ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1134/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 143 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 1574/103/2011, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost respins ca tardiv apelul formulat de apelanții părți civile M.B.A. și M.A.I. împotriva Sentinței penale nr. 74/P din 27 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 1574/103/2011. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelanții părți civile la plata a câte 200 RON, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. II. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

a admis apelul formulat de apelantul-inculpat C.C. împotriva aceleași sentințe penale numai în ceea ce privește cuantumul sporului aplicat în baza art. 61 alin. (1) C. pen. A desființat sentința atacată sub acest aspect, a reținut cauza spre rejudecare și în fond: A redus sporul aplicat inculpatului C.C., în baza art. 61 alin. (1) C. pen., de la 3 ani la 189 zile. Pedeapsă de executat: 16 ani și 189 zile închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. după executarea pedepsei principale. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. În baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc.

pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 27 iulie 2011 la zi. A constatat că apelantul inculpat a fost asistat de apărător ales. În baza art. 192 alin. (3) cheltuielile judiciare avansate de stat, privind apelul inculpatului, au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 74/P din 27 iulie 2011 a Tribunalului Neamț s-au dispus următoarele: Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.C., din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. e), i) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 184 C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Condamnarea inculpatului C.C., porecla ,,F.”, cu antecedente penale la pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 61 alin. (2) C. pen. Condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. e), i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 61 alin. (2) C. pen. Condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 61 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) și (3) C. pen. s-au contopit pedepsele de: 16 (șaisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei principale, de 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale și de 6 (șase) ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul C.C.

să execute pedeapsa rezultantă - de 16 (șaisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 61 alin. (2) C. pen. s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 509 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Bacău și s-a contopit pedeapsa curentă cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 189 de zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului un spor de 3 (trei) ani, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la data de 15 noiembrie 2010 până la data pronunțării sentinței - 27 iulie 2011. S-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile. În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părților civile: - M.A.I. sumele de 30.000 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcție de cursul oficial de la data executării sentinței și de 1.280.000 RON, actualizată la data executării - cu titlu de daune materiale și suma de 150.000 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcție de cursul oficial de la data executării sentinței, cu titlu de daune morale. - M.B.A. suma de 300.000 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcție de cursul oficial de la data executării sentinței, cu titlu de daune morale.

- M.A.I., în calitate de reprezentant legal al minorei M.M.T., sumele de 150.000 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcție de cursul oficial de la data executării sentinței - cu titlu de daune morale și de 1.500 RON lunar reprezentând prestație periodică, de la data comiterii infracțiunii - 14 noiembrie 2010 până la data majoratului - 2021. - M.A.I., în calitate de reprezentant legal al minorei M.A.J., sumele de 150.000 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcție de cursul oficial de la data executării sentinței - cu titlu de daune morale și de 1.500 RON lunar reprezentând prestație periodică, de la data comiterii infracțiunii - 14 noiembrie 2010 până la data majoratului - 2023. A fost obligat inculpatul să plătească părților civile Serviciul de Ambulanță Județean Neamț - suma de 944,12 RON reprezentând cheltuieli de transport și Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț - suma de 823,92 RON, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales. În temeiul art. 189 și 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 7.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 1163/P/2010 din 06 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, înregistrată la această instanță sub nr. 1574/103 din 07 aprilie 2011 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen., de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. e), i) C. pen.

și de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 61 alin. (2) C. pen. Prin actul de sesizare s-au reținut, în fapt următoarele: În ziua de 14 noiembrie 2010, victima M.G.C. se afla la barul „C.L.” din municipiul Piatra-Neamț, ocupând masa situată în partea dreaptă, din imediata apropiere a tejghelei, împreună cu fratele său, M.B.A., și cu martorii B.L. (proprietarul localului) și P.D.V. La ora 12:09 în local a intrat inculpatul C.C. având asupra sa un pistol încărcat cu 7 cartușe de calibrul 45 (echivalent 11,45 mm), cu intenția de a-l ucide pe M.G.C. Având în vedere relația de dușmănie dintre cei doi, victima a anticipat comportamentul agresiv al inculpatului, motiv pentru care s-a ridicat de pe scaun pentru a se îndrepta către acesta.

