ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2844/2011

Asupra recursurilor penale de față;

Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 436/F din 28 mai 2010, Tribunalul București, în baza art. 174 C. pen., a condamnat pe inculpatul V.O.S. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul execută pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus arestarea preventivă din 21 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului V.O.S.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă N.V.-G. și, pe cale de consecință, a obligat inculpatul la plata sumei de 150 RON lunar - cu titlu de pensie de întreținere, 6122,32 RON - cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 40 000 RON, cu titlu de daune morale.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2000 RON.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 19 septembrie 2009, organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la faptul că pe raza localității N. din județul Ilfov, în imobilul din strada I.S., se află cadavrul numitei R.M., prezentând multiple leziuni de violență.

Necropsia medico-legală dispusă și efectuată în cauză, prin Raportul de autopsie medico-legală întocmit de S.M.L. al Județului Ilfov, a concluzionat următoarele:

"Moartea lui R.M. a fost violentă.

Ea s-a datorat hemoragiei interne (hemotorax stâng și hemoperitoneu) consecutivă lezării organelor interne (pulmon stâng, splină) printr-un traumatism toraco-abdominal cu multiple fracturi costale stânga în cadrul unui politraumatism.

La autopsie s-au mai constatat echimoze, escoriații, plăgii contuze, fractură deschisă 1/3 inferioară humerus stâng, infiltrate sanguine și hematoame de părții moi, plagă înjunghiată superficială lombară.

Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu corp dur, unele cu corp dur alungit și prin lovire cu corp înțepător - tăietor, posibil cuțit sau similar și sunt în legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul.

Sângele recoltat de la cadavru aparține grupei 0 și conține 3,5 g

‰

alcool etilic.

Moartea datează din data de 19 septembrie 2009".

Din declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorei V.I., Tribunalul a constatat că de aproximativ 5 ani inculpatul V.O.S. trăia în concubinaj cu victima R.M., locuind inițial cu aceasta într-o locuință a familiei situată pe raza municipiului București, după care s-au mutat pe raza localității N. din județul Ilfov, unde familia inculpatului deținea o proprietate la curte.

Relațiile dintre inculpatul V.O.S. și victima R.M. au fost în general bune, între cei doi apărând de regulă conflicte pe fondul consumului de alcool.

În ziua de 19 septembrie 2009 inculpatul V.O.S. împreună cu concubina sa, victima R.M., au plecat din locuința situată pe Intr. S. din comuna N., jud. Ilfov, în jurul prânzului, deplasându-se în localitatea G., sat Lipia, cu scopul de a-și vizita niște prieteni.

Întrucât persoanele respective nu erau acasă, inculpatul V.O.S. și victima R.M. au mers la un local din zonă unde au consumat băuturi alcoolice, respectiv aproximativ 5 - 6 sticle de bere de 1/2 litri, fiecare.

Spre seară cei doi au revenit în localitatea N. unde la un local situat în apropierea primăriei, au mai consumat aproximativ aceeași cantitate de alcool fiecare.

După ce au ajuns în domiciliu, inculpatul V.O.S. constatând că nu mai are țigări a intenționat să se deplaseze la un magazin din apropiere cu scopul de a-și cumpăra țigări, situație în care victima R.M. a insistat să îl însoțească precizând că dorește să mai consume alcool.

Întrucât victima R.M. era în stare avansată de ebrietate (conform raportului de necropsie medico-legală privind alcoolemia de 3,05

‰

) inculpatul V.O.S. s-a enervat și a început să o lovească pe victimă în mod repetat cu o coadă din lemn, de topor, în toate zonele corpului.

Inculpatul V.O.S. a încetat agresiunea în momentul în care a observat că victima R.M. sângerează abundent.

