ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3959/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 22 din 19 februarie

2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul B.B.D.V. împotriva Rezoluției procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 1083/11/2/2008

din 9 decembrie 2008 și a Rezoluției nr. 639/P/2008 din 10 noiembrie 2008.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 5 ianuarie 2009,

sub numărul 87/57/2009, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia

plângerea formulată de petentul B.B.D.V. împotriva Rezoluției procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 1083/11/2/2008

din 9 decembrie 2008 și a Rezoluției nr. 639/P/2008 din 10 noiembrie 2008, în

motivarea plângerii petentul arătând că vinovăția intimatului C.D., ofițer de

poliție, privind infracțiunea de abuz în serviciu este evidentă, iar

netrimiterea acestuia în judecată este greșită.

Examinând plângerea

formulată, instanța de fond a reținut că petentul B.B.D.V., prin mandatarul său

B.V., a sesizat organele de urmărire penală solicitând cercetarea comisarului

C.D. din cadrul Poliției municipiului Brad pentru săvârșirea infracțiunilor de

abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., neglijență în serviciu,

prevăzută de art. 249 C. pen., omisiunea de a încunoștința organele judiciare,

prevăzută de art. 265 C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 289 C.

pen., întrucât acesta, în referatul de terminare a urmăririi penale a înscris

lucruri nereale, fapte pe care petentul nu le-a comis, dar pentru care ulterior

a fost condamnat fără a fi vinovat, respectiv infracțiuni la regimul silvic.

Prin Rezoluția nr.

639/P/2008 din 10 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

s-a dispus neînceperea urmării penale față de intimatul C.D., reținându-se că

cele înscrise de acesta în referatul de terminare a urmăririi penale au fost

confirmate de procurorul care l-a condamnat pe petent pentru infracțiunile

sesizate, intimatul exercitându-și atribuțiile în limitele legii, iar cele

consemnate în referatul de terminare a urmăririi penale corespund stării de

fapt.

Soluția de neîncepere

a urmăririi penale a fost confirmată, ulterior, prin Rezoluția nr. 1083/11/2/2008

din 9 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Alba Iulia, prin care s-a respins plângerea formulată de petent,

reținându-se că nu s-a dovedit vreo rea-credință a comisarului C.D., ci

propunerile acestuia au fost confirmate de instanță.

Analizând plângerea

formulată de petent, în baza art. 278

1

C. proc. pen., instanța de

fond a apreciat că plângerea este nefondată, întrucât în mod corect s-a reținut

că nu există nicio activitate abuzivă sau neglijentă a comisarului C.D.,

propunerile acestuia din referatul de terminare a urmăririi penale au fost

cuprinse în rechizitoriul procurorului, iar apoi instanța l-a condamnat

definitiv pe petent pentru infracțiunile silvice comise de acesta.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, în termen legal, petentul B.B.D.V. prin mandatar B.V. a

declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și tragerea

la răspundere penală a intimatului C.D.

Examinând hotărârea

instanței de fond, sub aspectul motivelor de recurs invocate și din oficiu sub

toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Din analiza cauzei

rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul B.B.D.V. prin mandatar B.V.

Soluția de neîncepere

a urmăririi penale, dispusă prin Rezoluția 639/P/2008 din 10 noiembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, este temeinică și legală,

întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indiciile

săvârșirii de către intimatul C.D. a vreunei fapte penale, neconfirmându-se

susținerile petentului, referitoare la modalitatea abuzivă de exercitare a

atribuțiilor de serviciu de către intimat.

Astfel, intimatul, în

calitate de ofițer de poliție, a acționat în limitele legii, cele înscrise în

referatul de terminare a urmăririi penale privind pe petent corespunzând stării

de fapt reținută de procuror prin rechizitoriu și ulterior de instanța de

judecată, care a soluționat cauza, plângerea petentului fiind, în esență,

expresia nemulțumirii față de soluția de condamnare definitivă pentru

infracțiunile comise de acesta.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.B.D.V. prin

mandatar B.V. împotriva Sentinței penale nr. 22 din 19 februarie 2009 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția penală.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul B.B.D.V. prin mandatar B.V. împotriva

Sentinței penale nr. 22 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția penală.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 noiembrie 2009.