ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1969/2009

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 322 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admisă plângerea formulată de petenții C.G. și C.A. împotriva ordonanței din 21 martie 2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 754/P/2007. A fost desființată în parte ordonanța atacată și trimisă cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea începerii urmăririi penale față de intimații C.F. și R.M.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., cu respectarea art. 23 C. pen. S-a dispus redeschiderea urmăririi penale față de aceiași intimați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen., cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen. S-a menținut ordonanța atacată numai cu privire la disjungerea cauzei față de N.M. și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 3 București. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. S-a reținut că la data de 01 iulie 2008 petenții C.G. și C.A. au formulat plângere împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București dispusă la 21 martie 2008 în dosarul nr. 754/P/2007. În motivare se susține de către petenți că pe o perioadă de 5 ani au sperat că organele de urmărire penală vor descoperi participanții la infracțiunea de înșelăciune, care în argoul lumii interlope poartă denumirea de matic. Că procurorii nu au avut un rol activ, susțin petenții, o confirmă însuși pierderea dreptului lor proprietate ca urmare activității infracționale a numitului N.M., ajutat de un avocat și un notar, respectiv intimații din proces.

Mai susțin petenții că lipsa de preocupare a procurorului pentru aflarea adevărului în condițiile în care N.M. a devenit proprietarul apartamentului din care ei au fost evacuați, constituie un precedente periculos. Potrivit acestora este inadmisibil ca o procură să fie autentificată în condițiile în care mandatarul era decedat și totuși nicio persoană să nu fie trasă la răspundere. De asemenea, petenții susțin că în mod greșit s-a apreciat de către procuror că faptele intimaților nu prezintă pericol pentru ord inea publică, în condițiile în care aceștia aveau calități conferite prin lege. Critica petenților vizează totodată și rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care nu s-a conformat dispozițiilor art. 278 C. proc.

pen., în ceea ce privește verificarea măsurilor luate sau actelor efectuate de către procuror. După cum se poate observa motivarea procurorului general se rezumă doar la afirmația că: "din verificarea soluției nu rezultă motive de nelegalitate a ordonanței, iar în ceea ce privește aspectele de netemeinicie, ele nu pot singure să constituie motiv de infirmare, aplicarea sancțiunii administrative a amenzii, fiind o chestiune de apreciere a procurorului". Examinând rezoluția atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului conform art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen., Curtea de apel a constatat următoarele: La data de 06 octombrie 2003 petenții au formulat plângere penală împotriva intimaților C.F., notar public și R.M.A., avocat, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen. și împotriva numitului N.M. precum și a altor persoane pentru infracțiunile prev. de art. 288 C. pen., 289 C. pen. Prin rezoluția din 26 iulie 2005 s-a început urmărirea penală față de notarul public C.F., pentru infracțiunile de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., precum și față de numitul N.M., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. În fapt s-a reținut că, prin încheierea de autentificare nr. 1530 din 30 iunie 2003, notarul public C.F. a atestat, în fals, că numitul C.G.

s-a prezentat la Biroul Notarial Public "N." din București și, după citire, a consimțit autentificarea și a semnat, în calitate de declarant, toate exemplarele declarației potrivit căreia trecerea pe rolul fiscal și intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului sus­menționat sa efectuat în mod eronat, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare anulate de către instanțele judecătorești competente. De asemenea, prin încheierea de autentificare nr. 1429 din 19 iunie 2003, notarul public C.F. a atestat, în mod fals, că numitul D.F. (decedat la data de 15 iunie 2003) s-a prezentat la Biroul Notarial Public "N.", din București și, după citirea procurii speciale prin care învinuitul N.M.

a fost împuternicit să soluționeze toate problemele p rivind imobilul situat în București, a consimțit la autentificare și a semnat, în calitate de mandant, toate exemplarele înscrisului respectiv. Procura specială autentificată sub nr. 1429 din 19 iunie 2003 la Biroul Notarial Public "N." din București, a fost folosită ulterior de către învinuitul N.M. la Judecătoria sectorului 3 București, în susținerea cererii prin care a solicitat instanței, în numele și pentru D.F.S., să dispună, pe cale de ordonanță președințială evacuarea numiților C.G. și C.A. din apartamentul nr. 24, situat în București, sector 3. Prin ordonanța din 25 martie 2004 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.F.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., ca urmare a existenței erorii de fapt prev. de art. 51 alin. (1) C. pen. Prin ordonanța din 02.08.2004 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a admis plângerea formulată de petenții C.G. și C.A. și a infirmat ordonanța din 25 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În ordonanța ce a fost temeinic motivată la data respectivă de către Procurorul General, s-a apreciat că urmărirea penală este incompletă iar pentru a se desprinde concluzii certe cu privire la vinovăția notarului public C.F. și a numiților R.M.A. și N.M. s-a dispus de către acesta efectuarea de acte de urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 290 C. pen., art. 293 C. pen., cu respectarea dispozițiilor art. 23 C. pen.

