ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1134/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1134/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 143 din 22 noiembrie
2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și
familie, pronunțată în Dosarul nr. 1574/103/2011, în baza art. 379 pct. 1 lit.
a) C. proc. pen. a fost respins ca tardiv apelul formulat de apelanții părți
civile M.B.A. și M.A.I. împotriva Sentinței penale nr. 74/P din 27 iulie 2011
pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 1574/103/2011.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelanții părți civile la plata a câte 200
RON, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
II. În baza art. 379
pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de apelantul-inculpat C.C.
împotriva aceleași sentințe penale numai în ceea ce privește cuantumul sporului
aplicat în baza art. 61 alin. (1) C. pen.
A desființat sentința
atacată sub acest aspect, a reținut cauza spre rejudecare și în fond:
A redus sporul
aplicat inculpatului C.C., în baza art. 61 alin. (1) C. pen., de la 3 ani la
189 zile.
Pedeapsă de executat:
16 ani și 189 zile închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. după
executarea pedepsei principale.
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art. 383
alin. (1
1
) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. a
menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 383
alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada
executată de la 27 iulie 2011 la zi.
A constatat că
apelantul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192
alin. (3) cheltuielile judiciare avansate de stat, privind apelul inculpatului,
au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța
această soluție Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 74/P din 27 iulie
2011 a Tribunalului Neamț s-au dispus următoarele:
Respingerea cererii
de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.C., din
infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1)
lit. e), i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 184 C. pen. și din
infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen.
în infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) C.
pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Condamnarea
inculpatului C.C., porecla ,,F.”, cu antecedente penale la pedeapsa de 16
(șaisprezece) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe
o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei principale, pentru
săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175
alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. cu aplicarea art. 320
1
C. proc.
pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 61 alin. (2) C. pen.
Condamnarea
inculpatului la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și la pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și b) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani după executarea pedepsei
principale, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,
prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. e), i) C.
pen. cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., art. 37 lit. a) C. pen.
și art. 61 alin. (2) C. pen.
Condamnarea
inculpatului la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de
art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320
1
C. proc.
pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 61 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 33
lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) și (3) C. pen. s-au contopit
pedepsele de: 16 (șaisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
b) C. pen. pe o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei principale, de
8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă
de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale și de 6 (șase) ani
închisoare, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul C.C. să execute
pedeapsa rezultantă - de 16 (șaisprezece) ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei
principale.
În temeiul art. 61
alin. (2) C. pen. s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa rezultantă de
3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 509 din 15 martie 2010 a
Judecătoriei Bacău și s-a contopit pedeapsa curentă cu restul de pedeapsă rămas
neexecutat, de 189 de zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 16
(șaisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe
o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 alin.
(1) C. pen. s-a aplicat inculpatului un spor de 3 (trei) ani, urmând ca acesta
să execute pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei
principale.
În temeiul art. 71
alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării
pedepsei principale.
În temeiul art. 350
alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C.
pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive
de la data de 15 noiembrie 2010 până la data pronunțării sentinței - 27 iulie
2011.
S-au admis acțiunile
civile formulate de părțile civile.
În temeiul art. 14,
346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească
părților civile:
- M.A.I. sumele de
30.000 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcție de cursul oficial de
la data executării sentinței și de 1.280.000 RON, actualizată la data
executării - cu titlu de daune materiale și suma de 150.000 euro sau
echivalentul în RON, calculat în funcție de cursul oficial de la data
executării sentinței, cu titlu de daune morale.
- M.B.A. suma de
300.000 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcție de cursul oficial de
la data executării sentinței, cu titlu de daune morale.
- M.A.I., în calitate
de reprezentant legal al minorei M.M.T., sumele de 150.000 euro sau
echivalentul în RON, calculat în funcție de cursul oficial de la data
executării sentinței - cu titlu de daune morale și de 1.500 RON lunar
reprezentând prestație periodică, de la data comiterii infracțiunii - 14
noiembrie 2010 până la data majoratului - 2021.
- M.A.I., în calitate
de reprezentant legal al minorei M.A.J., sumele de 150.000 euro sau
echivalentul în RON, calculat în funcție de cursul oficial de la data
executării sentinței - cu titlu de daune morale și de 1.500 RON lunar
reprezentând prestație periodică, de la data comiterii infracțiunii - 14
noiembrie 2010 până la data majoratului - 2023.
A fost obligat
inculpatul să plătească părților civile Serviciul de Ambulanță Județean Neamț -
suma de 944,12 RON reprezentând cheltuieli de transport și Spitalul Județean de
Urgență Piatra-Neamț - suma de 823,92 RON, actualizată la data executării,
reprezentând cheltuieli de spitalizare.
