ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3944/2011

Asupra recursului

penal de față constată:

Prin Sentința penală nr. 578 din 5 iulie 2011

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr.

54587/3/2010, s-a dispus condamnarea inculpatului N.R. la pedeapsa de 22 ani

închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) și e)

C. pen.

I-a fost interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 22 iunie 2010 până la 05 iulie

2011, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de

arest a inculpatului.

În baza art. 14

raportat la art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligat

inculpatul către partea civilă Spitalul de Urgență de Chirurgie Plastică

Reparatorie și Arsuri - București la plata sumei de 15.104,61 RON, cu titlu de

despăgubiri civile.

S-a luat act că

părțile vătămate M.L. și M.V. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei 1.100 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul N.R. și

victima M.G. întrețineau o relație de concubinaj, locuind împreună, aproximativ

un an, în casa părinților inculpatului.

În luna mai 2010, cei

doi au închiriat o cameră în imobilul situat în București, proprietatea

martorei L.G. În același imobil locuiau și martorii M.C. și C.G., a căror

cameră comunica cu cea a victimei și inculpatului, fiind ușor de sesizat

comportamentul violent al acestuia din urmă.

Inculpatul avea un

comportament agresiv față de victimă, lovind-o de mai multe ori, iar în noaptea

de 10/11 iunie 2010 s-au certat din nou, inculpatul afirmând că dorește să se

întoarcă la fosta lui concubină.

În aceste

împrejurări, inculpatul a luat din cameră o sticluță cu diluant și a vărsat-o

peste victimă în zona pieptului, după care i-a dat foc, hainele și corpul

acesteia fiind cuprinse de flăcări.

Inculpatul s-a

speriat, a stins flăcările și a acoperit victima cu un cearșaf, după care a

mers în camera martorei L.G., fiind chemată ambulanța pentru a i se acorda

primul ajutor medical.

Victima a fost

internată la Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică și Arsuri cu

diagnosticul „arsură prin flacără gradul I, II și III, circular membru superior

stâng, parcelar extremitatea cefalică regiunea cervicală, membru superior

drept, torace anterior și posterior, coapsă stângă aproximativ 50% din

suprafața corporală; sarcină săptămâna 18".

Victima a decedat în

spital la 18 iunie 2010, între agresiunea exercitată de inculpat și deces

existând o legătură directă de cauzalitate.

Din conținutul

raportului medico-legal de necropsie a rezultat că moartea victimei a fost

violentă și s-a datorat insuficienței funcționale multiple organo-sistemice

survenită în evoluția unor leziuni de arsură grad II, III pe 50% din suprafața

corporală. Cu excepția leziunilor de arsură, nu s-au constatat alte leziuni

traumatice externe sau interne.

În drept, fapta

inculpatului N.R. a fost încadrată în dispozițiile art. 174 - art. 176 lit. a)

și e) C. pen.

Împotriva sentinței

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul N.R.

Parchetul a criticat

hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei și a omisiunii de

aplicare a pedepsei complementare și a celei accesorii prin interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen.

Inculpatul a

solicitat desființarea sentinței și, în rejudecar, reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală

nr. 217/A din 17 august 2011 a Curții de Apel București, secția I penală a fost

admis apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

desființată în parte hotărârea primei instanței numai în ceea ce privește

greșita individualizare a pedepsei și, în rejudecare, s-a dispus condamnarea

inculpatului la pedeapsa detențiunii pe viață și interzicerea ca pedeapsă

complementară și accesorie a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e)

C. pen.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins apelul

declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

În esență, pentru

schimbarea regimului sancționator aplicat în cauză, instanța de apel a avut în

vedere gravitatea deosebită a faptei săvârșite, determinată prin raportare la

relațiile apropriate dintre inculpat și victima omorului, mijloacele folosite

la comiterea faptei, cât și împrejurarea că victima era însărcinată și, din

cauza brutalității inculpatului, copilul conceput din relația de concubinaj nu

s-a mai născut.

S-a apreciat că

singura sancțiune care reflectă gravitatea faptei este detențiunea pe viață,

neexistând date care să creeze convingerea că o pedeapsă cu închisoarea,

orientată chiar spre maximul special, poate asigura reeducarea și reinserția

socială a inculpatului.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpatul N.R., invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În motivarea

recursului, s-a arătat că inculpatul nu a avut intenția de a incendia victima,

iar după ce focul s-a aprins, a încercat să acorde ajutor victimei și a cerut

intervenția personalului medical.

Examinând cauza în

raport de criticile formulate și cazul de casare invocat, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul inculpatului este fondat.

Din probele

administrate la dosarul cauzei rezultă că, în noaptea de 10/11 iunie 2010, pe

fondul unor discuții contradictorii, inculpatul a vărsat o sticluță cu diluant

pe corpul victimei M.G. - cu care se afla într-o relație de concubinaj - după

care i-a dat foc cu o brichetă, producându-i arsuri de gradul II și III pe 50%

din suprafața corpului. Victima a decedat la scurt timp, constatându-se că

aceasta era însărcinată în 18 săptămâni.

Împrejurările

comiterii faptei au fost relatate de victimă, martora L.G. - care a însoțit-o

în ambulanță, dar și de martorii M.L., M.V., M.C. și C.G., persoane care

cunoșteau caracterul violent al inculpatului.

Din raportul de

expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că inculpatul prezintă serioase

tulburări de comportament, fiind diagnosticat cu tulburare de personalitate de

tip impulsiv, cu risc de comitere a unor acte reprobabile, fără a se recomanda

însă luarea vreunei măsuri de siguranță medicală.

Infracțiunea de omor

deosebit de grav este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau

cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Gravitatea deosebită

a faptei se reflectă în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, instanței

de judecată revenindu-i sarcina să stabilească în contextul fiecărei cauze în

parte dacă se impune izolarea definitivă a făptuitorului sau reeducarea, ca

scop al sancțiunii penale, poate fi realizată și prin aplicarea unei pedepse cu

închisoarea în limitele prevăzute de lege.

În speța dedusă

judecății, fapta săvârșită de inculpat prezintă o gravitate deosebită, dar nu

se poate face abstracție de faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat

anterior pentru fapte de violență și nici pentru alte infracțiuni, elemente

care, dacă ar fi existat, justificau detențiunea pe viață.

Conflictele dintre

părți erau frecvente - făcându-se referire la acest aspect în declarațiile

martorilor audiați în cauză - dar, chiar și în aceste condiții, victima a

ezitat să anunțe organele de poliție, dorind să-și crească împreună copilul

care urma să se nască.

Pe de altă parte, s-a

stabilit că inculpatul prezintă o tulburare organică de tip impulsiv, este

neșcolarizat și a avut un comportament sincer pe parcursul procesului penal.

În contextul celor

arătate, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 22 ani închisoare aplicată de

instanța de fond este aptă să asigure reeducarea inculpatului.

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (2)

lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul N.R. împotriva

Deciziei penale nr. 217/A din 17 august 2011 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Va casa decizia

penală atacată și va menține Sentința penală nr. 578 din 5 iulie 2011 a

Tribunalului București, secția I penală, inclusiv în ceea ce privește

conținutul pedepsei complementare și accesorii aplicate inculpatului, fapta

săvârșită neavând legătură cu exercitarea dreptului de a fi tutore.

În temeiul art. 385

17

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc.

pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 22 iunie 2010 la 7 noiembrie 2011.

În temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul N.R. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din 17 august

2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia

penală atacată și menține Sentința penală nr. 578 din 5 iulie 2011 a

Tribunalului București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 22 iunie

2010 la 7 noiembrie 2011.

Suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul

inculpat, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - LM