ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3959/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 22 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.B.D.V. împotriva Rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 1083/11/2/2008 din 9 decembrie 2008 și a Rezoluției nr. 639/P/2008 din 10 noiembrie 2008. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 5 ianuarie 2009, sub numărul 87/57/2009, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia plângerea formulată de petentul B.B.D.V.

împotriva Rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 1083/11/2/2008 din 9 decembrie 2008 și a Rezoluției nr. 639/P/2008 din 10 noiembrie 2008, în motivarea plângerii petentul arătând că vinovăția intimatului C.D., ofițer de poliție, privind infracțiunea de abuz în serviciu este evidentă, iar netrimiterea acestuia în judecată este greșită. Examinând plângerea formulată, instanța de fond a reținut că petentul B.B.D.V., prin mandatarul său B.V., a sesizat organele de urmărire penală solicitând cercetarea comisarului C.D. din cadrul Poliției municipiului Brad pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., omisiunea de a încunoștința organele judiciare, prevăzută de art. 265 C. pen.

și fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., întrucât acesta, în referatul de terminare a urmăririi penale a înscris lucruri nereale, fapte pe care petentul nu le-a comis, dar pentru care ulterior a fost condamnat fără a fi vinovat, respectiv infracțiuni la regimul silvic. Prin Rezoluția nr. 639/P/2008 din 10 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmării penale față de intimatul C.D., reținându-se că cele înscrise de acesta în referatul de terminare a urmăririi penale au fost confirmate de procurorul care l-a condamnat pe petent pentru infracțiunile sesizate, intimatul exercitându-și atribuțiile în limitele legii, iar cele consemnate în referatul de terminare a urmăririi penale corespund stării de fapt.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată, ulterior, prin Rezoluția nr. 1083/11/2/2008 din 9 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-a respins plângerea formulată de petent, reținându-se că nu s-a dovedit vreo rea-credință a comisarului C.D., ci propunerile acestuia au fost confirmate de instanță. Analizând plângerea formulată de petent, în baza art. 278 1 C. proc. pen., instanța de fond a apreciat că plângerea este nefondată, întrucât în mod corect s-a reținut că nu există nicio activitate abuzivă sau neglijentă a comisarului C.D., propunerile acestuia din referatul de terminare a urmăririi penale au fost cuprinse în rechizitoriul procurorului, iar apoi instanța l-a condamnat definitiv pe petent pentru infracțiunile silvice comise de acesta.

Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, petentul B.B.D.V. prin mandatar B.V. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și tragerea la răspundere penală a intimatului C.D. Examinând hotărârea instanței de fond, sub aspectul motivelor de recurs invocate și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.B.D.V. prin mandatar B.V. Soluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă prin Rezoluția 639/P/2008 din 10 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, este temeinică și legală, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indiciile săvârșirii de către intimatul C.D.

a vreunei fapte penale, neconfirmându-se susținerile petentului, referitoare la modalitatea abuzivă de exercitare a atribuțiilor de serviciu de către intimat. Astfel, intimatul, în calitate de ofițer de poliție, a acționat în limitele legii, cele înscrise în referatul de terminare a urmăririi penale privind pe petent corespunzând stării de fapt reținută de procuror prin rechizitoriu și ulterior de instanța de judecată, care a soluționat cauza, plângerea petentului fiind, în esență, expresia nemulțumirii față de soluția de condamnare definitivă pentru infracțiunile comise de acesta. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.B.D.V.

prin mandatar B.V. împotriva Sentinței penale nr. 22 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.B.D.V. prin mandatar B.V. împotriva Sentinței penale nr. 22 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.