, în mod

fals, că numitul D.F. (decedat la data de 15 iunie 2003) s-a prezentat la

Biroul Notarial Public "N.", din București și, după citirea procurii

speciale prin care învinuitul N.M. a fost împuternicit să soluționeze toate

problemele

p

rivind imobilul situat în București,

a consimțit la autentificare și a

semnat,

în calitate de mandant, toate exemplarele înscrisului respectiv.

Procura specială autentificată sub nr.

1429 din 19 iunie 2003 la

Biroul Notarial

Public "N." din București, a fost folosită ulterior

de către

învinuitul N.M. la Judecătoria sectorului 3 București, în susținerea cererii

prin care a solicitat instanței, în numele și pentru D.F.S., să dispună, pe

cale de ordonanță președințială evacuarea numiților C.G. și C.A. din

apartamentul nr. 24, situat în București, sector 3.

Prin

ordonanța din 25 martie 2004 Parchetul de pe lângă Curtea

de

Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public

C.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. și art. 289

C. pen., ca

urmare a existenței erorii de

fapt prev. de art. 51 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanța din 02.08.2004 Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a admis

plângerea formulată de petenții C.G. și C.A.

și

a infirmat ordonanța din 25 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București.

În ordonanța ce a fost temeinic motivată

la data respectivă

de către Procurorul

General, s-a apreciat că urmărirea penală este

incompletă iar pentru a

se desprinde concluzii certe cu privire la vinovăția notarului public C.F. și a

numiților R.M.A. și N.M. s-a dispus de către acesta efectuarea de acte de

urmărire penală sub aspectul

săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen.,

art. 291 C.

pen., art. 290 C. pen., art. 293 C. pen., cu respectarea dispozițiilor art. 23

C. pen.

Prin

ordonanța din 21 martie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea

de

Apel București a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. proc.

pen. a învinuiților C.F. și R.M.A. făcând aplicarea unei sancțiuni cu caracter

administrativ în cuantum de 1000 lei.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de numiții R.M.A. și C.F. pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.

246 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele acestora nu

întrunesc sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale

infracțiunilor respective.

De asemenea, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de A.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals

material în

înscrisuri oficiale, prev. de

art. 288 C. pen., fals intelectual prev.

de art. 289 C. pen., abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și neglijență

în serviciu prev. de art. 249 C. pen. (în legătură cu modificarea datei

încheierii de autentificare nr. 1429/iunie 2003), întrucât nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor respective.

S-a disjuns cauza în vederea continuării

și finalizării

cercetărilor față de

învinuitul N.M. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de uz de fals

prev.

de

art. 291 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.,

art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., precum și în

vederea identificării și cercetării sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev. de art. 290 C. pen. a persoanelor necunoscute ce au semnat în fals,

procura specială nr. 1429/iunie 2003, declarația nr. 1530 din 30 iunie 2003,

respectiv declarația de impunere pentru clădire teren pe numele D.F.S., aflat

în dosarul fiscal privind apartamentul nr. 24,

situat în București, sector 3.

Pentru a dispune astfel, Parchetul a

susținut că faptele descrise la pct. 1 și 2 din ordonanță întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 289

C. pen.

Însă, față de împrejurările concrete în

care au fost săvârșite faptele respective și avându-se în vedere persoana și

conduita învinuitului R.M.A. (este căsătorit, are un copil minor, nu are

antecedente penale) precum și persoana și conduita învinuitei C.F.(care își

desfășoară activitatea și în prezent, în calitate de notar public, are vârsta

de

67 de ani, este căsătorită, nu are

antecedente penale) s-a apreciat

că faptele prevăzute de art. 289 C.

pen., nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În ceea ce privește faptele săvârșite cu

privire la procura specială nr. 1429 din 19 iunie 2003 Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a apreciat că nu s-a cauzat nicio vătămare intereselor

legale ale vreunei persoane, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale.

Din examinarea înscrisurilor aflate la

dosar, Curtea de apel constată că în mod greșit procurorul a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimații C.F. și R.M.A., pentru săvârșirea

infracțiunii prev.

de art. 246 C. pen., cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la procura specială nr. 1429

din 19 iunie 2003, Curtea constată că aceasta este falsă deoarece mandantul

D.F.S., decedase cu 4 zile înainte de autentificare acesteia, respectiv la data

de 15 iunie 2003.