S-a luat act că
inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 189
și 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de
7.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța
această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Rechizitoriul
nr. 1163/P/2010 din 06 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, înregistrată
la această instanță sub nr. 1574/103 din 07 aprilie 2011 a fost trimis în
judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C.C. pentru săvârșirea
infracțiunilor prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen., de
art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. e), i) C. pen. și de art. 279
alin. (3) lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 61 alin.
(2) C. pen.
Prin actul de
sesizare s-au reținut, în fapt următoarele:
În ziua de 14
noiembrie 2010, victima M.G.C. se afla la barul „C.L.” din municipiul Piatra-Neamț,
ocupând masa situată în partea dreaptă, din imediata apropiere a tejghelei,
împreună cu fratele său, M.B.A., și cu martorii B.L. (proprietarul localului)
și P.D.V.
La ora 12:09 în local
a intrat inculpatul C.C. având asupra sa un pistol încărcat cu 7 cartușe de
calibrul 45 (echivalent 11,45 mm), cu intenția de a-l ucide pe M.G.C.
Având în vedere
relația de dușmănie dintre cei doi, victima a anticipat comportamentul agresiv
al inculpatului, motiv pentru care s-a ridicat de pe scaun pentru a se îndrepta
către acesta. Inculpatul a scos pistolul din haină și de la o distanță de circa
2 metri a tras trei focuri de armă în zona toracică a victimei, prin dreapta
stâlpului de susținere din incintă, pe care este amplasată casa de marcat.
Victima s-a dezechilibrat
și s-a sprijinit de tejghea, moment în care inculpatul văzând că nu decedase, a
mai tras asupra sa un foc de armă, prin stânga stâlpului de susținere.
Inculpatul s-a retras
după stâlp pentru a nu fi lovit de un scaun aruncat către el de către partea vătămată
M.B.A., parând în același timp lovitura cu mâna în care ținea arma, ocazie cu
care aceasta s-a descărcat, după care a tras cu arma două focuri asupra lui
M.B.A., nimerindu-l în abdomen o singură dată, și un ultim foc asupra lui
M.G.C., căzut la pământ lângă tejghea. În timp ce inculpatul părăsea incinta,
partea vătămată M.B.A. a aruncat către acesta o scrumieră, care s-a spart pe
trotuarul din fața intrării.
În momentul comiterii
faptei aproape toate mesele localului erau ocupate de clienți, fiind prezenți
copii minori în spațiul destinat nefumătorilor, separat parțial de încăperea
principală printr-un perete.
Victimele au fost
transportate de urgență la Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț, însă
M.G.C. decedase deja.
Leziunile provocate
numitului M.B.A. au necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile de îngrijiri
medicale (acesta a prezentat două plăgi la nivelul abdominal, respectiv un
orificiu de intrare și unul de ieșire a elementului de muniție).
După ce a părăsit
locul faptei, inculpatul s-a deplasat în comuna Bârgăoani, sat Dârloaia,
ascunzându-se la domiciliul prietenului său C.I. (între cei doi există
coincidență de nume, dar nu sunt în relații de rudenie). Acesta, împreună cu
mama sa, C.N., i-au solicitat inculpatului să se predea, însă în ziua de 15
noiembrie 2010 acesta a fost găsit de organele de poliție.
Arma utilizată de
inculpat în atac nu a mai fost găsită, acesta declarând că ar fi pierdut-o în
timp ce alerga îndepărtându-se de la locul faptei.
S-a reținut că
inculpatul nu posedă permis de port-armă.
Situația de fapt
descrisă mai sus a fost reținută în baza probelor administrate în cursul
urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului cu
planșă fotografică, Raportul de expertiză nr. 439792 din 22 noiembrie 2010
efectuat de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R. cu privire la
elementele de muniție depistate la locul faptei, procesul-verbal de consemnare
a apelurilor telefonice primite și date de către inculpat, declarațiile
părților vătămate, Raportul de constatare medico-legală nr. 1963/2010 efectuat
de Serviciul Județean de Medicină Legală Neamț cu privire la leziunile suferite
de partea vătămată M.B.A., raportul de constatare medico-legală de necropsie
efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală Neamț, cu planșă fotografică,
declarațiile martorilor C.N., B.L., C.C., S.P., P.D.V., P.M., M.F., H.G.,
H.Gh.M., R.G.B., M.M., T.V.M., Z.M., R.A.R., D.L.A., Z.M., S.I., C.N., C.I.,
C.A., C.V., I.I.M., P.S., I.C.A., G.P.R., P.G., M.I.D., T.R.G., M.A.M., D.V.C.,
M.B.A., V.M., S.E.C., C.T.F., O.R., T.A., procesele-verbale de recunoaștere
planșă fotografică a inculpatului, proces-verbal de efectuare a experimentului
judiciar privind traseul efectuat de inculpat, raportul de expertiză
psihiatrică a inculpatului, procesele-verbale de redare a discuțiilor purtate
în arest de către inculpat, declarațiile date de inculpatul C.C.
