ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3944/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3944/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului
penal de față constată:
Prin Sentința penală nr. 578 din 5 iulie 2011
pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr.
54587/3/2010, s-a dispus condamnarea inculpatului N.R. la pedeapsa de 22 ani
închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de
omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) și e)
C. pen.
I-a fost interzis
inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,
în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C.
pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 22 iunie 2010 până la 05 iulie
2011, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de
arest a inculpatului.
În baza art. 14
raportat la art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligat
inculpatul către partea civilă Spitalul de Urgență de Chirurgie Plastică
Reparatorie și Arsuri - București la plata sumei de 15.104,61 RON, cu titlu de
despăgubiri civile.
S-a luat act că
părțile vătămate M.L. și M.V. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 C.
proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei 1.100 RON, cu titlu de
cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul N.R. și
victima M.G. întrețineau o relație de concubinaj, locuind împreună, aproximativ
un an, în casa părinților inculpatului.
În luna mai 2010, cei
doi au închiriat o cameră în imobilul situat în București, proprietatea
martorei L.G. În același imobil locuiau și martorii M.C. și C.G., a căror
cameră comunica cu cea a victimei și inculpatului, fiind ușor de sesizat
comportamentul violent al acestuia din urmă.
Inculpatul avea un
comportament agresiv față de victimă, lovind-o de mai multe ori, iar în noaptea
de 10/11 iunie 2010 s-au certat din nou, inculpatul afirmând că dorește să se
întoarcă la fosta lui concubină.
În aceste
împrejurări, inculpatul a luat din cameră o sticluță cu diluant și a vărsat-o
peste victimă în zona pieptului, după care i-a dat foc, hainele și corpul
acesteia fiind cuprinse de flăcări.
Inculpatul s-a
speriat, a stins flăcările și a acoperit victima cu un cearșaf, după care a
mers în camera martorei L.G., fiind chemată ambulanța pentru a i se acorda
primul ajutor medical.
Victima a fost
internată la Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică și Arsuri cu
diagnosticul „arsură prin flacără gradul I, II și III, circular membru superior
stâng, parcelar extremitatea cefalică regiunea cervicală, membru superior
drept, torace anterior și posterior, coapsă stângă aproximativ 50% din
suprafața corporală; sarcină săptămâna 18".
Victima a decedat în
spital la 18 iunie 2010, între agresiunea exercitată de inculpat și deces
existând o legătură directă de cauzalitate.
Din conținutul
raportului medico-legal de necropsie a rezultat că moartea victimei a fost
violentă și s-a datorat insuficienței funcționale multiple organo-sistemice
survenită în evoluția unor leziuni de arsură grad II, III pe 50% din suprafața
corporală. Cu excepția leziunilor de arsură, nu s-au constatat alte leziuni
traumatice externe sau interne.
În drept, fapta
inculpatului N.R. a fost încadrată în dispozițiile art. 174 - art. 176 lit. a)
și e) C. pen.
Împotriva sentinței
au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul N.R.
Parchetul a criticat
hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei și a omisiunii de
aplicare a pedepsei complementare și a celei accesorii prin interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen.
Inculpatul a
solicitat desființarea sentinței și, în rejudecar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală
nr. 217/A din 17 august 2011 a Curții de Apel București, secția I penală a fost
admis apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul București,
desființată în parte hotărârea primei instanței numai în ceea ce privește
greșita individualizare a pedepsei și, în rejudecare, s-a dispus condamnarea
inculpatului la pedeapsa detențiunii pe viață și interzicerea ca pedeapsă
complementară și accesorie a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e)
C. pen.
Au fost menținute
celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost respins apelul
declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
În esență, pentru
schimbarea regimului sancționator aplicat în cauză, instanța de apel a avut în
vedere gravitatea deosebită a faptei săvârșite, determinată prin raportare la
relațiile apropriate dintre inculpat și victima omorului, mijloacele folosite
la comiterea faptei, cât și împrejurarea că victima era însărcinată și, din
cauza brutalității inculpatului, copilul conceput din relația de concubinaj nu
s-a mai născut.
