ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4151/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 116 din 18 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția

penală, în Dosarul nr. 9136/95/2009, s-a dispus, în baza art. 174 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului A.G. (cetățenie

română, studii 4 clase, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale) la

pedeapsa de 25 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit

de grav.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de

art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată

durata prevenției de la 22 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a

inculpatului.

A obligat inculpatul să plătească părții civile P.E.M.C.

suma de 4.500 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de

înmormântare, și la suma de 100.000 RON, cu titlu de daune morale.

A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut în fapt următoarele:

În seara zilei de 21 septembrie 2009, martorul C.Z. din

comuna P., jud. Gorj, a folosit sistemul de urgență 112, sesizând că la poarta

locuinței sale se află căzută o persoană, a cărei identitate nu o cunoaște,

după care l-a chemat pe martorul C.G. - vecinul său - și împreună au observat

că persoana respectivă era decedată.

Ulterior s-a stabilit identitatea victimei, organele de

poliție introducând în cercul persoanelor suspecte și pe inculpatul A.G.,

întrucât se cunoștea că acesta a avut o situație conflictuală cu P.T., iar în

seara respectivă a fost văzut în zonă.

Audiat fiind, inculpatul a negat inițial comiterea faptei și

ulterior a revenit descriind modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia.

Rezultă din declarațiile inculpatului că în seara zilei de

21 septembrie 2009 a consumat băuturi alcoolice, după care a mers la locuința

sa, a luat un ciocan și s-a deplasat în grădina fratelui său, unde avea un cal

la păscut.

După ce a plecat, din curtea casei martorei R.C. a ieșit

victima P.T., care se deplasa în urma sa.

Dată fiind starea conflictuală anterioară, victima i-a spus

inculpatului că este un criminal. Când au ajuns în dreptul locuinței martorului

C.Z., inculpatul s-a întors spre victimă și i-a aplicat o lovitură cu cuțitul

în zona abdominală stângă. Aceasta a încercat să se refugieze în curtea

martorului C.Z., dar neavând puterea necesară, a căzut în fața porții acestuia,

unde a fost găsită decedată.

Inculpatul, după ce a lovit victima, și-a curățat cuțitul cu

o frunză de vie, după care l-a introdus pe interiorul mânecii, continuându-și

drumul spre casă, unde a pus cuțitul pe un raft.

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că moartea

victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe,

consecința unei plăgi înjunghiate abdominală cu interesarea stomacului,

intestinului subțire, suprarenalei drepte și venei cave inferioare. Leziunile

s-au produs prin lovire cu un corp tăietor-înțepător (cuțit), lovitura fiind

aplicată dinspre stânga spre dreapta, agresorul aflându-se față în față cu

aceasta.

De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală examen

ADN rezultă că urmele de sânge de pe zona posterioară a gecii inculpatului au

pus în evidență un profil genetic mixt, incomplet, ce provine din amestecul de

material biologic de la cel puțin două persoane, dintre care cel puțin una este

de sex masculin, caracterul genetic din profilul ADN de referință al suspectului

A.G. regăsindu-se incomplet în amestec alături de caracterele unei alte

persoane.

În raport de această stare de fapt și de probele

administrate, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului A.G. realizează

elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de

art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. i) și 176 lit. c) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a

declarat apel inculpatul A.G., solicitând desființarea acesteia și, în cadrul

rejudecării, reținerea, în favoarea sa, a circumstanței legale atenuante

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 167 din 30 august 2010, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul

nr. 9136/95/2009 s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpat.

A fost menținută starea de arest și dedusă perioada

prevenției, de la 18 mai 2010 la zi.

A fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul

A.G., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând atât motivele

de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele

motive:

Starea de fapt reținută de instanța de fond - constând în

aceea că, în data de 21 septembrie 2009, inculpatul a lovit victima cu un cuțit

în timp ce aceasta se deplasa spre casă, lovitura produsă cauzând decesul -

este corectă, iar încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor deosebit

de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C.

pen. și art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., este

legală.

Vinovăția inculpatului - necontestată de acesta - este

dovedită, pe de o parte, prin declarațiile sale de recunoaștere a faptei iar,

pe de altă parte, de probele administrate de organele judiciare.

Probele testimoniale se coroborează cu raportul de expertiză

medico-legală examen ADN care - astfel cum a reținut și instanța de fond - a

stabilit că amestecul material biologic provine de la cel puțin două persoane,

dintre care cel puțin una este de sex masculin, caracterele genetice din

profilul ADN de referință al inculpatului regăsindu-se în amestec alături de

caracterele unei alte persoane.

În ceea ce privește individualizarea juridică a pedepsei, se

reține că instanțele au interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 72 C.

pen.

Exigențele impuse de principiul legalității nu se rezumă

doar la cerința ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite

prin norma de incriminare ci, pe lângă aceasta, este necesar ca

individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere,

determinate, de asemenea, de lege.

Alegerea mijloacelor de individualizare a pedepsei și a

modalității de executare nu se face în mod arbitrar ci, dimpotrivă, instanța

este obligată să țină seama de anumite criterii prevăzute de lege.

Pe de altă parte, evaluarea gradului de pericol social al

faptei impune nu numai examinarea conținutului concret al infracțiunii, ci și

examinarea tuturor celorlalte situații, stări, împrejurări care însoțesc

săvârșirea faptei și care, deși exterior conținutului infracțiunii, sunt de

natură să singularizeze fapta și să-i fixeze un anumit grad de pericol social.

În cauza de față, fapta săvârșită de inculpat prezintă un

grad ridicat de pericol social, element reflectat atât de modalitatea și

împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii (inculpatul acționând

instantaneu, lovind victima într-o zonă vitală cu un cuțit pe care-l avea

asupra sa, după care s-a deplasat la locuința sa punând cuțitul pe un raft),

dar și din datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că anterior inculpatul

a fost condamnat definitiv la 18 ani închisoare pentru săvârșirea aceluiași gen

de infracțiuni, iar prin Sentința penală nr. 23649/2003, pronunțată de

Judecătoria Tg. Jiu, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Raportat la aceste elemente, Înalta Curte consideră că nu se

justifică reducerea pedepsei, astfel încât critica recurentului inculpat este

nefondată.

Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul A.G. împotriva Deciziei penale nr. 167 din 30 august 2010,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen.

raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce

din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 22

septembrie 2009 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., recurentul inculpat va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G.

împotriva Deciziei penale nr. 167 din 30 august 2010 a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii

și arestării preventive, de la 22 septembrie 2009 la 22 noiembrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2010.