Prin ordonanța din 21 martie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. proc. pen. a învinuiților C.F. și R.M.A. făcând aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei. Prin aceeași ordonanță s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții R.M.A. și C.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele acestora nu întrunesc sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunilor respective.

De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen. (în legătură cu modificarea datei încheierii de autentificare nr. 1429/iunie 2003), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor respective. S-a disjuns cauza în vederea continuării și finalizării cercetărilor față de învinuitul N.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen.

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., precum și în vederea identificării și cercetării sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290 C. pen. a persoanelor necunoscute ce au semnat în fals, procura specială nr. 1429/iunie 2003, declarația nr. 1530 din 30 iunie 2003, respectiv declarația de impunere pentru clădire teren pe numele D.F.S., aflat în dosarul fiscal privind apartamentul nr. 24, situat în București, sector 3. Pentru a dispune astfel, Parchetul a susținut că faptele descrise la pct. 1 și 2 din ordonanță întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen. Însă, față de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele respective și avându-se în vedere persoana și conduita învinuitului R.M.A.

(este căsătorit, are un copil minor, nu are antecedente penale) precum și persoana și conduita învinuitei C.F.(care își desfășoară activitatea și în prezent, în calitate de notar public, are vârsta de 67 de ani, este căsătorită, nu are antecedente penale) s-a apreciat că faptele prevăzute de art. 289 C. pen., nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În ceea ce privește faptele săvârșite cu privire la procura specială nr. 1429 din 19 iunie 2003 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a apreciat că nu s-a cauzat nicio vătămare intereselor legale ale vreunei persoane, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, Curtea de apel constată că în mod greșit procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații C.F.

și R.M.A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Referitor la procura specială nr. 1429 din 19 iunie 2003, Curtea constată că aceasta este falsă deoarece mandantul D.F.S., decedase cu 4 zile înainte de autentificare acesteia, respectiv la data de 15 iunie 2003. Că urmărirea penală este incompletă o confirmă în primul rând susținerile procurorului "Examinându-se cu atenție, exemplarul ordinal al procurii special autentificare sub nr. 1429/2003, astfel cum a fost identificat în arhiva Biroului Notarului Public "N." din București, s-a constatat că data inițială, imprimată de pe încheierea de autentificare nr. 1429 era anul 2003, luna iunie, ziua 12", în condițiile în care mandantul D.F.S.

decedase la data de 15 iunie 2003. Deși procurorul constată că "ulterior imprimării data respectivă a fost modificată, încercându-se prin scriere de mână transformarea cifrei 2 din grupul de cifre ce constituie ziua autentificării procurii, în cifra 9, nu s-au administrat probe pentru a stabili care sunt persoanele vinovate de săvârșirea acestei infracțiuni. Ceea ce este mai mult decât îngrijorător este afirmația procurorului care susține că "modificarea efectuată în cuprinsul încheierii de autentificare nr. 1429/iunie 2003 nu constituie o alterare a adevărului, ci dimpotrivă, reprezintă rezultatul încercării de a se corecta data nereală înscrisă inițial în actul respectiv". O alterare a datei ar fi fost evidentă în condițiile în care mandantul D.F.S.

ar fi fost în viață și prezent la autentificarea procurii de către notarul C.F. În atare situație, prin începerea urmăririi penale cu privire la fapta mai sus arătată, procurorul este obligat să audieze întregul personal al Biroului Notarului Public "N.", de la acea dată pentru a stabili care este adevărul în cauză cu privire la această modificare. În declarația sa notarul public a arătat că nu cunoaște în ce condiții a fost modificată data din încheierea de autentificare nr. 1429 din 19 iunie 2003, în cauză neexistând alte probe cu privire la acest aspect. În raport de cele arătate se deprinde concluzia că persoane interesate au încercat să falsifice adevărul în sensul prezentării la notarial a mandantului D.F.S.

