ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2725/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2725/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 62 din 19 aprilie

2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza

art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis apelul declarat de L.G.,

împotriva sentinței penale nr. 289/ D din 4 octombrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 1000/110/2010 cu privire la cuantumul pedepsei

principale aplicate inculpatului L.G.

A desființat sentința

apelată sub acest aspect.

A reținut cauza spre rejudecare

și, în fond:

A redus pedeapsa principală

aplicată inculpatului L.G. de la 23 ani închisoare la 18 ani închisoare.

Pedeapsa de executat pentru

inculpatul L.G., 18 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței apelate.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 381 C. proc.

pen., a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la 4

octombrie 2010 la zi.

A constatat că inculpatul

a avut apărător ales.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 289/D din 4 octombrie 2010

pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 1000/110/2010 s-a dispus condamnarea

inculpatului L.G., la pedeapsa de 23 de ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii

de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C.

pen. (fapta din 4 din 5 decembrie 2009, victimă fiind soția sa).

S-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen., pe timp de 10 ani.

S-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata și în condițiile

art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 67 alin.

(1), (2) C. pen., s-a dispus degradarea militară a condamnatului.

În baza art. 88 C.

pen., s-a scăzut din pedeapsa principală aplicată perioada executată prin reținere

și arest preventiv, începând din 6 decembrie 2009, la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a constatat că partea vătămată T.V. nu s-a

constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul

să plătească părții civile T.C. 1 RON daune materiale și 1 RON daune morale.

S-a constatat că inculpatul

a fost asistat atât la urmărirea penală cât și la fond de avocat ales.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 RON,

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt: L.G. fusese

miner pe Valea Jiului și după ce a ieșit la pensie s-a stabilit la marginea orașului

Comănești, ocupându-se cu creșterea animalelor, în special a oilor, având chiar

și stână. A fost căsătorit de circa 30 de ani cu L.E., din căsătorie soții L. au

avut o fiică, acum majoră, stabilită prin căsătorie departe de locuința părinților.

În Comănești, inculpatul

împreună cu soția sa a ridicat o căsuță, cu anexe gospodărești. Imobilul aflându-se

la marginea orașului nu a fost racordat la rețeaua de curent electric, folosind

pentru iluminat un generator pe combustibil lichid.

În dimineața zilei de

6 decembrie 2009, în jurul orelor 4,00, martorii A.I. și F.V. văzând flacăra deschisă

la acoperișul casei vecinilor L.G. și E. au anunțat atât pompierii cât și serviciul

de urgență 112.

Martorul F.V. s-a apropiat

de casa soților L., cu intenția de a da o mână de ajutor, mai ales că și în urmă

cu 2 ani, tot el a observat un început de incendiu la acoperișul casei acestora

și prin diligențele depuse, focul a fost stins, fără a se produce pagube importante.

Cu acel prilej, L.G. fusese găsit beat în casa, care luase foc.

Fiind o stare de necesitate,

până la sosirea mașinii de pompieri, martorii F.V. și A.I. au intrat în casa soților

L., cu intenția de a-i trezi din somn și a le aduce la cunoștință că le-a luat foc

casa, astfel încât să nu existe victime omenești, însă a fost găsită doar L.E.,

căzută pe pardoseală lângă pat într-o poziție nefirească. Deși au strigat-o, aceasta

nu le-a răspuns. Martorii l-au căutat și pe L.G. dar nu l-au găsit.

Cum focul luase amploare,

martorii au ieșit în întâmpinarea mașinii pompierilor care a fost așteptată, pentru

a da o mână de ajutor în ceea ce privește dirijarea autovehiculului în acel loc

puțin accesibil. Totodată, martorii au anunțat atât Poliția cât și Salvarea, întrucât

nu a fost exclus ca L.E. să fie moartă, iar dacă mai trăia cu siguranță ar fi avut

nevoie de ajutor.

Sosiți la fața locului,

personalul de intervenție a procedat la scoaterea din locuință a numitei L.E., care

a fost așezată pe o pătură în curte, constatându-se că era moartă, după care s-a

procedat la stingerea incendiului.

Cadavrul victimei a fost

găsit parțial dezbrăcat, nefiind însă atins de flăcări, deoarece incendiul a izbucnit

în podul casei.

Pompierii au constatat

că incendiul a fost declanșat de o flacără deschisă, pusă în podul casei. Prin urmare,

focul nu a pornit de la sobă, în care nu numai că nu s-a găsit iar, dar era și rece.