Inculpatul a scos pistolul din haină și de la o distanță de circa 2 metri a tras trei focuri de armă în zona toracică a victimei, prin dreapta stâlpului de susținere din incintă, pe care este amplasată casa de marcat. Victima s-a dezechilibrat și s-a sprijinit de tejghea, moment în care inculpatul văzând că nu decedase, a mai tras asupra sa un foc de armă, prin stânga stâlpului de susținere. Inculpatul s-a retras după stâlp pentru a nu fi lovit de un scaun aruncat către el de către partea vătămată M.B.A., parând în același timp lovitura cu mâna în care ținea arma, ocazie cu care aceasta s-a descărcat, după care a tras cu arma două focuri asupra lui M.B.A., nimerindu-l în abdomen o singură dată, și un ultim foc asupra lui M.G.C., căzut la pământ lângă tejghea.

În timp ce inculpatul părăsea incinta, partea vătămată M.B.A. a aruncat către acesta o scrumieră, care s-a spart pe trotuarul din fața intrării. În momentul comiterii faptei aproape toate mesele localului erau ocupate de clienți, fiind prezenți copii minori în spațiul destinat nefumătorilor, separat parțial de încăperea principală printr-un perete. Victimele au fost transportate de urgență la Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț, însă M.G.C. decedase deja. Leziunile provocate numitului M.B.A. au necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale (acesta a prezentat două plăgi la nivelul abdominal, respectiv un orificiu de intrare și unul de ieșire a elementului de muniție). După ce a părăsit locul faptei, inculpatul s-a deplasat în comuna Bârgăoani, sat Dârloaia, ascunzându-se la domiciliul prietenului său C.I.

(între cei doi există coincidență de nume, dar nu sunt în relații de rudenie). Acesta, împreună cu mama sa, C.N., i-au solicitat inculpatului să se predea, însă în ziua de 15 noiembrie 2010 acesta a fost găsit de organele de poliție. Arma utilizată de inculpat în atac nu a mai fost găsită, acesta declarând că ar fi pierdut-o în timp ce alerga îndepărtându-se de la locul faptei. S-a reținut că inculpatul nu posedă permis de port-armă. Situația de fapt descrisă mai sus a fost reținută în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșă fotografică, Raportul de expertiză nr. 439792 din 22 noiembrie 2010 efectuat de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R.

cu privire la elementele de muniție depistate la locul faptei, procesul-verbal de consemnare a apelurilor telefonice primite și date de către inculpat, declarațiile părților vătămate, Raportul de constatare medico-legală nr. 1963/2010 efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală Neamț cu privire la leziunile suferite de partea vătămată M.B.A., raportul de constatare medico-legală de necropsie efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală Neamț, cu planșă fotografică, declarațiile martorilor C.N., B.L., C.C., S.P., P.D.V., P.M., M.F., H.G., H.Gh.M., R.G.B., M.M., T.V.M., Z.M., R.A.R., D.L.A., Z.M., S.I., C.N., C.I., C.A., C.V., I.I.M., P.S., I.C.A., G.P.R., P.G., M.I.D., T.R.G., M.A.M., D.V.C., M.B.A., V.M., S.E.C., C.T.F., O.R., T.A., procesele-verbale de recunoaștere planșă fotografică a inculpatului, proces-verbal de efectuare a experimentului judiciar privind traseul efectuat de inculpat, raportul de expertiză psihiatrică a inculpatului, procesele-verbale de redare a discuțiilor purtate în arest de către inculpat, declarațiile date de inculpatul C.C.

