ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2847/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 34 din 5 martie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și familie a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul revizuent G.G. împotriva Sentinței penale nr. 282/D din 6 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosar nr. 5980/110/2012. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: "Prin Sentința penală nr. 282 din 6 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 5980/110/2012, în temeiul art. 403 alin. (3) coroborat cu art. 394 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul G.G..

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a avut în vedere următoarele: Prin Sentința penală nr. 101/D/2011, în baza art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inc. G.G., la pedeapsa de 20 ani închisoare. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), d) C. pen., pe o durată de 10 ani. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), d) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând din 19 iulie 2010 la zi. S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen.. În baza: art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a luat act că partea vătămată M.A.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Împotriva sentinței a cărei revizuire se solicită, condamnatul G.G.,a declarat apel, care a fost admis de Curtea de Apel Bacău prin Decizia penală nr. 93 din 23 iunie 2011, doar cu privire la cuantumul pedepsei principale, a conținutul pedepsei accesorii precum și a conținutului și duratei pedepsei complementare. S-a desființat sentința sub aspectele arătate mai sus, s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 7 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Sentința a rămas definitivă la data de 17 octombrie 2011, prin respingerea recursului declarat de inculpat. În fapt s-a reținut că inculpatul G.G., în ziua de 19 iulie 2010, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan, acesta a lovit-o pe soția sa G.M. cu lama unui topor în zona capului, aceasta decedând. În cererea de revizuire adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, petentul-condamnat a solicitat reducerea pedepsei, apreciind-o ca fiind exagerată.

Din economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuire de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită nerecunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele acte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Astfel că în art. 394 C. proc. pen.

se arată că revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Analizând în camera de consiliu admisibilitatea cererii, față de motivele invocate, instanța a constatat că, cu privire la solicitarea revizuentului, de a se constata că pedeapsa aplicată este prea aspră, aceasta ar fi fost posibilă prin exercitarea căilor de atac ordinare ceea ce s-a și întâmplat în cauză, apelul fiind admis și redusă pedeapsa aplicată de Tribunal, iar recursul formulat a fost respins ca fiind nefondat. Astfel, apărările în sensul menționat au fost analizate atât de Tribunalul Bacău, în primă instanță, de Curtea de Apel Bacău ca instanță de apel și respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță de recurs. Pe cale de consecință, cum motivul invocat de revizuent, acela de redozare a pedepsei, nu se regăsește în cazurile expres arătate de textul sus-menționat, instanța, în baza art. 403 alin. (3) corob.

cu art. 394 C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire. Împotriva sentinței penale mai sus menționate a formulat, în termen legal, apel revizuientul G.G., criticând sentința pentru greșita respingere a cererii de revizuire, fiind nemulțumit de cuantumul pedepsei de executat. Analizând sentința penală apelată, Curtea de Apel reține următoarele: Revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, folosirea acesteia a fost limitată de legiuitor numai la anumite cazuri în care se presupune că s-a comis o eroare judiciară ce prezintă aparențe de temeinicie. Așa cum a arătat și judecătorul fondului revizuirea poate fi cerută doar în cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., motivul de revizuire - redozarea pedepsei, nefiind prevăzut în textul legal anterior menționat. Redozarea pedepsei aplicate poate constitui motiv de apel sau recurs, vizând netemeinicia hotărârii în ceea ce privește aprecierea criteriilor de individualizare a pedepsei și nu poate constitui motiv de revizuire întrucât prin acest motiv nu se urmărește înlăturarea erorilor judiciare, datorită necunoașterii de către instanța de judecată a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs revizuientul, invocând, în motivele scrise formulate de apărătorul din oficiu, prevederile pct. 17 ind. 2 ale art. 385 ind.

9 din C. proc. pen., cu privire la greșita aplicare a legii, față de invocarea permanentă de către inculpat și, respectiv, fiica acestuia și a victimei infracțiunii de omor, prin memoriile depuse la instanțe, a unei alte stări de fapt decât cea reținută pentru condamnarea inculpatului revizuent. Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed: În raport de data pronunțării deciziei atacate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile actuale ale C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. În speță, recursul a fost motivat în scris în termenul prevăzut de lege, de către apărătorul din oficiu, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385 ind.

9 pct. 17 ind. 2 C. proc. pen., cu privire la greșita aplicare a legii față de invocarea permanentă de către inculpat și, respectiv, fiica acestuia și a victimei infracțiunii de omor, prin memoriile depuse la instanțe, a unei alte stări de fapt decât cea reținute pentru condamnarea inculpatului revizuent, aceleași susțineri fiind făcute și oral. Se observă însă că motivarea în fapt a recursului se referă la invocarea permanentă de către inculpat și, respectiv, fiica acestuia și a victimei infracțiunii de omor, prin memoriile depuse la instanțe, a unei alte stări de fapt decât cea reținută pentru condamnarea inculpatului revizuent, aspecte care, din punct de vedere legal, nu se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 ind.

2 C. proc. pen. Față de aceste susțineri, trebuie precizat că judecarea prezentului recurs se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentința și decizia recurate - fiind vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă, și nu de soluționarea fondului cauzei. Pe de altă parte, din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinței penale atacate.

Potrivit textului de lege sus-menționat, hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe, ceea ce nu este cazul în speță, susținerile că partea vătămată, fiică a victimei și inculpatului, poare fi audiată ca martor, pentru a prezenta o altă situație de fapt, în condițiile în care inculpatul nu își neagă vinovăția, dar dorește constant să îi fie diminuată pedeapsa, neputând fi considerate fapte sau împrejurări noi care să impună revizuirea sentinței atacate, cu atât mai mult cu cât aspectele invocate au fost avute în vedere de instanțe, pe de o parte, în fazele anterioare ale procesului penal, cât și ulterior, când au fost reiterate.

În consecință, recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat G.G. împotriva Deciziei penale nr. 34 din 5 martie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2013. Procesat de GGC - CL