în data de 12 iunie 2003. De asemenea, în cauză urmează a fi audiate și martorele T.R. și B.C., secretarele avocatului R., care potrivit declarației acestuia aveau acces atât la ștampilă cât și la parafă. Că procurorul nu a avut rol activ, deși dosarul s-a aflat pe rolul Parchetului o perioadă de aproximativ 5 ani o confirmă contradictorialitatea declarațiilor intimatului R.M.A. Mai mult, acesta a susținut că în urma amenințărilor întreprinse de o persoană interesată în cauză la aproximativ o lună "cabinetul a fost spart" și i-au fost incendiate documentele. Fără a face verificările obligatorii în cauză cu privire la acest aspect, procurorul în mod ușuratic a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive a mai multor faptele aflat în concurs real, fără a defini în afară de art. 246 C. pen., care sunt acestea.

Efectuarea de cercetări se impune cu atât mai mult cu cât petenții susțin că Z.D., funcționar la Administrația Financiară a Sectorului 3 și consilier juridic D.L. s-au aflat în posesia încheierii de autentificare nr. 1530 din 30 iunie 2003. Că soluția de scoatere de sub urmărire penală pentru faptele prev. de art. 289 C. pen., este netemeinică, o confirmă însuși statutul profesiilor de avocat și notar al intimaților care aveau obligația să respecte legile în vigoare. În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., în urma efectuării probatoriilor în faza de urmărire penală vor fi avute în vedere prevederile art. 334 C. proc. pen., în raport de dispozițiile art. 147 C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și intimații N.M.

și R.M.A. Parchetul a considerat greșită soluția instanței de admitere a plângerii, susținând mai întâi că între minuta și dispozitivul hotărârii există o contradicție, deoarece în timp ce în dispozitiv se precizează că instanța „dispune redeschiderea urmăririi penale față de intimații C.F. și R.M.A. pentru infracțiunea prev. de art. 289 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.", în minută apare, între paranteze, adăugirea „(redeschid. 289)", care în mod evident diferă de prima mențiune, atât prin faptul că nu indică față de care dintre intimați se pronunță această soluție, dar și prin aceea că se referă doar la o infracțiune de fals intelectual și nu la un concurs de infracțiuni.

De altfel, nici pe fond soluția nu este legală și temeinică, întrucât în ceea ce privește avocații, aceștia nu pot fi subiecți activi ai infracțiunii de abuz în serviciu, iar cu privire la intimata C.F., nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât nu s-a produs nicio vătămare intereselor legale ale unei persoane. Mai mult, reținerea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. în concurs cu infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. nu este posibilă, întrucât a existat o singură rezoluție infracțională, în baza căreia notarul a întocmit actul ce conține mențiunile nereale, iar infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. absoarbe și abuzul în serviciu. De asemenea, soluția de redeschidere a urmăririi penale este nelegală, având în vedere că nu s-au precizat probele ce urmează a fi administrate referitor la această infracțiune.

Intimatul R.M.A. a solicitat în principal să se constate că plângerea formulată de petenți era tardivă,în condițiile în care rezoluția procurorului general a fost comunicată petenților la 5 iunie 2008,iar plângerea a fost adresată instanței la data de 27 iunie 2008,cu depășirea termenului de 20 de zile prevăzut în art. 278/1 C. proc. pen. În subsidiar, s-a solicitat ca plângerea petenților să fie respinsă ca nefondată, întrucât infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. nu este motivată nici în fapt și nici în drept, omițându-se împrejurarea că avocatul nu poate fi subiect activ nici al acestei infracțiuni și nici a celei prev. de art. 289 C. pen.

În plus, se mai arată că au fost încălcate dispozițiile art.6 paragraful 1 din CEDO. În condițiile în care împotriva intimatului s-a început urmărirea penală în august 2005, iar până în prezent nu s-a dispus vreo decizie definitivă cu privire la învinuirile ce i-au fost aduse. În fine, pe fondul cauzei, s-a apreciat că organul de urmărire penală a administrat toate probele necesare pentru justa soluționare a cauzei, din coroborarea și interpretarea acestora rezultând faptul că pentru infracțiunea de abuz în serviciu nu sunt întrunite elementele laturii obiective, iar pentru infracțiunea de fals intelectual nu se justifică gradul de pericol social, neproducându-se nicio consecință juridică. Oral, cu ocazia dezbaterilor, s-a mai susținut că instanța de fond a nesocotit incidența în cauză a unui caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, respectiv acela al prescripției.