Inculpatul C.C. a fost arestat preventiv prin Încheierea nr. 24/U din 15 noiembrie 2010 a Tribunalului Neamț pe o durată de 30 zile, măsura fiind ulterior prelungită în cursul urmăririi penale și menținută în timpul judecății. Partea vătămată M.A.I., soția victimei M.G.C., s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 30.000 euro reprezentând daune materiale (cheltuieli de înmormântare, parastase, pomeniri),150.000 euro cu titlu de daune morale și 1.280.000 RON reprezentând datoria pe care victima o avea către ANAF, actualizată conform penalităților și dobânzilor ce urmează a fi calculate de către această instituție. Partea vătămată, în calitate de reprezentant legal al minorilor M.M.T. și M.A.J., fiicele victimei s-a constituit parte civilă cu sumele de câte 150.000 euro cu titlu de daune morale și câte 1.500 RON lunar prestație periodică, până la majoratul acestora.

Partea vătămată M.B.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 euro cu titlu de daune morale. Serviciul de Ambulanță Județean Neamț s-a constituit parte civilă cu suma de 944,12 RON reprezentând cheltuieli de transport și asistență medicală ale victimei și părții vătămate. Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț a formulat pretenții civile în sumă de 823,92 RON, actualizate la data executării, reprezentând cheltuieli de internare ale părții vătămate M.B.A. Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, susținând că nu a avut intenția de a-l ucide și pe M.B.A., arma descărcându-se accidental atunci când el s-a apărat de acțiunea exercitată de partea vătămată.

În cursul judecății, inculpatul C.C. a solicitat judecarea sa potrivit procedurii simplificate, prev. de art. 320 1 C. proc. pen., recunoscând în totalitate infracțiunile reținute în sarcina sa și fiind de acord cu probele administrate în cursul urmăririi penale. Fiind audiat la termenul de judecată de astăzi, inculpatul și-a menținut poziția procesuală și apărările adoptate în faza de urmărire penală, dar nu a solicitat decât proba cu înscrisuri. Acesta a fost de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate de părțile civile. Instanța a admis cererea, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 320 1 C. proc.

pen., în raport de atitudinea procesuală adoptată de inculpat, de cuantumul pedepselor prevăzute de textele de lege incriminatorii, respingând totodată cererea formulată de apărătorul părților civile de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 174, 175 și 176 lit. b) C. pen., Decizia nr. 5 din 20 februarie 2006 a ICCJ fiind obligatorie pentru instanțele de judecată. Avându-se în vedere faptul că inculpatul a recunoscut infracțiunile și și-a însușit probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în rechizitoriul parchetului. Cererile formulate de inculpat, de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., la infracțiunea comisă împotriva victimei M.G.C.

și a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 C. pen. în loc de tentativă la omor calificat împotriva părții vătămate M.B.A., au fost apreciate ca neîntemeiate, neafectând posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Conform art. 320 1 alin. (6) C. proc. pen., în caz de soluționare a cauzei conform procedurii simplificate, sunt aplicabile dispozițiile art. 334 C. proc. pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice, iar poziția inculpatului a rămas constantă pe tot parcursul procesului penal, acesta invocând doar latura subiectivă a infracțiunilor comise. Din înscrisurile depuse la dosar de către inculpat, a rezultat că în luna septembrie 2005 acesta a fost victima unei agresiuni, în urma căreia a suferit leziuni vindecabile în 55 - 58 de zile de îngrijiri medicale, fiind internat în spital.

Actele depuse nu au făcut însă dovada autorului acestei agresiuni, dosarul penal având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală fiind clasat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț, ca urmare a prescripției răspunderii penale, făptuitorii rămânând neidentificați. Potrivit prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Din dispozițiile legale menționate rezultă că starea de provocare nu se prezumă, ci trebuie dovedită.