Inculpatul C.C. a
fost arestat preventiv prin Încheierea nr. 24/U din 15 noiembrie 2010 a
Tribunalului Neamț pe o durată de 30 zile, măsura fiind ulterior prelungită în
cursul urmăririi penale și menținută în timpul judecății.
Partea vătămată
M.A.I., soția victimei M.G.C., s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele
de 30.000 euro reprezentând daune materiale (cheltuieli de înmormântare, parastase,
pomeniri),150.000 euro cu titlu de daune morale și 1.280.000 RON reprezentând
datoria pe care victima o avea către ANAF, actualizată conform penalităților și
dobânzilor ce urmează a fi calculate de către această instituție.
Partea vătămată, în calitate
de reprezentant legal al minorilor M.M.T. și M.A.J., fiicele victimei s-a
constituit parte civilă cu sumele de câte 150.000 euro cu titlu de daune morale
și câte 1.500 RON lunar prestație periodică, până la majoratul acestora.
Partea vătămată M.B.A.
s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 euro cu titlu de daune morale.
Serviciul de
Ambulanță Județean Neamț s-a constituit parte civilă cu suma de 944,12 RON
reprezentând cheltuieli de transport și asistență medicală ale victimei și
părții vătămate.
Spitalul Județean de
Urgență Piatra-Neamț a formulat pretenții civile în sumă de 823,92 RON,
actualizate la data executării, reprezentând cheltuieli de internare ale părții
vătămate M.B.A.
Audiat în cursul
urmăririi penale inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, susținând că nu a
avut intenția de a-l ucide și pe M.B.A., arma descărcându-se accidental atunci
când el s-a apărat de acțiunea exercitată de partea vătămată.
În cursul judecății,
inculpatul C.C. a solicitat judecarea sa potrivit procedurii simplificate,
prev. de art. 320
1
C. proc. pen., recunoscând în totalitate
infracțiunile reținute în sarcina sa și fiind de acord cu probele administrate
în cursul urmăririi penale.
Fiind audiat la
termenul de judecată de astăzi, inculpatul și-a menținut poziția procesuală și
apărările adoptate în faza de urmărire penală, dar nu a solicitat decât proba
cu înscrisuri. Acesta a fost de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate
de părțile civile.
Instanța a admis
cererea, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 320
1
C. proc. pen., în raport de atitudinea procesuală adoptată de inculpat, de
cuantumul pedepselor prevăzute de textele de lege incriminatorii, respingând
totodată cererea formulată de apărătorul părților civile de schimbare a încadrării
juridice în infracțiunea prev. de art. 174, 175 și 176 lit. b) C. pen., Decizia
nr. 5 din 20 februarie 2006 a ICCJ fiind obligatorie pentru instanțele de
judecată.
Avându-se în vedere
faptul că inculpatul a recunoscut infracțiunile și și-a însușit probele
administrate în cursul urmăririi penale, instanța a reținut aceeași situație de
fapt ca cea descrisă în rechizitoriul parchetului.
Cererile formulate de
inculpat, de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii circumstanței
atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., la infracțiunea
comisă împotriva victimei M.G.C. și a infracțiunii de vătămare corporală din
culpă, prev. de art. 184 C. pen. în loc de tentativă la omor calificat
împotriva părții vătămate M.B.A., au fost apreciate ca neîntemeiate, neafectând
posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.
Conform art. 320
1
alin. (6) C. proc. pen., în caz de soluționare a cauzei conform procedurii
simplificate, sunt aplicabile dispozițiile art. 334 C. proc. pen., referitoare
la schimbarea încadrării juridice, iar poziția inculpatului a rămas constantă
pe tot parcursul procesului penal, acesta invocând doar latura subiectivă a
infracțiunilor comise.
Din înscrisurile
depuse la dosar de către inculpat, a rezultat că în luna septembrie 2005 acesta
a fost victima unei agresiuni, în urma căreia a suferit leziuni vindecabile în
55 - 58 de zile de îngrijiri medicale, fiind internat în spital. Actele depuse
nu au făcut însă dovada autorului acestei agresiuni, dosarul penal având ca
obiect infracțiunea de vătămare corporală fiind clasat de către Parchetul de pe
lângă Judecătoria Piatra-Neamț, ca urmare a prescripției răspunderii penale,
făptuitorii rămânând neidentificați.
