ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1556/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința nr. 342 din 22 decembrie 2008, în temeiul art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G.C.D. împotriva ordonanței din 6 august 2008 dată în Dosarul nr. 1015/P al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe care a menținut-o. Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele: La 9 iulie 2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost înregistrată cauza cu nr. 1015/P/2007, având ca obiect efectuarea de cercetări față de numiții A.M., A.N.C. avocată și G.D.C.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., constând în falsificarea convenției încheiate la data de 11 februarie 2004 între SC P. SA Galați reprezentată de A.M., SC R.I. SA (reprezentată de numitul G.D.C.) și numitul G.D.C., în nume personal, act ce a fost folosit în fața instanțelor de judecată. Prin ordonanța din 6 august 2008 dată în Dosarul nr. 1015/P/2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. c) și d) C. proc. pen., art. 209 alin. (3) și art. 34 lit. d), art. 35 alin. (1) raportat la art. 45 C. proc. pen.,art. 38 raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen., art. 30 lit. d) și art. 42 alin. (1) raportat la art. 45 alin. (1) C. proc.

pen.: - neînceperea urmăririi penale față de numiții A.M., A.N.C. avocată și G.D.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și; - disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, organ prim sesizat și competent să continue cercetările sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen. și art. 291 C. pen., constând în falsificarea OP nr. 1411 din 31 octombrie 2003, prin care SC P. SA făcea o plată către SC R.I. SA de 4.438.598.400 rol, prin adăugarea la rubrica „reprezentând” a mențiunii „conform contractul nr. 2035 din 19 noiembrie 2003”.

Procurorul de caz evaluând probatoriul administrat în cauză a reținut cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., că deși există indicii temeinice referitoare la falsificarea convenției încheiate la 11 februarie 2004 între SC P. SA reprezentată de A.M., SC R.I. SA (reprezentată de G.D.C.) și G.D.C., în nume personal, nu se poate stabili cu certitudine care din cele două variante ale actului, prezentate de părți este falsă, cu atât mai mult cu cât singurul martor la încheierea convenției – I.B. – a declarat că nu-și amintește nimic, iar prin expertizarea documentului presupus a fi falsificat nu pate fi identificat autorul, întrucât nu conține grafisiuni umane.

În consecință a dat eficiență principiului „ in dubio pro reo” în favoarea fiecăruia din posibilii făptuitori și constatând că există unul din cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. c) C. pen. a dispus neînceperea urmării penale. Din aceleași considerente procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., constând în inducerea în eroare a cocontractantului, prin folosirea convenției încheiate la data de 11 februarie 2004, într-o formă neadevărată, falsificată, cu prilejul punerii în executare a clauzelor acelei convenții. Referitor la infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

a motivat neînceperea urmăririi penale pentru existența cazului prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., conținutul constitutiv al infracțiunii de uz de fals fiind absorbit de conținutul infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. Împotriva acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 278 alin. (3) C. proc. pen. petentul G.D.C. s-a adresat cu plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care prin rezoluția nr. 1537/II/2/2008 din 17 septembrie 2008 a respins plângerea și a menținut ca fiind legală și temeinică soluția de neîncepere a urmăririi penale disjungerea și declinarea competenței de soluționare a dosarului nou format.

În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petentul G.D.C. s-a adresat cu plângere în fața judecătorului de la Curtea de Apel București ținând seama de calitatea de avocat a făptuitoarei A.N.C. și de dispozițiile art. 278 1 lit. b) C. proc. pen., criticând soluția de neîncepere a urmăririi penale. A susținut, în esență că soluția este rezultatul unei cercetări superficiale, că pentru lămurirea tuturor aspectelor s-ar fi impus efectuarea unei expertize contabile (relevantă pentru relațiile comerciale dintre părți), efectuarea unei noi expertize criminalistice care să elucideze care dintre paginile documentelor sunt falsificate și cine este autorul, precum și audierea „completă a intimaților”. Procedând conform art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen. Curtea a verificat ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, și a motivat că în raport de probatoriul administrat nu poate fi primită critica petentului referitoare la „superficialitatea” cercetărilor efectuate de procuror. Astfel în cadrul actelor premergătoare a fost efectuată o constatare tehnico-științifică la 2 septembrie 2004 și o expertiză criminalistică la 31 ianuarie 2006 iar rapoartele ambelor lucrări confirmă de fapt susținerile atât ale petentului cât și ale intimaților în sensul că numai pagina a treia a documentului intitulat „Convenție” și încheiat de ei la 11 februarie 2004 este neschimbat, semnăturile părților fiind originale și confirmate de experți.

