ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2733/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2733/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 201 din 19 august 2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 1482/88/2011

s-a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului L.C. la o pedeapsă

de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. proc. pen. pe o durată de 3 ani.

În conformitate cu

art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

4

cu referire la art. 83 alin. (1) C. pen., a dispus revocarea suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului L.C. prin

sentința penală nr. 38 din 19 februarie 2008 a Tribunalului Tulcea, definitivă prin

decizia penală nr. 3566 din 05 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

și a dispus executarea acestei pedepse alături de cea din prezenta hotărâre, urmând

să execute o pedeapsă de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. proc. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului L.C.

În temeiul art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 25 martie

2011 și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 20 C.

pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul L.A.M. la o pedeapsă de

7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. proc. pen. pe o durată de 3 ani.

În conformitate cu

art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 83

alin. (1) C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei

de 2 ani închisoare aplicată inculpatului L.A.M. prin sentința penală nr. 64 din

16 decembrie 2010 a Judecătoriei Măcin, definitivă prin neapelare la 10

ianuarie 2011 și a dispus executarea acestei pedepse alături de prezenta hotărâre,

urmând să execute o pedeapsă de 9 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. proc. pen. pe o durată de

3 ani.

În temeiul art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului L.A.M.

În temeiul art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 26 martie

2011 și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 20 C.

pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.M.

la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. proc. pen. pe o durată de 3 ani.

În conformitate cu

art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În conformitate cu

art. 86

1

, art. 86

2

și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus

suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare și a pedepsei accesorii, sub

supraveghere pe o durată de 6 ani care constituie termen de încercare.

În conformitate cu

art. 86

3

C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele

fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea;

- să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile,precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului

asupra consecințelor revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei,

prev. de art. 86

4

C. pen. cu referire la art. 83 C. pen.

A constatat că inculpatul

a fost reținut în cauză o zi, în cursul urmăririi penale, la 25 martie 2011.

În temeiul art. 118

lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpați obiectele folosite la săvârșirea faptei,

și anume: o țeavă zincată de 103,5 cm, o bâtă din lemn de 73 cm și o bâtă din lemn

de 106,5 cm.

A dispus restituirea către

inculpații L.C. și L.A.M. a celorlalte bunuri care au fost reținute și care nu au

legătură cu obiectul cauzei, și anume: sabie tip macetă cu lungimea de 75 cm, lama

49 cm, lățime vârf 9 cm; băț cu lungimea de 85 cm și gros de 5 cm; rangă metalică

cu lungimea de 67,5 cm; baston telescopic; fes textil; furcă cu coadă de lemn cu

lungimea de 150 cm; furcă cu coadă de lemn cu lungimea de 152 cm; țeavă zincată

cu lungimea de 98,5 cm; țeavă zincată cu lungimea de 98 cm; bâtă sport cu lungimea

de 54 cm - grosime vârf 4 cm; briceag cu lungimea de 23,5 cm, mânerul 14 cm; spray

paralizant; cască moto de culoare neagră.

În baza art. 14 C.

proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., a admis pretențiile părții civile I.D.

A obligat inculpații în

solidar, să plătească părții civile I.D. suma de 3.000 euro sau echivalentul în

RON al acestei sume de la data plății efective, reprezentând despăgubiri pentru

daune morale.

A admis acțiunea civilă

formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Brăila.

A obligat inculpații în

solidar, să plătească Spitalului Clinic Județean de Urgență Brăila suma de 1.581,42

RON, sumă ce va fi actualizată la data plății în raport de inflație și care reprezintă

contravaloarea serviciilor medicale acordate părții civile I.D.

În temeiul art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpații la plata sumei de 1.000 RON fiecare

în folosul statului cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Între inculpații L.C.

și L.A.M., pe de o parte, și partea vătămată I.D., pe de altă parte, exista de mai

mult timp o stare conflictuală care s-a agravat, culminând cu agresiuni între grupurile

de prieteni ai acestora.

În seara zilei de 24

martie 2011, martorul C.M. a intrat în serviciul de pază de la Primăria comunei

G., iar în jurul orelor 23.45, în zona pieței, a observat un scuter cu două persoane,

recunoscându-i pe partea vătămată I.D. și C.C., ultimul fiind și conducătorul motoscuterului.

Martorul i-a avertizat pe cei doi că în aceeași seară și în aceeași zonă i-a văzut

pe frații L. și cunoscând starea conflictuală i-a sugerat părții vătămate să se

grăbească spre casă pentru a nu se întâlni cu cei doi inculpați. Din fața sa și-a

făcut însă apariția un autoturism condus de unul dintre frații L. care se deplasa

cu viteză redusă, martorul recunoscându-l pe inculpatul L.A.M. care conducea mașina.