Potrivit prevederilor
art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea
infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de
o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o
atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Din dispozițiile
legale menționate rezultă că starea de provocare nu se prezumă, ci trebuie
dovedită. Ori, din înscrisurile depuse la dosar nu a rezultat că victima ar fi
fost autoarea vreunei agresiuni îndreptate împotriva inculpatului, iar martorii
oculari, aflați în barul „C.L.” din municipiul Piatra-Neamț, din data de 14
noiembrie 2010 au declarat că între inculpat și victima M.G.C. nu a existat
nici un conflict prealabil, la momentul respectiv.
În speță, inculpatul
a premeditat fapta de omor, astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor
S.E.C. și P.S., și din procesele-verbale de transcriere a unor discuții purtate
în mediul ambiental (în arest) de către inculpat. Astfel, martorii au declarat
că inculpatul le-a vorbit despre „războiul” pe care îl avea de terminat cu
victima, despre intențiile sale de a se răzbuna și de a o omorî, manifestate
verbal încă din vara anului 2010, iar din discuțiile purtate în arest, în data
de 26 februarie 2011 rezultă că inculpatul ar mai repeta fapta „de milioane de
ori”. Ori, existența circumstanței agravante a premeditării exclude starea de
provocare invocată de inculpat.
Există tentativa la
infracțiunea de omor, și nu infracțiunea de vătămare corporală, în cazul în
care inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, inclusiv indirectă, chiar
dacă leziunile produse de acesta nu au pus în primejdie viața persoanei
vătămate.
Din declarațiile
părții vătămate M.B.A. și ale martorilor oculari a rezultat că, după ce
inculpatul a tras cu arma spre victima M.G.C., partea vătămată M.B.A. a aruncat
spre el cu un scaun, pentru a-și apăra fratele, inculpatul a parat lovitura cu
mâna în care ținea arma, aceasta descărcându-se, după care a tras 2 focuri
asupra părții vătămate, nimerind-o în abdomen o singură dată și un ultim foc
asupra victimei. Numai o împrejurare independentă de voința inculpatului a
făcut ca părții vătămate M.B.A. să nu-i fie atins nici un organ vital și ca
rezultatul mai grav - moartea - să nu se producă. Acționând cu un obiect apt de
a produce moartea, într-un loc public, în prezența mai multor persoane,
inculpatul trebuia să prevadă rezultatul faptei sale și, chiar dacă nu l-a
dorit, în ceea ce privește partea vătămată M.B.A., a acceptat producerea lui.
De altfel, martorul ocular C.C. a declarat că „B. s-a dezechilibrat și a căzut
într-un fotoliu și atunci am văzut agresorul trăgând repetat în acesta, cu
intenția de a-l omorî și pe el”.
Pentru aceste motive,
instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de
inculpat.
În drept, s-a apreciat
că fapta inculpatului C.C. care, în data de 14 noiembrie 2010, în incinta
barului „C.L.” din municipiul Piatra-Neamț, în prezența mai multor persoane a
tras focuri de armă cu un pistol, asupra victimei M.G.C., cu intenția de a o
ucide, faptă pe care a premeditat-o în timp, întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a),
e), i) C. pen.
Fapta aceluiași
inculpat care, în aceleași împrejurări a tras cu arma asupra părții vătămate
M.B.A., provocându-i leziuni abdominale ce au necesitat pentru vindecare 11 -
12 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit.
e), i) C. pen.
Fapta inculpatului de
a deține, fără drept o armă și muniție corespunzătoare, constituie infracțiunea
de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 279 alin. (3)
lit. a) C. pen.
În cauză sunt
aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva
postcondamnatorie.
Prin Sentința penală
nr. 816 din 05 noiembrie 2008 a Judecătoriei Piatra-Neamț, rămasă definitivă
prin Decizia penală nr. 274/2009 a Curții de Apel Bacău, a fost condamnat
inculpatul C.C. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. și art.
138 din Legea nr. 295/2004, cu referire la art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.
Prin Decizia penală
nr. 29 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, rămasă definitivă prin
nerecurare, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru
infracțiunea de contrabandă, prev. de art. 217 din Legea nr. 86/2006.
Prin Sentința penală
nr. 509 din 15 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Bacău, s-au contopit
pedepsele aplicate prin hotărârile menționate mai sus în pedeapsa cea mai grea
de 3 ani închisoare.
Inculpatul a fost
liberat condiționat la data de 04 august 2010, cu un rest rămas neexecutat de
189 zile.