Că urmărirea penală este incompletă o

confirmă în primul rând susținerile procurorului "Examinându-se cu

atenție, exemplarul ordinal al procurii special autentificare sub nr.

1429/2003, astfel cum a fost identificat în

arhiva Biroului Notarului

Public "N." din București, s-a

constatat că data inițială, imprimată de pe încheierea de autentificare nr.

1429 era anul 2003, luna iunie, ziua 12", în condițiile în care mandantul

D.F.S. decedase la data de 15 iunie 2003.

Deși procurorul constată că

"ulterior imprimării data respectivă a fost modificată, încercându-se prin

scriere de mână transformarea cifrei 2 din grupul de cifre ce constituie ziua

autentificării procurii, în cifra 9, nu s-au

administrat probe pentru a

stabili care sunt persoanele vinovate de săvârșirea

acestei infracțiuni.

Ceea ce este mai mult decât îngrijorător

este afirmația procurorului care susține că "modificarea efectuată în

cuprinsul încheierii de autentificare nr. 1429/iunie 2003 nu constituie o

alterare a adevărului, ci dimpotrivă, reprezintă rezultatul încercării de a se

corecta data nereală înscrisă inițial în actul respectiv".

O alterare a datei ar fi fost evidentă

în condițiile în care mandantul D.F.S. ar fi fost în viață și prezent la

autentificarea procurii de către notarul C.F.

În atare situație, prin începerea

urmăririi penale cu privire la fapta mai sus arătată, procurorul este obligat

să audieze întregul personal al Biroului Notarului Public "N.", de la

acea dată pentru a stabili care este adevărul în cauză cu privire la această

modificare.

În declarația sa notarul public a arătat

că nu cunoaște în ce condiții a fost modificată data din încheierea de

autentificare nr. 1429 din 19 iunie 2003, în cauză neexistând alte probe cu

privire la acest aspect.

În raport de cele arătate se deprinde

concluzia că persoane

interesate au

încercat să falsifice adevărul în sensul prezentării la

notarial a

mandantului D.F.S. în data de 12 iunie 2003.

De asemenea, în cauză urmează a fi

audiate și martorele T.R. și B.C., secretarele avocatului R., care potrivit

declarației acestuia aveau acces atât la ștampilă cât și la parafă.

Că procurorul nu a avut rol activ, deși

dosarul s-a aflat pe rolul Parchetului o perioadă de aproximativ 5 ani o

confirmă contradictorialitatea declarațiilor intimatului R.M.A.

Mai mult, acesta a susținut că în urma

amenințărilor

întreprinse de o persoană

interesată în cauză la aproximativ o lună

"cabinetul a fost spart" și i-au fost incendiate documentele.

Fără a face verificările obligatorii în

cauză cu privire la acest aspect, procurorul în mod ușuratic a apreciat că nu

sunt întrunite elementele constitutive a mai multor faptele aflat în concurs

real, fără a defini în afară de art. 246 C. pen., care sunt acestea.

Efectuarea de cercetări se impune cu

atât mai mult cu cât petenții susțin că Z.D., funcționar la Administrația

Financiară a Sectorului 3 și consilier juridic

D.L. s-au

aflat în posesia

încheierii de autentificare nr. 1530 din 30 iunie 2003.

Că soluția

de scoatere de sub urmărire penală pentru faptele

prev. de

art. 289 C. pen., este netemeinică, o confirmă însuși statutul profesiilor de

avocat și notar al intimaților care aveau obligația să respecte legile în

vigoare.

În ceea ce privește infracțiunea prev.

de art. 246 C. pen., în urma efectuării probatoriilor în faza de urmărire

penală vor fi avute în vedere prevederile art. 334 C. proc. pen., în raport de

dispozițiile art. 147 C. pen.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe

lângă

Curtea de Apel București și intimații N.M. și R.M.A.

Parchetul

a considerat greșită soluția instanței de admitere a

plângerii, susținând mai întâi că între minuta și

dispozitivul hotărârii

există o contradicție, deoarece în

timp ce în dispozitiv se precizează că instanța „dispune redeschiderea

urmăririi penale față de intimații C.F. și R.M.A. pentru infracțiunea

prev.

de

art. 289 cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.", în minută apare, între paranteze, adăugirea „(redeschid.

