ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3162/2011

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 166 din 23 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, - în Dosarul nr. 35458/3/2010 s-a dispus, în baza art. 174 C. pen., condamnarea inculpatului G.G.  la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

În baza art. 65 C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., pe o durată de 4 ani închisoare.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest și dedusă prevenția de la 5 martie 2010 la zi.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 RON daune materiale și 10.000 RON daune morale către partea civilă G.V. la 100.000 RON daune morale către partea civilă R.I.

A dispus restituirea către inculpat bunurilor ridicate de organele de cercetare penală cu ocazia cercetării la fața locului.

A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Între inculpatul G.G.D. și victima R.M. a existat o relație de concubinaj, aceștia locuind în apartamentul inculpatului situat în București, sector 4, str. P.Ș.D.

Pe parcursul acestei relații, inculpatul, datorită geloziei, s-a manifestat deseori în mod violent față de victima R.M.

La data de 04 martie 2010, între inculpatul G.G.D. și victima R.M. a avut loc un nou conflict, generat de împrejurarea că inculpatul a observat vânătăi pe corpul victimei, fiind nemulțumit de explicațiile acesteia și de faptul că a primit mai multe apeluri telefonice.

În acest context, inculpatul G.G.D. a exercitat acte de violență asupra victimei R.M., până când i s-a făcut rău, motiv pentru care inculpatul a sunat la serviciul de urgență 112, victima decedând în aceeași noapte.

Din raportul medico-legal de necropsie din data de 08 iulie 2010 întocmit de I.N.M.L. București, a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii, consecința unui traumatism cranio-cerebral și facial soldat cu edem cerebral, hemoragie pială, hemoragie subdurală cu hematoame subdurale compresive pe structurile cerebrale bilateral.

Leziunile traumatice care au condus la deces s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur, în același context traumatic. Pot data din 04/05 martie 2010, existând legătură directă de cauzalitate între traumatismul cranio-cerebral și deces.

În raport de starea de fapt reținută și de probele administrate, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului G.G.D. realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel părțile civile R.I. și G.V., respectiv inculpatul G.G.D.

Părțile civile au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul încadrării juridice a faptei, solicitând reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecința majorării cuantumului pedepsei.

Recurentul inculpat a criticat hotărârea sub aspectul laturii civile, solicitând desființarea sentinței și reducerea cuantumului daunelor morale.

Prin Decizia penală nr. 126 din 22 aprilie 2011pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de părțile civile R.I. și G.V.

S-a desființat, în parte, hotărârea și, în rejudecare, s-a majorat pedeapsa pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.G.D.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 5 martie 2010 la zi.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că încadrarea juridică dată faptei este corectă, impunându-se doar majorarea cuantumului pedepsei.

Cât privește latura civilă a cauzei, s-a arătat că au fost dovedite atât daunele materiale, cât și daunele morale, cuantumul despăgubirilor fiind apreciat în raport cu întinderea prejudiciului material și moral.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs părțile civile R.I. și G.V., respectiv inculpatul G.G.D.

Recurentele părți civile au criticat hotărârile prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

și 14 C. proc. pen.

Au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., și, pe cale de consecință, majorarea pedepsei.

Recurentul inculpat G.G.D. a criticat decizia instanței de apel prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Din probele administrate în cauză rezultă că între părți a existat o relație de concubinaj, inculpatul manifestând deseori gelozie, urmată de atitudini violente față de victimă.

În data de 4 martie 2010, inculpatul, nemulțumit de explicațiile victimei cu privire la vânătăile de pe corpul acesteia, precum și de faptul că primise mai multe apeluri telefonice, a lovit-o în mod repetat, după care a anunțat serviciul de urgență 112.

În aceeași noapte, victima a decedat, stabilindu-se, prin actele medicale existente la dosarul cauzei, o legătură directă de cauzalitate între actele de agresiune exercitate de inculpat și decesul victimei.

Rezultă, totodată, că victima a stat în pat, după loviturile exercitate de inculpat, aproximativ 17 ore, timp în care inculpatul i-a schimbat lenjeria intimă.