Ori, din înscrisurile depuse la dosar nu a rezultat că victima ar fi fost autoarea vreunei agresiuni îndreptate împotriva inculpatului, iar martorii oculari, aflați în barul „C.L.” din municipiul Piatra-Neamț, din data de 14 noiembrie 2010 au declarat că între inculpat și victima M.G.C. nu a existat nici un conflict prealabil, la momentul respectiv. În speță, inculpatul a premeditat fapta de omor, astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor S.E.C. și P.S., și din procesele-verbale de transcriere a unor discuții purtate în mediul ambiental (în arest) de către inculpat. Astfel, martorii au declarat că inculpatul le-a vorbit despre „războiul” pe care îl avea de terminat cu victima, despre intențiile sale de a se răzbuna și de a o omorî, manifestate verbal încă din vara anului 2010, iar din discuțiile purtate în arest, în data de 26 februarie 2011 rezultă că inculpatul ar mai repeta fapta „de milioane de ori”.

Ori, existența circumstanței agravante a premeditării exclude starea de provocare invocată de inculpat. Există tentativa la infracțiunea de omor, și nu infracțiunea de vătămare corporală, în cazul în care inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, inclusiv indirectă, chiar dacă leziunile produse de acesta nu au pus în primejdie viața persoanei vătămate. Din declarațiile părții vătămate M.B.A. și ale martorilor oculari a rezultat că, după ce inculpatul a tras cu arma spre victima M.G.C., partea vătămată M.B.A. a aruncat spre el cu un scaun, pentru a-și apăra fratele, inculpatul a parat lovitura cu mâna în care ținea arma, aceasta descărcându-se, după care a tras 2 focuri asupra părții vătămate, nimerind-o în abdomen o singură dată și un ultim foc asupra victimei.

Numai o împrejurare independentă de voința inculpatului a făcut ca părții vătămate M.B.A. să nu-i fie atins nici un organ vital și ca rezultatul mai grav - moartea - să nu se producă. Acționând cu un obiect apt de a produce moartea, într-un loc public, în prezența mai multor persoane, inculpatul trebuia să prevadă rezultatul faptei sale și, chiar dacă nu l-a dorit, în ceea ce privește partea vătămată M.B.A., a acceptat producerea lui. De altfel, martorul ocular C.C. a declarat că „B. s-a dezechilibrat și a căzut într-un fotoliu și atunci am văzut agresorul trăgând repetat în acesta, cu intenția de a-l omorî și pe el”. Pentru aceste motive, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpat.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C.C. care, în data de 14 noiembrie 2010, în incinta barului „C.L.” din municipiul Piatra-Neamț, în prezența mai multor persoane a tras focuri de armă cu un pistol, asupra victimei M.G.C., cu intenția de a o ucide, faptă pe care a premeditat-o în timp, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. Fapta aceluiași inculpat care, în aceleași împrejurări a tras cu arma asupra părții vătămate M.B.A., provocându-i leziuni abdominale ce au necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. e), i) C. pen.

Fapta inculpatului de a deține, fără drept o armă și muniție corespunzătoare, constituie infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie. Prin Sentința penală nr. 816 din 05 noiembrie 2008 a Judecătoriei Piatra-Neamț, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 274/2009 a Curții de Apel Bacău, a fost condamnat inculpatul C.C. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. și art. 138 din Legea nr. 295/2004, cu referire la art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 29 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de contrabandă, prev. de art. 217 din Legea nr. 86/2006. Prin Sentința penală nr. 509 din 15 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Bacău, s-au contopit pedepsele aplicate prin hotărârile menționate mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Inculpatul a fost liberat condiționat la data de 04 august 2010, cu un rest rămas neexecutat de 189 zile. La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-a aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv: - limitele pedepselor prevăzute de textele de lege incriminatorii, reduse cu 1/3, astfel cum prevăd dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., aplicabil în cauză; - modalitățile și împrejurările în care au fost comise faptele și circumstanțele agravante care au condus la stabilirea încadrării juridice - infracțiuni comise în loc public, prin mijloace ce au pus în pericol viața mai multor persoane, infracțiunea de omor fiind săvârșită cu premeditare; - scopul urmărit - uciderea victimei; - urmarea produsă - moartea unei persoane și vătămarea alteia; - gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunilor; - natura relațiilor sociale încălcate referitoare la dreptul la viață al persoanei și la respectarea regimului legal al armelor și munițiilor; - persoana infractorului: inculpatul are vârsta de 42 de ani, are doi copii în întreținere, are antecedente penale și statutul de recidivist postcondamnatoriu.