Sosirea mașinii de pompieri,

a ambulanței, a mașinii de poliție, a trezit cetățenii care locuiau în acea parte

a localității și care s-au apropiat de casa familiei L. Vecinii l-au văzut pe L.G.

fugar pe câmp, pe malul pârâului Urminiș, în stare de ebrietate.

La sfatul rudelor sale

apropiate (părinți, frate), în jurul orelor 15,00, inculpatul L.G. s-a predat autorităților,

care l-au reținut pentru 24 ore.

Din constatarea preliminară

a medicului legist a rezultat că moartea victimei L.E. a fost violentă, ea producându-se

prin agresiune.

Fiind principalul suspect

de crimă, a doua zi, adică pe 7 decembrie 2009, L.G. a fost arestat preventiv, pe

o durată de 29 zile.

Din cuprinsul raportului

de constatare medico-legală (pe cadavru) nr. 93/C din 8 ianuarie  2010, avizat favorabil

de S.M.L. Bacău prin adresa din 4 februarie 2010 a rezultat că: „moartei numitei

L.E., de 49 de ani, a fost violentă.

Ea s-a datorat comei cerebrale

traumatice produsă în cadrul unui traumatism craniocerebral soldat cu hematom subdural

acut emisferic stâng, hemoragie leptominingee și contuzie cerebrală.

Formarea colectei hematice

subdurale s-a făcut prin acumulare și aproziție cu posibil interval clinic asimptomatic,

până la atingerea masei critice compresive asupra structurilor trunchiului cerebral,

cu inducerea stării de comă și deces consecutiv.

Leziunea traumatică meningocerebrală

care a dus la deces s-a putut produce prin lovirea capului, cu sau de corp dur/suprafață

dură, cu impact cranian perieto-temporal stâng.

Cadavrul victimei a prezentat

tumefacții echimotice, plăgi contuze, escoriații faciale și ale membrelor, leziuni

traumatice recente și contemporane cu leziunea meningocerebrală și s-au putut produce

prin loviri cu mijloace contondente/corpuri dure. Echimoza fesei stângi s-a putut

produce prin lovire cu corp dur de formă alungită, infiltratul hemoragic perilaringian

a fost consecutiv unei loviri/comprimări cervicale, cu mijloace contondente.

A prezentat și echimoze

vechi și de vârste diferite, diseminate pe trunchi și membre, consecința unor traumatisme

mai vechi, produse succesiv în timp, posibil prin loviri repetate cu mijloace contondente/corpuri

dure.

Între leziunile traumatice

meningocerebrale și deces a existat o legătură directă de cauzalitate.

În momentul decesului,

alcoolemia victimei a fost de 2,90 g‰, ceea ce a corespuns unei stări de ebrietate

avansată, cu necoordonare și confuzie, absent fiind monoxidul de carbon din sângele

acesteia.

Examinarea cadavrului

nu a pus în evidență urme de incendiere.

S-a estimat că moartea

victimei a survenit cu circa 12-24 ore înainte de data efectuării autopsiei medico-legale”.

De înmormântarea victimei

s-a ocupat familia sa.

Partea vătămată T.V.,

fiica victimei și a inculpatului nu s-a constituit parte civilă în cauză, în schimb

fratele victimei, T.C. s-a constituit parte civilă în cauză, cu 1 RON, daune materiale

și 1 RON, daune morale.

Arestarea preventivă a

inculpatului a fost prelungită și menținută în condițiile legii.

Din probele dosarului

a rezultat că soții L., oameni harnici și gospodari de felul lor, au consumat alcool

în exces, fiind văzuți deseori împreună la crâșmă. Deși a avut și el viciul beției,

inculpatul și-a lovit deseori nevasta atunci când a văzut-o beată, aceasta alunecând

și mai grav pe panta alcoolismului. S-a apreciat că a fost posibil ca victima să

fi luat viciul beției din cauza comportamentului nepotrivit al soțului său, inculpatul

L.G. Din memoriul depus la dosar a rezultat că L.E. a fost o femeie nefericită în

căsnicie.

Inculpatul și-a lovit

în mai multe rânduri soția care a fost văzută de vecini, rude, alte persoane, cu

urme de lovituri pe față.

Cei doi soți au locuit

singuri.

În noaptea de 4 din 5

decembrie 2009 inculpatul și-a lovit din nou soția, atât de grav încât a căzut pe

pardoseală, lângă pat.