Deși la autopsie s-au constatat și leziuni traumatice nepenetrante produse prin lovire cu corp tăietor - înțepător, posibil cuțit sau similar, iar cu ocazia cercetării la fața locului, în camera în care se afla cadavrul victimei, a fost găsit și ridicat un cuțit cu mâner din material plastic, prevăzut cu lamă cu un singur tăiș în lungime totală de aproximativ 22 cm pe care s-au pus în evidență urme de sânge uman, în declarațiile date inculpatul V.O.S. a susținut constant că nu-și amintește să o fi lovit pe victimă cu cuțitul, încercând să explice leziunile traumatice ca putând fi produse în momentul în care a început să o lovească cu coada de topor, în timp ce aceasta se afla în pat, iar cuțitul care era așezat de obicei pe spătarul patului să fi căzut iar acele leziuni să fie produse în mod accidental.

După ce a încetat agresiunea inculpatul V.O.S. a ieșit din casă și întâlnindu-se cu mama sa, martora V.I. îi spune acesteia să aibă grijă de victimă și eventual să sune la ambulanță, după care s-a deplasat la un local din apropierea locuinței unde a rămas până când a fost găsit de organele de poliție.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrică, raport de constatare tehnico-științifică criminalistică, raport medico-legal de necropsie, declarațiile martorei V.I., toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

Fiind audiat, inculpatul V.O.S. a recunoscut că a agresat-o pe partea vătămată cu o coadă de lemn de topor în toate zonele corpului, însă în fața instanței a declarat că a lovit-o pe victimă pentru a se apăra, întrucât aceasta avea în mână un cuțit și se îndrepta spre el pentru a-l lovi.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că daunele materiale au fost dovedite cu înscrisuri, fapt pentru care a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 6122,32 RON, la plata sumei de 40.000 RON cu titlu de daune morale și la plata sumei de 150 RON cu titlu de prestație periodică.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul V.O.S. și partea civilă N.G.V.

Inculpatul a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pe care îl consideră prea mare, cât și sub aspectul laturii civile arătând că daunele materiale nu au fost corect stabilite considerând că sunt prea mari și nejustificate.

Partea civilă a solicitat în principal desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond susținând că nu a fost citată legal, iar în subsidiar a solicitat a se reține la încadrarea juridică a faptei că fapta a fost comisă prin cruzimi.

Partea civilă a criticat sentința instanței de fond și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, susținând că sumele acordate cu titlu de pensie lunară de întreținere și daune morale mult prea mici. De asemenea, partea civilă a solicitat instituirea unui sechestru asigurator asupra autoturismului inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 85/A din 18 martie 2011 Curtea de Apel București a admis apelurile declarate de inculpatul V.S. și de partea civilă N.G.V. împotriva Sentinței penale nr. 436/F din 28 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 8024.01/3/2010.

A fost desființată în parte sentința penală atacată și rejudecând:

A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N.G.V. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a următoarelor sume:

- 1.122,32 RON, cu titlu de daune materiale;

- contravaloarea în RON, la data plății, a sumei de 25.000 euro, cu titlu de daune morale;

- 150 RON lunar, cu titlu de prestație periodică, de la data săvârșirii faptei (19 septembrie 2009) și până la majorat.

Conform art. 163 alin. (6) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra automobilului F.E., proprietatea inculpatului, în vederea reparării prejudiciului.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

A fost dedusă prevenția de la 21 septembrie 2010 la zi.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că apelurile declarate de inculpat și partea civilă sunt întemeiate doar sub aspectul criticilor referitoare la latura civilă, sens în care a desființat sentința instanței de fond sub acest aspect.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul V.O.S., partea civilă N.G.V. și reprezentantul legal N.I.

În recursul său, partea civilă N.G.V. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitând a se reține că încadrarea juridică dată faptei este greșită întrucât față de modul în care a acționat inculpatul rezultă fără dubiu că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav.

De asemenea, partea civilă critică decizia instanței de fond și pentru netemeinicie, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică solicitând majorarea cuantumului acesteia.

Reprezentantul legal N.I. având cuvântul a declarat că se raliază motivelor de recurs invocate de către recurenta parte civilă.

Recurentul inculpat V.O.S. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14, 17

2

și 20 C. proc. pen.

Au fost criticate ambele hotărâri deoarece în mod greșit nu au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei în limitele prevăzute de art. 76 alin. (2) C. pen.

