ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1453/2010

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea

din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în dosarul nr. 2827/104/2009,în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b C.

proc. pen. s-a

menținut starea de arest a

inculpatului G.V.M.

S-a reținut nu s-au schimbat

temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii

arestării preventive, existând în continuare indicii că

inculpatul a

săvârșit fapta pentru care este cercetat, pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Având

în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul,

este justificată ideea ca dacă acesta s-ar afla în libertate, ar prezenta

pericol concret pentru ordinea publică, producându-se un sentiment de

nesiguranță în rândul celorlalți membri ai comunității.

De

asemenea, nu trebuie ignorat nici efectul asupra opiniei publice, care reclamă

o reacție promptă din partea autorităților, care prin măsurile luate trebuie să

diminueze și chiar să stopeze astfel de infracțiuni.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul

G.V.M.

, solicitând cercetarea sa în stare de libertate.

Recursul este nefondat.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost

trimis în judecată și condamnat în primă instanță

pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor calificat și furt calificat, constând

în aceea că în seara zilei de 15 martie 2009,pe fondul unui conflict spontan, a

lovit de mai multe ori victima V.F. cu un ștachete în zona

capului producându-i leziuni care au condus la

decesul acestuia; în

aceleași împrejurări, după exercitarea violențelor,

inculpatul și-a însușit telefonul mobil al victimei ce căzuse pe jos.

Inculpatul a fost arestat preventiv prin

încheierea nr. 9 din 16

martie 2009 a Tribunalului Olt, constatând că

sunt întrunite condițiile

prev. de

art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar prin sentința penală

nr. 22 din 23 februarie 2010 a Tribunalului Olt inculpatul a fost condamnat la

o pedeapsă rezultantă de 16 ani închisoare.

Înalta

Curte constată că la acest moment se mențin temeiurile de fapt și de drept

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, așa încât solicitarea

inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate nu este întemeiată.

Astfel,

pe de o parte în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă că

inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat (și pe care a recunoscut-o, ceea

ce rezultă din hotărârea de condamnare pronunțată în primă instanță împotriva

inculpatului), iar pe de altă parte natura acesteia și modalitatea în

care se reține că ar fi fost comisă justifică aprecierea

că lăsarea sa

în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea

publică, creând un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, îndeosebi

membrilor comunității din care atât inculpatul, cât și victima provin.

În

consecință, fiind îndeplinite condițiile

prev. de

art. 160/b alin. (3), în mod legal și temeinic instanța de apel pe

rolul căreia cauza se află în prezent a dispus menținerea stării de arest a

inculpatului, sens în care recursul acestuia este nefondat și va fi respins

conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat G.V.M. împotriva încheierii din 7

aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în dosarul nr. 2827/104/2009.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2010.