ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2847/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2847/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 34 din 5 martie 2013
a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și familie a
fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul revizuent G.G.
împotriva Sentinței penale nr. 282/D din 6 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul
Bacău în Dosar nr. 5980/110/2012.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
"Prin Sentința
penală nr. 282 din 6 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul
nr. 5980/110/2012, în temeiul art. 403 alin. (3) coroborat cu art. 394 C. proc.
pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de
condamnatul G.G..
Pentru a pronunța
această sentință, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin Sentința penală
nr. 101/D/2011, în baza art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., s-a dispus
condamnarea inc. G.G., la pedeapsa de 20 ani închisoare.
S-a aplicat
inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64
lit. a), b), c), d) C. pen., pe o durată de 10 ani.
S-a interzis inculpatului
exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), d) C. pen., pe durata
și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C.
pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest
preventiv, începând din 19 iulie 2010 la zi.
S-a menținut
arestarea preventivă a inculpatului în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen..
În baza: art. 14,
art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a luat act că partea vătămată
M.A.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva sentinței a
cărei revizuire se solicită, condamnatul G.G.,a declarat apel, care a fost
admis de Curtea de Apel Bacău prin Decizia penală nr. 93 din 23 iunie 2011,
doar cu privire la cuantumul pedepsei principale, a conținutul pedepsei
accesorii precum și a conținutului și duratei pedepsei complementare.
S-a desființat
sentința sub aspectele arătate mai sus, s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la
16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
S-a aplicat
inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 7 ani.
În baza art. 71 C.
pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-au menținut
celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Sentința a rămas
definitivă la data de 17 octombrie 2011, prin respingerea recursului declarat
de inculpat.
În fapt s-a reținut
că inculpatul G.G., în ziua de 19 iulie 2010, pe fondul consumului de alcool și
al unui conflict spontan, acesta a lovit-o pe soția sa G.M. cu lama unui topor
în zona capului, aceasta decedând.
În cererea de
revizuire adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, petentul-condamnat
a solicitat reducerea pedepsei, apreciind-o ca fiind exagerată.
Din economia
dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuire
de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile
judiciare, cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească
definitivă, datorită nerecunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de
care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Fiind o cale
extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate
de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din
același cod, singurele acte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Astfel că în art. 394
C. proc. pen. se arată că revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit
fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea
cauzei;
b) un martor, un
expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza
a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a
servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al
completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de
cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire
se cere;
e) când două sau mai
multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Analizând în camera
de consiliu admisibilitatea cererii, față de motivele invocate, instanța a
constatat că, cu privire la solicitarea revizuentului, de a se constata că
pedeapsa aplicată este prea aspră, aceasta ar fi fost posibilă prin exercitarea
căilor de atac ordinare ceea ce s-a și întâmplat în cauză, apelul fiind admis
și redusă pedeapsa aplicată de Tribunal, iar recursul formulat a fost respins
ca fiind nefondat.
Astfel, apărările în
sensul menționat au fost analizate atât de Tribunalul Bacău, în primă instanță,
de Curtea de Apel Bacău ca instanță de apel și respectiv Înalta Curte de
Casație și Justiție ca instanță de recurs.
Pe cale de
consecință, cum motivul invocat de revizuent, acela de redozare a pedepsei, nu
se regăsește în cazurile expres arătate de textul sus-menționat, instanța, în
baza art. 403 alin. (3) corob. cu art. 394 C. proc. pen., va respinge ca
inadmisibilă cererea de revizuire.
Împotriva sentinței
penale mai sus menționate a formulat, în termen legal, apel revizuientul G.G.,
criticând sentința pentru greșita respingere a cererii de revizuire, fiind
nemulțumit de cuantumul pedepsei de executat.
Analizând sentința
penală apelată, Curtea de Apel reține următoarele:
Revizuirea fiind o
cale de atac extraordinară, folosirea acesteia a fost limitată de legiuitor
numai la anumite cazuri în care se presupune că s-a comis o eroare judiciară ce
prezintă aparențe de temeinicie.
Așa cum a arătat și
judecătorul fondului revizuirea poate fi cerută doar în cazurile limitativ
prevăzute de art. 394 C. proc. pen., motivul de revizuire - redozarea pedepsei,
nefiind prevăzut în textul legal anterior menționat.
Redozarea pedepsei
aplicate poate constitui motiv de apel sau recurs, vizând netemeinicia
hotărârii în ceea ce privește aprecierea criteriilor de individualizare a
pedepsei și nu poate constitui motiv de revizuire întrucât prin acest motiv nu
se urmărește înlăturarea erorilor judiciare, datorită necunoașterii de către
instanța de judecată a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei
hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Împotriva deciziei
mai sus menționate a declarat recurs revizuientul, invocând, în motivele scrise
formulate de apărătorul din oficiu, prevederile pct. 17 ind. 2 ale art. 385
ind. 9 din C. proc. pen., cu privire la greșita aplicare a legii, față de
invocarea permanentă de către inculpat și, respectiv, fiica acestuia și a
victimei infracțiunii de omor, prin memoriile depuse la instanțe, a unei alte
stări de fapt decât cea reținută pentru condamnarea inculpatului revizuent.
Examinând recursul
declarat prin raportare la dispozițiile art. 385
9
C. proc. pen.,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, urmând a
fi respins ca atare, pentru cele ce succed:
În
raport de data pronunțării deciziei atacate, se constată că sunt aplicabile
dispozițiile actuale ale C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 2/2013.
În speță, recursul a
fost motivat în scris în termenul prevăzut de lege, de către apărătorul din
oficiu, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 2
C. proc. pen., cu privire la greșita aplicare a legii față de invocarea
permanentă de către inculpat și, respectiv, fiica acestuia și a victimei infracțiunii
de omor, prin memoriile depuse la instanțe, a unei alte stări de fapt decât cea
reținute pentru condamnarea inculpatului revizuent, aceleași susțineri fiind
făcute și oral.
Se observă însă că
motivarea în fapt a recursului se referă la invocarea permanentă de către
inculpat și, respectiv, fiica acestuia și a victimei infracțiunii de omor, prin
memoriile depuse la instanțe, a unei alte stări de fapt decât cea reținută
pentru condamnarea inculpatului revizuent, aspecte care, din punct de vedere
legal, nu se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct.
17 ind. 2 C. proc. pen.
Față de aceste
susțineri, trebuie precizat că judecarea prezentului recurs se realizează din
perspectiva soluției pronunțate prin sentința și decizia recurate - fiind vorba
despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca
inadmisibilă, și nu de soluționarea fondului cauzei.
Pe de altă parte, din
examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză
nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune
revizuirea sentinței penale atacate.
Potrivit textului de
lege sus-menționat, hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă
sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările
noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și,
respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o
soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost
cunoscute de instanțe, ceea ce nu este cazul în speță, susținerile că partea
vătămată, fiică a victimei și inculpatului, poare fi audiată ca martor, pentru
a prezenta o altă situație de fapt, în condițiile în care inculpatul nu își
neagă vinovăția, dar dorește constant să îi fie diminuată pedeapsa, neputând fi
considerate fapte sau împrejurări noi care să impună revizuirea sentinței
atacate, cu atât mai mult cu cât aspectele invocate au fost avute în vedere de
instanțe, pe de o parte, în fazele anterioare ale procesului penal, cât și
ulterior, când au fost reiterate.
În consecință,
recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat G.G. împotriva Deciziei
penale nr. 34 din 5 martie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru
cauze cu minori și familie.
Obligă recurentul
revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 24 septembrie 2013.
Procesat de GGC - CL