ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4804/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 165 din 25 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 445/2005, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de partea vătămată S.V., din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 176 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) și art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului deducându-se din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la data de 27 august 2004 la zi.

În baza art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.V.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 25.000.000 lei reprezentând despăgubiri materiale și suma de 50.000.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art. 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 3.000.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că în ziua de 26 august 2004, orele 18,30, inculpatul C.I. a plecat de acasă cu cele 6 capre pentru a le duce la păscut. În timp ce se deplasa pe drumul viilor, C.I. care se afla în via sa, a venit spre inculpat cu o furcă în mână, spunându-i acestuia să nu mai treacă cu caprele pe acolo.

Între cei doi a avut loc o discuție injurioasă și C.I. s-a repezit cu furca spre C.I., care i-a prins furca, l-a lovit pe C.I. cu pumnul în gât, iar după ce acesta a căzut la pământ, l-a lovit cu furca în cap.

La fața locului nu au fost martori oculari.

Din raportul medico-legal de autopsie nr. 165/A/II din 27 august 2004 a rezultat că victima a suferit multiple plăgi și fracturi în zona craniană, concluziile fiind că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii, ca urmare a unei contuzii cervical antero-laterală dreaptă cu hematom al țesuturilor moi, musculaturii și a unei rupturi laringiene, leziunile producându-se prin lovire repetată cu corp dur și lovire de plan dur.

La data de 27 august 2004, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, propunere de arestare preventivă a inculpatului, iar prin încheierea din 20 februarie 2005 pronunțată în dosarul nr. 200/2005 al Tribunalului Giurgiu, admițând propunerea s-a dispus arestarea preventivă a acestuia, pe o perioadă de 29 zile, măsuri prelungită ulterior de 5 ori și menținută în cursul cercetării judecătorești prin încheierile din datele de 16 februarie 2005 și 4 aprilie 2005.

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, cu mențiunea că primul a atacat victima.

Fapte și vinovăția inculpatului au fost conturate în faza de urmărire penală prin următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a denunțului oral, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, procesul-verbal de conducere în teren, procesul-verbal de percheziție domiciliară, raportul medico-legal de autopsie, raportul de expertiză psihiatrică, declarațiile părții vătămate, inculpatului și martorilor, fișa de cazier judiciar, delegații apărător și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați partea civilă, inculpatul, cât și martorii din acte și martorii propuși de partea civilă pentru dovedirea pretențiilor.

În declarația dată în fața instanței, inculpatul și-a menținut poziția sinceră, de recunoaștere și regret, adoptată pe parcursul întregului proces penal, arătând totodată că a fost provocat de victimă cu o furcă pe care a îndreptat-o spre el, moment în care pentru a se apăra, a apucat furca și, după ce cu o lovitură de pumn aplicată în zona gâtului, a reușit să doboare victima la pământ, a lovit-o cu furca la nivelul capului, în zona feței. Sub aspectul loviturilor aplicate, declarația inculpatului s-a coroborat cu concluziile raportului medico-legal de autopsie întocmit în cauză.

Descrierea împrejurărilor comiterii faptei, așa cum a rezultat din declarațiile inculpatului s-a coroborat cu cercetarea la fața locului și cu declarațiile martorilor din acte care au confirmat că inculpatul obișnuia să-și ducă la păscut caprele în acel loc, fapt pentru care a creat nemulțumirea cetățenilor care aveau terenurile și viile în zonă, deoarece inculpatul își lăsa animalele să intre pe acele terenuri, acesta fiind de altfel și motivul pentru care victima a început conflictul cu inculpatul.

Astfel, analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut aceeași situație de fapt descrisă în rechizitoriu.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, inculpatul C.I., solicitând redozarea pedepsei și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., întrucât nu este cunoscut cu antecedente penale.

Prin decizia penală nr. 472/ A din 10 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 1826/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.I. împotriva sentinței penale nr. 165 din 25 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

S-a computat prevenția de la data de 27 august 2004 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

A fost obligat apelantul inculpatul la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariul avocatului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut bine situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului în legătură cu săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 176 lit. a) C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen. și pentru care a fost condamnat la 10 ani închisoare.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la individualizarea pedepsei trebuie să se țină seama, între altele, de pedeapsa prevăzută de lege, de persoana făptuitorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din actele dosarului a rezultat că inculpatul nu are antecedente penale și că în cursul judecății a dat dovadă de sinceritate.

Pe de altă parte, însă, s-a constatat că prin conținutul ei concret, fapta inculpatului prezintă un pericol social deosebit de ridicat.

Așa cum a rezultat din probele administrate, inculpatul a avut discuții contradictorii cu victima, aceasta s-a repezit spre inculpat cu o furcă, iar inculpatul, după ce i-a prins furca l-a lovit în cap de mai multe ori cu acea furcă.