La individualizarea
judiciară a pedepselor ce s-a aplicat inculpatului s-au avut în vedere
criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv:
- limitele pedepselor
prevăzute de textele de lege incriminatorii, reduse cu 1/3, astfel cum prevăd
dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., aplicabil în cauză;
- modalitățile și
împrejurările în care au fost comise faptele și circumstanțele agravante care
au condus la stabilirea încadrării juridice - infracțiuni comise în loc public,
prin mijloace ce au pus în pericol viața mai multor persoane, infracțiunea de omor
fiind săvârșită cu premeditare;
- scopul urmărit -
uciderea victimei;
- urmarea produsă -
moartea unei persoane și vătămarea alteia;
- gradul deosebit de
ridicat de pericol social al infracțiunilor;
- natura relațiilor
sociale încălcate referitoare la dreptul la viață al persoanei și la
respectarea regimului legal al armelor și munițiilor;
- persoana
infractorului: inculpatul are vârsta de 42 de ani, are doi copii în
întreținere, are antecedente penale și statutul de recidivist
postcondamnatoriu. A fost condamnat anterior pentru infracțiuni grave,
respectiv: contrabandă - constând în introducerea în țară a unei arme de foc și
a muniției aferente, în anul 2007, distrugere - constând în incendierea
autoturismului părții vătămate M.B.A. - și nerespectarea armelor și muniției -
întrucât a deținut un pistol marca G și cartușe, fără drept. Inculpatul denotă
o periculozitate socială sporită, constatare ce rezultă atât din antecedentele
sale penale cât și din modalitatea în care a comis infracțiunea pentru care este
judecat: inculpatul a recurs la mijloace de natură a pune în primejdie viața
mai multor persoane, și a realizat planul de răzbunare într-un loc public, în
plină zi, în prezența membrilor familiei victimei, operațiunea sa putând fi
asimilată unei „execuții”.
Instanța, având în
vedere limitele de pedeapsă reduse conform art. 320
1
C. proc. pen.,
s-a orientat spre maximul prevăzut de lege, pentru a se asigura că scopul
acesteia - de prevenție, reeducare și de descurajare a altor persoane de a
comite astfel de infracțiuni -, va fi atins.
Conform art. 64 și
art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,
constând în interdicția de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții
elective publice, și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de
stat, după executarea pedepsei principale.
Conform art. 33 lit.
a), 34 lit. b) C. pen., și art. 35 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat
pedeapsa cea mai grea.
În baza art. 61 alin.
(2) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată de pedeapsa de 3 ani închisoare
aplicată în urma contopirii, prin Sentința penală nr. 509/2010 a Judecătoriei
Bacău, și s-a contopit restul rămas neexecutat cu pedeapsa curentă.
Instanța a apreciat,
în raport de gravitatea infracțiunilor comise, de modalitatea în care a
acționat inculpatul, consecințele produse, circumstanțele agravante ale
faptelor, antecedentele penale ale inculpatului - care a săvârșit anterior
infracțiuni grave, periculozitatea socială a acestuia, împrejurarea că faptele
de față au fost săvârșite după numai 3 luni de la liberarea sa dintr-un loc de
detenție, că este necesară aplicarea unui spor de pedeapsă de 3 ani, conform
art. 61 alin. (1) C. pen., tocmai pentru a sancționa persistența infracțională
deosebită a inculpatului.
Pe durata executării
pedepsei s-au interzis drepturile civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat apel părțile civile M.B.A. și M.A.I. și inculpatul C.C.
Părțile civile nu
și-au motivat apelul.
Inculpatul a înțeles
să critice sentința primei instanțe sub aspectul laturii penale în ceea ce
privește respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, nereținerea
circumstanței atenuante a provocării, pentru motivele expuse pe larg în
preambulul deciziei.
Inculpatul s-a
prevalat de dreptul la tăcere solicitând doar proba cu înscrisuri în
circumstanțiere.
La termenul din 20
octombrie 2011 Curtea a pus în discuție excepția tardivității recursului
formulat de părțile civile cu privire la care a reținut următoarele:
Potrivit art. 363
alin. (1) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile dacă legea nu prevede
altfel, iar potrivit art. 363 alin. (3) pentru partea care a fost prezentă la
dezbateri sau la pronunțare termenul curge de la pronunțare.
În speță, părțile
civile au fost prezente la dezbaterile de la instanța de fond care au avut loc
la data de 20 iulie 2011, astfel încât termenul de apel a început să curgă de
la data pronunțării, care a avut loc la data de 27 iulie 2011.
Potrivit art. 186
alin. (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor pe ore sau zile nu se
socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua
în care acesta se împlinește
În raport de aceste
dispoziții, termenul de apel de 10 zile care începe să curgă la data de 27
iulie 2010 se împlinește la data de 09 august 2010, astfel încât apelul
părților civile din data de 16 august 2010 apare ca tardiv formulat.
Curtea, examinând
actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu
sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că apelul inculpatului
este fondat numai în ceea ce privește cuantumul sporului aplicat în baza art.
61 alin. (1) C. pen.