A fost condamnat anterior pentru infracțiuni grave, respectiv: contrabandă - constând în introducerea în țară a unei arme de foc și a muniției aferente, în anul 2007, distrugere - constând în incendierea autoturismului părții vătămate M.B.A. - și nerespectarea armelor și muniției - întrucât a deținut un pistol marca G și cartușe, fără drept. Inculpatul denotă o periculozitate socială sporită, constatare ce rezultă atât din antecedentele sale penale cât și din modalitatea în care a comis infracțiunea pentru care este judecat: inculpatul a recurs la mijloace de natură a pune în primejdie viața mai multor persoane, și a realizat planul de răzbunare într-un loc public, în plină zi, în prezența membrilor familiei victimei, operațiunea sa putând fi asimilată unei „execuții”.

Instanța, având în vedere limitele de pedeapsă reduse conform art. 320 1 C. proc. pen., s-a orientat spre maximul prevăzut de lege, pentru a se asigura că scopul acesteia - de prevenție, reeducare și de descurajare a altor persoane de a comite astfel de infracțiuni -, va fi atins. Conform art. 64 și art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., constând în interdicția de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, după executarea pedepsei principale. Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., și art. 35 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în urma contopirii, prin Sentința penală nr. 509/2010 a Judecătoriei Bacău, și s-a contopit restul rămas neexecutat cu pedeapsa curentă. Instanța a apreciat, în raport de gravitatea infracțiunilor comise, de modalitatea în care a acționat inculpatul, consecințele produse, circumstanțele agravante ale faptelor, antecedentele penale ale inculpatului - care a săvârșit anterior infracțiuni grave, periculozitatea socială a acestuia, împrejurarea că faptele de față au fost săvârșite după numai 3 luni de la liberarea sa dintr-un loc de detenție, că este necesară aplicarea unui spor de pedeapsă de 3 ani, conform art. 61 alin. (1) C. pen., tocmai pentru a sancționa persistența infracțională deosebită a inculpatului.

Pe durata executării pedepsei s-au interzis drepturile civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile civile M.B.A. și M.A.I. și inculpatul C.C. Părțile civile nu și-au motivat apelul. Inculpatul a înțeles să critice sentința primei instanțe sub aspectul laturii penale în ceea ce privește respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, nereținerea circumstanței atenuante a provocării, pentru motivele expuse pe larg în preambulul deciziei. Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere solicitând doar proba cu înscrisuri în circumstanțiere. La termenul din 20 octombrie 2011 Curtea a pus în discuție excepția tardivității recursului formulat de părțile civile cu privire la care a reținut următoarele: Potrivit art. 363 alin. (1) C. proc.

pen., termenul de apel este de 10 zile dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 363 alin. (3) pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare termenul curge de la pronunțare. În speță, părțile civile au fost prezente la dezbaterile de la instanța de fond care au avut loc la data de 20 iulie 2011, astfel încât termenul de apel a început să curgă de la data pronunțării, care a avut loc la data de 27 iulie 2011. Potrivit art. 186 alin. (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor pe ore sau zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește În raport de aceste dispoziții, termenul de apel de 10 zile care începe să curgă la data de 27 iulie 2010 se împlinește la data de 09 august 2010, astfel încât apelul părților civile din data de 16 august 2010 apare ca tardiv formulat.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că apelul inculpatului este fondat numai în ceea ce privește cuantumul sporului aplicat în baza art. 61 alin. (1) C. pen. Curtea a considerat că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatului, în data de 14 noiembrie 2010, în incinta barului „C.L.” din municipiul Piatra-Neamț, în prezența mai multor persoane a tras focuri de armă cu un pistol, asupra victimei M.G.C., cu intenția de a o ucide, faptă pe care a premeditat-o în timp, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în aceleași împrejurări a tras cu arma asupra părții vătămate M.B.A., provocându-i leziuni abdominale ce au necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. e), i) C. pen. Fapta inculpatului de a deține, fără drept o armă și muniție corespunzătoare, constituie infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. S-a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie. Prin declarația dată în fața instanței, inculpatul a recunoscut fapta comisă, solicitând ca judecata cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În consecință, probele administrate pe parcursul procesului penal dovedesc că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond. De asemenea, corect prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. e), i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 184 C. pen. și nu a reținut circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. Tentativa la omor se deosebește de vătămarea corporală din culpă prin latura sa subiectivă.