Intimatul N.M. a susținut că în plângerea sa petiționarul nu a arătat care sunt motivele de nelegalitate și netemeinicie care ar afecta soluția dată de procuror, iar prima instanță nu a precizat pentru ce considerente urmărirea penală ar fi incompletă. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt fondate. În urma verificării rezoluției sau ordonanței atacate, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi judecătorul poate, potrivit art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., să admită plângerea și să trimită cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz, fiind obligat ca în considerentele hotărârii să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă.

Având în vedere categoriile de soluții ce pot fi atacate pe calea plângerii reglementate de art. 278/1 C. proc. pen., rezultă că trimiterea cauzei la procuror se va face în vederea începerii urmăririi penale, atunci când soluția atacată a fost una de neîncepere a urmăririi penale, respectiv în vederea redeschiderii urmăririi penale, atunci când procurorul a dispus prin actul atacat scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale. În speță, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București emisă la data de 21 martie 2008 în dosarul nr. 754/P/2007 s-a dispus față de intimații C.F. și R.M.A. două categorii de soluții: pe de o parte scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen.

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. jar pe de altă parte neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Din conținutul ordonanței atacate, rezultă că fiecare dintre cei doi intimați a fost cercetat pentru săvârșirea a 4 infracțiuni, respectiv: fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (comise la data de 19 iunie 2003) și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (comise la data de 30 iunie 2003), așa explicându-se de altfel și referirea la art. 33 lit. a) C. pen. din partea dispozitivă a ordonanței.

Având în vedere soluțiile dispuse de procuror cu privire la fiecare dintre aceste infracțiuni, rezultă că instanța investită cu plângerea formulată de petenți putea la rândul său să dispună trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimați doar cu privire la infracțiunile prev. de art. 246 C. pen. iar în vederea redeschiderii urmăririi penale doar pentru infracțiunile prev. de art. 289 C. pen. Or, dincolo de deosebirile evidente dintre minuta și dispozitivul sentinței(atât în ce privește forma, cât și conținutul), rezultă că instanța de fond a trimis cauza la procuror cu privire la infracțiunea prev. de art. 289 C. pen., atât în vederea începerii, cât și a redeschiderii urmăririi penale, situație inadmisibilă față de cele expuse anterior.

Mai mult, din dispozitiv ar rezulta ca este vorba despre mai multe infracțiuni de fals intelectual decât cele care au format obiectul cercetării: una pentru care ar urma să se înceapă urmărirea penală și cele două pentru care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale [prin referirea la art. 33 lit. a) C. pen., preluată probabil din ordonanța atacată]. În privința infracțiunii de abuz în serviciu, trimiterea cauzei la procuror pentru a se începe urmărirea penală are în vedere, potrivit dispoziției instanței de fond, o singură infracțiune, deși potrivit celor arătate anterior, fiecare dintre cei doi intimați au fost cercetați pentru săvârșirea a două asemenea infracțiuni, la două date diferite , fapt ce este confirmat și de menționarea art. 33 lit. a) C. pen.

Aceasta ar echivala cu menținerea de către instanță a soluției dispusă cu privire la una dintre aceste infracțiuni, fapt care nu rezultă nici din considerentele și nici din dispozitivul sentinței atacate. În plus, atât în minuta, cât și dispozitivul hotărârii se face referire la art. 23 C. pen., care reglementează participația penală, fără însă ca în considerentele hotărârii instanța să precizeze ce a avut în vedere prin această referire. În fine, în ce privește motivarea soluției, ca parte care precede, explicitează și susține dispozitivul, Curtea constată că aceasta nu cuprinde o analiză riguros juridică a ordonanței atacate, cu atât mai mult cu cât instanța a desființat-o, fără a se respecta cu strictețe dispozițiile art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. care reglementează practic conținutul considerentelor hotărârii judecătorești în ipoteza adoptării acestei soluții. Prin urmare, Curtea apreciază că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată jar dispozitivul ei este confuz și contradictoriu, neputându-se astfel vorbi despre o cenzurare în limitele prevăzute de lege a ordonanței emise de procuror, astfel încât va admite toate recursurile declarate în cauză, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță conform art. 385/15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere și celelalte susțineri formulate cu ocazia dezbaterilor în recurs, privitoare la introducerea în termen a plângerii de către petenți, la incidența prescripției răspunderii penale și la elementele constitutive ale infracțiunilor ce au făcut obiectul cercetărilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și intimații N.M. și R.M.A. împotriva sentinței penale nr. 322 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică. azi 26 mai 2009.