S-a apreciat că
singura sancțiune care reflectă gravitatea faptei este detențiunea pe viață,
neexistând date care să creeze convingerea că o pedeapsă cu închisoarea,
orientată chiar spre maximul special, poate asigura reeducarea și reinserția
socială a inculpatului.
Împotriva ambelor
hotărâri a declarat recurs inculpatul N.R., invocând cazul de casare prevăzut
de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
În motivarea
recursului, s-a arătat că inculpatul nu a avut intenția de a incendia victima,
iar după ce focul s-a aprins, a încercat să acorde ajutor victimei și a cerut
intervenția personalului medical.
Examinând cauza în
raport de criticile formulate și cazul de casare invocat, Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că recursul inculpatului este fondat.
Din probele
administrate la dosarul cauzei rezultă că, în noaptea de 10/11 iunie 2010, pe
fondul unor discuții contradictorii, inculpatul a vărsat o sticluță cu diluant
pe corpul victimei M.G. - cu care se afla într-o relație de concubinaj - după
care i-a dat foc cu o brichetă, producându-i arsuri de gradul II și III pe 50%
din suprafața corpului. Victima a decedat la scurt timp, constatându-se că
aceasta era însărcinată în 18 săptămâni.
Împrejurările
comiterii faptei au fost relatate de victimă, martora L.G. - care a însoțit-o
în ambulanță, dar și de martorii M.L., M.V., M.C. și C.G., persoane care
cunoșteau caracterul violent al inculpatului.
Din raportul de
expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că inculpatul prezintă serioase
tulburări de comportament, fiind diagnosticat cu tulburare de personalitate de
tip impulsiv, cu risc de comitere a unor acte reprobabile, fără a se recomanda
însă luarea vreunei măsuri de siguranță medicală.
Infracțiunea de omor
deosebit de grav este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau
cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Gravitatea deosebită
a faptei se reflectă în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, instanței
de judecată revenindu-i sarcina să stabilească în contextul fiecărei cauze în
parte dacă se impune izolarea definitivă a făptuitorului sau reeducarea, ca
scop al sancțiunii penale, poate fi realizată și prin aplicarea unei pedepse cu
închisoarea în limitele prevăzute de lege.
În speța dedusă
judecății, fapta săvârșită de inculpat prezintă o gravitate deosebită, dar nu
se poate face abstracție de faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat
anterior pentru fapte de violență și nici pentru alte infracțiuni, elemente
care, dacă ar fi existat, justificau detențiunea pe viață.
Conflictele dintre
părți erau frecvente - făcându-se referire la acest aspect în declarațiile
martorilor audiați în cauză - dar, chiar și în aceste condiții, victima a
ezitat să anunțe organele de poliție, dorind să-și crească împreună copilul
care urma să se nască.
Pe de altă parte, s-a
stabilit că inculpatul prezintă o tulburare organică de tip impulsiv, este
neșcolarizat și a avut un comportament sincer pe parcursul procesului penal.
În contextul celor
arătate, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 22 ani închisoare aplicată de
instanța de fond este aptă să asigure reeducarea inculpatului.
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
alin. (2)
lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul N.R. împotriva
Deciziei penale nr. 217/A din 17 august 2011 a Curții de Apel București, secția
I penală.
Va casa decizia
penală atacată și va menține Sentința penală nr. 578 din 5 iulie 2011 a
Tribunalului București, secția I penală, inclusiv în ceea ce privește
conținutul pedepsei complementare și accesorii aplicate inculpatului, fapta
săvârșită neavând legătură cu exercitarea dreptului de a fi tutore.
În temeiul art. 385
17
alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc.
pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării
preventive de la 22 iunie 2010 la 7 noiembrie 2011.
În temeiul art. 192
alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de inculpatul N.R. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din 17 august
2011 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează decizia
penală atacată și menține Sentința penală nr. 578 din 5 iulie 2011 a
Tribunalului București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 22 iunie
2010 la 7 noiembrie 2011.
Suma de 200 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul
inculpat, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 7 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM