ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1556/2009

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința nr. 342 din

22 decembrie 2008, în temeiul art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a

respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G.C.D. împotriva

ordonanței din 6 august 2008 dată în Dosarul nr. 1015/P al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, pe care a menținut-o.

Pentru a

hotărî astfel a reținut următoarele:

La 9

iulie 2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost

înregistrată cauza cu nr. 1015/P/2007, având ca obiect efectuarea de cercetări

față de numiții A.M., A.N.C. avocată și G.D.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 290 C. pen., constând în falsificarea convenției încheiate la

data de 11 februarie 2004 între SC P. SA Galați reprezentată de A.M., SC R.I. SA

(reprezentată de numitul G.D.C.) și numitul G.D.C., în nume personal, act ce a

fost folosit în fața instanțelor de judecată.

Prin

ordonanța din 6 august 2008 dată în Dosarul nr. 1015/P/2007 Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) raportat

la art. 10 lit. c) și d) C. proc. pen., art. 209 alin. (3) și art. 34 lit. d), art.

35 alin. (1) raportat la art. 45 C. proc. pen.,art. 38 raportat la art. 45 alin.

(1) C. proc. pen., art. 30 lit. d) și art. 42 alin. (1) raportat la art. 45 alin.

(1) C. proc. pen.:

- neînceperea

urmăririi penale față de numiții A.M., A.N.C. avocată și G.D.C. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. și art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și;

- disjungerea

cauzei și declinarea competenței de soluționare a dosarului nou format în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, organ prim

sesizat și competent să continue cercetările sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen. și art. 291 C. pen., constând în

falsificarea OP nr. 1411 din 31 octombrie 2003, prin care SC P. SA făcea o

plată către SC R.I. SA de 4.438.598.400 rol, prin adăugarea la rubrica

„reprezentând” a mențiunii „conform contractul nr. 2035 din 19 noiembrie 2003”.

Procurorul

de caz evaluând probatoriul administrat în cauză a reținut cu privire la

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290

C. pen., că deși există indicii temeinice referitoare la falsificarea convenției

încheiate la 11 februarie 2004 între SC P. SA reprezentată de A.M., SC R.I. SA

(reprezentată de G.D.C.) și G.D.C., în nume personal, nu se poate stabili cu

certitudine care din cele două variante ale actului, prezentate de părți este

falsă, cu atât mai mult cu cât singurul martor la încheierea convenției – I.B. –

a declarat că nu-și amintește nimic, iar prin expertizarea documentului

presupus a fi falsificat nu pate fi identificat autorul, întrucât nu conține

grafisiuni umane.

În

consecință a dat eficiență principiului „ in dubio pro reo” în favoarea fiecăruia

din posibilii făptuitori și constatând că există unul din cazurile care

împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale respectiv cel prevăzut de art. 10

lit. c) C. pen. a dispus neînceperea urmării penale.

Din

aceleași considerente procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale și sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen., constând în inducerea în eroare a cocontractantului,

prin folosirea convenției încheiate la data de 11 februarie 2004, într-o formă

neadevărată, falsificată, cu prilejul punerii în executare a clauzelor acelei

convenții.

Referitor

la infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. a motivat neînceperea

urmăririi penale pentru existența cazului prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc.

pen., conținutul constitutiv al infracțiunii de uz de fals fiind absorbit de

conținutul infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen.

Împotriva

acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 278

alin. (3) C. proc. pen. petentul G.D.C. s-a adresat cu plângere la procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care prin

rezoluția nr. 1537/II/2/2008 din 17 septembrie 2008 a respins plângerea și a

menținut ca fiind legală și temeinică soluția de neîncepere a urmăririi penale disjungerea

și declinarea competenței de soluționare a dosarului nou format.

În

temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petentul G.D.C. s-a adresat cu

plângere în fața judecătorului de la Curtea de Apel București ținând seama de calitatea

de avocat a făptuitoarei A.N.C. și de dispozițiile

art. 278

1

lit. b) C. proc. pen., criticând soluția de neîncepere a urmăririi penale. A

susținut, în esență că soluția este rezultatul unei cercetări superficiale, că

pentru lămurirea tuturor aspectelor s-ar fi impus efectuarea unei expertize

contabile (relevantă pentru relațiile comerciale dintre părți), efectuarea unei

noi expertize criminalistice care să elucideze care dintre paginile

documentelor sunt falsificate și cine este autorul, precum și audierea

„completă a intimaților”.

Procedând

conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. Curtea a verificat

ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, și

a motivat că în raport de probatoriul administrat nu poate fi primită critica

petentului referitoare la „superficialitatea” cercetărilor efectuate de procuror.

Astfel în cadrul actelor premergătoare a fost efectuată o constatare tehnico-științifică

la 2 septembrie 2004 și o expertiză criminalistică la 31 ianuarie 2006 iar rapoartele

ambelor lucrări confirmă de fapt susținerile atât ale petentului cât și ale intimaților

în sensul că numai pagina a treia a documentului intitulat „Convenție” și

încheiat de ei la 11 februarie 2004 este neschimbat, semnăturile părților fiind

originale și confirmate de experți. Paginile 1 și 2 au fost schimbate iar

expertul I.I. exprimă probabilitatea ca modificat să fi fost exemplarul

prezentat de petent. În cadrul actelor premergătoare au fost audiați intimații

în legătură cu evoluția relațiilor comerciale cu petentul și cu privire la

împrejurările negocierii și încheierii actului din 11 februarie 2004. În fine

la dosar au fost depuse de către petent și intimați o serie de înscrisuri care

reflectă relațiile comerciale între cele două societăți înainte de declanșarea

neînțelegerilor financiare.

Împotriva

hotărârii, în termen legal, a declarat recurs petentul G.D.C.

Prin

motivele de recurs scrise a criticat sentința ca nelegală și netemeinică

constatând în esență următoarele:

- din

moment ce, în cauză, nu a fost începută urmărirea penală, procurorul nu putea

să soluționeze cauza prin ordonanță, ci printr-o rezoluție de neîncepere a

urmăririi penale, cu atât mai mult că a invocat dispozițiile art. 228 alin. (6)

C. pen.;

-  nu a

fost reclamat pentru infracțiunea de înșelăciune așa că soluția din ordonanță

în cea ce-l privește cu referire la această infracțiune este greșită;

- nu este

corectă opinia instanței referitoare la inutilitatea administrării probei expertizei

contabile a care a făcut referire;

- deși la

Dosarul 1015/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este

atașat și Dosarul penal nr. 920/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sectorului 5 București(vol. 9) – referitor la acest dosar nu se face nici o

discuție.

Recursul

este nefondat.

Procurorul

sesizat cu plângerile în urma actelor premergătoare a adoptat două soluții, prima

de neîncepere a urmăririi penale și a doua de declinare a competenței de

soluționare a cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288

și art. 291 C. pen., constând în falsificarea și folosirea OP nr. 1411 din 31

octombrie 2003, prin adăugarea la rubrica reprezentând (..) a mențiunii Conform

contract nr. 2035 din 19 noiembrie 2003 – atestarea falsă că plata sumei de

9.438.598.400 lei este făcută în contul acelui contract.

În aceste

condiții în mod corect soluția a fost adoptată prin ordonanță și nu prin

rezoluție iar referirea la dispozițiile art. 226 alin. (6) C. proc. pen. nu

este de natură a duce la constatarea nelegalității rezoluției.

Nici

critica privind greșita dispoziție de neîncepere a urmăririi penale, în ce-l

privește pe petent sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen.,  faptă pentru care nu a fost reclamat și nu s-au făcut

cercetări, nu este fondată. Din cuprinsul actelor și lucrărilor de la dosar și

din motivarea ordonanței rezultă că intimații făptuitori sunt cei acuzați de săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune.

În mod

temeinic și legal curtea nu a luat în verificare soluția de declinare a cauzei

în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.

288 și art. 291 C. pen. de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5

București – câtă vreme nu este o soluție de neurmărire sau de scoatere de sub

urmărire ori de încetare a urmăririi penale aspect care a și fost motivat.

Prima

instanță verificând actele și lucrările aflate la Dosarul nr. 1015/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a motivat convingător că

soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică ca și

inutilitatea efectuării unei expertize contabile care să stabilească o

eventuală evaziune fiscală săvârșită de intimații făptuitori – obiectul

cercetării așa cum a considerat și instanța civilă constituindu-l falsificarea

actului intitulat „Convenție” – act folosit de părți, în litigiul comercial.

Așa

fiind, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul

G.D.C. împotriva

sentinței penale nr. 342 din 22 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pronunțată

în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.