ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2847/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 34 din 5 martie 2013

a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și familie a

fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul revizuent G.G.

împotriva Sentinței penale nr. 282/D din 6 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul

Bacău în Dosar nr. 5980/110/2012.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

"Prin Sentința

penală nr. 282 din 6 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul

nr. 5980/110/2012, în temeiul art. 403 alin. (3) coroborat cu art. 394 C. proc.

pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

condamnatul G.G..

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 101/D/2011, în baza art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., s-a dispus

condamnarea inc. G.G., la pedeapsa de 20 ani închisoare.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a), b), c), d) C. pen., pe o durată de 10 ani.

S-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), d) C. pen., pe durata

și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest

preventiv, începând din 19 iulie 2010 la zi.

S-a menținut

arestarea preventivă a inculpatului în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen..

În baza: art. 14,

art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a luat act că partea vătămată

M.A.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva sentinței a

cărei revizuire se solicită, condamnatul G.G.,a declarat apel, care a fost

admis de Curtea de Apel Bacău prin Decizia penală nr. 93 din 23 iunie 2011,

doar cu privire la cuantumul pedepsei principale, a conținutul pedepsei

accesorii precum și a conținutului și duratei pedepsei complementare.

S-a desființat

sentința sub aspectele arătate mai sus, s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la

16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 7 ani.

În baza art. 71 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Sentința a rămas

definitivă la data de 17 octombrie 2011, prin respingerea recursului declarat

de inculpat.

În fapt s-a reținut

că inculpatul G.G., în ziua de 19 iulie 2010, pe fondul consumului de alcool și

al unui conflict spontan, acesta a lovit-o pe soția sa G.M. cu lama unui topor

în zona capului, aceasta decedând.

În cererea de

revizuire adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, petentul-condamnat

a solicitat reducerea pedepsei, apreciind-o ca fiind exagerată.

Din economia

dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuire

de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile

judiciare, cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească

definitivă, datorită nerecunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de

care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Fiind o cale

extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate

de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din

același cod, singurele acte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Astfel că în art. 394

C. proc. pen. se arată că revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Analizând în camera

de consiliu admisibilitatea cererii, față de motivele invocate, instanța a

constatat că, cu privire la solicitarea revizuentului, de a se constata că

pedeapsa aplicată este prea aspră, aceasta ar fi fost posibilă prin exercitarea

căilor de atac ordinare ceea ce s-a și întâmplat în cauză, apelul fiind admis

și redusă pedeapsa aplicată de Tribunal, iar recursul formulat a fost respins

ca fiind nefondat.

Astfel, apărările în

sensul menționat au fost analizate atât de Tribunalul Bacău, în primă instanță,

de Curtea de Apel Bacău ca instanță de apel și respectiv Înalta Curte de

Casație și Justiție ca instanță de recurs.

Pe cale de

consecință, cum motivul invocat de revizuent, acela de redozare a pedepsei, nu

se regăsește în cazurile expres arătate de textul sus-menționat, instanța, în

baza art. 403 alin. (3) corob. cu art. 394 C. proc. pen., va respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire.

Împotriva sentinței

penale mai sus menționate a formulat, în termen legal, apel revizuientul G.G.,

criticând sentința pentru greșita respingere a cererii de revizuire, fiind

nemulțumit de cuantumul pedepsei de executat.

Analizând sentința

penală apelată, Curtea de Apel reține următoarele:

Revizuirea fiind o

cale de atac extraordinară, folosirea acesteia a fost limitată de legiuitor

numai la anumite cazuri în care se presupune că s-a comis o eroare judiciară ce

prezintă aparențe de temeinicie.

Așa cum a arătat și

judecătorul fondului revizuirea poate fi cerută doar în cazurile limitativ

prevăzute de art. 394 C. proc. pen., motivul de revizuire - redozarea pedepsei,

nefiind prevăzut în textul legal anterior menționat.

Redozarea pedepsei

aplicate poate constitui motiv de apel sau recurs, vizând netemeinicia

hotărârii în ceea ce privește aprecierea criteriilor de individualizare a

pedepsei și nu poate constitui motiv de revizuire întrucât prin acest motiv nu

se urmărește înlăturarea erorilor judiciare, datorită necunoașterii de către

instanța de judecată a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei

hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Împotriva deciziei

mai sus menționate a declarat recurs revizuientul, invocând, în motivele scrise

formulate de apărătorul din oficiu, prevederile pct. 17 ind. 2 ale art. 385

ind. 9 din C. proc. pen., cu privire la greșita aplicare a legii, față de

invocarea permanentă de către inculpat și, respectiv, fiica acestuia și a

victimei infracțiunii de omor, prin memoriile depuse la instanțe, a unei alte

stări de fapt decât cea reținută pentru condamnarea inculpatului revizuent.

Examinând recursul

declarat prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, urmând a

fi respins ca atare, pentru cele ce succed:

În

raport de data pronunțării deciziei atacate, se constată că sunt aplicabile

dispozițiile actuale ale C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea

nr. 2/2013.

În speță, recursul a

fost motivat în scris în termenul prevăzut de lege, de către apărătorul din

oficiu, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 2

C. proc. pen., cu privire la greșita aplicare a legii față de invocarea

permanentă de către inculpat și, respectiv, fiica acestuia și a victimei infracțiunii

de omor, prin memoriile depuse la instanțe, a unei alte stări de fapt decât cea

reținute pentru condamnarea inculpatului revizuent, aceleași susțineri fiind

făcute și oral.

Se observă însă că

motivarea în fapt a recursului se referă la invocarea permanentă de către

inculpat și, respectiv, fiica acestuia și a victimei infracțiunii de omor, prin

memoriile depuse la instanțe, a unei alte stări de fapt decât cea reținută

pentru condamnarea inculpatului revizuent, aspecte care, din punct de vedere

legal, nu se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

17 ind. 2 C. proc. pen.

Față de aceste

susțineri, trebuie precizat că judecarea prezentului recurs se realizează din

perspectiva soluției pronunțate prin sentința și decizia recurate - fiind vorba

despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca

inadmisibilă, și nu de soluționarea fondului cauzei.

Pe de altă parte, din

examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză

nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune

revizuirea sentinței penale atacate.

Potrivit textului de

lege sus-menționat, hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă

sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările

noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și,

respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o

soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost

cunoscute de instanțe, ceea ce nu este cazul în speță, susținerile că partea

vătămată, fiică a victimei și inculpatului, poare fi audiată ca martor, pentru

a prezenta o altă situație de fapt, în condițiile în care inculpatul nu își

neagă vinovăția, dar dorește constant să îi fie diminuată pedeapsa, neputând fi

considerate fapte sau împrejurări noi care să impună revizuirea sentinței

atacate, cu atât mai mult cu cât aspectele invocate au fost avute în vedere de

instanțe, pe de o parte, în fazele anterioare ale procesului penal, cât și

ulterior, când au fost reiterate.

În consecință,

recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat G.G. împotriva Deciziei

penale nr. 34 din 5 martie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru

cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 septembrie 2013.

Procesat de GGC - CL