Din autovehicul au coborât cei trei inculpați, înarmați cu corpuri contondente,

îndreptându-se spre locul unde se afla victima. Martorul C.C. a fost lovit în zona

picioarelor, a căzut, după care s-a ridicat și a reușit să fugă, în timp ce partea

vătămată I.D. a fost lovită la picioare și în zona capului până când a căzut cu

fața în jos, în mijlocul străzii.

Loviturile au fost aplicate

de toți cei trei inculpați, câteva minute, după care au abandonat victima, martorul

C.C. fiind cel care a sesizat autoritățile și a înlesnit transportarea la spital.

Partea vătămată a fost internată la Spitalul Județean Brăila - Secția neurochirurgie

cu diagnosticul „politraumatism prin agresiune, traumatism cranio-cerebral acut,

fractură epicondilmedial humerus stâng”.

Din raportul de constatare

medico-legală din 14 aprilie 2011 rezultă că partea vătămată I.D. a prezentat leziuni

care s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure, ori posibil prin lovire

cu corpuri dure, urmate de cădere pe un plan dur.

Leziunile suferite de

victimă au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale fără a i

se pune viața în primejdie.

În drept, fapta inculpaților

a fost încadrată în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpații

L.C. și L.A.M. și art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., pentru inculpatul P.M.

Instanța de fond a apreciat

că vinovăția inculpaților a fost dovedită, aplicându-le pedepse de natură a atinge

scopul acesteia astfel cum este reglementat prin art. 52 C. pen.

Împotriva sentinței au

declarat apel inculpații L.C. și L.A.M., solicitând schimbarea încadrării juridice

a faptei din infracțiunea de tentativă de omor calificat în infracțiunea de vătămare

corporală prev. de art. 181 C. pen. și încetarea procesului penal în temeiul dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, s-a solicitat

înlăturarea obligării inculpaților de la plata despăgubirilor civile constatându-se

că partea vătămată nu mai are pretenții civile.

În subsidiar au solicitat

reducerea pedepselor.

Prin decizia penală

nr. 160/P din 29 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a dispus admiterea apelurilor

declarate de inculpații L.C. și L.A.M. împotriva sentinței penale nr. 201 din

19 august 2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 1482/88/2011, și prin

extindere a efectelor apelurilor, conform art. 373 alin. (1) C. proc. pen., și cu

privire la intimatul inculpat P.M., a fost desființată în parte, sentința penală

nr. 201 din 19 august 2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 1482/88/2011

și rejudecând a dispus:

În baza art. 334 C.

proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul L.C. din infracțiunea

prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de

art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C.

pen., pentru inculpatul L.A.M. din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75

lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și pentru inculpatul P.M. din infracțiunea

prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen. cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. h) C. proc. pen., a dispus încetarea

procesului penal privind pe inculpatul L.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C.

pen., ca urmare a împăcării părților.

În baza art. 11 pct. 2

lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. h) C. proc. pen., a dispus încetarea

procesului penal privind pe inculpatul L.A.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C.

pen., ca urmare a împăcării părților.

În baza art. 11 pct. 2

lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. h) C. proc. pen., a dispus încetarea

procesului penal privind pe inculpatul P.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ca urmare a împăcării

părților.

În baza art. 350

alin. (2) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului

L.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 26 martie 2011 emis de

Tribunalul Tulcea, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 350

alin. (2) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului

L.A.M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 26 martie 2011 emis

de Tribunalul Tulcea, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

S-a luat act că prin împăcarea

părților, conform art. 132 C. pen., s-a stins acțiunea civilă promovată de partea

civilă I.D.

În temeiul art. 192

alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a obligat inculpații la plata sumei de 900

RON fiecare și pe partea vătămată I.D. la plata sumei de 300 RON, în folosul statului

cu titlul de cheltuieli judiciare la instanța de fond.

A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs au rămas

în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această

decizie instanța de apel a reținut, în esență, că loviturile aplicate victimei nu

au fost localizate într-o zonă vitală, astfel că intenția inculpaților nu a fost

aceea de suprima viața părții vătămate, ci doar de a-i produce leziuni corporale.

Ca atare, s-a dispus schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C.

pen. și ca urmare a împăcării părților s-a dispus încetarea procesului penal.

Împotriva deciziei a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța criticând hotărârea prin prisma

cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 17

2

C.

proc. pen.

În raport de probele administrate,

procurorul a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței ca fiind legală

și temeinică, intenția inculpaților fiind aceea de suprima viața victimei și ca

atare fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă

la omor calificat.

În ceea ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., procurorul

a cerut a se constata că în cauză părțile nu s-au împăcat, manifestarea de voință

a părții vătămate fiind sub acest aspect, echivocă în condițiile în care a arătat

că „dacă ar exista posibilitatea, eu mi-aș retrage plângerea și m-aș împăca cu inculpații”.