289)", care în mod evident diferă de prima

mențiune, atât prin faptul că nu indică față de care dintre intimați se

pronunță această soluție, dar și prin aceea că se referă doar la o

infracțiune de fals intelectual și nu la un

concurs de infracțiuni.

De altfel, nici pe fond soluția nu este

legală și temeinică, întrucât în ceea ce privește avocații, aceștia nu pot fi

subiecți activi ai infracțiunii de abuz în serviciu, iar cu privire la intimata

C.F., nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în

serviciu, întrucât nu s-a produs nicio vătămare intereselor legale ale unei

persoane. Mai mult, reținerea infracțiunii

prev. de

art. 246 C. pen. în concurs cu infracțiunea

prev.

de

art. 289 C. pen. nu este posibilă, întrucât a

existat o singură rezoluție infracțională, în baza căreia notarul a

întocmit actul ce conține mențiunile nereale, iar

infracțiunea

prev.

de

art. 289 C. pen. absoarbe și abuzul în

serviciu.

De

asemenea, soluția de redeschidere a urmăririi penale este

nelegală,

având în vedere că nu s-au precizat probele ce urmează a fi administrate

referitor la această infracțiune.

Intimatul R.M.A. a solicitat în

principal să se constate că plângerea formulată de petenți era tardivă,în condițiile

în care rezoluția procurorului general a fost comunicată petenților la 5 iunie

2008,iar plângerea a fost adresată instanței la

data de 27 iunie 2008,cu depășirea termenului de 20 de zile prevăzut

în

art. 278/1 C. proc. pen.

În subsidiar, s-a solicitat ca plângerea

petenților să fie

respinsă ca nefondată,

întrucât infirmarea soluției de neîncepere a

urmăririi penale pentru

infracțiunea

prev. de

art. 246 C. pen. nu

este motivată nici în fapt și nici în drept, omițându-se împrejurarea că

avocatul nu poate fi subiect activ nici al acestei infracțiuni și nici a celei

prev.

de

art. 289 C. pen.

În plus, se mai arată că au fost

încălcate dispozițiile art.6

paragraful 1

din CEDO. În condițiile în care împotriva intimatului s-a

început

urmărirea penală în august 2005, iar până în prezent nu

s-a dispus vreo decizie definitivă cu privire la învinuirile ce i-au

fost

aduse.

În fine, pe fondul cauzei, s-a apreciat

că organul de urmărire penală a administrat toate probele necesare pentru justa

soluționare a cauzei, din coroborarea și interpretarea acestora rezultând

faptul că pentru infracțiunea de abuz în serviciu nu sunt întrunite elementele

laturii obiective, iar pentru infracțiunea de fals

intelectual nu se justifică gradul de pericol social, neproducându-se

nicio

consecință juridică.

Oral, cu ocazia dezbaterilor, s-a mai

susținut că instanța de fond a nesocotit incidența în cauză a unui caz de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, respectiv acela al

prescripției.

Intimatul N.M. a susținut că în

plângerea sa petiționarul nu a arătat care sunt motivele de nelegalitate și

netemeinicie care ar afecta soluția dată de procuror, iar prima instanță nu a

precizat pentru ce considerente urmărirea penală ar fi incompletă.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

criticilor formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3)

C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt fondate.

În urma verificării rezoluției sau

ordonanței atacate, pe baza

lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri

noi judecătorul

poate, potrivit art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., să admită plângerea

și să trimită cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii

urmăririi penale, după caz, fiind obligat ca în considerentele hotărârii să

arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată

faptele și împrejurările

ce urmează a fi

constatate și prin care anume mijloace de probă.

Având în vedere categoriile de soluții

ce pot fi atacate pe calea plângerii reglementate de art. 278/1 C. proc. pen.,

rezultă că trimiterea cauzei la procuror se va face în vederea începerii

urmăririi penale, atunci când soluția atacată a fost una de neîncepere a

urmăririi penale, respectiv în vederea redeschiderii urmăririi penale, atunci

când procurorul a dispus prin actul atacat scoaterea de sub urmărire penală sau

încetarea urmăririi penale.

În speță, prin Ordonanța Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București emisă la data de 21 martie 2008 în dosarul

nr. 754/P/2007 s-a dispus față de intimații C.F.