Curtea a considerat
că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,
referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatului, în
data de 14 noiembrie 2010, în incinta barului „C.L.” din municipiul
Piatra-Neamț, în prezența mai multor persoane a tras focuri de armă cu un
pistol, asupra victimei M.G.C., cu intenția de a o ucide, faptă pe care a
premeditat-o în timp, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen.
Fapta aceluiași
inculpat care, în aceleași împrejurări a tras cu arma asupra părții vătămate
M.B.A., provocându-i leziuni abdominale ce au necesitat pentru vindecare 11 -
12 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit.
e), i) C. pen.
Fapta inculpatului de
a deține, fără drept o armă și muniție corespunzătoare, constituie infracțiunea
de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 279 alin. (3)
lit. a) C. pen.
S-a constatat că în
cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva
postcondamnatorie.
Prin declarația dată
în fața instanței, inculpatul a recunoscut fapta comisă, solicitând ca judecata
cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
În consecință,
probele administrate pe parcursul procesului penal dovedesc că inculpatul se
face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată
și condamnat de instanța de fond.
De asemenea, corect
prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din
infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1)
lit. e), i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 184 C. pen. și nu a
reținut circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
pentru infracțiunea prev. de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) C.
pen.
Tentativa la omor se
deosebește de vătămarea corporală din culpă prin latura sa subiectivă. Dacă în
cazul tentativei la omor, făptuitorul acționează cu intenție - directă sau
indirectă - de a ucide, în cazul vătămării corporale din culpă, el acționează
din culpă, nu urmărește și nici nu acceptă să lezeze integritatea corporală a
victimei, ci prevede rezultatul faptei sale (de a vătăma integritatea corporală
a victimei), dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce, ori
nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.
S-a reținut că în speță,
inculpatul a acționat cu intenția de a ucide și în ceea ce o privește pe partea
vătămată M.B.A.
Astfel, martorul
ocular C.C. a declarat că partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut într-un
fotoliu și atunci a văzut inculpatul trăgând repetat în acesta, cu intenția de
a-l omorî și pe el. Contrar susținerilor inculpatului, declarația acestui
martor se coroborează cu declarația părții vătămate M.B.A., care a declarat că
inculpatul a tras asupra sa, lovindu-l în abdomen precum și cu declarația
inculpatului care a arătat că partea vătămată a răsturnat o masă și a aruncat
cu o scrumieră după el, a încercat să pareze un eventual impact cu mâna în care
avea arma și atunci a mai tras un foc care a atins-o pe partea vătămată.
Din aceeași
declarație a rezultat și cum au fost trase cele 7 focuri: primele două focuri
au fost trase în zona toracică a victimei M.G.C., când s-a mai apropiat a mai
tras un foc prin dreapta stâlpului de susținere, unde era și casa de marcat,
apoi s-a deplasat spre stânga și a mai tras două focuri înspre victimă, de a
această dată prin stânga stâlpului, partea vătămată M.B.A. a răsturnat o masă
și a aruncat cu o scrumieră după el, a încercat să pareze un eventual impact cu
mâna în care avea arma și atunci a mai tras un foc care a atins-o pe aceasta,
apoi a văzut că victima nu a murit, fiind culcată în fața barului, s-a întors
și a mai tras un foc în ea.
Instanța a apreciat
că din aceste probe nu se poate reține că plaga împușcată provocată părții
vătămate s-a produs prin descărcarea accidentală a armei. Aceasta rezultă și
din declarația inculpatului dată în fața instanței în care a arătat că partea
vătămată a luat o sticlă și a vrut să-l lovească, pentru a para lovitura, a
vrut să se apere și probabil a apăsat pe trăgaci.
Acționând cu un obiect
apt de a produce moartea (armă de foc), într-un loc public, în prezența mai
multor persoane, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (posibilitatea
încetării din viață a părții vătămate) și, chiar dacă nu l-a urmărit, a
acceptat producerea lui, atitudine subiectivă care se materializează sub forma
intenției indirecte.
Potrivit art. 73 lit.
b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă „săvârșirea infracțiunii sub
stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din
partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a
demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.”
Existența tulburării
sau emoției, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. și intensitatea acestora nu se
pot reține de organul judiciar pe baza unei prezumții legale, ci trebuie
stabilite în mod concret, pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor
criterii subiective, însă fără absolutizarea acestora și fără a exclude total
ipoteza utilizării unor criterii obiective.
Astfel, întrucât
dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. presupun atât examinarea unor împrejurări
exterioare care influențează starea psihică a făptuitorului, cât și examinarea
semnificației acestora asupra comportamentului făptuitorului, pe fondul
inexistenței unor criterii cu valoare absolută (și, totodată, nesusceptibile de
relativizare) referitoare la procesele psihice (criterii exacte pentru a se
stabili dacă o anumită tulburare și-a avut sau nu sorgintea într-un impuls
exterior determinant), nu se poate renunța total la criteriile obiective în
aprecierea existenței sau inexistenței „stării de provocare.”