Înalta Curte de Casație

și Justiție examinând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. constată că recursul procurorului

este fondat pentru următoarele considerente:

Materialul probator administrat

în cauză susține în întregime acuzațiile formulate împotriva inculpaților prin actul

de sesizare al instanței, aceștia săvârșind infracțiunea de tentativă de omor au

forma de vinovăție a intenției indirecte.

La stabilirea acesteia,

Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, probele testimoniale administrate în

faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, iar pe de altă parte,

actele medicale din care rezultă leziunile suferite de victimă, modalitatea producerii

acestora, zonele lezate, dar și zilele necesare vindecării.

Astfel, în mod constant

martorul ocular C.M., în declarațiile date, arată că în seara zilei de 25

martie 2011, s-a întâlnit cu partea vătămată și cu martorul C.C., avertizându-i

să se îndrepte spre casă întrucât i-a observat pe inculpați și există riscul unei

altercații. La scurt timp însă, la locul comiterii faptei a oprit un autoturism

din care au coborât cei trei inculpați, lovind atât martorul, cât și partea vătămată

până când aceasta a fost doborâtă, fiind abandonată în mijlocul străzii.

Fiind aproape de inculpați,

martorul a observat la aceștia mai multe corpuri contondente alungite, dar și o

bară metalică, inculpații lovind la picioare, la cap, „cei trei dezlănțuindu-se,

aplicând victimei lovituri peste tot corpul”.

Modalitatea derulării

evenimentelor a fost întărită și de martorul C.C., care însoțea partea vătămată

și care la rândul său a fost lovit.

De altfel, inculpații

nu au contestat conflictul din data de 25 martie 2011, susținând însă că nu au lovit

partea vătămată în regiunea capului și că reacția lor a fost generată de atitudinea

victimei care avea asupra sa o sabie.

Afirmațiile inculpaților

nu sunt însă susținute de alte probe, astfel că, în mod corect instanța de fond,

le-a apreciat ca fiind nesincere.

Totodată, partea vătămată

susține că a fost lovită cu niște pari și o țeavă (declarație fond), iar în apel

nuanțează afirmațiile în sensul că „în timp ce fugea a fost lovit peste picioare

cu o bâtă din lemn, lovitură ce a determinat căderea la sol”.

Din raportul de constatare

medico-legală din 14 aprilie 2011 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Brăila,

dar și din fișa de constatări preliminare rezultă că partea vătămată a prezentat

un politraumatism acut cu fractură parietală stânga și plagă contuză vertex, fractură

omoplat drept, contuzie cerebrală parietală stângă, fractură perietală stânga; se

adaugă echimoze, zone tumefiate, multiple escoriații, multiple leziuni.

Rezultă că leziunile s-au

putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure, ori posibil prin lovire cu corpuri

dure, urmate de cădere pe un plan dur.

Examinând conținutul actelor

medicale din care rezultă că parte din leziunile au fost localizate la nivelul capului,

că acestea s-au produs prin lovire repetată cu corpuri dure, cu declarațiile martorilor

și ale părții vătămate care confirmă că inculpații au lovit victima de la o distanță

mică având asupra lor obiecte contondente, inclusiv o bară metalică, Înalta Curte

apreciază că inculpații au acționat cu intenția de a suprima viața victimei, prevăzând

rezultatul faptei lor pe care chiar dacă nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea

producerii lui.

Pe cale de consecință,

decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală, urmând a fi casată în întregime,

iar sentința penală va fi casată în parte, numai în ceea ce privește latura civilă

a cauzei.

Sub acest aspect se va

avea în vedere faptul că prejudiciul cauzat Spitalului Clinic Județean de Urgență

Brăila în sumă de 1.581,42 RON a fost acoperit integral.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 385

15

alin. (2) lit. d) C.

proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța împotriva

deciziei

penale nr. 160/P din 29 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va casa decizia și în

parte sentința penală nr. 201 din 19 august 2011 a Tribunalului Tulcea, numai în

ceea ce privește latura civilă, constatând recuperat prejudiciul cauzat Spitalului

Clinic Județean de Urgență Brăila.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale recurate.

Văzând și dispozițiile

art. 189-192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr.

160/P din 29 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpații L.C., L.A.M. și P.M.

Casează decizia atacată

și, în parte, sentința penală nr. 201 din 19 august 2011 a Tribunalului Tulcea,

numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și, rejudecând, înlătură dispoziția

privind obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile către Spitalul Clinic

Județean de Urgență Brăila, constatând recuperat prejudiciul cauzat acestei părți

civile.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu pentru intimații inculpați,

L.C., L.A.M. și P.M. până la

prezentarea apărătorilor aleși,

în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 septembrie 2012.