ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 956/P/2009 din 3 noiembrie

2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus

neînceperea urmăririi penale față de judecătorii P.D., C.C. și N.A. de la

Curtea de Apel București, precum și față de procurorul C.M. de la Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen., constatând că fapta nu există.

Persoana vătămată a reclamat

în conținutul infracțiunii sesizate, că magistrații judecători, cu concluziile

procurorului de ședință, au pronunțat decizia penală nr. 521 din 9 aprilie 2009

prin care au respins recursul sus-numitei, menținând hotărârea instanței de

fond de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin.

(1), (2) C. pen., deși încadrarea juridică este greșită și nu au fost

identificați autorii infracțiunii de înșelăciune iar, pe de altă parte, decizia

sus-menționată a fost redactată cu depășirea termenului de 20 zile.

Pentru a dispune neînceperea

urmăririi penale, procurorul a constatat că magistrații s-au pronunțat în cauză

în raport de materialul probator, nemulțumirile petiționarei în privința

soluției nefiind de natură să atragă, prin ele însele, răspunderea

magistraților.

Împotriva acestei

soluții de netrimitere în judecată petiționara T.I. a formulat plângere la

judecătorul Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând desființarea

acesteia.

Examinând cauza cu

prioritate în raport de dispozițiile legale procesual-penale care reglementează

instituția plângerii în fața judecătorului împotriva soluțiilor de netrimitere

în judecată, Înalta Curte constată că plângerea de față este greșit îndreptată.

Potrivit art. 278 alin.

(1) C. proc. pen., plângerea împotriva actelor procurorului - inclusiv a celor

prin care se dispune netrimiterea în judecată - se rezolvă de prim procurorul

parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau

de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Numai după respingerea

plângerii făcute conform art. 278 C. proc. pen., persoana vătămată precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face

plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Așa cum rezultă din

adresa nr. 956/P/2009 din 9 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, petiționara T.I. nu a formulat plângere, conform art.

278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de netrimitere în judecată din cauză,

la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică.

Așa fiind și

constatând că plângerea de față a fost greșit îndreptată, Înalta Curte, în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., o

va trimite spre competentă soluționare organului judiciar competent, respectiv

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiționara T.I.

împotriva rezoluției nr. 956/P/2009 din 3 noiembrie 2009 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, spre competentă soluționare.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 februarie 2010.