Dacă în cazul tentativei la omor, făptuitorul acționează cu intenție - directă sau indirectă - de a ucide, în cazul vătămării corporale din culpă, el acționează din culpă, nu urmărește și nici nu acceptă să lezeze integritatea corporală a victimei, ci prevede rezultatul faptei sale (de a vătăma integritatea corporală a victimei), dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce, ori nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă. S-a reținut că în speță, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide și în ceea ce o privește pe partea vătămată M.B.A. Astfel, martorul ocular C.C. a declarat că partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut într-un fotoliu și atunci a văzut inculpatul trăgând repetat în acesta, cu intenția de a-l omorî și pe el.

Contrar susținerilor inculpatului, declarația acestui martor se coroborează cu declarația părții vătămate M.B.A., care a declarat că inculpatul a tras asupra sa, lovindu-l în abdomen precum și cu declarația inculpatului care a arătat că partea vătămată a răsturnat o masă și a aruncat cu o scrumieră după el, a încercat să pareze un eventual impact cu mâna în care avea arma și atunci a mai tras un foc care a atins-o pe partea vătămată. Din aceeași declarație a rezultat și cum au fost trase cele 7 focuri: primele două focuri au fost trase în zona toracică a victimei M.G.C., când s-a mai apropiat a mai tras un foc prin dreapta stâlpului de susținere, unde era și casa de marcat, apoi s-a deplasat spre stânga și a mai tras două focuri înspre victimă, de a această dată prin stânga stâlpului, partea vătămată M.B.A.

a răsturnat o masă și a aruncat cu o scrumieră după el, a încercat să pareze un eventual impact cu mâna în care avea arma și atunci a mai tras un foc care a atins-o pe aceasta, apoi a văzut că victima nu a murit, fiind culcată în fața barului, s-a întors și a mai tras un foc în ea. Instanța a apreciat că din aceste probe nu se poate reține că plaga împușcată provocată părții vătămate s-a produs prin descărcarea accidentală a armei. Aceasta rezultă și din declarația inculpatului dată în fața instanței în care a arătat că partea vătămată a luat o sticlă și a vrut să-l lovească, pentru a para lovitura, a vrut să se apere și probabil a apăsat pe trăgaci.

Acționând cu un obiect apt de a produce moartea (armă de foc), într-un loc public, în prezența mai multor persoane, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (posibilitatea încetării din viață a părții vătămate) și, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, atitudine subiectivă care se materializează sub forma intenției indirecte. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.” Existența tulburării sau emoției, în sensul art. 73 lit. b) C. pen.

și intensitatea acestora nu se pot reține de organul judiciar pe baza unei prezumții legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, însă fără absolutizarea acestora și fără a exclude total ipoteza utilizării unor criterii obiective. Astfel, întrucât dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