Totodată, în timpul derulării conflictului, victima a încercat să se apere, cauzându-i inculpatului leziuni vindecabile în 2 - 3 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, Înalta Curte apreciază că nu pot fi reținute agravantele prevăzute în art. 175 lit. d) C. pen., respectiv art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pentru aplicarea agravantei prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen. - omorul săvârșit profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra - se cere, din punct de vedere obiectiv, îndeplinirea a două condiții: a) victima să se afle în stare de neputință de a se apăra și b) făptuitorul să profite de această stare a victimei.

Sunt în neputință de a se apăra persoanele care, datorită unei stări fizice sau psihice ori datorită altor împrejurări, nu pot reacționa împotriva agresorului, cum ar fi de pildă persoanele care suferă de o infirmitate fizică sau cele aflate într-o stare de epuizare fizică.

Este necesar ca starea de neputință a victimei de a se apăra să fie exterioară activității făptuitorului, adică să nu se datoreze acestuia.

Cât privește a doua condiție, este necesar și obligatoriu ca făptuitorul să fi folosit starea de neputință a victimei pentru a o ucide. Dacă făptuitorul nu s-a folosit de starea de neputință a victimei de a se apăra pentru a o ucide, agravanta nu este aplicabilă.

În cauză, astfel cum rezultă din probele administrate, se constată ca nefiind îndeplinite cele două condiții cerute de lege pentru reținerea agravantei prevăzute de art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. victima nu se afla în neputință de a se apăra, ci dimpotrivă, a reacționat, a încercat să se apere în fața agresiunilor inculpatului, lovindu-l la rândul său pe acesta.

Astfel, din raportul de expertiză medico-legală, întocmit de I.M.L. "M.M." București rezultă că inculpatul prezenta echimoze care au necesitat pentru vindecare 2 - 3 zile îngrijiri medicale.

Nu poate fi reținută nici agravanta prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. - omorul săvârșit prin cruzimi.

Se poate reține această agravantă atunci când făptuitorul a conceput și executat fapta în așa fel încât a produs victimei suferințe mari, prelungite în timp, care depășesc cu mult suferințele inerente acțiunii de ucidere. Altfel spus, caracteristica acestei agravante constă în aceea că făptuitorul întrebuințează în mod vădit anumite ustensile și mijloace de chinuire a victimei.

De asemenea, pentru reținerea acestei agravante, instanța trebuie să constate existența unor elemente de ferocitate cu care făptuitorul a săvârșit omorul, trezind în conștiința celor din jur un sentiment de oroare.

Or, în cauză, inculpatul a exercitat acte specifice infracțiunii de omor, cauzându-i victimei multiple leziuni traumatice, moartea datorându-se, însă, insuficienței cardio-respiratorii, consecința unui traumatism cranio-cerebral și facial soldat cu edem cerebral.

Faptul că inculpatul nu a acționat cu ferocitate rezultă și din aceea că, după loviturile aplicate victimei, aceasta a mai stat în pat aproximativ 17 ore, timp în care inculpatul i-a schimbat lenjeria intimă. Totodată, inculpatul a fost cel care a sunat la serviciul de urgență 112, demersurile sale rămânând, însă, fără rezultat.

Ca atare, Înalta Curte va constata criticile formulate de intimatele părți civile ca fiind neîntemeiate.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei - critica fiind comună recurenților - Înalta Curte constată că instanța de apel în mod judicios a majorat pedeapsa, aceasta fiind orientată spre minimul special.

Fapta comisă de inculpat este de o gravitate sporită, astfel că nu se poate aplica minimul de pedeapsă stabilit prin norma de incriminare și, cu atât mai puțin, reducerea acesteia sub minimul special.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile R.I. și G.V. și de recurentul inculpat G.G.D. împotriva Deciziei penale nr. 126 din 22 aprilie 2011 a Curții de Apel București.

În baza art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, reținerea și arestarea preventivă de la 5 martie 2010 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., intimatele părți civile și recurentul inculpat vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile R.I. și G.V., precum și de inculpatul G.G.D. împotriva Deciziei penale nr. 126 din 22 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 5 martie 2010 la 21 septembrie 2011.

Obligă recurentele părți civile la plata sumelor de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2011.