Paginile 1 și 2 au fost schimbate iar expertul I.I. exprimă probabilitatea ca modificat să fi fost exemplarul prezentat de petent. În cadrul actelor premergătoare au fost audiați intimații în legătură cu evoluția relațiilor comerciale cu petentul și cu privire la împrejurările negocierii și încheierii actului din 11 februarie 2004. În fine la dosar au fost depuse de către petent și intimați o serie de înscrisuri care reflectă relațiile comerciale între cele două societăți înainte de declanșarea neînțelegerilor financiare. Împotriva hotărârii, în termen legal, a declarat recurs petentul G.D.C.

Prin motivele de recurs scrise a criticat sentința ca nelegală și netemeinică constatând în esență următoarele: - din moment ce, în cauză, nu a fost începută urmărirea penală, procurorul nu putea să soluționeze cauza prin ordonanță, ci printr-o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, cu atât mai mult că a invocat dispozițiile art. 228 alin. (6) C. pen.; - nu a fost reclamat pentru infracțiunea de înșelăciune așa că soluția din ordonanță în cea ce-l privește cu referire la această infracțiune este greșită; - nu este corectă opinia instanței referitoare la inutilitatea administrării probei expertizei contabile a care a făcut referire; - deși la Dosarul 1015/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este atașat și Dosarul penal nr. 920/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București(vol. 9) – referitor la acest dosar nu se face nici o discuție.

Recursul este nefondat. Procurorul sesizat cu plângerile în urma actelor premergătoare a adoptat două soluții, prima de neîncepere a urmăririi penale și a doua de declinare a competenței de soluționare a cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288 și art. 291 C. pen., constând în falsificarea și folosirea OP nr. 1411 din 31 octombrie 2003, prin adăugarea la rubrica reprezentând (..) a mențiunii Conform contract nr. 2035 din 19 noiembrie 2003 – atestarea falsă că plata sumei de 9.438.598.400 lei este făcută în contul acelui contract. În aceste condiții în mod corect soluția a fost adoptată prin ordonanță și nu prin rezoluție iar referirea la dispozițiile art. 226 alin. (6) C. proc.

pen. nu este de natură a duce la constatarea nelegalității rezoluției. Nici critica privind greșita dispoziție de neîncepere a urmăririi penale, în ce-l privește pe petent sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., faptă pentru care nu a fost reclamat și nu s-au făcut cercetări, nu este fondată. Din cuprinsul actelor și lucrărilor de la dosar și din motivarea ordonanței rezultă că intimații făptuitori sunt cei acuzați de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În mod temeinic și legal curtea nu a luat în verificare soluția de declinare a cauzei în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 288 și art. 291 C. pen. de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București – câtă vreme nu este o soluție de neurmărire sau de scoatere de sub urmărire ori de încetare a urmăririi penale aspect care a și fost motivat.

Prima instanță verificând actele și lucrările aflate la Dosarul nr. 1015/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a motivat convingător că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică ca și inutilitatea efectuării unei expertize contabile care să stabilească o eventuală evaziune fiscală săvârșită de intimații făptuitori – obiectul cercetării așa cum a considerat și instanța civilă constituindu-l falsificarea actului intitulat „Convenție” – act folosit de părți, în litigiul comercial. Așa fiind, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.D.C. împotriva sentinței penale nr. 342 din 22 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.