ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 956/P/2009 din 3 noiembrie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii P.D., C.C. și N.A. de la Curtea de Apel București, precum și față de procurorul C.M. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constatând că fapta nu există.

Persoana vătămată a reclamat în conținutul infracțiunii sesizate, că magistrații judecători, cu concluziile procurorului de ședință, au pronunțat decizia penală nr. 521 din 9 aprilie 2009 prin care au respins recursul sus-numitei, menținând hotărârea instanței de fond de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., deși încadrarea juridică este greșită și nu au fost identificați autorii infracțiunii de înșelăciune iar, pe de altă parte, decizia sus-menționată a fost redactată cu depășirea termenului de 20 zile. Pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, procurorul a constatat că magistrații s-au pronunțat în cauză în raport de materialul probator, nemulțumirile petiționarei în privința soluției nefiind de natură să atragă, prin ele însele, răspunderea magistraților.

Împotriva acestei soluții de netrimitere în judecată petiționara T.I. a formulat plângere la judecătorul Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând desființarea acesteia. Examinând cauza cu prioritate în raport de dispozițiile legale procesual-penale care reglementează instituția plângerii în fața judecătorului împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, Înalta Curte constată că plângerea de față este greșit îndreptată. Potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva actelor procurorului - inclusiv a celor prin care se dispune netrimiterea în judecată - se rezolvă de prim procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Numai după respingerea plângerii făcute conform art. 278 C. proc. pen., persoana vătămată precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Așa cum rezultă din adresa nr. 956/P/2009 din 9 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petiționara T.I. nu a formulat plângere, conform art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de netrimitere în judecată din cauză, la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică. Așa fiind și constatând că plângerea de față a fost greșit îndreptată, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (13) C. proc.

pen., o va trimite spre competentă soluționare organului judiciar competent, respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E În baza art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiționara T.I. împotriva rezoluției nr. 956/P/2009 din 3 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2010.