și

R.M.A. două categorii de soluții: pe de o parte scoaterea de sub

urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual

prev.

de

art. 289 C. pen. cu

aplic.

art. 33

lit. a) C. pen. jar pe de altă parte

neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor

prev. de

art. 246 C. pen. cu

aplic. art. 33

lit. a) C. pen.

Din conținutul ordonanței atacate, rezultă că

fiecare dintre cei doi intimați a fost cercetat pentru săvârșirea a 4

infracțiuni,

respectiv: fals intelectual

prev. de

art. 289 C. pen. și abuz în serviciu

prev.

de

art. 246 C. pen. (comise la data de 19 iunie 2003)

și fals intelectual

prev. de

art. 289 C. pen. și

abuz în serviciu

prev. de

art. 246 C. pen. (comise la data de 30 iunie 2003), așa explicându-se

de

altfel și referirea la art. 33 lit. a) C. pen. din

partea dispozitivă a ordonanței.

Având în vedere soluțiile dispuse de procuror

cu privire la fiecare dintre aceste infracțiuni, rezultă că instanța investită

cu plângerea formulată de petenți putea la rândul său să dispună trimiterea

cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimați doar

cu privire la infracțiunile

prev. de

art. 246 C. pen. iar în vederea redeschiderii urmăririi penale doar

pentru infracțiunile

prev. de

art. 289 C. pen.

Or, dincolo de deosebirile evidente dintre

minuta și dispozitivul sentinței(atât în ce privește forma, cât și conținutul),

rezultă că instanța de fond a trimis cauza la procuror cu privire la

infracțiunea

prev. de

art. 289 C. pen., atât în vederea începerii, cât

și a

redeschiderii urmăririi penale, situație inadmisibilă

față de cele expuse anterior.

Mai mult, din dispozitiv ar rezulta ca este

vorba despre mai multe infracțiuni de fals intelectual decât cele care au

format obiectul cercetării: una pentru care ar urma să se înceapă urmărirea

penală și cele două pentru care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale [prin

referirea la art. 33 lit. a) C. pen., preluată probabil din ordonanța atacată].

În privința infracțiunii de abuz în serviciu,

trimiterea cauzei la

procuror pentru a se

începe urmărirea penală are în vedere, potrivit dispoziției instanței de fond,

o singură infracțiune, deși potrivit celor

arătate anterior, fiecare

dintre cei doi intimați au fost cercetați

pentru

săvârșirea a două asemenea infracțiuni, la două date diferite

, fapt ce

este confirmat și de menționarea art. 33 lit. a) C. pen. Aceasta ar echivala cu

menținerea de către instanță a soluției dispusă cu privire la una dintre aceste

infracțiuni, fapt care nu rezultă nici din considerentele și nici din

dispozitivul sentinței atacate.

În plus, atât în minuta, cât și dispozitivul

hotărârii se face

referire la art. 23 C.

pen., care reglementează participația penală, fără

însă ca în

considerentele hotărârii instanța să precizeze ce a avut în vedere prin această

referire.

În fine, în ce privește motivarea soluției, ca

parte care precede, explicitează și susține dispozitivul, Curtea constată că

aceasta nu cuprinde o analiză riguros juridică a ordonanței atacate, cu atât

mai mult cu cât instanța a desființat-o, fără a se respecta cu strictețe

dispozițiile art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. care reglementează

practic conținutul considerentelor hotărârii judecătorești în ipoteza adoptării

acestei soluții.

Prin urmare, Curtea apreciază că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată jar

dispozitivul ei este confuz și contradictoriu, neputându-se astfel

vorbi despre o cenzurare în limitele prevăzute de

lege a ordonanței

emise de procuror,

astfel încât va admite toate recursurile declarate

în cauză, va casa

sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță conform art.

385/15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere

și celelalte susțineri formulate cu ocazia dezbaterilor în recurs, privitoare

la introducerea în termen a plângerii de către petenți, la incidența

prescripției răspunderii penale și la elementele constitutive ale

infracțiunilor ce au făcut obiectul cercetărilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București și intimații N.M. și R.M.A. împotriva sentinței

penale nr. 322

din 9 decembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția

I

penală.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel

București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică. azi 26 mai 2009.