Susține de asemenea apărarea că în mod greșit nu au fost reținute dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., în condițiile în care inculpatul a recunoscut fapta încă din faza de urmărire penală.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că hotărârile pronunțate de cele două instanțe inferioare sunt legale și temeinice, situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în baza unei analize judicioase a întregului material probator administrat în cauză, încadrarea juridică dată faptei este justă, fiind corespunzătoare situației de fapt reținute, în mod corect reținând instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Astfel, din analiza coroborată a probelor administrate în cauză rezultă că în ziua de 19 septembrie 2009 inculpatul V.O.S. a lovit-o în mod repetat cu o coadă din lemn de topor, pe concubina sa R.M. provocându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol.

Față de modul în care a acționat inculpatul, zona anatomică vizată ca și obiectul folosit la comiterea faptei, Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică dată faptei este corectă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Susținerea părții civile în sensul de a fi schimbată încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor deosebit de grav prin reținerea agravantei prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., respectiv omorul comis prin cruzimi, nu este întemeiată.

Caracteristica omorului deosebit de grav prin cruzimi constă în aceea că fapta trebuie comisă prin întrebuințarea unor metode de chinuire a victimei, prin producerea în mod voit a unor suferințe mai mari decât cele pe care le implică, în mod firesc suprimarea vieții unei persoane.

Or, în cauza dedusă judecății, nu rezultă că inculpatul ar fi conceput și executat fapta în așa fel încât să producă suferințe puternice victimei, fapta fiind comisă în mod spontan și pe fondul consumului de alcool, atât victima cât și inculpatul fiind în stare avansată de ebrietate.

Ca atare apreciază Înalta Curte că încadrarea juridică dată faptei este corectă, în cauză nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Nici cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

În procesul de individualizare a pedepsei instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume gradul ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei respectiv lovirea repetată a victimei cu o coadă de topor, lovituri în urma cărora aceasta a decedat.

De asemenea au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că nu este cunoscut cu antecedente penale, ca și poziția sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, inculpatul recunoscând și regretând fapta comisă.

În raport de aceste circumstanțe personale pozitive instanța de fond a orientat pedeapsa aplicată inculpatului spre minimul special prevăzut de lege, or aceste aspecte pozitive nu pot fi avute în vedere în mod singular și nu pot fi determinante în stabilirea unui regim sancționator mai blând fără a avea în vedere și gravitatea deosebită a faptei care a avut drept consecință suprimarea vieții victimei.

În mod corect cele două instanțe au apreciat că nu se impune reținerea unor circumstanțe atenuante cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cât timp recunoașterea faptei a fost una formală în fața evidenței probelor iar lipsa antecedentelor penale reprezintă doar o stare normală pentru orice individ ce nu poate fi ridicată la rangul de virtute, astfel încât să determine aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată de instanța de fond, nefiind posibilă nici majorarea acesteia în sensul solicitării părții civile dar nici reducerea ei așa cum solicită inculpatul în propriul recurs.

Pedeapsa aplicată inculpatului corespunde tuturor exigențelor reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și coercitiv al pedepsei.

Solicitarea apărării în sensul aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. nu este întemeiată.

Dispozițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. reglementează momentul în care inculpatul poate declara că recunoaște fapta și solicită ca cercetarea să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală respectiv până la începerea cercetării judecătorești ori solicitarea inculpatului în faza de judecată a recursului a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și 7 C. proc. pen. apreciază Înalta Curte că nu este oportună și nu face posibilă incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 20 C. proc. pen.

Față de considerentele arătate, reținând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză.

În baza art. 385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va computa prevenția inculpatului de la 21 septembrie 2009 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul V.O.S., de partea civilă N.G.V. și reprezentantul legal N.I. împotriva Deciziei penale nr. 85/A din 18 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.O.S., durata reținerii și arestării preventive de la 21 septembrie 2009 la 17 august 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta parte civilă și recurenta reprezentantă legal la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 august 2011.