ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2107/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2107/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 88 de la 2

aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie,

pronunțată în dosarul

nr. 7790/2/2008 (număr în format vechi 2621/2008)

a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.C.

împotriva

rezoluției nr. 1725/11/2/2008 din 4 noiembrie 2008

emisă de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București.

A fost obligat petentul la 300 lei cheltuieli judiciare

statului.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că prin

rezoluția

nr. 1725/11/2/2008 din 4 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă

Curtea de

Apel București a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată

de numitul C.C. împotriva ordonanței nr.

902/P/2007 din data

de 30 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București.

Astfel,

s-a reținut că prin ordonanța nr. 13988/P/2006 din data de 23

mai 2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a

dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe numiții R.L.D. și P.A.L.,

cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288, respectiv

art. 291 C. pen.

Din verificările efectuate a rezultat

că, la data de 9 martie 2005 avocatul P.A.L., în calitate de apărător al SC R.C.

SRL cu sediul în București, a formulat la Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

o acțiune în care a solicitat încetarea contractului de prestări servicii nr.

77 de la 15 ianuarie 2004 încheiat între SC R.C. S.R.L. București, reprezentată

legal

de R.L.D. și SC C. SRL cu sediul în

Fetești, județul

Ialomița, reprezentată de numitul C.C.

La dosarul

nr. 8745/3/2005 (număr vechi 1290/2005) al Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, avocatul P.A.L.

a

anexat, în fotocopie, contractul de prestări servicii

nr. 77 din 15 ianuarie 2004, pe care acesta a menționat „conform cu

originalul".

Prin

sentința comercială nr. 445 de la 8 februarie 2006 pronunțată în

dosarul mai sus, Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, a hotărât

respingerea cererii formulate

de reclamanta SC R.C. SRL

București în

contradictoriu cu pârâta SC G.P.C. SRL

, cu sediul în Fetești, ca

neîntemeiată. Totodată, au fost respinse cererea completatoare, ca tardivă și

cererea reconvențională formulată de pârâtă, ca neîntemeiată. De asemenea, a

respins excepția lipsei calității procesuale active și inadmisibilității.

Împotriva acestei hotărâri s-a declarat

apel, iar la data de 4 octombrie 2006 în dosarul nr. 8745/3/2005 al Curții de

Apel București,

secția a VI-a comercială, SC

G.P.C. SRL

Fetești a formulat o cerere de înscriere în fals cu privire

la primele trei pagini ale contractului de prestări servicii nr. 77 din 15

ianuarie 2004, în sensul că reprezentanții SC R.C. SRL București au modificat

durata contractului, aceasta fiind de 15 ani și nu de un an, așa cum în mod

nereal s-a menționat.

De

asemenea, a fost invocat un exemplar al contractului de prestări

servicii nr. 77 de la 15 ianuarie 2004, în care primele trei pagini

prezentau mențiuni olografe referitoare la „obiectul contractului, prețul și

modalitățile de plată, predarea peștelui capturat, recepția, acceptarea

sumelor, rezilierea contractului, drepturile și obligațiile părților

contractuale și deplasarea la locul și de la locul de pescuit", exemplar

care, potrivit susținerilor petentului C.C., este cel real.

Prin încheierea din data de 17

octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 8745/3/2005 (număr vechi 583/2006),

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondată,

excepția lipsei de interes invocată de intimata SC R.C. SRL București și a

admis cererea formulată de apelantele SC G.P.C. SRL Fetești, A.F.G.C. FETEȘTI, F.P.P.F.H.F.

RO 2003

FETEȘTI și C.C. și în

baza

prevederilor art. 183 C. proc. civ., a înaintat dosarul la Parchetul de pe

lângă Judecătoria sectorului 1 București, pentru cercetarea falsului, dispunând

totodată suspendarea judecății cauzei.

Dosarul cauzei a fost înregistrat la

Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București sub nr. 13988/P/2006

și ulterior a fost declinat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

unde a fost înregistrat sub nr. 902/P/2007.