Victima s-a aflat în stare

avansată de ebrietate (alcoolemia 2,90 g‰).

Inculpatul văzând că soția

sa s-a aflat în stare gravă, în sensul că dacă nu a intrat în comă, sigur a fost

leșinată, în loc să fi depus diligențele necesare pentru a-i acorda un ajutor s-a

dus la crâșmă, cu toate că era deja beat. Acolo a consumat băuturi alcoolice. A

revenit acasă de la bar în jurul orelor 3-4,00 dimineața, în stare avansată de ebrietate,

când s-a convins că soția sa murise de câteva ore, deoarece se răcise.

Conștient fiind de gravitatea

faptei comise, pentru a scăpa de răspunderea penală, inculpatul a fost preocupat

să ascundă ceea ce a făcut.

În acest scop s-a hotărât

să-și creeze un alibi, de natură a-l exonera de răspundere.

Amintindu-și că în urmă

cu 2 ani din cauza unei defecțiuni la hornul din pod al sobei, s-a declanșat un

incendiu, care a fost stins în fază incipientă datorită intervenției vecinilor,

inculpatul a dat foc podului casei, unde au fost depozitate lucruri care ardeau

ușor (lână, fân, porumb, materiale textile) după care a fugit, urmărind de pe câmp

unde era fugar ceea ce se întâmplă.

După cum s-a arătat mai

sus, focul a fost observat de vecini care au anunțat pompierii, în final fiind distrus

în proporție de 100% doar acoperișul, atât din cauza incendiului cât și datorită

intervenției pompierilor.

Cercetarea locului faptei

s-a făcut după stingerea focului.

La 2 metri distanță de

locuință, pe sol, în partea stângă față de ușa de acces, pe o suprafață de 40/20

cm s-au găsit 3 bețe de chibrit cu gămălie din fosfor de culoare roșie. La 5 m față

de acestea, spre dreapta au fost găsite:

-1 pet de 5 l cu eticheta

(apă de izvor plată) cu conținut de 80%, cu lichid galben verzui, cu miros specific

de benzină;

-1 bidon plastic, culoare

albă, cu capac roșu, conținut de aprox. 50%, cu lichid galben, cu miros specific

de motorină;

-1 pet de culoare verde,

conținut 8+% cu ulei de motor;

-1 pet de 1 l având eticheta

S. (vin de masă), cu conținut lichid de aprox. 90% de culoare roz, cu miros specific

de produs petrolier tip carburant.

Generatorul electric nu

a fost pornit, deoarece butonul START a fost găsit la poziția OFF (închis), iar

cablul de culoare roșie decuplat de la bornă.

Hornul sobei nu a prezentat

spărturi ori alte defecțiuni care să fi fost de natură să declanșeze incendiul în

podul casei. Când au intrat pompierii soba era rece. A fost exclus ca incendiul

să fi mocnit câteva ore, având în vedere natura materialelor aflate în podul casei.

Pe așternut, haine (pantaloni),

pernuța masă (pe mușama) s-au găsit pete brun roșcate, ce au părut a fi de sânge.

Nu s-au constatat urme de răvășire a bunurilor din casă, ceea ce a exclus ipoteza

unui jaf cu autor neidentificat.

În mod constant inculpatul

a pledat nevinovat, solicitând atât în cursul urmăririi penale, cât și în instanță

efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se vedea că moartea soției sale

a survenit datorită leziunilor produse prin cădere și a bolilor de care a suferit.

În casa soților L. s-au găsit într-adevăr și niște medicamente.

Atâta vreme cât la autopsia

medico-legală s-a constatat infiltrat hemoragic perilaringian ceea ce a dovedit

că a fost sugrumată, iar în încăpere s-au găsit stropi de sânge, pe lenjerie, pe

haine (pantaloni), pe masă, cererile inculpatului au fost respinse atât de către

procuror (prin ordonanța din 22 februarie 2010), cât și de către instanța de judecată

(prin încheierea din 27 mai 2010). O astfel de expertiză nefiind concludentă și

utilă cauzei ar fi contribuit doar la tergiversarea soluționării cauzei.

Instanța a reținut că

inculpatul și-a lovit soția, atât cu mâinile, cât și cu picioarele, dar și cu diverse

obiecte pe care le-a avut la îndemână în gospodărie, în mai multe zone ale corpului

cât și în zona capului, strângând-o de gât, toate acestea cu scopul de a o ucide.