În aceste condiții, lipsa antecedentelor penale și sinceritatea apelantului nu sunt de natură să justifice micșorarea cuantumului pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată de instanța de fond. Dimpotrivă față de pericolul social ridicat al faptei comise și având în vedere și dispozițiile art. 52 C. pen., potrivit cărora pedepsele aplicate trebuie să asigure reeducarea făptuitorului și prevenirea comiterii altei infracțiuni s-a constatat că pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul apelant este corect individualizată.

S-a constatat că în urma probelor administrate a fost soluționată în mod judicios și latura civilă a cauzei, avându-se ca temei de drept dispozițiile art. 346 C. proc. civ., art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul C.I., criticând-o, arătând în scris că victima i-a ieșit în drum cu furca, încercând să-l lovească în cap, nu i-a strigat nimic, a fost nevoit să se salveze, solicitând schimbarea încadrării juridice.

Apărătorul inculpatului, în concluziile orale, în dezbateri, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., în principal și art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat și reducerea pedepsei acestuia. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., apărătorul inculpatului a arătat că el susține cererea formulată în acest sens de inculpat, care consideră că de fapt atitudinea victimei l-a determinat să se înarmeze cu o furcă și dorind să-și salveze viața a lovit-o pe partea vătămată, dar lasă la aprecierea instanței oportunitatea schimbării încadrării juridice. Cu privire la motivul reducerii pedepsei, apărătorul inculpatului a solicitat reaprecierea circumstanțelor reale și a celor personale ale inculpatului, urmând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod judicios instanța de apel și-a însușit la rândul ei argumentele primei instanțe cu privire la stabilirea vinovăției inculpatului C.I. în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului C.I., care în ziua de 26 august 2004 urmare a unei discuții injurioase cu victima C.I., în vârstă de 78 de ani, ce nu avea o constituție robustă, dar care s-a repezit cu furca spre inculpat, acesta i-a prins furca, lovind-o inițial pe victimă cu pumnul în gât, iar după ce aceasta era căzută la pământ și dezarmată de orice obiect apt de a produce o vătămare, i-a aplicat mai multe lovituri cu furca, în zona capului, provocându-i leziuni grave, ce au condus la decesul victimei, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., de omor deosebit de grav în condițiile circumstanței atenuante a provocării.

Așa cum a rezultat din probele administrate și corect coroborate, respectiv declarațiile inculpatului C.I. în care a descris împrejurările comiterii infracțiunii, contribuția victimei, care avea furca în mână și a îndreptat-o spre el, i-a dat un pumn în zona gâtului, după care i-a smuls furca, lovindu-l pe acesta în zona feței și a fugit, cu declarațiile martorilor G.A.; S.F.; S.M.; C.I.; M.P.; S.I.; S.A., N.P., C.A. în care au relatat împrejurările pe care le-au cunoscut, declarația părții civile S.V., declarația martorul pe pretenții civile C.A., procesul-verbal de cercetare la fața, planșele foto, procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, cu procesul-verbal de conducere în teren și planșele fotografice, raportul medico-legal de autopsie au fost dovedite contribuțiile victimei și ale inculpatului în comiterea infracțiunii, acesta acționând sub o puternică tulburare produsă de victimă prin folosirea furcii asupra sa, acesta având reprezentarea urmărilor faptei pe care o săvârșește, urmărind și acceptând producerea rezultatului acesteia.

Astfel, din modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii a fost evidențiată intenția inculpatului în suprimarea vieții victimei, folosind un obiect apt de a produce moartea victimei, respectiv o furcă, într-o zonă vitală, cea a capului.

Înalta Curte nu poate reține solicitarea recurentului inculpat C.I., în sensul de a se schimba încadrarea juridică, deoarece nu a precizat infracțiunea în care înțelege să se schimbe încadrarea. Mai mult apărările recurentului inculpat cu privire la contribuția victimei au fost avute în vedere de instanțe, reținându-se circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

De asemenea, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, prin care s-a adus atingere unei valori sociale fundamentale, respectiv viața persoanei, circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii, contribuția victimei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea de recunoaștere a infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, este cunoscut în comunitate ca o persoană harnică.

Prin cuantumul pedepsei aplicate, orientat sub minimul legal, ca urmare a circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și circumstanțelor judiciare stipulate la art. 74 lit. a) și c) C. pen., dispuse în mod distinct și a regimului sancționator corespunzător, cu executare în regim de detenție, s-a considerat că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa pozitivă.

Înalta Curte nu poate reține solicitarea inculpatului, în sensul reducerii pedepsei aplicate, deoarece în cauză au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile generale specifice individualizării judiciare a pedepsei, în contextul cauzei, nefiind aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menționate, decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele, neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 472/ A din 10 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 27 august 2004 la 31 august 2005.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 472/ A din 10 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 27 august 2004 la 31 august 2005.

Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 august 2005.