S-a

reținut că SC R.C. SRL București a formulat

plângere la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Fetești împotriva numitului C.C., sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.,

pentru faptul că într-un litigiu comercial aflat pe rolul Tribunalului

Ialomița, acesta a prezentat două contracte (inclusiv contractul de pretări

servicii nr. 77 din 15 ianuarie 2004 ) și o factură, care sunt false.

Prin rezoluția nr. 1640/P/2006 din data

de 22 iunie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Fetești a confirmat

propunerea organelor de

poliție de

neîncepere a urmăririi penale față de numitul C.C.,

sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., soluție

menținută prin rezoluția nr. 77/II/2/2007 din 30 iulie 2007 a prim-

procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria

Fetești și desființată prin

decizia penală nr. 3/R din 15 ianuarie 2008

a Tribunalului Ialomița, pronunțată în dosarul nr. 1701/229/2007 (număr format

vechi 1657/2007).

Prin

ordonanța nr. 902/P/2007 din 30 septembrie 2008 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de numitul P.A.L., avocat în cadrul Baroului București, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea s-a dispus disjungerea și

declinarea competenței de soluționare a cauzei privind plângerea formulată de SC

G.P.C.F. SRL Fetești, împotriva reprezentanților SC R.C. SRL București, în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești.

În motivarea ordonanței, procurorul a

considerat că nu poate fi reținută în sarcina avocatului P.A.L. infracțiunea

prevăzută de art. 291 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective,

susnumitul neactionând cu forma de vinovăție cerută de textul de incriminare.

Astfel,

avocatul P.A.L., în calitate de apărător al

SC R.C. SRL

București, a formulat la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, o

acțiune prin care a solicitat constatarea încetării efectelor contractului de

prestări servicii nr. 77 din 15 ianuarie 2004, anexând o copie a acestui

contract, după un exemplar

original înmânat

de reprezentantul societății susmenționate, copie pe care

avocatul a

făcut mențiunea „conform cu originalul".

Referitor la acest contract, avocatul P.A.L.,

în declarația dată, a precizat că a redactat contractul, lăsând necompletate

spațiile în care a apărut scrisul olograf (inclusiv durata contractului),

acesta necunoscând persoana care a completat în formă olografă contractul,

întrucât nu a fost prezent la momentul semnării acestuia.

În ceea ce privește aspectele

menționate în plângerea formulată de SC G.P.C.F. SRL Fetești, adresate

instanței, împotriva reprezentanților SC R.C. SRL

București

s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de

soluționare a cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fetești, în vederea

continuării cercetărilor.

Din verificările efectuate a rezultat

că avocatul P.A.L. este înscris în Baroul București începând cu data de 1

noiembrie 2009. în aceste condiții, s-a considerat că prin ordonanța nr.

902/P/2007 din 30 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, măsurile au fost dispuse în mod corect.

Împotriva acestei soluții a formulat

plângere numitul C.C., criticând-o sub aspectul nelegalității și al

netemeiniciei, pe care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a

respins-o prin

rezoluția nr. 1725/11/2/2008

a procurorului general, pentru motivele arătate

anterior.

Petentul C.C. în baza art. 278

1

C. proc. pen. a formulat plângere la Curtea de Apel București împotriva

rezoluției nr.

1725/11/2/2008, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Deoarece petentul nu a precizat în mod

clar care sunt motivele pentru care a formulat plângere împotriva rezoluției

parchetului, i s-a pus în vedere de către instanță să arate în scris care sunt

solicitările sale.

Deși a beneficiat de mai multe termene

pentru a preciza motivele plângerii și pentru a-și angaja avocat, petentul nu a

făcut aceste precizări și nu și-a angajat avocat, iar la ultimul termen nu s-a

prezentat.

Din plângerea scrisă aflată la dosar și

din celelalte înscrisuri a rezultat că petentul este nemulțumit de rezoluția

parchetului, deoarece nu s-a ținut cont de cele reclamate privind falsul

efectuat la contractul menționat de către intimatul avocat P.A.L. și R.L.D.

Petentul a

mai arătat că durata contractului era de 15 ani și nu de un

an, primele trei pagini ale contractului fiind schimbate și

falsificate.

De asemenea, petentul a mai arătat că

este nemulțumit de faptul că în cauză s-a dispus disjungerea pentru intimatul R.D.L.,

iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Fetești este necompetent material și

teritorial să soluționeze plângerea ce i-a fost trimisă prin disjungere.

Analizând plângerea formulată de

petentul C.C. în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, curtea de apel

a constatat, în

baza art. 278

1

C. proc. pen. că este neîntemeiată și a respins-o.

Din cuprinsul prevederilor art. 278

1

C. proc. pen. a rezultat în mod indubitabil că în baza acestui text de lege nu

se poate formula

plângere la instanță sub

aspectul măsurii de disjungere luată de procurori.

În această situație, curtea de apel nu

are temei legal să analizeze nici critica privind eventuala lipsă de competență

materială și teritorială a Parchetului de pe lângă Judecătoria fetești cu

privire la soluționarea cererii ce i-a fost trimisă după disjungere.

Analizând pe fond plângerea petentului C.C.

privind pe intimatul avocat P.A.L. s-a constatat de către curtea de apel că

măsura de neîncepere a urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 290 și art. 291 C. pen. este legală și temeinică.

Din actele dosarului a rezultat că

intimatul avocat P.A.L., în calitate de apărător al SC R.C. SRL

București a introdus o acțiune la Tribunalul

București, secția comercială, și

a solicitat încetarea contractului de

prestări servicii nr. 77 din 15 ianuarie 2004, atașând la dosar o copie a

acestui contract, după un exemplar primit de la reprezentantul societății,

făcând pe copie mențiunea „conform cu originalul".

Cu privire la acest aspect, intimatul a

declarat că a redactat contractul, lăsând necompletate spațiile în care apare

scrisul olograf (inclusiv durata contractului), acesta nerecunoscând cine a

completat în formă olografă contractul, deoarece nu a fost prezent la semnarea

acestuia.

A reieșit din cele prezentate că nu

sunt aspecte care să ducă la acuzarea intimatului că ar fi comis infracțiunea

de fals și nici infracțiunea de uz de fals.

Petentul C.C. nu a prezentat nicio

probă din care să rezulte că intimatul P.A. ar fi comis acte de fals cu privire

la contractul menționat și nici dovezi din care să rezulte că ar fi folosit

intenționat un contract fals.

Susținerile

petentului C.C. sunt simple afirmații care nu

sunt

dovedite, iar faptul că a depus la dosar copii ale contractului, nu dovedește

în niciun mod că intimatul ar fi comis falsificarea acestui contract.

În concluzie, curtea de apel a

constatat că plângerea este neîntemeiată și a respins-o în baza art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen.

, fiind obligat

petentul la cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs petiționarul C.C., criticând-o, invocând în scris art. 385

9

pct.

21, pct. 9, 10, 17, 19 C. proc. pen. și arătând că nu a putut fi prezent în

fața judecătorului, pentru că a apărat digul de protecție la inundația de la

casa sa, că lipsește faza apelului, că este inadmisibil ca rezoluțiile

procurorilor să fie judecate de colegii lor magistrați tot de la Curtea de Apel

București, apreciind existența unor elemente de incompatibilitate, solicitând

admiterea recursului și rejudecarea cauzei.

La

termenul de astăzi, în recurs au lipsit recurentul petiționar C.C.

și intimatul P.A.L., procedura de citare

fiind

legal îndeplinită.

Înalta Curte, constatând că până la ora

strigării cauzei, 11,50 nu a fost depusă la dosar nicio cerere de amânarea sau

imposibilitate de prezentare, a invocat, din oficiu, excepția de tardivitate a

recursului declarat de petiționar, la data de 21 aprilie 2009, data poștei,

acesta primind comunicarea dispozitivului sentinței la data de 8 aprilie 2009.