Situația de fapt descrisă

mai sus a rezultat din proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare la

fața locului și planșa foto aferentă, proces-verbal de intervenție la incendiu,

proces-verbal de predare a inculpatului, dispoziția de efectuare a necropsiei cadavrului,

raportul medico-legal din 08 ianuarie 2010 al C.M.L. Moinești, avizat de S.M.L.

Bacău sub nr. 316 din 04 februarie 2010, adresele cu relații I.S.U. Bacău, declarațiile

părții civile T.V. (fiica victimei), declarațiile martorilor: F.V., A.I., G.G.,

D.C., S.V., T.C. și O.R.M.A.

S-a apreciat că, chiar

dacă inculpatul L.G. a pledat nevinovat, comportarea sa anterioară cât și cea ulterioară

comiterii faptei l-a indicat a fi, fără putință de tăgadă, autorul omorului, care,

având în vedere calitatea de soți, devine calificat.

În drept, au fost aplicate

prevederile art. 174-175 lit. c) C. pen.

Vinovăția inculpatului

fiind pe deplin dovedită s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.

Inculpatul și-a lovit

soția în numeroase rânduri (leziunile traumatice de pe corpul acesteia fiind de

vechimi diferite) atât în zone vitale cât și nevitale, în final strângând-o de gât

și după ce aceasta și-a pierdut cunoștința, intrând în comă traumatică și a lăsat-o

să moară, fără a solicita vreun ajutor de specialitate.

Ba, mai mult, după ce

i-a aplicat mai multe și intense lovituri, unele chiar în zona capului, și-a lăsat

soția să agonizeze în locuință, iar după ce a revenit la domiciliu și-a incendiat

locuința, sperând că se va face scrum cadavrul victimei și astfel nu s-ar fi aflat

ce s-a întâmplat în realitate.

Inculpatul nu a fost trimis

în judecată pentru distrugere prin incendiere, având în vedere că nu a existat pericolul

extinderii focului la celelalte case. Cu toate acestea lașitatea de care a dat dovadă

nu a putut fi pierdută din vedere.

Nici măcar o singură dată

inculpatul nu și-a exprimat regretul pentru uciderea soției sale, cu care se căsătorise

în urmă cu aproximativ 30 de ani.

Numai datorită lipsei

antecedentelor penale și împrejurării că până la urmă s-a predat autorităților,

inculpatului nu i-a fost aplicată pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru omorul

calificat.

Nu a putut fi pierdută

din vedere împrejurarea că fapta a fost comisă cu intenție directă.

Pentru a nu-și împovăra

fiica, inculpatul a dat procură notarială pentru a i se ridica pensia în vederea

suportării cheltuielilor de înmormântarea victimei, însă acest gest nu a justificat

acordarea de circumstanțe atenuante.

În ceea ce privește latura

civilă s-a luat act că fiica victimei nu s-a constituit parte civilă în cauză, însă

au fost admise pretențiile simbolice ale fratelui victimei, care, cu siguranță,

prin constituirea de parte civilă a vrut în realitate să fie parte în acest dosar.

Inculpatul a apreciat

că T.C. prin comportarea sa de persoană îndurerată a convins instanța că a făcut

parte din categoria apropiaților victimei, astfel că pretențiile sale au fost admise.

Pe lângă pedeapsa principală

inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie cât și pedeapsa complementară

prevăzută de lege.

Inculpatului i-au fost

interzise și drepturile electorale, întrucât s-a apreciat că cine a fost în stare

să comită o faptă atât de gravă pentru familia sa nu are capacitatea, ca la exercitarea

dreptului la vot să facă alegerea cea mai bună pentru binele societății, respectiv

a comunității locale.

Inculpatul având gradul

de fruntaș s-a procedat la degradarea sa militară.

Pedeapsa principală s-a

dispus a fi executată în condiții de detenție, s-a menținut prevenția, iar din pedeapsa

aplicată s-a scăzut perioada executată prin reținere și arest preventiv.

S-a luat act că inculpatul

a fost asistat de avocat ales atât la urmărirea penală cât și la fond.

În fine, în temeiul

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel inculpatul L.G. fără a arăta în scris criticile aduse hotărârii

pronunțate de prima instanță.

Cu ocazia dezbaterilor

apelului, apărătorul inculpatului a invocat netemeinicia soluției de condamnare

pronunțată în cauză, apreciind că probele administrate în cursul procesului penal

nu au avut aptitudinea de a demonstra vinovăția inculpatului față de fapta imputată.

