ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3596/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și a menținut arestarea preventivă a inculpatului M.G., apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M.G., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a sa, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul inculpatului prin prisma criticilor invocate și din oficiu, conform art. *385

6

alin. (3) C. proc. pen. îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 401/P/2008 din data de 30 decembrie 2009, în baza art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că la data de 10 octombrie 2009 cu un levier a lovit-o pe victima M.I.Ș. în cap, în mod repetat, cauzându-i leziuni care au dus la decesul acesteia.

S-a reținut în actul de trimitere în judecată că în ziua de 10 octombrie 2009 inculpatul M.G. a plecat de la domiciliul său, respectiv din municipiul P., județul A., la volanul autoturismului proprietatea sa, deplasându-se pe raza localității T., județul O., la domiciliul părinților săi, iar în jurul orelor 22,00 însoțit de doi prieteni s-a deplasat la discoteca E. din localitatea Sâmburești, unde s-a așezat la o masă împreună cu aceștia și au consumat băuturi alcoolice.

La un moment dat inculpatul a mers pe ringul de dans și întrucât se afla în stare de ebrietate, a intrat în conflict cu mai mulți tineri, care i-au atras atenția asupra comportamentului său.

S-a mai reținut că la discotecă în acea seară se găsea și victima M.I.Ș. care era însoțit de mai mulți prieteni, și care nu se găsea pe ringul de dans la momentul în care inculpatul a intrat în conflict cu unii tineri din discotecă.

În jurul orelor 2,00 victima și prietenii săi au plecat spre domiciliu, moment în care lângă aceasta a oprit autoturismul inculpatului, care a coborât având în mână un levier, cu care a lovit victima în mod repetat în cap și față, aceasta prăbușindu-se pe asfaltul șoselei. Datorită leziunilor grave victima a intrat în stare de comă fiind transportat la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, unde în pofida tratamentului medical aplicat, a decedat la data de 17 octombrie 2009.

În raport de concluziile actului de constatare medico-legală de autopsie a cadavrului victimei, potrivit cărora moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu, complicat în evoluție, cu bronhopneumonie, s-a apreciat de organele de urmărire penală că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Prin Sentința penală nr. 79 din 29 iunie 2010 a Tribunalului Olt s-a admis cererea privind schimbarea încadrării juridice formulată de inculpatul M.G., prin apărătorul ales.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de „omor calificat" prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte" prev. de art. 183 C. pen.

În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.G., căsătorit, cetățean român, recidivist, în prezent arestat preventiv în PMS Craiova, la 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 14 octombrie 2009 la zi.

Pe parcursul cercetării judecătorești, în fața instanței și apoi în fața instanței de apel a fost verificată și menținerea măsurii arestării preventive succesorie, constatându-se de fiecare dată că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, lucru constatat și prin încheierea din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova.

Arestarea preventivă a recurentului inculpat a reținut ca temei în drept prevederile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv, „inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, iar temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că recurentul inculpat a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.

în cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., temei avut în vedere și la luarea măsurii arestării preventive împotriva apelantului-inculpat.

Luarea și menținerea măsurii arestului preventiv se face ținându-se seama de scopul acestei măsuri, de gradul de pericol social al infracțiunii de omor prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

În raport de gravitatea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat (Hotărârea Kusyk c Polonia), Înalta Curte constată că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, așa încât se impune menținerea acestei hotărâri (Hesse c Austria).

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurentului inculpat trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, în câteva cauze împotriva Franței (Cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001), prin care a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o „tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.

Este adevărat că privarea de libertate este o măsură gravă și că menținerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare și apreciate ca fiind insuficiente pentru protejarea interesului public care ar impune detenția preventivă (Hotărârea din data de 23 august 2008. Vrencev contra Serbiei. Hotărârea din 29 ianuarie 2008. Saadi contra Regatul Unit. Hotărârea din 04 aprilie 2000 Witold contra Poloniei. Hotărârea din 08 iunie 2004. Hilda Hafsteinsdottir contra Islandei).

Apărarea ordinii publice, este pertinent și suficient dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze că punerea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.

Menținerea stării de arest a inculpatului poate fi justificată dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public, care în pofida prezumției de nevinovăție, să prevaleze asupra regulilor privind libertatea.

În cauza dedusă judecății, având în vedere gravitatea faptei săvârșite, împrejurările concrete în care se presupune că a fost comisă, Înalta Curte apreciază că recurentul inculpat prezintă un pericol concret și actual pentru ordinea publică, lăsarea acestuia în libertate ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, creând un sentiment de neîncredere în actul de justiție.

Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viață, integritate corporală, sunt valori fundamentale care trebuie protejate.

În acest context, neluarea sau nemenținerea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la presupusa implicare a acestora în încălcarea gravă a acestor drepturi, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.

În jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea și desigur menținerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (StogmuUer împotriva Austriei Hotărârea din 10 noiembrie 1969), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei. Hotărârea din 27 iunie 1968), riscul să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei), sau să tulbure ordinea publică (Letcllier împotriva Franței. Hotărârea din 26 iunie 1991 și Hendriks împotriva Olandei, Hotărârea nr. 43701 din 05 iulie 2007).

Înalta Curte constată că, în raport de aspectele mai sus arătate, în cauză este îndeplinită una dintre aceste condiții, respectiv, pericolul ca „acuzatul" să tulbure ordinea publică.

Potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria) detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte evaluând gravitatea infracțiunii, modalitatea și circumstanțele în care a fost săvârșită, reacția publică declanșată datorită presupuselor fapte săvârșite de inculpat, starea de nesiguranță care ar putea fi declanșată prin punerea în libertate a inculpatului, constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, astfel că privarea sa de libertate, în această fază a procesului penal e necesară, punerea în libertate prezentând un pericol concret, actual și real pentru ordinea publică.

Astfel, conform art. *385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Încheierii din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Încheierii din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4121/104/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2010.