Reprezentantul

Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca

tardiv

a recursului declarat de petiționar.

Examinând recursul declarat de

petiționarul C.C. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, în raport

cu excepția tardivității căii de atac exercitate invocată din oficiu, de către

această instanță, Înalta Curte constată recursul petiționarului ca fiind tardiv

declarat pentru considerentele ce se vor arăta.

În conformitate cu art. 385

3

C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune

altfel.

Dispozițiile

art. 363-365 privind data de la curge termenul, repunerea

în

termen și declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod

corespunzător.

Potrivit art. 363 alin. (3) din același

cod pentru partea care a fost

prezentă la

dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

Pentru

părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și

pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu

termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ,

ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau

într-un institut medical-educativ, care au lipsit

de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Termenul de recurs fiind un termen

procedural pe zile se calculează în condițiile art. 186 alin. (1), (2) și (4) C.

proc. pen.

Astfel, legiuitorul a statuat că „(1)

La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul

menționat în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul când

legea dispune altfel.

(2) La

calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora

sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care

acesta se împlinește.

(4) Când ultima zi a unui termen cade

într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare

care urmează."

Din analiza cauzei rezultă că la data

de 2 aprilie 2009 la Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze

cu minori și familie, petiționarul C.C. a lipsit la dezbateri potrivit

mențiunii în acest sens, din partea introductivă a sentinței penale nr. 88 din

2 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie, în dosarul nr. 7790/2/2008 (număr în format vechi

2621/2008), fila 39, la aceeași dată fiind și soluționată cauza.

Față de lipsa petiționarului C.C., i-a

fost comunicată acestuia copia de pe dispozitivul sentinței penale nr. 88 din 2

aprilie 2009 la adresa din Fetești, județul Ialomița, comunicare care s-a

îndeplinit la data de 8 aprilie 2009, prin afișare, deoarece nu a fost găsită

nicio persoană, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de

predare a comunicării dispozitivului hotărârii arătate, aflată la fila 42 din

dosarul primei instanțe.

Declarația de recurs cu motivele

invocate a petiționarului C.C. a fost trimisă de către petiționar, Curții de

Apel București, secția a II-a penală, la data de 21 aprilie 2009, așa cum

rezultă din ștampila poștei de pe plicul aflat la fila 3 dosarul Înaltei Curți

și a fost înregistrată la data de 24 aprilie 2009 la Curtea de Apel București,

conform ștampilei în care este menționată data arătată, precum și

dispoziția de a se înainta împreună cu dosarul la

Înalta Curte de Casație și

Justiție, aflată la fila 2 dosarul Înaltei

Curți.

Astfel, în contextul cauzei, din

compararea datelor de 8 aprilie 2009 și 21 aprilie 2009 rezultă că termenul de

recurs de 10 zile, fiind un termen procedural al cărui calcul se face potrivit

art. 186 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen., ce începea să curgă de la data de

8 aprilie 2009, data dovezii de comunicare a copiei dispozitivului sentinței

penale nr. 88 de la 2 aprilie 2009, expira la data de 20 aprilie 2009, în

condițiile în care data de 19 aprilie 2009 era o zi nelucrătoare, iar calea de

atac a fost exercitată de petiționar la data de 21 aprilie 2009, după data până

la care ar fi putut declara recurs, depășind termenul legal, așa încât recursul

declarat de petiționar este tardiv.

Înalta Curte nu poate examina criticile

recurentului petiționar formulate în motivele scrise de recurs, deoarece

excepția tardivității căii ordinare de atac de către inculpat prevalează

analizei pe fond a recursului.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct.

1

lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de

petiționarul C.C. împotriva sentinței penale nr.

88 din 2 aprilie

2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

În

conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga

recurentul petiționar la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de

petiționarul C.C. împotriva sentinței penale nr. 88 din 2 aprilie 2009 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de

200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 4 iunie 2009.