În dezvoltarea motivelor

de apel, inculpatul prin apărător, a arătat că moartea victimei L.E. nu s-a datorat

acțiunilor de violență fizică comise de inculpat, ci ca urmare a afecțiunilor preexistente

săvârșirii faptei imputate acestuia, care s-au agravat ca urmare a neurmării tratamentului

medical, precum și datorită consumului excesiv băuturi alcoolice al victimei.

În considerare motivelor

de apel expuse, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței

apelate și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) sau c) C. proc.

pen.

Curtea examinând actele

și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate

aspectele de fapt și de drept, a constatat apelul inculpatului fondat, însă sub

alte aspecte decât cele invocate.

Curtea a constatat că

prima instanță, în urma analizei probelor administrate în cauză, a reținut o situație

de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă a

faptei supuse judecății.

De asemenea, prima instanță

a apreciat corect temeinicia probelor în acuzare administrate în cauză, pronunțând

legal și temeinic o soluție de condamnare a inculpatului pentru fapta ce a făcut

obiectul acuzației în prezentul proces penal.

Starea de fapt reținută

de instanța de apel a fost corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate

în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală. În mod judicios,

Tribunalul Bacău a constatat că probele administrate în cursul procesului penal

au relevat cu certitudine faptul că inculpatul s-a făcut vinovat de săvârșirea infracțiunii

de omor calificat reținută în sarcina sa.

Referitor la apărarea

inculpatului, conform căreia moartea victimei L.E. nu s-a datorat acțiunilor de

violență fizică comise de inculpat, astfel cum s-a reținut în partea expozitivă

a sentinței apelate, ci ca urmare a afecțiunilor preexistente, care s-au agravat

și mai mult ca urmare a neurmării tratamentului medical necesar, precum și datorită

consumului excesiv băuturi alcoolice al victimei, Curtea nu a putut-o primi.

Existența faptei și vinovăția

inculpatului față de aceasta, a rezultat cu certitudine din probele administrate

în cauză, respectiv, raportul de constatare medico-legală din 8 ianuarie 2010 avizat

de SML Bacău, raportul de expertiză medico-legal din 4 aprilie 2011 efectuat de

IML Iași, lucrări care a relevat faptul că decesul victimei a fost consecința leziunilor

meningo-cerebrale produse într-un cadru lezional complex, care au fost produse prin

loviri active cu sau de corpuri dure (iar nu ca urmare a unor afecțiuni medicale

preexistente astfel cum susține inculpatul), care s-au coroborat cu declarațiile

martorilor D.N., N.R.R. și D.C. care au arătat că au văzut nemijlocit că inculpatul

obișnuia să-și lovească soția, a martorului O.R.M.A. care a relevat că inculpatul

a avut o atitudine indiferentă în momentul în care a observat că locuința sa luase

foc (îndepărtându-se de acesta).

În raport cu mijloacele

de probă enunțate, Curtea a constatat că susținerile inculpatului, conform cărora

cauza morții soției sale, a fost independentă de acțiunile sale au fost înfrânte

de probele în acuzare administrate în cauză, care au relevat dincolo de orice îndoială

împrejurarea că acesta și-a ucis soția prin loviri repetate cu sau de corpuri dure.

Vinovăția inculpatului

a fost întărită și de existența unor leziuni mai vechi constatate pe corpul victimei

(aspecte ce rezultă din lucrările medico-legale efectuate în cauză), situație care

a confirmat susținerile martorilor potrivit cărora inculpatul își agresat fizic

în mod curent soția, precum și de existența incendiului acoperișului locuinței inculpatului

care a fost provocat intenționat de acesta în vederea înlăturării urmelor infracțiunii

și implicit exonerării sale de răspunderea penală, împrejurare ce a rezultat din

procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice (care atestă

descoperirea unor substanțe inflamabile și a unor bețe de chibrit în fața locuinței)

și din declarația martorului O.R.M.A.

În ceea ce privește modalitatea

de individualizare a pedepsei principale, Curtea a considerat că pedeapsa principală

stabilită de prima instanță a fost prea severă, necorespunzând funcțiilor de constrângere

și reeducare precum și scopului preventiv.

Potrivit art. 72 C.

pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui Cod, de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul

de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea

pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși

un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen

obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii

precis determinate.