presupun atât examinarea unor împrejurări exterioare care influențează starea psihică a făptuitorului, cât și examinarea semnificației acestora asupra comportamentului făptuitorului, pe fondul inexistenței unor criterii cu valoare absolută (și, totodată, nesusceptibile de relativizare) referitoare la procesele psihice (criterii exacte pentru a se stabili dacă o anumită tulburare și-a avut sau nu sorgintea într-un impuls exterior determinant), nu se poate renunța total la criteriile obiective în aprecierea existenței sau inexistenței „stării de provocare.” Pentru reținerea „stării de provocare”, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nu se poate face abstracție de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reacției făptuitorului cu reacția „omului mediu” supus unei provocări similare, cerința unei anumite proporții între actul provocator și reacția făptuitorului, inclusiv prin observarea consecințelor faptei săvârșite ca urmare a actului provocator etc. În prezenta cauză, însă, nu s-a putut reține „starea de provocare”, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective, și nici a celor obiective, deoarece: - între inculpat și partea vătămată exista un conflict anterior, de mai mult timp, pe fondul unor învinovățiri reciproce pentru diverse infracțiuni; - pe fondul acestui conflict vechi,

inculpatul era cel care a intrat în barul unde se afla victima și a tras mai multe focuri de armă asupra acesteia; - cel care a acționat a fost inculpatul, victima neripostând; S-a mai reținut că, conflictul preexistent între inculpat și victimă nu poate avea semnificația unei provocări care, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; inculpatul a săvârșit fapta cu premeditare, din răzbunare martorii audiați declarând că inculpatul le-a vorbit despre „războiul” pe care îl avea de terminat cu victima, despre intențiile sale de a se răzbuna și de a o omorî, manifestate verbal încă din vara anului 2010. S-a apreciat ca fiind întemeiat apelul inculpatului în ceea ce privește cuantumul sporului aplicat în baza art. 61 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 61 alin. (1) C. pen., dacă în timpul liberării condiționate cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani. Întrucât aplicarea pedepsei în cazul revocării liberării condiționate, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen. se face prin contopirea pedepsei stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a rămas de executat din pedeapsa anterioară putându-se aplica un spor de până la 5 ani - contopire ce este reglementată prin dispozițiile art. 34 și 35 C. pen.

- sunt aplicabile și dispozițiile art. 34 alin. (2) C. pen., potrivit cărora pedeapsa rezultantă nu poate depăși totalul pedepselor supuse contopirii. În speță, instanța de fond, în temeiul art. 61 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiționată din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 509 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Bacău și a contopit pedeapsa curentă cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 189 de zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei principale.

În aceste condiții pedeapsa maximă rezultantă nu putea depăși totalul pedepselor supuse contopirii, respectiv 16 ani și 189 zile închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. după executarea pedepsei principale. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul C.C., criticând soluția ca netemeinică și solicitând reindividualizarea pedepsei. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Au formulat de asemenea recurs părțile civile M.B. și M.A. care au solicitat schimbarea încadrării juridice prin reținerea elementului circumstanțial prevăzut de art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

și redozarea pedepsei aplicate, în sensul majorării cuantumului acesteia. Cu privite la latura civilă a cauzei, au criticat faptul că în cele două hotărâri, cea a primei instanțe și cea pronunțată în apel nu au fost individualizate defalcat despăgubirile materiale și morale pentru fiecare din moștenitorii victimei. Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 10, 14 și 17 C. proc. pen. Înalta Curte, analizând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. se pot lua în considerare din oficiu de către instanță, constată următoarele: În ceea ce privește recursul formulat de părțile civile, Înalta Curte constată că a fost criticată atât latura civilă a cauzei cât și latura penală.

În raport de latura civilă a cauzei, recursul formulat de părțile civile apare ca nefondat, întrucât instanța de apel nu a modificat în nici un fel cele dispuse de prima instanță și a constatat în mod corect că apelurile formulate de părțile civile este tardiv, fiind înregistrat la 16 august 2011, cu depășirea termenului legal de 10 zile. Ca atare, nefiind afectate prin decizia pronunțată în apel drepturile părților civile, așa cum au fost ele stabilite de prima instanță, în condițiile în care acestea au formulat tardiv cerere de apel, nu pot fi cercetate omisso medio recursurile declarate. În schimb, Înalta Curte poate analiza recursurile formulate de părțile civile pe latura penală a cauzei, având în vedere că prin decizia penală a fost redus cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului, și ca atare, interesele părților civile au fost afectate.