Pentru reținerea
„stării de provocare”, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nu se poate face
abstracție de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reacției făptuitorului
cu reacția „omului mediu” supus unei provocări similare, cerința unei anumite
proporții între actul provocator și reacția făptuitorului, inclusiv prin
observarea consecințelor faptei săvârșite ca urmare a actului provocator etc.
În prezenta cauză,
însă, nu s-a putut reține „starea de provocare”, în sensul art. 73 lit. b) C.
pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective, și nici a celor obiective,
deoarece:
- între inculpat și
partea vătămată exista un conflict anterior, de mai mult timp, pe fondul unor
învinovățiri reciproce pentru diverse infracțiuni;
- pe fondul acestui
conflict vechi, inculpatul era cel care a intrat în barul unde se afla victima
și a tras mai multe focuri de armă asupra acesteia;
- cel care a acționat
a fost inculpatul, victima neripostând;
S-a mai reținut că,
conflictul preexistent între inculpat și victimă nu poate avea semnificația
unei provocări care, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., presupune o anumită
spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să
acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; inculpatul a
săvârșit fapta cu premeditare, din răzbunare martorii audiați declarând că
inculpatul le-a vorbit despre „războiul” pe care îl avea de terminat cu
victima, despre intențiile sale de a se răzbuna și de a o omorî, manifestate
verbal încă din vara anului 2010.
S-a apreciat ca fiind
întemeiat apelul inculpatului în ceea ce privește cuantumul sporului aplicat în
baza art. 61 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 61
alin. (1) C. pen., dacă în timpul liberării condiționate cel liberat a comis
din nou o infracțiune, instanța ținând seama de gravitatea acesteia, poate
dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. În acest din urmă
caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de
pedeapsă ce a rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc,
putându-se aplica un spor până la 5 ani.
Întrucât aplicarea
pedepsei în cazul revocării liberării condiționate, potrivit dispozițiilor art.
61 alin. (1) C. pen. se face prin contopirea pedepsei stabilită pentru
infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a rămas de executat
din pedeapsa anterioară putându-se aplica un spor de până la 5 ani - contopire
ce este reglementată prin dispozițiile art. 34 și 35 C. pen. - sunt aplicabile
și dispozițiile art. 34 alin. (2) C. pen., potrivit cărora pedeapsa rezultantă
nu poate depăși totalul pedepselor supuse contopirii.
În speță, instanța de
fond, în temeiul art. 61 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiționată din
pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 509
din 15 martie 2010 a Judecătoriei Bacău și a contopit pedeapsa curentă cu
restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 189 de zile, urmând ca inculpatul să
execute pedeapsa de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe
o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei principale.
În aceste condiții
pedeapsa maximă rezultantă nu putea depăși totalul pedepselor supuse
contopirii, respectiv 16 ani și 189 zile închisoare și 8 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
Împotriva acestei
hotărâri a formulat recurs inculpatul C.C., criticând soluția ca netemeinică și
solicitând reindividualizarea pedepsei.
A invocat cazul de
casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Au formulat de
asemenea recurs părțile civile M.B. și M.A. care au solicitat schimbarea
încadrării juridice prin reținerea elementului circumstanțial prevăzut de art.
176 alin. (1) lit. b) C. pen. și redozarea pedepsei aplicate, în sensul
majorării cuantumului acesteia.
Cu privite la latura
civilă a cauzei, au criticat faptul că în cele două hotărâri, cea a primei
instanțe și cea pronunțată în apel nu au fost individualizate defalcat
despăgubirile materiale și morale pentru fiecare din moștenitorii victimei.
Au fost invocate
cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
alin. (1) pct. 9, 10, 14
și 17 C. proc. pen.
Înalta Curte,
analizând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a
celor care, conform dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.
se pot lua în considerare din oficiu de către instanță, constată următoarele:
În ceea ce privește
recursul formulat de părțile civile, Înalta Curte constată că a fost criticată
atât latura civilă a cauzei cât și latura penală.
În raport de latura
civilă a cauzei, recursul formulat de părțile civile apare ca nefondat,
întrucât instanța de apel nu a modificat în nici un fel cele dispuse de prima
instanță și a constatat în mod corect că apelurile formulate de părțile civile
este tardiv, fiind înregistrat la 16 august 2011, cu depășirea termenului legal
de 10 zile.