De altfel, ca să-și poată

îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și

al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă

de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social

pe care l-a prezentat, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia

de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere

și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, au putut fi realizate numai

printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia

i-a fost destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile

socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării

pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale

prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret

ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar

și de circumstanțele personale ale inculpatului.

Fermitatea cu care o pedeapsă

este aplicată și în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale

a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care,

totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii

și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă

și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea

acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român, art. 52

alin. (1) potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".

Aplicând aceste considerații

de ordin teoretic la speța de față, Curtea, în concordanță cu opinia primei instanțe,

a remarcat la rândul său, că fapta comisă de către inculpat denotă o periculozitate

maximă a acestuia, fiind îndreptată împotriva celei mai importante valori apărate

de legea penală - dreptul la viață al persoanei.

Curtea a constatat că

acțiunile inculpatului de a-și lovi deosebit de violent soția în mod repetat, cu

sau de corpuri dure, denotă o totală lipsă de respect față de dreptul la viață a

victimei, însă în operația complexă a reindividualizării tratamentului penal, a

apreciat că resocializarea sa viitoare este posibilă prin aplicarea unei pedepse

mai mici decât cea stabilită de prima instanță, care să fie în deplin acord cu dispoz.

art. 1 C. pen., ce prevăd că „legea penală apără (...) persoana, drepturile și libertățile

acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept".

În ceea ce privește pedepsele

accesorii și complementare aplicate inculpatului, Curtea a constatat că acestea

au fost corect individualizate atât asupra naturii cât și asupra cuantumului.

Conform art. 71 alin.

(2) C. pen., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor

prevăzute în art. 64 lit. a) - c) din momentul în care hotărârea de condamnare a

rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.

În privința pedepselor

accesorii și complementare a interzicerii dreptului de a alege prevăzut de art.

64 alin. (1) Teza I C. pen., în cauza Hirst contra Marii Britanii din 30 martie

2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută

de a vota impusă tuturor deținuților nu intră în marja de apreciere a statului,

fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției, întrucât nu există o legătură

între interdicția votului și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale

a infractorilor.

Cu toate acestea, dreptul

la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției nu a fost absolut și

a putut face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de

apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu a fost nelimitată. Restricțiile

și limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de instanțele judecătorești

în fiecare caz în parte. O restricție generală, automată și nediferențiată, la un

drept consacrat de Convenție și care a avut o importanță crucială, a trecut peste

o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea și a fost incompatibilă

cu art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției.

În ceea privește speța

de față, aplicarea pedepselor accesorii și complementare prevăzută de art. 64

lit. a) Teza I, C. pen. s-a impus cu necesitate, întrucât, în raport de gravitatea

extremă a infracțiunii comise de inculpat, dreptul de a vota, conferit prin legea

fundamentală a țării, s-a justificat a fi îngrădit temporar, Curtea îmbrățișând

argumentele primei instanțe exprimate în această privință.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs inculpatul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând

schimbarea încadrării juridice din art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen. în infracțiunea

prev. de art. 183 C. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei.

Au fost invocate cazurile

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând

hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și prin prisma

celor care, conform disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate

în considerare din oficiu, constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a lovit victima

în zone vitale cu pumnii, picioarele și alte obiecte din gospodărie, strângând-o

de gât după ce aceasta și-a pierdut cunoștința. Deși a văzut că soția sa agoniza,

nu a cerut ajutor de specialitate și și-a incendiat casa pentru a ascunde urmele

infracțiunii.

Toate aceste aspecte dovedesc

faptul că inculpatul a urmărit uciderea victimei și că moartea nu a intervenit pe

fondul unei culpe, așa cum susține acesta, de aceea o schimbare a încadrării juridice

nu poate opera.

Nici sub aspectul pedepsei

nu pot fi primite criticile inculpatului. Pedeapsa de 18 ani închisoare, orientată

spre minimul special prevăzut de lege, este suficient de redusă în cuantum în raport

de gravitatea faptei comise și de atitudinea inculpatului după consumarea violențelor.

O reindividualizare a

pedepsei principale ar avea ca efect înfrângerea scopurilor trasate în art. 52

C. pen., prevenția generală și prevenția specială.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte va respinge în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. recursul inculpatului, urmând ca în conformitate cu disp. art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat L.G. împotriva deciziei penale nr. 62 din

19 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata arestării preventive de la 6 decembrie 2009 la 20

iulie 2011.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 iulie 2011.