Din această perspectivă recursurile părților civile sunt fondate, instanța de apel făcând o greșită aplicare a legii în stabilirea pedepsei rezultante. Astfel, Curtea de apel a stabilit că prima instanță, în temeiul art. 61 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 509 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Bacău și a contopit pedeapsa rezultantă cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 189 de zile, urmând ca inculpatul să execute 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. proc. pen. pe o perioadă de 8 ani, după executarea pedepsei principale.

În aceste condiții, pedeapsa principală rezultantă, a conchis Curtea, nu putea depăși 16 ani și 189 de zile închisoare. Înalta Curte, constată că, deși prima instanță a invocat greșit dispozițiile art. 61 alin. (2) C. pen. în stabilirea tratamentului penal aplicabil inculpatului, a aplicat o pedeapsă legală, aplicând un spor permis de lege. Modalitatea în care instanța de apel a făcut aplicarea succesivă a dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 61 alin. (2) C. pen. este una greșită și de aceea a ajuns la concluzia că prima instanță a aplicat un spor prea mare în comparație cu cel permis de lege.

Astfel operațiunile de revocare a restului de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a liberării condiționate și contopirea pedepselor trebuiau efectuate în următoare ordine: aplicarea unei pedepse pentru fiecare infracțiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, aplicarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) și (2) C. pen., constând în contopirea restului de pedeapsă de 189 de zile închisoare cu fiecare dintre aceste pedepse și eventuala adăugare a unui spor (ceea ce a și făcut prima instanță, menționând în dispoziția de condamnare pentru fiecare infracțiune în parte și dispozițiile art. 61 alin. (2), fără a aplica însă un spor) și în final, contopirea tuturor acestor pedepse obținute, 16 ani închisoare, 8 ani închisoare, 6 ani închisoare, conform regulilor de la art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., alegerea pedepsei celei mai mari, de 16 ani închisoare, cu posibilitatea sporirii ei până la maximul special, la care se mai putea adăuga un spor de până la 5 ani, cu condiția ca această pedeapsă rezultantă să nu fie mai mare decât suma pedepselor contopite.

Cum pedeapsa finală stabilită de prima instanță, de 19 ani închisoare, nu este mai mare decât suma pedepselor contopite (30 de ani închisoare), Curtea constată că sancțiunea aplicată este una legală. Analizând temeinicia acestei pedepse, fixate de prima instanță, Curtea o consideră adecvată gravității faptei săvârșite și circumstanțelor personale ale inculpatului. Acesta a săvârșit cu intenție directă o infracțiune de omor și o tentativă la infracțiunea de omor cu premeditare, prin mijloace ce au pus în pericol viața mai mult persoane, într-un loc public, uzând de o armă de foc pentru care nu avea permis. Inculpatul era cunoscut cu antecedente penale, fiind și anterior condamnat pentru fapte de violență.

De aceea o reducere a cuantumului pedepsei principale, așa cum a solicitat inculpatul, nu se impune, întrucât aceasta ar aduce atingere scopurilor pedepsei, prevenției generale și celei speciale, recursul acestuia fiind nefondat. Conform acestor considerente, Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurentele părți civile M.B. și M.I., va casa în parte Decizia penală nr. 143 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie, numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului C.C., menținând dispozițiile Sentinței penale nr. 74/P din 27 iulie 2011 a Tribunalului Neamț și va respinge ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului, pe care îl va obliga conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de recurentele - părți civile M.B. și M.A. împotriva Deciziei penale nr. 143 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie. Casează în parte decizia penală numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului C.C. și menține dispozițiile Sentinței penale nr. 74/P din 27 iulie 2011 a Tribunalului Neamț. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.C. împotriva aceleiași decizii penale. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.C., durata prevenției de la 15 noiembrie 2010 la 12 aprilie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2012. Procesat de GGC - LM