Ca atare, nefiind
afectate prin decizia pronunțată în apel drepturile părților civile, așa cum au
fost ele stabilite de prima instanță, în condițiile în care acestea au formulat
tardiv cerere de apel, nu pot fi cercetate omisso medio recursurile declarate.
În schimb, Înalta
Curte poate analiza recursurile formulate de părțile civile pe latura penală a
cauzei, având în vedere că prin decizia penală a fost redus cuantumul pedepsei
rezultante aplicate inculpatului, și ca atare, interesele părților civile au
fost afectate.
Din această
perspectivă recursurile părților civile sunt fondate, instanța de apel făcând o
greșită aplicare a legii în stabilirea pedepsei rezultante.
Astfel, Curtea de
apel a stabilit că prima instanță, în temeiul art. 61 alin. (2) C. pen. a
revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin
Sentința penală nr. 509 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Bacău și a contopit
pedeapsa rezultantă cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 189 de zile,
urmând ca inculpatul să execute 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. proc. pen. pe o perioadă de 8 ani, după executarea pedepsei principale.
În aceste condiții,
pedeapsa principală rezultantă, a conchis Curtea, nu putea depăși 16 ani și 189
de zile închisoare.
Înalta Curte,
constată că, deși prima instanță a invocat greșit dispozițiile art. 61 alin.
(2) C. pen. în stabilirea tratamentului penal aplicabil inculpatului, a aplicat
o pedeapsă legală, aplicând un spor permis de lege.
Modalitatea în care
instanța de apel a făcut aplicarea succesivă a dispozițiilor art. 33 lit. a) și
art. 34 lit. b) C. pen. și art. 61 alin. (2) C. pen. este una greșită și de
aceea a ajuns la concluzia că prima instanță a aplicat un spor prea mare în
comparație cu cel permis de lege.
Astfel operațiunile
de revocare a restului de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a liberării
condiționate și contopirea pedepselor trebuiau efectuate în următoare ordine:
aplicarea unei pedepse pentru fiecare infracțiune pentru care a fost trimis în
judecată inculpatul, aplicarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) și (2) C. pen.,
constând în contopirea restului de pedeapsă de 189 de zile închisoare cu
fiecare dintre aceste pedepse și eventuala adăugare a unui spor (ceea ce a și
făcut prima instanță, menționând în dispoziția de condamnare pentru fiecare
infracțiune în parte și dispozițiile art. 61 alin. (2), fără a aplica însă un
spor) și în final, contopirea tuturor acestor pedepse obținute, 16 ani
închisoare, 8 ani închisoare, 6 ani închisoare, conform regulilor de la art. 33
lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., alegerea pedepsei celei mai mari, de 16 ani
închisoare, cu posibilitatea sporirii ei până la maximul special, la care se
mai putea adăuga un spor de până la 5 ani, cu condiția ca această pedeapsă
rezultantă să nu fie mai mare decât suma pedepselor contopite.
Cum pedeapsa finală
stabilită de prima instanță, de 19 ani închisoare, nu este mai mare decât suma
pedepselor contopite (30 de ani închisoare), Curtea constată că sancțiunea
aplicată este una legală.
Analizând temeinicia
acestei pedepse, fixate de prima instanță, Curtea o consideră adecvată
gravității faptei săvârșite și circumstanțelor personale ale inculpatului.
Acesta a săvârșit cu
intenție directă o infracțiune de omor și o tentativă la infracțiunea de omor
cu premeditare, prin mijloace ce au pus în pericol viața mai mult persoane,
într-un loc public, uzând de o armă de foc pentru care nu avea permis.
Inculpatul era cunoscut cu antecedente penale, fiind și anterior condamnat
pentru fapte de violență.
De aceea o reducere a
cuantumului pedepsei principale, așa cum a solicitat inculpatul, nu se impune,
întrucât aceasta ar aduce atingere scopurilor pedepsei, prevenției generale și
celei speciale, recursul acestuia fiind nefondat.
Conform acestor
considerente, Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurentele părți
civile M.B. și M.I., va casa în parte Decizia penală nr. 143 din 22 noiembrie
2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie, numai sub
aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului C.C., menținând
dispozițiile Sentinței penale nr. 74/P din 27 iulie 2011 a Tribunalului Neamț
și va respinge ca nefondat, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., recursul inculpatului, pe care îl va obliga conform art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de recurentele - părți civile M.B. și M.A. împotriva Deciziei penale
nr. 143 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze
minori și familie.
Casează în parte
decizia penală numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului
C.C. și menține dispozițiile Sentinței penale nr. 74/P din 27 iulie 2011 a
Tribunalului Neamț.
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.C. împotriva aceleiași
decizii penale.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului C.C., durata prevenției de la 15 noiembrie 2010 la 12
aprilie 2012.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 12 aprilie 2012.
Procesat de GGC - LM